MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
SÂMBĂTĂ 14 MARTIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE
SÂMBĂTĂ 14 MARTIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE
Bună dimineața!
ARTE 14 Martie
MUZICĂ 14 Martie
Top 50 Romantic Love Songs: Saxophone, Guitar, Piano, Violin - Beautiful Relaxing Instrumental Music
Beautiful Saxophone Romantic Love Songs - The Very Best Of Sax, Piano, Guitar Love Songs
Falling In Love With Love! Ultra-Romantic & Beautiful 2-Hr HD Music Video Album! #ProfHowdy
Classic Clarinet Solo | Classical Music
POEZIE 14 Martie
Alexandru Macedonski
Biografie
Alexandru M. Macedonski (n. 14 martie 1854; d. 24 noiembrie 1920) a fost un poet şi prozator, dramaturg, șef de cenaclu literar, publicist român.
Născut la Bucureşti în mahalaua "Precupeţii-Noi", la 14 martie 1854, Alexandru Macedonski a fost nepotul lui Dimitrie Macedonski, căpitan de panduri, participant la revolta din 1821 şi adept al Eteriei. Tatăl sau, colonelul (devenit apoi general) Al. Dimitrie Macedonski, a avut un rol foarte important în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al celor două provincii româneşti unite. A devenit Ministru de război al domnitorului Cuza. Mama sa, Maria, era fiica pitarului Dimitrie Părăianu din mica boierime oltenească.
Cea mai mare parte a copilăriei Alexandru a petrecut-o în satul natal al tatălui Adâncata-Pometeşti, pe valea Amaradiei, în judeţul Dolj. În toamna lui 1862, Alexandru Macedonski, a păşit pragul celei mai vechi (şi mai importante, pe atunci) şcoli primare a Craiovei din epoca sa, şcoala de la biserica Obedeanu. După absolvirea cursurilor şcolii primare, viitorul poet este înscris, în septembrie 1865, în prima clasă a Colegiului din Craiova. Plecat după absolvirea clasei a IV-a gimnazială, la numai 16 ani, în străinătate, colindă de unul singur Austria, Italia, Elveţia, apoi din nou Italia, pentru a se stabili, în 1872, la Bucureşti.
Poezia lui Macedonski este eclectică, are elemente împrumutate de la parnasianism, simbolism, sau romantism. Până în 1890 Macedonski scrie poeme ample, de faptură romantică, cu versuri lungi, şi cu un pronunţat caracter satiric, scrie ciclul Nopţilor, caracterizat şi printr-un abundent retorism romantic, inspirat din volumul Nopţile al poetului romantic francez Alfred de Musset.
După 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de esenţializare. În acest an scrie Rondelurile, iar discursul liric este rezultatul unui efort de sinteză şi se bazează pe o metaforă concretă. Poetul renunţă la retorismul primei etape, poezia devenind sugestie şi muzicalitate.Tot în aceeași perioadă scrie: Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din grădina japonezului, Rondelul câinilor, Rondelul lucrurilor.
Macedonski e unul dintre puţinii noştri autori de rondel. Spre sfârşitul vieţii a scris celebrele cicluri: Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vânturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile Senei şi Rondelurile de porţelan. Cele cinci cicluri au fost publicate în volumul postum Poema Rondelurilor (1927).
A publicat un volum de versuri în limba franceză intitulat Bronzes.
Macedonski este şi fondatorul revistei şi cenaclului Literatorul, o grupare formată în 1880 ca reacţie a influenţei germane a grupării Junimea. Poetul a încercat astfel să relanseze caractarul neolatin al limbii şi literaturii române. Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activităţii lor scriitoriceşti, numeroşi tineri talentaţi, printre care George Bacovia, Tudor Vianu, pe care i-a publicat în revista sa - Literatorul. În 1873 scoate ziarul Oltul, iar în 1896 revista Liga ortodoxă în care vor debuta alţi mari scriitori: Tudor Arghezi, Gala Galaction.
Teoretician al simbolismului şi promotor al noii poezii: Arta versului (1890); Poezia viitorului (1892). A fost influenţat de instrumentalismului poetului belgian René Ghil.
În februarie, anul 1919 boala de inimă face progrese. Peste câteva luni scrie ultima serie de Rondeluri.
În februarie, anul 1919 boala de inimă face progrese. Peste câteva luni scrie ultima serie de Rondeluri.
Este numit de Octavian Goga, ministrul cultelor şi artelor, sef de birou clasa I. Socotindu-se retrogradat, refuză demn această "ofensă". Apare în "Universul literar"ultima poezie tipărită de Macedonski în timpul vietii este: Rondelul apei din ograda japonezului.
În septembrie 1920 este țintuit definitiv la pat având un consult medical excesiv.
În septembrie 1920 este țintuit definitiv la pat având un consult medical excesiv.
La 24 noiembrie poetul moare inhalând parfum de trandafiri, cerut cu aviditate. Este înmormântat la Cimitirul Bellu.
A fost ales ca membru post-mortem al Academiei Române (în 2006).
Noapte de martie
Trebuia într-acea noapte ca să sufle vântul rece,
Ca să viscolească-afară, ca și azi, neapărat,
Iar copacii printre crivăț la pământ să se aplece
Când mă-mpinse-n astă lume pântecul ce m-a purtat.
Maica-mea, de-a lungu-ntinsă, de abia scăpă cu zile...
Moartea groaznică, ce-n umbră mulțumirea și-o rânjea,
Înghețată sărutare-și-aplecase peste ea
Și pe-obraz îi scuturase flori de vinete zambile.
Doctorul, care-o scăpase, în acea învălmășeală,
Vrând să șeadă pe un scaun, doborât de osteneală,
Ca pe-o minge de nimica mă turtea nemijlocit,
Dacă doica ce, prin leafă, se afla interesată,
Nu sărea ca o leoaică să-l oprească deodată
Printr-un țipăt ascuțit.
Toți îmi fură împotrivă, numai doctorul, săracu'!
Se-ncercase, făr' să știe, să mă scape de nevoi, --
Doctore, primi-te-ar sfântul, și pe tine, doică, dracu',
Că mă nasc fără de voie nu puteați ghici și voi?
Voi puteați băga de seamă, când cuprinși de turburare,
Că de voie nu se iese încleștat de două fiare, --
Și-mi făcusem datoria de-a voi să nu mă nasc...
Poate că trăisem încă într-această lume mare
Ce mă face ca să sufăr, ca să râd sau ca să casc.
Poate-mi aduceam aminte chiar de viețile-mi trecute,
Care, bune ca și rele, nu-mi fuseseră plăcute.
Poate cunoșteam ce este a trăi și a muri,
Poate nu mai vream să intru și să ies pe-aceeași poartă,
Poate că fugeam de viață, poate că-mi fugeam de soartă,
Poate vream în neființă, o problemă-a urmări,
Poate n-adunasem încă de pe câmpul veciniciei
Toată iarba-nțelepciunii, toată floarea poeziei,
Poate nu-mi sosise timpul pe pământ să reapar,
Poate vream să nasc vreun rege, poate vreun bandit vulgar,
Poate vream târând în urmă o armată numeroasă
Ca să trag peste popoare brazda mea cea sângeroasă
Și să renvieze-n mine Alexandru sau Cezar.
Poate vream să fiu vreun Neron peste-o altă Romă nouă,
Ca s-apar posterității cum și el ne-apare nouă
Și să-i las ca o enigmă caracterul meu bizar.
Poate vream să fiu, din contra, un cioban-nnegrit de soare,
Cu cămașa desfăcută peste pieptu-i de atlet,
Și să stau, cântând din bucium, într-a codrului răcoare
Pe când apele la vale, vorba lor și-o spun încet.
Poate vream ca să fiu umbră, poate vream să fiu lumină,
Trăsnet care mistuiește, aer, apă, fum, scântei,
Sau o floare ce pe țărmuri de pâraie se înclină
Și dă vântului, ce-i este amorez, parfumul ei.
Poate vream să fiu de toate sau nimica să fiu poate,
Poate chiar că niciodată să fiu om nu m-am gândit,
Să m-adun de pe tot locul, să fiu unul strâns din toate
Și să-mi las nemărginirea ca să intru-n mărginit.
Și ce luptă trebuiește din ce sunt să fiu iar visul,
Și ce crude suferințe până ce să trec abisul
Ce desparte vecinicia de un trai și lung și mic;
Până ce uitând de lupta ce-o dusei cu nenorocul,
Să-ncetez să mai fiu timpul și să nu mai fiu nici locul,
Și să pot să fiu din toate fără ca să fiu nimic.
Părul meu de așteptare o s-albească sau să cadă,
Ochii mei au să privească câte n-ar voi să vadă,
Pieptul meu are să geamă sub atingeri de dureri,
Corpul meu o să se plece cu încetul în ruine,
Mintea mea n-o să mai pună graniți între rău și bine,
Și veninu-amărăciunei îl voi bea chiar din plăceri.
Cel puțin de-am ști ursita ce îndeplinim în lume,
De-am ști golul care-l umplem c-o făptură și c-un nume,
Sau de-am ști de ce ne ducem, sau de-am ști de ce venim
Naștem oare pentru-a naște, și trăim ca să trăim?
Sau tot scopul nostru este să lăsăm mereu în urmă,
Prin copiii care-i naștem, alte umbre ca și noi
Ce-n pustiurile vieții, însemnează câte-o urmă
Ștearsă de furtuna vremii sau de alte urme noi?
Toți îmi fură împotrivă într-acea fatală noapte,
Și zdrobit de-mpotrivire m-am născut și am trăit;
Dar nici Muzele pe-atuncea, legănându-mă în șoapte,
Nu puteau ca să prevadă c-am să fiu un urgisit.
Muzicile răsunară la botezul meu cu fală,
Și părea că intru-n viață pe o poartă triumfală
Iar purtat între dantele, de-ofițeri muiați în fir,
Mă plimbam din brațe-n brațe, fraged ca un trandafir.
Pare că fusese-o lume destinată să m-aștepte,
Și că am de moștenire tronuri pe-ale căror trepte
Pun coroane seculare toți feciorii de-mpărați.
A! batjocură amară!... Eu eram din condamnați,
Făceam parte din ocnașii ce pe șubrede picioare
Își târăsc ale lor zile ca ghiulele-obositoare,
Și de-aveam să urc, cu timpul, pe vreo culme radioasă
Ca și eu să-mi aflu tronul, era tocmai pe Calvar,
Noapte, blestemată noapte, clipă rea și nemiloasă,
Înfiereze-te azi plânsul ca și râsul meu amar.
Rondelul domnitei
Iesind din balta Craiovita,
Unde-a fost crai Craiovisin,
Vapaie, vezi plutind domnita
Mai argintata ca un crin.
Sub luna-i tremura cosita,
In suflet poarta ca un chin,
Plutind pe balta Craiovita,
Unde-a fost crai Craiovisin.
Isi duse viata-ntr-un suspin,
Nedandu-si nimanui gurita,
Dar a ramas mironosita
Din veacul cel de tot crestin,
Plutind pe balta Craiovita.
Unde-a fost crai Craiovisin,
Vapaie, vezi plutind domnita
Mai argintata ca un crin.
Sub luna-i tremura cosita,
In suflet poarta ca un chin,
Plutind pe balta Craiovita,
Unde-a fost crai Craiovisin.
Isi duse viata-ntr-un suspin,
Nedandu-si nimanui gurita,
Dar a ramas mironosita
Din veacul cel de tot crestin,
Plutind pe balta Craiovita.
Cantecul Ploaiei
Ploua, ploua,
Ploua cât poate sa ploua.
Cu ploaia ce cade, m-apasa
Durerea cea veche, cea noua…
Afara e trist ca si-n casa,
Ploua, ploua.
Ploua, ploua…
Ploua cât poate sa ploua…
Zadarnic vor cântece clare
Ca florile umezi de roua
Cei vecinic scutiti de-ntristare…
Ploua, ploua.
Ploua, ploua…
Ploua cât poate sa ploua…
Fiinta mea si simtirea
Sufar si plâng amândoua…
Viata-si urmeaza-ndârjirea…
Ploua, ploua.
Ploua, ploua,
Ploua cât poate sa ploua…
Rapana-n geamuri ca-n tobe…
Spinteca inima-n doua
Cântecul ploaiei de cobe…
Ploua, ploua…
Pavel Bellu
Biografie
A văzut lumina zilei la 14 martie 1920 în localitatea Vrăniuţ, judeţul Caraş-
Severin.
Şcoala primară a făcut-o în localitatea natală.
Studiile secundare le-a urmat la Liceul „General Dragalina” din Oraviţa. Ca liceean,
împreună cu colegii Ion I. Mioc, Gheorghe Croitoru, Aurel D. Bugariu, a radactat, cu
sprijinul prof. Mihai Novac, în cadrul Societăţii de lectură „Simion Mangiuca”, o revistă
scrisă de elevi şi pentru elevi – Generaţia de mâine/1936-1938/.
Cu doi ani mai înainte, a debutat ca poet, în revista Vasiova a ziaristului Petru E.
Oancea, la vârsta de 14 ani, semnând Paul Belu, elev de liceu.
Interesul pentru literatură l-a stăpânit şi în continuare, participând an de an la
concursurile Tinerimea Română, organizaţie culturală deschisă celor mai buni elevi
de la toate liceele româneşti de pretutindeni. În aprilie 1938, a participat împreună cu
Damaschin Mioc, istoricul de mai târziu şi Ion Munteanu, viitorul medic, remarcânduse
în mod deosebit.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a absolvit Şcoala de ofiţeri activi de
administraţie.
După război, între anii 1945-1948, a urmat cursurile Universităţii din Cluj, obţinând
diploma de licenţă în fi lozofi e. A devenit apoi doctor în estetică.
A funcţionat ca profesor (1950-1954), secretar literar al teatrului Naţional din Cluj
(1955-1959), economist la Întreprinderea Utilaje de Transport (1959-1965) şi responsabil
al fi lialei Fondului Plastic din Cluj (1965-1968).
A colaborat la: Vasiova, Generaţia de mâine, Iconar, Societatea de mâine, Universul
literar, România literară, Vremea, Luceafărul, Înnoirea, Vestul, Fruncea, Flamura,
Zbucium, Banatul, Dacia, Tinereţea, Rânduri bănăţene, Brazde bănăţene, Propoem,
Contrapunct, Steaua şi Tribuna din Cluj, Orizont din Timişoara, Teatru şi Flacăra din
Bucureşti.
A debutat cu volumul de poezii Candelabre albastre, 1936, editura revistei Luceafărul,
Timişoara.
A mai publicat: Flori de piatră, versuri, 1940, editura Regionalei Astra Bănăţeană,
Timişoara; Douăzeci de poeme, 1944; Elogiul simplicităţii, versuri, 1967; Arhitectura
gândului, versuri, 1977; poemul dramatic Avram Iancu, 1972; eseul Blaga în marea
trecere, 1970; Lebăda solară, 1984.
Familiarizarea cu teatrul şi cercetarea trecutului istoric l-au determinat să-şi încerce
capacitatea de creaţie şi în alte genuri. Astfel, în afara poemului dramatic Avram Iancu,
i-au mai apărut volumul de piese istorice într-un act Iancu şi pajura, avându-l ca erou pe
Avram Iancu, şi Capul din fântână cu eroul principal Tudor Vladimirescu.
Romanul Fericita jale a Cumbriei evocă fi gura lui Eftimie Murgu, iar romanul Focul
rece are ca erou o altă fi gură din trecutul Banatului, respectiv familia Mocioni.
Pavel Bellu fi gurează în antologiile: 11 poeţi bănăţeni (de Ion Stoia Udrea, 1942);
Poezia nouă bănăţeană (de Virgil Birou, 1944); Rumanische lyrik (de Franyo Zoltan,
1969); Lirica timişoreană (de Nicolae Tirioi, 1970); Ţara poeţilor (de Nicolae Ioana,
1971); Epigrame şi epigramişti (de Ion I. Mioc, 1973); Gorunul lui Horea (de V. Fanache,
1974); Copilăria evocată de poeţi (de Ion N. Voiculescu, 1975); Dansul săbiilor (de Ion
Arieşanu şi Ion Velican, 1975).
Pavel Bellu a făcut parte din redacţiile revistelor: Generaţia de mâine, Oraviţa;
Luceafărul, Timişoara; Tinereţea, Bucureşti; Viaţa, Bucureşti.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.
A trecut în lumea umbrelor în 1988, la Cluj.
Epigrama
Nici sunete de harpă, nici clavir,
Surâs tăios - dar nu o lătrătură...
Să fie spuse toate cu măsură
Căci versul e satiric, nu satir.
Surâs tăios - dar nu o lătrătură...
Să fie spuse toate cu măsură
Căci versul e satiric, nu satir.
Unui maestru supărat
Că suntem proşti, maestre, de acord!
Mata eşti muntele. Noi, doar cristale
Ce reflectăm, atât de monocord,
Înţelepciunea mare-a dumitale!
Mata eşti muntele. Noi, doar cristale
Ce reflectăm, atât de monocord,
Înţelepciunea mare-a dumitale!
Contrast
Înţelepciunea, reflectând în sine,
Zâmbeşte blândă, cu priviri senine;
Prostia stă, în schimb, întunecată;
De golul ei nu râde niciodată.
Zâmbeşte blândă, cu priviri senine;
Prostia stă, în schimb, întunecată;
De golul ei nu râde niciodată.
Bănatule!
Drept, nici în faţa istoriei capul nu ţi l-ai
plecat.
Retras în munţii tăi de piatră, ai aşteptat
Clipa cea mare, - când poţi să-ţi spui,
Cu ascuţiş de sabie, aspru cuvânt.
Ţi-ai crescut fl ăcăii în şcoală de flinte şi cânt.
Şi vremea te-a ocolit ca pe munţi,
Căci tu eşti munte!
Sunt încă zimbrii de curaj în pădurile tale
cărunte
Şi feciorii tăi se iau la-ntrecere cu ei,
Meşteşugind arme noi.
În sufl etullor mare, dospesc revolte,
Cum dospesc vijeliile-n nori.
Ceasul Vremii nu-ţi poate măsura nici
viaţa, nici Avântul.
Soarele este tatăl copiilor tăi
Şi-i ţine pentru vremuri mari.
Ei l-au înţeles! Şi şi-au spus, fără prihană,
legământul, înfrăţiţi cu codrii de stejar.
Dar până la clipa cea mare, înfloresc visuri
şi cântece…
O! În astea nimeni, nici chiar zeii nu-i pot întrece!
Călăresc roibi de furtună, străbat mări de catran
Şi ucid şarpele Legendei, ca bunicul tău
Dejghinat din cremene,
Uriaşul şi neînvinsul Iovan Iorgovan.
Şi nu-şi fac griji de ceea ce or să fie odată!
O ştiu:
Vor fi viaţa vie a veacului viu, –
De aceea pasul lor sfrunteazănencununatele
zări…
- Bănatule, Bănatule, înger de fier,
Pe largii tăi umeri de piatră
Porţi legende, vremuri noi şi flinte de cer, -
Istoriei româneşti de mâine
Cel mai aspru, cel mai dârz şi cel mai
viteaz cavaler!
Marta Petreu
Biografie Marta Petreu
Marta Petreu -- este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic -- (n. 14 martie 1955), profesor de filosofie la Universitatea din Cluj, editor, eseist şi poet român. S-a format în ambianţa intelectuală a mişcării literare Echinox, de la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj.
Profesor de istoria filosofiei româneşti la Universitatea „Babeş-Bolyai“ şi redactor-şef (din 1990) al revistei Apostrof, publicaţie mensuală editată de Uniunea Scriitorilor din România şi de Fundaţia Culturală Apostrof.
Doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti, cu lucrarea Valenţele estetice ale anamorfozei logice (1992).
Poezie
Aduceţi verbele (1981)
Dimineaţa tinerelor doamne (1983)
Loc psihic (1991)
Poeme neruşinate (1993)
Cartea mîniei (1997)
Apocalipsa după Marta (1999)
Falanga (2001)
Scara lui Iacob (2006)
O culegere lirică, Poèmes sans vergogne, i-a apărut în 2005 în Franţa, la Editura „Le Temps qu’il Fait“.
Eseist şi istoric al filosofiei româneşti
Teze neterminate, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1991
Jocurile manierismului logic (1995)
Un trecut deocheat sau „Schimbarea la faţă a României“ (1999 ; ediţia a doua, 2004 ; carte apărută în S.U.A., în 2005, cu titlul An Infamous Past: E. M. Cioran and the Rise of Fascism in România)
Ionescu în ţara tatălui (2001 ; ediţia a doua, 2002)
Filosofia lui Caragiale (2003);
Filosofii paralele (2005)
Despre bolile filosofilor. Cioran (2008, volum apărut întîi în Serbia, cu titlul O bolestima filozofa. Cioran)
Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian, Iaşi, Ed. Polirom, 2009
Premii
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1981, 1997), Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (2003, 2005, 2006), Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003), Premiul revistei Poesis (1993, 2001), Premiul „George Bacovia“ al revistei Contemporanul (1993), Premiul „Nichita Stănescu“ (1997), Premiul „Henri Jacquier“ (2001), Marele Premiu „Lucian Blaga“ (2002), Premiul „Tudor Arghezi“ (2008), Premiul Salonului de Carte Oradea (1993), Premiul Salonului Naţional de Carte Cluj (1997), Trofeul Societăţii „Eugen Ionescu“ (Slatina, 2001), Premiul internaţional „Lillian Hellman/Dashiell Hammett Grant“ pe 2001, acordat de Human Rights Watch.
Face parte din gruparea literară Echinox; este membrã a Uniunii Scriitorilor din România şi a Fundaţiei Culturale Apostrof.
Marta Petreu -- este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic -- (n. 14 martie 1955), profesor de filosofie la Universitatea din Cluj, editor, eseist şi poet român. S-a format în ambianţa intelectuală a mişcării literare Echinox, de la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj.
Profesor de istoria filosofiei româneşti la Universitatea „Babeş-Bolyai“ şi redactor-şef (din 1990) al revistei Apostrof, publicaţie mensuală editată de Uniunea Scriitorilor din România şi de Fundaţia Culturală Apostrof.
Doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti, cu lucrarea Valenţele estetice ale anamorfozei logice (1992).
Poezie
Aduceţi verbele (1981)
Dimineaţa tinerelor doamne (1983)
Loc psihic (1991)
Poeme neruşinate (1993)
Cartea mîniei (1997)
Apocalipsa după Marta (1999)
Falanga (2001)
Scara lui Iacob (2006)
O culegere lirică, Poèmes sans vergogne, i-a apărut în 2005 în Franţa, la Editura „Le Temps qu’il Fait“.
Eseist şi istoric al filosofiei româneşti
Teze neterminate, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1991
Jocurile manierismului logic (1995)
Un trecut deocheat sau „Schimbarea la faţă a României“ (1999 ; ediţia a doua, 2004 ; carte apărută în S.U.A., în 2005, cu titlul An Infamous Past: E. M. Cioran and the Rise of Fascism in România)
Ionescu în ţara tatălui (2001 ; ediţia a doua, 2002)
Filosofia lui Caragiale (2003);
Filosofii paralele (2005)
Despre bolile filosofilor. Cioran (2008, volum apărut întîi în Serbia, cu titlul O bolestima filozofa. Cioran)
Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian, Iaşi, Ed. Polirom, 2009
Premii
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1981, 1997), Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (2003, 2005, 2006), Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003), Premiul revistei Poesis (1993, 2001), Premiul „George Bacovia“ al revistei Contemporanul (1993), Premiul „Nichita Stănescu“ (1997), Premiul „Henri Jacquier“ (2001), Marele Premiu „Lucian Blaga“ (2002), Premiul „Tudor Arghezi“ (2008), Premiul Salonului de Carte Oradea (1993), Premiul Salonului Naţional de Carte Cluj (1997), Trofeul Societăţii „Eugen Ionescu“ (Slatina, 2001), Premiul internaţional „Lillian Hellman/Dashiell Hammett Grant“ pe 2001, acordat de Human Rights Watch.
Face parte din gruparea literară Echinox; este membrã a Uniunii Scriitorilor din România şi a Fundaţiei Culturale Apostrof.
Coborarea Ingerilor
Nu exista iubire. Slava tie: nu mai exista. Exista
numai gura asta spurcata a mea care spune
cuvinte: bucurie tandrete dragoste dimineata
sens lumina iarba placere
Dar pe lume exista numai cruzime
si ploaia asta de sânge
hemoragia asta întunecata a ta
Oho! degeaba ploua cu sânge: noua nu ne mai pasa
în zadar ne faci semne
Nu exista iubire Domine nu
Noi suntem pe de-a-ntregul ai tai
Oho! ai tai umblam prin stratul negru de sânge
ca prin iarba de toamna cu bruma
Suntem ai tai Domine. Cad din cer
ca niste fulgi care latra
câinii tai. Ninge cu javre
Urla la stele boturi flamânde de câine
Da. Suntem ai tai. Tata. Hulim în numele tau:
faca-se deci voia ta de calau
Eu sunt Marta. În genunchi ma asez. Întind grumazul. Amin.
Dupa Cadere
Apropie-te
înveleste-ma în privirea ta ca-ntr-o placenta albastra
cuprinde-ma strâns
asa cum teaca adaposteste sabia
Eu îti dau târcoale eu te adulmec
ca pe un câmp proaspat cosit
Da. Te recunosc: esti barbat
deci amintirea mea de dinaintea caderii
Da. Esti pur si simplu originea
coastele tale arcuite sunt matricea frumoasa calda
sunt spatiul meu natal
Oho! înca înainte de a fi fost facuta
ti-am ascultat izvorul sângelui susurul singuratatii
eu am trait mirarea cu care cutreierai gradina
Le recunosc mi le-amintesc
îmi amintesc bezna de catifea a carnii tale
Te-adulmec acum
si-mi amintesc unitatea
Da. Te cunosc
esti într-adevar originea
esti carnea din care am fost extrasa
smulsa modelata
si aruncata în aceasta padure înzapezita
sa-ti fiu parte sa-ti tin tovarasie
Esti chiar originea din care am fost extrasa
când tu dormeai somnul cel greu divin
Esti barbat
fii deci adapostul meu
fii mierea neagra a dorintei
fii buruiana cea rea si laptoasa a dragostei
si împlinirea
acum
dupa cadere
Ingerul Tanar
Asteapta. Mai este de mers. Pâna dincolo mai asteapta
Nici o exasperare nu-i destul de acuta
nici o violenta destul de intensa
Launtric sfarâmata - nimic nu ma omoara
Mai asteapta. Mai este. Pâna dincolo mai asteapta
Parasita de gratie stau si astept
fiara de prada amantul cel tânar
El - mutul luntrasul îngerul trecerii
Dorinta de viata somnul adapostul umed credinta
jocul castalian cu monade
carnea noastra pulsatil poftitoare
sunt numai costume: de frivol carnaval de bâlci satesc
de divort de parazi militare
Un cerc negru se face tandari si se reface pe creierul meu
o obada
Noaptea la trei dimineata la patru la cinci
stau cu capul în palme. Oho. Carbonizata sunt. Pomul vietii a murit
Ma contin în ghearele mele osoase
cum contine o urna cenusa
Domine somnoros Domine absent Domine vid
nici o violenta nu-i de ajuns pentru mine
din pacate nimic nu ma poate ucide nimic nu ma termina nimic nu ma poate odihni
El luntrasul îngerii trecerii amantul cel tânar animalul fierbinte
de prada
el întârzie el se lasa dorit
Boris Deșliu, poet, eseist și prozator român
Prezentare
Doresc să vă prezint un poet, un poet care a strigat tăcut, cum au strigat atâția alții în regimul de tristă amintire. Boris Deșliu (1917 - 1998) are o biografie interesantă. De naționalitate bulgară alege să devină cetățean român în 1940 la cedarea cadrilaterului. Face două facultăți, cea de Drept și cea de Litere și Filosofie, unde îi are profesori pe Mircea Eliade și Tudor Vianu. Va alege să profeseze ca avocat, refuză colaborarea cu PCR și, ca tânăr membru al PNȚ, este sistematic respins de conducerea socialistă atunci când dorește să își publice versurile. Reușise să debuteze în 1935 la revista Rod nou și ultima apariție fusese în Lumealui G. Călinescu. Cu ajutorul lui Ion Caraion scoate în 1970 (o perioadă de relaxare în România în toate domeniile) la editura Litera volumașul Zi dramatică, volum pe care l-am gasit la un anticariat cu un autograf al autorului dat pentru Virgil Carianopol.
Ion Caraion, care își intitulează intervenția Ceremonie discretă, se ocupă delicat de poeziile poetului avocat, trimițând în același timp săgeți către poeții acelor vremuri acceptați de edituri (nu le dă nume) și pe care nu îi vedea mai valoroși. Tăcerea lui Boris Deșliu este văzută ca o maturitate a spiritului şi trecută alături de tăcerea autoimpusă a altor colegi de condei (aș putea cita cel puțin încă șase-șapte poeți de care marele public n-a auzitzice Ion Caraion), fără însă a i se spune cauza Totuși, criticul ratează ocazia de a ataca criticii care nu mai duc muncă de decoperire a valorilor tinere.
Nu doar atitudinea aceasta retrasă este apreciată de critic la Boris Deșliu, ci și versurile, asemănându-l cu Ion Vinea prin alegoriile folosite sau cu străfulgerările lui Lucian Blaga. Un Ilarie Voronca foarte mult epurat (sic!) , preferând cascadelor de imagini doar cioburi și stropi din câte o furtună sonoră își continuă I. Caraion mica ceremonie.
Păcat, acest autor nici după revoluția din 1989 nu a reușit să publice un volum nou. Apare sporadic în antologii, apoi, ceva mai consistent, postum. În 2002 editura Vremea publică Jurnal de avocat, un bogat material care vorbește despre procesele avute în care, nu o dată, au fost implicați scriitori sau oameni de vază ai istoriei noastre.
Pentru că wikipedia nu oferă nicio dată despre acest autor, am găsit totuși aceste informații, plus cele oferite de Ion Caraion, la Mircea Stănescu, care are un blog foarte interesant și pe care nu ar fi rău să îl vizitați ( clik aici).
Ion Caraion, care își intitulează intervenția Ceremonie discretă, se ocupă delicat de poeziile poetului avocat, trimițând în același timp săgeți către poeții acelor vremuri acceptați de edituri (nu le dă nume) și pe care nu îi vedea mai valoroși. Tăcerea lui Boris Deșliu este văzută ca o maturitate a spiritului şi trecută alături de tăcerea autoimpusă a altor colegi de condei (aș putea cita cel puțin încă șase-șapte poeți de care marele public n-a auzitzice Ion Caraion), fără însă a i se spune cauza Totuși, criticul ratează ocazia de a ataca criticii care nu mai duc muncă de decoperire a valorilor tinere.
Nu doar atitudinea aceasta retrasă este apreciată de critic la Boris Deșliu, ci și versurile, asemănându-l cu Ion Vinea prin alegoriile folosite sau cu străfulgerările lui Lucian Blaga. Un Ilarie Voronca foarte mult epurat (sic!) , preferând cascadelor de imagini doar cioburi și stropi din câte o furtună sonoră își continuă I. Caraion mica ceremonie.
Păcat, acest autor nici după revoluția din 1989 nu a reușit să publice un volum nou. Apare sporadic în antologii, apoi, ceva mai consistent, postum. În 2002 editura Vremea publică Jurnal de avocat, un bogat material care vorbește despre procesele avute în care, nu o dată, au fost implicați scriitori sau oameni de vază ai istoriei noastre.
Pentru că wikipedia nu oferă nicio dată despre acest autor, am găsit totuși aceste informații, plus cele oferite de Ion Caraion, la Mircea Stănescu, care are un blog foarte interesant și pe care nu ar fi rău să îl vizitați ( clik aici).
O să redau câteva dintre poeziile incluse în plachetă, poezii care fac un corp comun prin imagini surprinzătoare (n-am văzut încă moaște putrede, fără șerpi e cerul pitit, în tramvai e o liniște ca-n cimitir) și tatonări filosofice(metafizică metafizică/ femeie de stradă a tuturor/ te strecori în patul filosofilor), care îi vor lua cititorului sufletul prin surprindere.
AȘTEPT SĂ TREACĂ PLOAIA ÎNTR-UN GANG
Veacul nesigur e bun în gangul adăpostit.
Se ridică duhul asfaltului eliberat ca o ceață.
Toate filmele îmi trec prin față
amintind de pregătiri, undeva, de plecare,
Ireal și incert locul meu de odihnă acasă.
Mă urmărește o idee fixă, un germen de nebunie,
o boală de piept și un vânt de melancolie
pe o canava de rumoare.
Duc gândul până în pânzele albe
și stau într-un bloc de răcoare.
Anticărie. Ana Marie. Lotion. Institut
Un lent progres al bolii de piept
Un fel de vag proiect lăuntru-n afară
pe fundalul marelui bulevard.
Poate stă, să mai aștept.
Mă copleșește naiv vechea iubire uitată
cu gările vechi, cu grădinile ei reînviată
iar am s-o uit, iat am s-o uit, dar în gang mi se pare că niciodată.
PERDEAUA
O perdea se zbate
la etajul trei al unui mare imobil.
Fereastra rămase deschisă, nu era nimeni acasă.
Vântul și ploaia începuse și încercau să o smulgă.
Fusese cândva o ființă romantică, vaporoasă, de tul
care surâdea trecătorilor de la un geam luminat
fluturând ca un steag al libertății
și avântându-se pură spre cer în zilele clare.
Dar acum vântul o smulgea nemilos, o lovea și în curând
ea abea mai sufla, îmbătrânită.
Ploaia o biciuia și în curând a devenit o momâie
udă, prelungă, pleoștită și resemnată sub săgețile ploii.
Puțin mai târziu
o mână osoasă, scheletică, o trage violent înăuntru și o voce aspră se aude
zicându-i, destul, uite în ce hal ai ajuns
și îi închide fereastra
asupra lumii. -
LAMPA
Nici prlegerea despre silogismul cartezian de la facultatea de filosofie
n-avea claritatea unei lămpi cu gaz făcute de mama.
Dar am stat cu empiriști la sfat
și cu șcepticii m-am desfătat
gazun-n lampă până a secat
sticla lămpi pân-s-a afumat.
(ciclul Fumurile orașului)
SĂ RUPEM LEGEA ACEASTA A CASTITĂȚII
Să rupem legea aceasta a castității.
Arborii simplificați de somn urcă la ferestre ca să vadă
paradisul nostru izgonit.
Fără șerpi, fără îngeri, fără șerpi e cerul pitit.
Caste curg lăuntru la lumină.
Dacă stingi se strecoară ogari sângeroși pe sub uși,
ne invadează, ne invadează din tindă păpuși,
crapă bubonic în fiecare por un boboc altoit, dar trupul e o pustiită grădină
Iubito rămâi goală-n păduri ca Genoveva de Brabant
pentru dorința-naltă a copacilor, potolește josnicia arbuștilor
Melci desbracă pe iarba desgustului umed al sărutărilor
Păunițe desbracă-n grădini de frumusețe cuvântul amant.
OMUL FĂRĂ AMINTIRI
Ce făptură minunată sunt
Îmi surâd în orice oglindă, ce știți voi, mă mângâi bucuros pe obraz,
singur vorbesc, cânt și tușesc ca să mă ascult.
Mă sprijin, ca să-mi văd fâlfâiala mâinilor, în oglinzi, să nu caz.
Cu fiece femeie uitată sună în mine despletite trâmbițe de alpaca,
unghiile lor, ghiarele lor, nu pot să-mi zgârâie coaja ta-ta-ra-ra.
Nepreiteni grei ca niște chesoane, prieteni plesinind din bici, din cuvânt
vă uit la chip, apoi la veșmânt.
Ce făptură minunată sunt
Cântecele chiar, știute cândva, au o singură haină acum și
când le chem vin toate odată căci nu pot desluși
unde fiecare mi-a folosit, câte unul la fluierat, despărțit.
TEATRU/FILM 14 Martie
Cu Iurie Darie:
Biografie Iurie Darie
Nascut pe 14 martie 1929 in Vadul Rosu, Jud. Soroca, aflat astăzi în Republica Moldova, celebrul actor de teatru, film si televiziune, fiind dotat cu talent la desen, dar având și reale însușiri pentru scenă, Iurie Darie a dat examen atât la Institutul de Arte Plastice, cât și la cel de Artă Teatrală și Cinematografică, reușind la ambele, dar alegându-l pe ce din urmă, pe care l-a absolvit în 1952 la clasa marilor actori și profesori: Mihai Popescu si Marietta Sadova.
Absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica (IATC), actuala ATF, promotia 1952. Debuteaza in anul 1953, in "Nepotii gornistului", in regia lui Dinu Negreanu si alaturi de Marga Barbu si Liviu Ciulei.
A interpretat roluri memorabile in peste 40 de producții cinematografice, a fost si este actor al Teatrului de Comedie din Bucuresti unde i-a avut ca parteneri pe marii actori: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Radulescu, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Consuela Rosu, Stela Popescu, Silviu Stănculescu si Anca Pandrea.
Inainte de 1989 era extrem de cunoscut si prin intermediul televiziunii. unde s-a remarcat în emisiunile de televiziune pentru copii, în care actorul își etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele mâini alaturi de o micuta co-prezentatoare, Mihaela.
A fost casatorit cu actrita Consuela Rosu cu care are un baiat Alexandru (Ducu) Darie, nascut in 1959 ce in prezent nu numai ca a mostenit talentul parintilor sai dar chiar se pare ca i-a depasit. În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului Teatru Bulandra din București, iar în decembrie 2006 a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la Paris.
Dupa moartea extrem de prematura a sotiei sale, el se indragosteste din nou, de data aceasta de colega sa Anca Pandrea cu care formeaza un cuplu demn de invidiat.
Povestea lor de dragoste incepe in urma cu 22 ani, cand, dupa ce a ramas vaduv, Iurie a fost invitat de Anca la o cafea. Prima intalnire a rezervat surprize. Cand sa se pregateasca de vizita, Anca si-a dat seama ca prietena ei a plecat in oras si a incuiat-o, din greseala, in casa. A fost nevoita sa iasa pe geam. A doua zi urma sa implineasca 40 de ani. Cand Iurie a sosit acasa la Anca, a trebuit sa intre si el, tot pe geam!
In 22 de ani, Iurie si Anca nu au stat despartiti mai mult de patru zile.
Dupa doua decenii de amor, Iurie Darie si-a luat inima in dinti si a cerut-o de nevasta pe Anca Pandrea in cadrul unei emisiuni de divertisment, la Antena 1. Iurie Darie spune ca n-a premeditat momentul si ca, pur si simplu, asa a simtit atunci, ca trebuie sa-i ceara mana femeii pe care o iubeste nespus. Anca a inceput sa planga in momentul in care Iura, asa cum il alinta prietenii, a surprins-o cu intrebarea: “Vrei sa fii sotia mea?”. S-au programat de vreo trei ori la starea civila, dar n-au reusit sa ajunga niciodata pana acolo: ba si-a pierdut Anca buletinul, ba au avut spectacol in Germania, ba au plecat in Israel, la un festival de film. Cei doi au multumirea, totusi, ca nu traiesc in pacat, in fata lui Dumnezeu ei fiind casatoriti religios.
"In urma cu cativa ani, trebuia sa nasim niste prieteni din Bailesti, asa ca preotul ne-a cam pus in fata faptului implinit, cununandu-ne religios. Pentru ca totul s-a intamplat pe nepusa masa, nici buchet de mireasa n-am avut, mi-a rupt cineva din curtea bisericii cateva flori si mi le-a pus in brate cu doar cateva secunde inainte de slujba", isi aminteste, amuzata, Anca. Dupa ce s-au casatori civil, "luna de miere au facut-o in Moldova. "Vrem sa vizitam toate bisericile si manastirile pentru a ne ruga pentru sanatatea si fericirea noastra si a celor dragi", a marturisit atunci Anca.
In 2004 filmeaza alaturi de partenera sa de viata in serialul de Televiziune "Numai Iubirea", iar in mai 2009 primeste premiul de excelenta pentru intreaga sa cariera actoriceasca la Festivalul Comediei romanesti.
Considerat un Zorro datorita rolului din "Muschetarul roman" este si in prezent la aceasta venerabila varsta, extrem de activ, implicat in multe proiecte de film si teatru, printre acestea numărându-se ilustrarea cu desene a două cărți, dar și realizarea unui CD cu muzică interpretată de el, in mici afaceri mai mult sau mai putin prospere.
Indragitul actor nu se sperie de trecerea timpului, el declarand intr-un interviu despre viata si profesie: "Am o naivitate permanenta in legatura cu trecerea timpului si viata mi-a demonstrat ca am avut dreptate. Cea mai mare satisfactie profesionala este atunci cand nu simti cum trece timpul si esti mereu in atentia publicului".
Absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica (IATC), actuala ATF, promotia 1952. Debuteaza in anul 1953, in "Nepotii gornistului", in regia lui Dinu Negreanu si alaturi de Marga Barbu si Liviu Ciulei.
A interpretat roluri memorabile in peste 40 de producții cinematografice, a fost si este actor al Teatrului de Comedie din Bucuresti unde i-a avut ca parteneri pe marii actori: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Radulescu, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Consuela Rosu, Stela Popescu, Silviu Stănculescu si Anca Pandrea.
Inainte de 1989 era extrem de cunoscut si prin intermediul televiziunii. unde s-a remarcat în emisiunile de televiziune pentru copii, în care actorul își etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele mâini alaturi de o micuta co-prezentatoare, Mihaela.
A fost casatorit cu actrita Consuela Rosu cu care are un baiat Alexandru (Ducu) Darie, nascut in 1959 ce in prezent nu numai ca a mostenit talentul parintilor sai dar chiar se pare ca i-a depasit. În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului Teatru Bulandra din București, iar în decembrie 2006 a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la Paris.
Dupa moartea extrem de prematura a sotiei sale, el se indragosteste din nou, de data aceasta de colega sa Anca Pandrea cu care formeaza un cuplu demn de invidiat.
Povestea lor de dragoste incepe in urma cu 22 ani, cand, dupa ce a ramas vaduv, Iurie a fost invitat de Anca la o cafea. Prima intalnire a rezervat surprize. Cand sa se pregateasca de vizita, Anca si-a dat seama ca prietena ei a plecat in oras si a incuiat-o, din greseala, in casa. A fost nevoita sa iasa pe geam. A doua zi urma sa implineasca 40 de ani. Cand Iurie a sosit acasa la Anca, a trebuit sa intre si el, tot pe geam!
In 22 de ani, Iurie si Anca nu au stat despartiti mai mult de patru zile.
Dupa doua decenii de amor, Iurie Darie si-a luat inima in dinti si a cerut-o de nevasta pe Anca Pandrea in cadrul unei emisiuni de divertisment, la Antena 1. Iurie Darie spune ca n-a premeditat momentul si ca, pur si simplu, asa a simtit atunci, ca trebuie sa-i ceara mana femeii pe care o iubeste nespus. Anca a inceput sa planga in momentul in care Iura, asa cum il alinta prietenii, a surprins-o cu intrebarea: “Vrei sa fii sotia mea?”. S-au programat de vreo trei ori la starea civila, dar n-au reusit sa ajunga niciodata pana acolo: ba si-a pierdut Anca buletinul, ba au avut spectacol in Germania, ba au plecat in Israel, la un festival de film. Cei doi au multumirea, totusi, ca nu traiesc in pacat, in fata lui Dumnezeu ei fiind casatoriti religios.
"In urma cu cativa ani, trebuia sa nasim niste prieteni din Bailesti, asa ca preotul ne-a cam pus in fata faptului implinit, cununandu-ne religios. Pentru ca totul s-a intamplat pe nepusa masa, nici buchet de mireasa n-am avut, mi-a rupt cineva din curtea bisericii cateva flori si mi le-a pus in brate cu doar cateva secunde inainte de slujba", isi aminteste, amuzata, Anca. Dupa ce s-au casatori civil, "luna de miere au facut-o in Moldova. "Vrem sa vizitam toate bisericile si manastirile pentru a ne ruga pentru sanatatea si fericirea noastra si a celor dragi", a marturisit atunci Anca.
In 2004 filmeaza alaturi de partenera sa de viata in serialul de Televiziune "Numai Iubirea", iar in mai 2009 primeste premiul de excelenta pentru intreaga sa cariera actoriceasca la Festivalul Comediei romanesti.
Considerat un Zorro datorita rolului din "Muschetarul roman" este si in prezent la aceasta venerabila varsta, extrem de activ, implicat in multe proiecte de film si teatru, printre acestea numărându-se ilustrarea cu desene a două cărți, dar și realizarea unui CD cu muzică interpretată de el, in mici afaceri mai mult sau mai putin prospere.
Indragitul actor nu se sperie de trecerea timpului, el declarand intr-un interviu despre viata si profesie: "Am o naivitate permanenta in legatura cu trecerea timpului si viata mi-a demonstrat ca am avut dreptate. Cea mai mare satisfactie profesionala este atunci cand nu simti cum trece timpul si esti mereu in atentia publicului".
Data decesului: 09.11.2012
· Maria Sa, Birlic! / (2010) - el insusi
· Numai iubirea (2004) - Nichifor Dogaru
· Triunghiul Morții (1999)
· Punctul zero (1996)
· Începutul adevărului / Oglinda (1994) - Generalul Sanatescu
· Zâmbet de soare (1988)
· În fiecare zi mi-e dor de tine (1987) - Theater manager
· O zi la București (1987)
· Cale libera (1986)
· Cucoana Chirița (1986) Trailer
· Ringul (1985)
· Rămășagul (1984)
· Viraj periculos (1983)
· Portofelul / (1982) - escrocul international Camparno
· Cowboys (1981) - Dave Arnold
· Drumul oaselor (1980) - Boier Pana
· Am fost șaisprezece (1979)
· Cianura și picătura de ploaie (1978)
· Ein April hat 30 Tage (1978) - Alvaro
· Pentru patrie (1978) - maior Gheorghe Sontu
· Revanșa (1978) - ilegalistul comunist Constantin David
· Severino (1978)
· Buzduganul cu trei peceți (1977) - Sigismund Bathory
· Jucatorii de carti (1977)
· Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - Maior Gh. Sontu
· Misterul lui Herodot (1976)
· Blutsbruder (1975) - Bill Simmons
· Muschetarul roman (1975) - Mihut Galateanu
· Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Simion Jder
· Frații Jderi (1974) - Simion Jder Trailer
Cu Aurel Giurumia:
Biografie Aurel Giurumia
Aurel Giurumia s-a nascut la Cernauti, la 14 martie 1931, si a absolvit Universitatea de Arta Teatrala sectia romana din Cluj, in 1954, sectia actorie, avand colegi de promotie actori ca Teofil Valcu, Constantin Stanescu, Emil Barladeanu.
In acelasi oras, la Teatrul National, a interpretat, pana in 1968, roluri in peste 50 de piese, majoritatea in regia lui Victor Ion Popa si Constantin Anatol. Dupa 1968 cand devine bucurestean si actor al Teatrului de Comedie, in mai bine de douazeci de ani, Aurel Giurumia a interpretat roluri de neuitat, indrumat de regizorii Lucian Giurchescu, Catalina Buzoianu, Dinu Cernescu, Sanda Manu, Alexandru Tocilescu, mai ales in "Cher Antoine" de Jean Anouilh, "Mutter Courage" de Bertolt Brecht, "Jocul dragostei si al intamplarii" de Marivaux, "Livada de visini" de A. P. Cehov si "Concurs de frumusete" de Tudor Popescu. Ultimul sau rol la Comedie a fost Chenneviette din "Scaiul" de Feydeau, in 1989, sub bagheta regizorala a lui Ion Lucian.
Sinceritatea interpretarii, umorul inconfundabil, directetea replicii si farmecul bonom l-au facut sa realizeze roluri memorabile in lung-metraje si seriale tv, in "Alo?... ati gresit numarul!" si "Doi baieti ca painea calda" (regia Andrei Calarasu), in "Piratii din Pacific" (regia Gilles Grangier, Sergiu Nicolaescu), "Gloria nu canta" (regia Alexandru Bocanet), "Eu, tu si Ovidiu" (regia Geo Saizescu), "Totul despre fotbal" (regia Andrei Blaier), "Saltimbancii" si "Un saltimbanc la Polul Nord" (regia Elisabeta Bostan, "Vara sentimentala" si "Duminica in familie" (regia Francisc Munteanu), “ Toate panzele sus “.
In "Musatinii" (regia Sorana Coroama-Stanca), Aurel Giurumia a fost un Moghila de neuitat, dand intreaga masura a talentului sau in rolul din ecranizarea pentru tv a "Viforului" de Barbu Stefanescu-Delavrancea.Se stinge din viata in urma unei indelungate suferinte la 30 Martie 2004 la Bucuresti.
In acelasi oras, la Teatrul National, a interpretat, pana in 1968, roluri in peste 50 de piese, majoritatea in regia lui Victor Ion Popa si Constantin Anatol. Dupa 1968 cand devine bucurestean si actor al Teatrului de Comedie, in mai bine de douazeci de ani, Aurel Giurumia a interpretat roluri de neuitat, indrumat de regizorii Lucian Giurchescu, Catalina Buzoianu, Dinu Cernescu, Sanda Manu, Alexandru Tocilescu, mai ales in "Cher Antoine" de Jean Anouilh, "Mutter Courage" de Bertolt Brecht, "Jocul dragostei si al intamplarii" de Marivaux, "Livada de visini" de A. P. Cehov si "Concurs de frumusete" de Tudor Popescu. Ultimul sau rol la Comedie a fost Chenneviette din "Scaiul" de Feydeau, in 1989, sub bagheta regizorala a lui Ion Lucian.
Sinceritatea interpretarii, umorul inconfundabil, directetea replicii si farmecul bonom l-au facut sa realizeze roluri memorabile in lung-metraje si seriale tv, in "Alo?... ati gresit numarul!" si "Doi baieti ca painea calda" (regia Andrei Calarasu), in "Piratii din Pacific" (regia Gilles Grangier, Sergiu Nicolaescu), "Gloria nu canta" (regia Alexandru Bocanet), "Eu, tu si Ovidiu" (regia Geo Saizescu), "Totul despre fotbal" (regia Andrei Blaier), "Saltimbancii" si "Un saltimbanc la Polul Nord" (regia Elisabeta Bostan, "Vara sentimentala" si "Duminica in familie" (regia Francisc Munteanu), “ Toate panzele sus “.
In "Musatinii" (regia Sorana Coroama-Stanca), Aurel Giurumia a fost un Moghila de neuitat, dand intreaga masura a talentului sau in rolul din ecranizarea pentru tv a "Viforului" de Barbu Stefanescu-Delavrancea.Se stinge din viata in urma unei indelungate suferinte la 30 Martie 2004 la Bucuresti.
· Campioana (1990)
· Duminica în familie (1987)
· Liceenii (1987)
· Toate pînzele sus! - Întâlnire în Atlantic (1987) - Agop
· Toate pînzele sus! - Misterele mărilor (1987) - Agop
· Pistruiatul 1 - Evadatul (1986) - Gruia
· Pistruiatul 2 - Ascunzișuri (1986) - Gruia
· Pistruiatul 3 - Insurectia (1986) - Gruia
· Toate pînzele sus! - Secretul epavei (1986) - Agop
· Căsătorie cu repetiție (1985)
· Promisiuni (1985)
· Un saltimbanc la Polul Nord (1984)
· Fram (1983)
· Lumini și umbre: Partea II (1982)
· Totul pentru fotbal (1982) - antrenorul echipei "Gloria"
· Ana și "hoțul" (1981)
· De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
· Fiul munților (1981)
· Grăbește-te încet (1981)
· Saltimbancii (1981)
· Audiența (1979)
· Acțiunea Autobuzul (1978) - Nasalie
· Cianura și picătura de ploaie (1978)
· Ciocolata cu alune (1978)
· Din nou împreună (1978) - Smarandache
· Expresul de Buftea (1978) - mecanic locomotiva
· Eu, tu și Ovidiu (1977) - Grasul
· Pretul succesului / (1977) - inaltul politician
Cu Carmen Galin
Biografie Carmen Galin
Carmen Galin s-a nascut pe 14 Martie 1946 la Iasi, fiind recunoscuta pana in anii ' 90 ca fiind inzestrata cu un talent specific ei, un talent aparte, o interpreta de teatru si film deosebita. Studenta a profesorului Dinu Negreanu, asist. Vasile Moldovan, face parte din promotia '67 a "Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragiale" din Bucuresti, alaturi de Irina Mazanitis (actrita la Teatrul "Odeon"), Ilie Gheorghe (actor consacrat la Nationalul din Craiova, remarcat mai ales in spectacolele lui Silviu Purcarete), Sybilla Oarcea, Eusebiu Stefanescu, Mitica Popescu, Cristina Stamate etc.
Carmen Galin a fost casatorita cu celebrul regizor Dan Pita, de care avea insa să divorțeze.
De la "Diminetile unui Baiat cuminte" /1966, la " Ilustrate cu Flori de Cîmp" /1974, "Pruncul, Petrolul si Ardelenii "/1981, " Mere rosii" la "Fram" /1983 si "Campioana "/1990 constat cu surprindere ca am vazut-o in toate fimele si am admirat-o pentru ingeniozitatea interpretarii sale.
Retrasa inca din 1995 din activitate, de pe scena "Teatrului National" din Bucuresti, (din cauza conducerii de atunci), Carmen Galin si-a dedicat garoafa rosie primita alaturi de diploma de rigoare, mentorului ei, regretatul Dinu Negreanu spunand: "Stiu de la dansul ca trebuie sa spui cuvintele la urma, nu teatral, ci cu adevar. Dintr-o perdea de ganduri recompui textul si te recompui si pe tine".
Din clipa aceea actrita Carmen Galin s-a retras total din viața publica. Modesta, fara a lasa sa se stie amanunte despre viata privata, aceasta actrita de un talent deosebit, de o sensibilitate si autencitate proprie rolurilor interpretate, se dedică, din umbră, numai acțiunilor umanitare.
· Vinovatul (1991)
· Campioana (1990) - Lili Oprescu
· Secretul armei secrete (1988) - verisoara Zmeului
· Zâmbet de soare (1988)
· Secretul lui Nemesis (1985) - C. B. Mirea Trailer
· Skazka stranstviy (1985) - Plague
· Un saltimbanc la Polul Nord (1984) - Fanny
· De dragul tău, Anca! (1983)
· Faleze de nisip (1983)
· Fram (1983)
· Întunericul alb (1982)
· Ana și "hoțul" (1981)
· Pruncul, petrolul și ardelenii (1981)
· Saltimbancii (1981)
· Bietul Ioanide (1980) - Pica, fiica lui Ioanide
· Labirintul (1980)
· In asteptarea lui Lefty / (1979)
· Ora zero (1979)
· Profetul, aurul și ardelenii (1978) - Una dintre sotiile profetului
· Curcanii / (1977)
· Iarna bobocilor (1977) - Praxiteea
· Mere roșii (1976) - Alice
· Premiera (1976) - actrita Manuela
· Tănase Scatiu (1976) - Sita, surdomuta
· Ilustrate cu flori de câmp (1975) - Laura
· Proprietarii (1973)
· Drum în penumbră (1972)
· Game pentru televiziune (1968)
· K.O. (1968) - Silvia
GÂNDURI PESTE TIMP 14 Martie
Alexandru M. Macedonski Citate:
Albert Einstein Citate:
Alexandru Paleologu Citate:
SFATURI UTILE 14 Martie
URGENȚE DE PRIMĂVARĂ ÎN GRĂDINĂ
Lucrări de igienă culturală
Tratamentele fitosanitare ori lucrările de igienă culturală care n-au fost realizate în toamnă sau în ferestrele iernii pot fi efectuate la sfârșitul repausului vegetativ sau la dezmugurire, în funcție de microclimat și tipul intervenției:
- suprimarea ramurilor cu simptome de boli-rapăn, făinare, foc bacterian, monilioză sau ulcerații produse de păduchele lânos;
- tăierea lăstarilor cu 5-6 cm mai jos de locul unde a fost localizat atacul de făinare anul precedent (lucrarea este specifică soiurilor sensibile la acest agent patogen, cum ar fi Jonathanul, la măr);
- tăieri de formare a coroanei, în plantațiile tinere și de regenerare, în livezile aflate în declin;
- suprimarea la 50-60 cm înălțime a puieților plantați în toamna trecută;
- distrugerea drajonilor porniți din rădăcină;
- îndepărtarea mărăcinilor din livezile clasice sau grădini cu pomi răzleți:
- lucrări de întreținere a solului între rânduri și în jurul pomilor;
- fertilizarea organică și/sau chimică.
Tratamente chimice
- Tratamente cu produse cuprice (atenție, fără sulfat de cupru, interzis în UE încă din 2007!), cu rol în dezinfectarea rănilor și reducerea riscului de atac de rapăn, atac bacterian, monilioză. Se poate utiliza unul dintre produsele: Funguran OH 300 SC 0,04-0,5%,Triumf 40 WG-0,25%, Flowbrix 0,35% sau Champ 77 WG-0,2%, Alcupral 50 PU-0,3% sau Kocide 2000-0,25%.
- Tratamente pentru combaterea dăunătorilor care iernează pe ramuri, în scoarță și în crăpăturile ei, în solzii mugurilor, ca larve, adulți sau ouă hibernante (purici meliferi, păduchi țestoși, păduchele din San José, păianjenul roșu, alte afide ), cu unul dintre produsele: Mospilan 20 SP/SG-0,045 kg/ha, Mospilan 20 SG + Toil (adjuvant) – 0,5%. Pentru tratamente în grădină iată și câteva exemple de doze folosite: pentru 10 litri de apă – 4 grame Mospilan + 50 ml Toil; pentru 30 litri de apă – 12 grame Mospilan + 150 ml Toil etc. Amestecul insecticidului și a adjuvantului se face direct în rezervorul mașinii de stropit. În cazul în care s-a depășit perioada optimă pentru stropit, iar pomul a intrat în vegetație, nu există pericolul arsurilor pe frunze sau muguri.
Foarte important de reținut:
- s-au restrâns/retras de la utilizare (Regulamentul UE 485/2013) produsele care au ca substanță activă Clotianidin, Imidacloprid și Tiametoxam;
- produsele care conțin substanțe active similare, dar sunt omologate, pot fi utilizate exclusiv după înflorire;
- tratamentul cu insecticid+ulei se aplică cel mult până (inclusiv) la începutul dezmuguritului, în faza de „urechiușe de șoarece”, la semințoase sau buton verde, la sâmburoase și obligatoriu până la dezmugurire, în cazul caisului și piersicului;
- este indicată o temperatură de peste +4 grade Celsius în perioada stropirii.
Intervenții în pomicultura ecologică
În plantațiile certificate ecologic sau în curs de reconversie se pot aplica produse omologate conform Regulamentului CE 843/2007. Pentru această perioadă se recomandă substanțele permise pe bază de hidroxid de cupru, oxiclorura de Cu sau oxidul de Cu, gen Bouille bordelaise – 0,5 % WDG sau Funguran OH 300 SC/ 0,044-0,065%, fără a depăși cantitatea de 6 kg/Cu/pe an/pe hectar, cu derogările aferente. Pentru dăunători se pot utiliza uleiuri parafinice (Ovipron 2000 –1,5 %)
Campania viticolă și pomicolă de primăvară înregistrează un vârf de lucrări ce se cer efectuate în timp util şi cu respectarea regulilor tehnice.
Spre sfârşitul lunii, la viile pe rod se aplică primele tratamente împotriva bolilor. Campania viticolă de primăvară înregistrează un vârf de lucrări ce se cer efectuate în timp util şi cu respectarea regulilor tehnice.
În viile tinere se termină plantatul viţelor în masiv şi se completează golurile apărute cu viţe viguroase din soiurile plantate iniţial, se plantează la ghivece rezervă de viţe destinată plantării golurilor din timpul verii, se termină instalarea spalierilor din viile de anul 2 şi se înfiinţează culturile intercalate de legume: salată, mazăre de gradină, fasole de grădină, spanac, fasole boabe etc.
În viile pe rod, după terminarea lucrărilor fitotehnice la butuci, se execută afânarea adâncă pe solurile uşoare cu afânătorul cu gheare, pe solurile grele cu plugul fără cormane în agregat cu grapa pentru mărunţirea solului. În plantaţiile cu sistem de irigare se aplică irigarea de aprovizionare la pornirea viţelor în vegetaţie, iar spre sfârşitul lunii specialiştii recomandă executarea primelor tratamente împotriva bolilor şi dăunătorilor cu produse fitosanitare autorizate.
Calendarul lucrărilor în pomicultură din luna aprilie
În plantaţiile de pomi sunt necesare multiple lucrări în această perioadă, specialiştii Camerei Agricole Judeţene Botoşani recomandând efectuarea următoarelor lucrări:
– Se execută tratamentele fitosanitare la avertizare, pentru combaterea gargăriţei florilor de măr, aphidelor, acarienilor, rapănului, făinării, focului bacterian, păduchilor ţestoşi etc.;
– O atenţie deosebită se va acorda stropirilor de primăvară cu soluţiile clasice: zeama boerdeleză, zeama sulfocalcică, precum şi uleiuri de tip Oleocarbedan, Oleocalux,Oleodiazol;
– Se încheie plantările de pomi, arbuşti fructiferi şi parţial căpşuni şi se completează golurile din plantaţii;
– Se încheie tăierile de fructificare la speciile pomicole;
– După trecerea îngheţurilor şi a temperaturilor scăzute acolo unde s-au efectuat tăierile la cais şi piersic, cu lăsarea de ramuri rezervă, se fac corecturile necesare, cu care ocazie se lasă încărcătura normală de formaţiuni fructifere pe pom;
– Tăierile anuale la piersic sunt obligatorii având în vedere că fructifică mai ales pe ramuri mixte şi lungi în vârstă de 1 an;
– Tăierile de regenerare se aplică pomilor din plantaţiile îmbătrânite. Acestea se execută în vederea refacerii coroanelor, de a stimula pornirea de noi creşteri şi garnisirea acestora cu formaţiuni noi de rod;
– Se finalizează lucrarea solului prin executarea arăturii, discuirii între rânduri, peste tot sau în benzi alternative;
– În funcţie de încărcătura cu muguri de rod se administrează îngrăşăminte organice şi 1/3 din îngrăşămintele azotoase;
– Se verifică şi se completează grămezile cu materiale fumigene pentru prevenirea pierderilor cauzate de brume şi îngheţuri târzii.
– Se execută tratamentele fitosanitare la avertizare, pentru combaterea gargăriţei florilor de măr, aphidelor, acarienilor, rapănului, făinării, focului bacterian, păduchilor ţestoşi etc.;
– O atenţie deosebită se va acorda stropirilor de primăvară cu soluţiile clasice: zeama boerdeleză, zeama sulfocalcică, precum şi uleiuri de tip Oleocarbedan, Oleocalux,Oleodiazol;
– Se încheie plantările de pomi, arbuşti fructiferi şi parţial căpşuni şi se completează golurile din plantaţii;
– Se încheie tăierile de fructificare la speciile pomicole;
– După trecerea îngheţurilor şi a temperaturilor scăzute acolo unde s-au efectuat tăierile la cais şi piersic, cu lăsarea de ramuri rezervă, se fac corecturile necesare, cu care ocazie se lasă încărcătura normală de formaţiuni fructifere pe pom;
– Tăierile anuale la piersic sunt obligatorii având în vedere că fructifică mai ales pe ramuri mixte şi lungi în vârstă de 1 an;
– Tăierile de regenerare se aplică pomilor din plantaţiile îmbătrânite. Acestea se execută în vederea refacerii coroanelor, de a stimula pornirea de noi creşteri şi garnisirea acestora cu formaţiuni noi de rod;
– Se finalizează lucrarea solului prin executarea arăturii, discuirii între rânduri, peste tot sau în benzi alternative;
– În funcţie de încărcătura cu muguri de rod se administrează îngrăşăminte organice şi 1/3 din îngrăşămintele azotoase;
– Se verifică şi se completează grămezile cu materiale fumigene pentru prevenirea pierderilor cauzate de brume şi îngheţuri târzii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu