MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
VINERII 27 MARTIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE
VINERII 27 MARTIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE
ARTE 27 Martie
MUZICĂ 27 Martie
Floarea Calotă, solistă româncă de muzică populară
Amazing Guitar Music – Top 20 Guitar Love Songs of All Time – Relaxing music, Background music
Best Pop Songs 2020 - Top 40 Popular Songs 2020 - Best English Music Playlist on Spotify
Delius - Complete Orchestral & Choral Works + Presentation (Century's record. : Sir Thomas Beecham)
Baladas Romanticas Del Ayer Viejitas Del Recuerdo - Música romántica para trabajar y concentrarse
POEZIE 27 Martie
Ion Al-George, poet şi traducător
Biografie Ion Al-George
Nastere: 27 martie 1891 Sangeorgiul Roman
Deces:
Nascut in 1891, martie in 27, la Sangeorgiul-Roman, judetul Bistrita-Nasaud. Bibliotecar la Biblioteca Fundatiunei Regele Carol I.
A debutat la Convorbiri literare, unde a fost remarcat de Duiliu Zamfirescu.
Opere:
Aquile, poezii, Campina, 1913; ed. II, «H. Steinberg», 1916. - Domus taciturna, elegii, «H. Steinberg», 1916. -Sapho, comedie antica in doua acte, «L. Alcalav».
Colaborare la reviste:
Convorbiri literare. Vapaia, Flacara, Sburatorul, Spicul.
De consultat: C. Sp. Hasnas: Aquile, «Flacara», IV, 9-10, 1914. -Duiliu Zamfirescu: Raport academic despre Aquile, «Analele Academiei Romane» (Dezbateri), S. II. T. 36, 1913-1914. -G. T. [G. TopirceanuJ: Aquile si Domus taciturna, «Viata romaneasca», XI, 4-5, 1916. -T. A. [Tudor Arghezi]: Domus taciturna, Craiova, II, 6l-62, 1916.
Izvoare: Autumnala, «Flacara», VII, 2, 1921.
Deces:
Nascut in 1891, martie in 27, la Sangeorgiul-Roman, judetul Bistrita-Nasaud. Bibliotecar la Biblioteca Fundatiunei Regele Carol I.
A debutat la Convorbiri literare, unde a fost remarcat de Duiliu Zamfirescu.
Opere:
Aquile, poezii, Campina, 1913; ed. II, «H. Steinberg», 1916. - Domus taciturna, elegii, «H. Steinberg», 1916. -Sapho, comedie antica in doua acte, «L. Alcalav».
Colaborare la reviste:
Convorbiri literare. Vapaia, Flacara, Sburatorul, Spicul.
De consultat: C. Sp. Hasnas: Aquile, «Flacara», IV, 9-10, 1914. -Duiliu Zamfirescu: Raport academic despre Aquile, «Analele Academiei Romane» (Dezbateri), S. II. T. 36, 1913-1914. -G. T. [G. TopirceanuJ: Aquile si Domus taciturna, «Viata romaneasca», XI, 4-5, 1916. -T. A. [Tudor Arghezi]: Domus taciturna, Craiova, II, 6l-62, 1916.
Izvoare: Autumnala, «Flacara», VII, 2, 1921.
Floarea vârstei
Cand prin aerul straveziu ca izvorul de apa
se vede paienjenisul de miere
al miresmei de tei ;
cand prin apa stravezie ca vantul
se vede auria pacla de miere
a miresmei de tei
cand nourii alergatori mustesc
jumatate de apa, jumatate de mireasma ;
cand nourii buimaci, de pulbere,
sunt jumatate nisip, jumatate mireasma
de tei —
atunci e floarea varstei
lui
Manimazos.
A floare de tei miroase pamantul
Traciei —
sapat cu sapa de bronz ;
a floare de tei miros vitele
la jugurile zugravite
se vede paienjenisul de miere
al miresmei de tei ;
cand prin apa stravezie ca vantul
se vede auria pacla de miere
a miresmei de tei
cand nourii alergatori mustesc
jumatate de apa, jumatate de mireasma ;
cand nourii buimaci, de pulbere,
sunt jumatate nisip, jumatate mireasma
de tei —
atunci e floarea varstei
lui
Manimazos.
A floare de tei miroase pamantul
Traciei —
sapat cu sapa de bronz ;
a floare de tei miros vitele
la jugurile zugravite
Acolo șezum
La izvoarele
Styxului spala mama si plange
pe doua pietre, albia de scaldat graul
mocirla de pleava si matura incearca sa tina lotca
ratele se musca una pe alta culegand ce mai e de
neghina, boabele de mazariche si graul
ce nu s-a mai putut lupta cu apa.
Rosu, cu picioarele de lebada
graul e uscat in pielea goala pe rogojina
ca un mort frumos, acoperit cu panza de lacrimi
i se zbarceste mustata de haiduc
il duc taranii in racla de sticla a silozului
sau il lasa pe camp, ca pe un cal la pascut
ceea ce scapa de soareci si pasari
se-ntoarce acasa de zece ori inmultit.
N-are timp sa-si mai traga sufletul pe-o lespede in aceeasi albie spala mama purceii si oile apoi o stropeste cu zeama de piatra vanata si-n fiecare sambata pune caldarea cu apa pe foc fierbe o strachina de cenusa de floarea-soarelui si cand se da clopotul bisericii peste cap
chelalaind cu piciorul rupt ,1 omorat de furcile taranilor
tam pe mal cu ulcioarele frecate cu nisip aceste lucruri imi pare ca nu se mai intampla la izvoarele
Styxului e casa de nasteri a satului
Styxului spala mama si plange
pe doua pietre, albia de scaldat graul
mocirla de pleava si matura incearca sa tina lotca
ratele se musca una pe alta culegand ce mai e de
neghina, boabele de mazariche si graul
ce nu s-a mai putut lupta cu apa.
Rosu, cu picioarele de lebada
graul e uscat in pielea goala pe rogojina
ca un mort frumos, acoperit cu panza de lacrimi
i se zbarceste mustata de haiduc
il duc taranii in racla de sticla a silozului
sau il lasa pe camp, ca pe un cal la pascut
ceea ce scapa de soareci si pasari
se-ntoarce acasa de zece ori inmultit.
N-are timp sa-si mai traga sufletul pe-o lespede in aceeasi albie spala mama purceii si oile apoi o stropeste cu zeama de piatra vanata si-n fiecare sambata pune caldarea cu apa pe foc fierbe o strachina de cenusa de floarea-soarelui si cand se da clopotul bisericii peste cap
chelalaind cu piciorul rupt ,1 omorat de furcile taranilor
tam pe mal cu ulcioarele frecate cu nisip aceste lucruri imi pare ca nu se mai intampla la izvoarele
Styxului e casa de nasteri a satului
Largo
Mergeam de mult spre
Delphi, la oracul -
Ti-aduci aminte, ori e o parere?
Iar ranele deschise,
Ca macul infloreau prin subligacul.
Ce plin de rani eram si tu si eu!
De-atunci e mult
O, cate clipe
Chronos mai cernu
Si cate-o sa mai cearna!
Dar nu misca in vasul tau nu, nu!
Sa nu tresari cenusa-n urna ta,
Dormi lin, dormi dulce-n vasul tau corynthian!
iti sta de veghe chipul diafan,
Fantasma trista-a spiritului tau -
Ce-n veci de veci, tacand, te-o regreta.
Cand
Pythia din sacru-i trepied
Cobea sfarsitul tau apropiat,
Mai voluptuos ca
Hebe ti-ai turnat
Si ai golit o amphora de mied.
E mult de-atunci!
Viata noastra-ncepe cu sfarsitul,
Cum zilele incep cu rasaritul
Si-atunci doar dam de-al binelui tezaur,
Cand marmora ne-nchide
Si cand taria noptilor, deasupra,
isi scapara scanteile de aur.
E-n miez de noapte; oaste fara steag,
Trec apele
Propontului
Izbite furtunos spre
Arhipelag -Si noi aici, pe tarmul solitar!
Dormi lin, dormi dulce viata e-n zadar!
Fugari se napustesc sub bici chrononic
Ai vietii ani si
Hades nu te-ntreaba
De-ai fost traind un hot, ori om de treaba, in piei de lup, ori chitonul ionic.
Dar dormi cenusa, dormi!
De morti ne-apropiem cu indoiala
Si-ncet ne-apropiem sa nu-i trezim,
Iar lumea iarta relele si vina,
Caci ei s-au dus si-au stins
In urma lor lumina.
Delphi, la oracul -
Ti-aduci aminte, ori e o parere?
Iar ranele deschise,
Ca macul infloreau prin subligacul.
Ce plin de rani eram si tu si eu!
De-atunci e mult
O, cate clipe
Chronos mai cernu
Si cate-o sa mai cearna!
Dar nu misca in vasul tau nu, nu!
Sa nu tresari cenusa-n urna ta,
Dormi lin, dormi dulce-n vasul tau corynthian!
iti sta de veghe chipul diafan,
Fantasma trista-a spiritului tau -
Ce-n veci de veci, tacand, te-o regreta.
Cand
Pythia din sacru-i trepied
Cobea sfarsitul tau apropiat,
Mai voluptuos ca
Hebe ti-ai turnat
Si ai golit o amphora de mied.
E mult de-atunci!
Viata noastra-ncepe cu sfarsitul,
Cum zilele incep cu rasaritul
Si-atunci doar dam de-al binelui tezaur,
Cand marmora ne-nchide
Si cand taria noptilor, deasupra,
isi scapara scanteile de aur.
E-n miez de noapte; oaste fara steag,
Trec apele
Propontului
Izbite furtunos spre
Arhipelag -Si noi aici, pe tarmul solitar!
Dormi lin, dormi dulce viata e-n zadar!
Fugari se napustesc sub bici chrononic
Ai vietii ani si
Hades nu te-ntreaba
De-ai fost traind un hot, ori om de treaba, in piei de lup, ori chitonul ionic.
Dar dormi cenusa, dormi!
De morti ne-apropiem cu indoiala
Si-ncet ne-apropiem sa nu-i trezim,
Iar lumea iarta relele si vina,
Caci ei s-au dus si-au stins
In urma lor lumina.
Ioan Es Pop
Biografie Ioan Es. Pop
Ioan Es. Pop (n. 27 martie 1958, Vărai, Maramureş) este un poet român. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Ioan Es. Pop s-a născut la 27 martie 1958, la Vărai, jud. Maramureş. În prezent, este editor-şef la Ziarul de duminică şi editor senior al revistei Descoperă. A fost membru al cenaclului literar Universitas condus de Mircea Martin.
Volume publicate
Ieudul fără ieşire, Ed. Cartea Românească, 1994;
Porcec, Ed. Cartea Românească, 1996;
Pantelimon 113 bis, Ed. Cartea Românească, 1999;
Podul, antologie, Cartea Românească, 2000;
Rugăciunea de antracit / The Anthracite Prayer, antologie bilingvă, Ed. Dacia, 2002
Petrecere de pietoni, Ed. Paralela 45,2003;
Confort 2 îmbunătăţit (împreună cu Lucian Vasilescu), Ed. Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004;
Lumile livide / The Livid Worlds, antologie bilingvă, Ed. Institutul Cultural Român, 2004
Şi cei din urmă vor fi cei din urmă, volum bibliofil, 2007;
No Exit, antologie, Ed. Corint, 2007;
o căruţă încărcată cu nimic, (împreună cu Peter Srager, Robert Şerban), ediţie bilingvă, Ed. Brumar, 2008.
Ioan Es. Pop (n. 27 martie 1958, Vărai, Maramureş) este un poet român. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Ioan Es. Pop s-a născut la 27 martie 1958, la Vărai, jud. Maramureş. În prezent, este editor-şef la Ziarul de duminică şi editor senior al revistei Descoperă. A fost membru al cenaclului literar Universitas condus de Mircea Martin.
Volume publicate
Ieudul fără ieşire, Ed. Cartea Românească, 1994;
Porcec, Ed. Cartea Românească, 1996;
Pantelimon 113 bis, Ed. Cartea Românească, 1999;
Podul, antologie, Cartea Românească, 2000;
Rugăciunea de antracit / The Anthracite Prayer, antologie bilingvă, Ed. Dacia, 2002
Petrecere de pietoni, Ed. Paralela 45,2003;
Confort 2 îmbunătăţit (împreună cu Lucian Vasilescu), Ed. Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004;
Lumile livide / The Livid Worlds, antologie bilingvă, Ed. Institutul Cultural Român, 2004
Şi cei din urmă vor fi cei din urmă, volum bibliofil, 2007;
No Exit, antologie, Ed. Corint, 2007;
o căruţă încărcată cu nimic, (împreună cu Peter Srager, Robert Şerban), ediţie bilingvă, Ed. Brumar, 2008.
Dacă n-aș fi fost silit să vorbesc
dacă n-aş fi fost silit să vorbesc,
n-aş fi vorbit niciodată.
până la şase ani nu mi-au cerut-o
şi a fost bine, pentru că stăteam sub vorbire
ca sub un clopot de fontă perfect ermetic.
ascundeam acolo o ştiinţă
pe care, la şase ani, m-au silit să o pierd.
îl vedeam pe înger nu în somn, ci aievea,
ziua-n amiaza mare,
când realitatea e de netăgăduit.
nu i-am iertat nici pentru faptul
că m-au dat la şcoală,
unde a trebuit să vorbesc,
iar mai târziu să mă străduiesc să le seamăn
celorlalţi, care vorbeau de zor
şi dădeau din mâini şi din picioare,
năucindu-mă cu viaţa lor.
chiar şi astăzi vorbesc doar cu spaimă,
pentru că locuiesc tot acolo, sub clopot,
iar vorbirea îmi face rău.
n-am nimic de spus în vorbire umană,
unde totul este întâmplare şi zarvă.
mă prefac însă cu o anume dibăcie
că vorbesc, iar afară se aud
sunete aproape omeneşti,
dar în gâtlej e un muget analfabet şi inform,
care n-are de a face cu vorbitul.
mai rău e însă că ştiinţa tăcerii mele s-a dus,
s-a dus şi îngerul care mi-a stat
la căpătâi până la şase ani,
s-a dus şi omul care putea fi alt om,
tăcând în aşa fel încât la capătul
multor ani de muţenie, să poată dezvălui
ştiinţa cea mai neiertătoare a ştiinţelor,
singura care ar fi putut face moartea mai suportabilă
şi maşinile mai îngăduitoare.
n-aş fi vorbit niciodată.
până la şase ani nu mi-au cerut-o
şi a fost bine, pentru că stăteam sub vorbire
ca sub un clopot de fontă perfect ermetic.
ascundeam acolo o ştiinţă
pe care, la şase ani, m-au silit să o pierd.
îl vedeam pe înger nu în somn, ci aievea,
ziua-n amiaza mare,
când realitatea e de netăgăduit.
nu i-am iertat nici pentru faptul
că m-au dat la şcoală,
unde a trebuit să vorbesc,
iar mai târziu să mă străduiesc să le seamăn
celorlalţi, care vorbeau de zor
şi dădeau din mâini şi din picioare,
năucindu-mă cu viaţa lor.
chiar şi astăzi vorbesc doar cu spaimă,
pentru că locuiesc tot acolo, sub clopot,
iar vorbirea îmi face rău.
n-am nimic de spus în vorbire umană,
unde totul este întâmplare şi zarvă.
mă prefac însă cu o anume dibăcie
că vorbesc, iar afară se aud
sunete aproape omeneşti,
dar în gâtlej e un muget analfabet şi inform,
care n-are de a face cu vorbitul.
mai rău e însă că ştiinţa tăcerii mele s-a dus,
s-a dus şi îngerul care mi-a stat
la căpătâi până la şase ani,
s-a dus şi omul care putea fi alt om,
tăcând în aşa fel încât la capătul
multor ani de muţenie, să poată dezvălui
ştiinţa cea mai neiertătoare a ştiinţelor,
singura care ar fi putut face moartea mai suportabilă
şi maşinile mai îngăduitoare.
Pentru toată lumea mâine va fi o zi mare
pentru toată lumea, mâine va fi o zi mare.
pentru mine va fi o zi mică.
mă voi trezi mai târziu cu trei ceasuri,
îmi voi pune costumul, cravata, pantofii,
dar numai pentru că aşa se cuvine
într-o asemenea zi mare.
nu, n-am să ies şi nici n-o să mă arăt
pe stradă aşa cum o vor face toţi.
o să stau îmbrăcat două ore în baie,
o să fumez mai multe ţigări pe balcon
şi o să-mi tot repet că nenorocul meu
nu-i altceva decât norocul altora.
pe urmă voi da jos hainele de sărbătoare,
mă voi dezrobi din cămaşa prea strâmtă la gât
şi voi reîncepe să beau pe ascuns,
cum o făceam la paisprezece ani.
fireşte, cum o să fiu foarte singur,
nimeni n-are să mă deranjeze.
voi face sălbatice curse dintr-o cameră-n alta,
tremurând de frică să nu greşesc paşii,
voi afla de ce nefericirea
la mine se-ntăreşte ca cimentul,
apoi, după atâta alergătură, se va face
nouă seara, da, şi voi lua
un pumn de somnifere, să scurtez
ziua asta care oricum a fost cea mai lungă,
deşi m-am trezit atât de târziu,
deşi mă culc atât de devreme.
pentru mine va fi o zi mică.
mă voi trezi mai târziu cu trei ceasuri,
îmi voi pune costumul, cravata, pantofii,
dar numai pentru că aşa se cuvine
într-o asemenea zi mare.
nu, n-am să ies şi nici n-o să mă arăt
pe stradă aşa cum o vor face toţi.
o să stau îmbrăcat două ore în baie,
o să fumez mai multe ţigări pe balcon
şi o să-mi tot repet că nenorocul meu
nu-i altceva decât norocul altora.
pe urmă voi da jos hainele de sărbătoare,
mă voi dezrobi din cămaşa prea strâmtă la gât
şi voi reîncepe să beau pe ascuns,
cum o făceam la paisprezece ani.
fireşte, cum o să fiu foarte singur,
nimeni n-are să mă deranjeze.
voi face sălbatice curse dintr-o cameră-n alta,
tremurând de frică să nu greşesc paşii,
voi afla de ce nefericirea
la mine se-ntăreşte ca cimentul,
apoi, după atâta alergătură, se va face
nouă seara, da, şi voi lua
un pumn de somnifere, să scurtez
ziua asta care oricum a fost cea mai lungă,
deşi m-am trezit atât de târziu,
deşi mă culc atât de devreme.
Sunt un bărbat singur
sunt un bărbat singur. nu-i nici o mândrie în asta. doar sunt
hoarde de nefericiţi care umblă şi caută
alţi nefericiţi — numai că între nefericiţi şi nefericiţi
sunt mari praguri de nefericire,
unii au bani mulţi, alţii au speranţe
deşarte — nu există doar nefericiţi
de-un singur fel.
iar când, totuşi, se unesc,
nefericiţii fac revoluţii, după care
li se ia totul.
hoarde de nefericiţi care umblă şi caută
alţi nefericiţi — numai că între nefericiţi şi nefericiţi
sunt mari praguri de nefericire,
unii au bani mulţi, alţii au speranţe
deşarte — nu există doar nefericiţi
de-un singur fel.
iar când, totuşi, se unesc,
nefericiţii fac revoluţii, după care
li se ia totul.
Tudor Măinescu, epigramist şi prozator satiric
Biografie
MAINESCU Tudor (prenumele la nastere: Constantin), se naste la 23 febr. 1892, Caracal - moare in 15 mart. 1977, Bucuresti.
Poet, prozator si traducator.
Fiul lui Vasile Mainescu, functionar la posta, si al Theoniei (n. Dobritescu).
Clasele primare si gimnaziale la Craiova, Bucuresti si Mizil, iar liceul la Ploiesti si Galati. Urmeaza un an la Facultatea de Medicina din Bucuresti, altul la Conservatorul de Arta Dramatica (clasa CI. Nottara), apoi Facultatea de Drept, inceputa la Bucuresti si terminata la Iasi (licenta in 1923).
Intra in magistratura (1924), ca ajutor de judecator la Celari, apoi judecator la Tribunalul din Slatina, urcind ulterior toate treptele ierarhiei, pina la cea de consilier la Curtea de Apel din Bucuresti.
Debuteaza cu versuri satirice la revista Scena (1916).
Remarcat de G. Topirceanu, este prezentat si publicai in revista insemnari literare (1919).
Debut editorial cu volum de versuri O picatura de parfum (1929), bine primit de Al. A. Philippide, T. Arghezi. D. Botez, s.a.
Publica apoi epigrame (Suris, 1931), versuri (O fata mica se inchina, 1935), schite si povestiri (Intimplari vesele pentru oameni tristi, 1943) si colaboreaza intens la Viata Romaneasca. Gindul nostru, Adevarul literar si artistic, Vremea, Universul literar, Bilete de papagal.
Curentul literar, Universul, Veac nou etc. Dupa 1944, scriitorul devine mai prolific, publicind noi volum de versuri (Flori si ghimpi 1956; Florile prieteniei, 1959; Versuri clare, 1961; Florile vietii, 1962; Soare cu dinti, 1972), satire, fabule si epigrame (Muzica usoara, 1961), schite satirice si povestiri (Schite oarecum vesele, 1966; Curatitorii de pete, 1974), carti pentru copii (Bagaje usoare, 1961; Azi, Neptun si Nicusor vor sa faca un vapor, 1965; Pataniile fratilor Chit-Chit, 1965; 3 si cu Roseam 4, 1968; Dana, Dan si Robotei, 1976).
A prefatat si ingrijit o ed. din epigramele lui Cincinal Pavelescu (1966). Traduce din O. Ceciotchina, G. Boiko, V. Hugo, A. Seghers, P. Antokolski, S. Marsak, Racine, Martial, La Fontaine, VI. Ciocov, Tudor Mainescu Ayme, Si. Leacock, Juvenal s.a. Colaboreaza la Gazeta literara. Steaua, lasul literar. Orizont, Tribuna, Albina, Tinarul scriitor, Familia, Presa noastra, Cravata rosie. Luminita, Arici Pogonici, Urzica etc.
Situat de G. Calinescu „in traditia lui Cincinat Pavelescu, iar de Al. A. Philippide „intre Caleidoscopul lui A. Mirea si versurile lui Topirceanu", Tudor Mainescu a cultivat cu predilectie epigrama, fabula, schita si povestirea cu finalitate educativa, dar mai ales lirica umoristica. in conceptia sa, poezia este o „indeletnicire galanta"
Poet, prozator si traducator.
Fiul lui Vasile Mainescu, functionar la posta, si al Theoniei (n. Dobritescu).
Clasele primare si gimnaziale la Craiova, Bucuresti si Mizil, iar liceul la Ploiesti si Galati. Urmeaza un an la Facultatea de Medicina din Bucuresti, altul la Conservatorul de Arta Dramatica (clasa CI. Nottara), apoi Facultatea de Drept, inceputa la Bucuresti si terminata la Iasi (licenta in 1923).
Intra in magistratura (1924), ca ajutor de judecator la Celari, apoi judecator la Tribunalul din Slatina, urcind ulterior toate treptele ierarhiei, pina la cea de consilier la Curtea de Apel din Bucuresti.
Debuteaza cu versuri satirice la revista Scena (1916).
Remarcat de G. Topirceanu, este prezentat si publicai in revista insemnari literare (1919).
Debut editorial cu volum de versuri O picatura de parfum (1929), bine primit de Al. A. Philippide, T. Arghezi. D. Botez, s.a.
Publica apoi epigrame (Suris, 1931), versuri (O fata mica se inchina, 1935), schite si povestiri (Intimplari vesele pentru oameni tristi, 1943) si colaboreaza intens la Viata Romaneasca. Gindul nostru, Adevarul literar si artistic, Vremea, Universul literar, Bilete de papagal.
Curentul literar, Universul, Veac nou etc. Dupa 1944, scriitorul devine mai prolific, publicind noi volum de versuri (Flori si ghimpi 1956; Florile prieteniei, 1959; Versuri clare, 1961; Florile vietii, 1962; Soare cu dinti, 1972), satire, fabule si epigrame (Muzica usoara, 1961), schite satirice si povestiri (Schite oarecum vesele, 1966; Curatitorii de pete, 1974), carti pentru copii (Bagaje usoare, 1961; Azi, Neptun si Nicusor vor sa faca un vapor, 1965; Pataniile fratilor Chit-Chit, 1965; 3 si cu Roseam 4, 1968; Dana, Dan si Robotei, 1976).
A prefatat si ingrijit o ed. din epigramele lui Cincinal Pavelescu (1966). Traduce din O. Ceciotchina, G. Boiko, V. Hugo, A. Seghers, P. Antokolski, S. Marsak, Racine, Martial, La Fontaine, VI. Ciocov, Tudor Mainescu Ayme, Si. Leacock, Juvenal s.a. Colaboreaza la Gazeta literara. Steaua, lasul literar. Orizont, Tribuna, Albina, Tinarul scriitor, Familia, Presa noastra, Cravata rosie. Luminita, Arici Pogonici, Urzica etc.
Situat de G. Calinescu „in traditia lui Cincinat Pavelescu, iar de Al. A. Philippide „intre Caleidoscopul lui A. Mirea si versurile lui Topirceanu", Tudor Mainescu a cultivat cu predilectie epigrama, fabula, schita si povestirea cu finalitate educativa, dar mai ales lirica umoristica. in conceptia sa, poezia este o „indeletnicire galanta"
(„Eu nu scriu pentru domnii critici care
Analizeaza toate si complica, Eu scriu aicea pentru cea mai mica Si cea mai neatenta cititoare" Unui critic) |
, a carei orchestratie este cronica rimata, aceasta insa „cerind verva, spirit, inteligenta vie". Primele volume de versuri (O picatura de parfum, 1929; Suris, 1931; O fata mica se inchina, 1935) contin numeroase madrigaluri, romante si lieduri, cu multe sonuri si motive din Bacovia, Cerna, Minulescu, Topirceanu sau Anghel. Nu lipsesc parodiile originale (bunaoara la Rapsodiile lui Topirceanu":
„Vintul a scapat din arc
Pe soseaua Viilor Leganind usor prin parc Stuful mustariilor" sau la poezia bacoviana: „Iubita mea, da-mi mina. Priveste, toamna vine Prin vinturi reci de seara, asculta cum respira N-ai auzit ce straniu si ce uscat fosnira Copacii plini de frunze? Da-mi mina Fara tine Mi-e frica-n clipa asta. O! recile surdine imi par preludiul mortii. Bolnavii azi tusira Mai mult. Noian de frunze sub soare-ngalbenira"). |
in plina expansiune simbolista, poetul retine sinestezia de culori („E-atita alb in albele petale"), miresme („parfumul de narcise si garoafe") si sunete („Usor si linistit, cu mersul moale,/ Se-apropie plapind, inabusit./ Ascult Si-aerienele sandale/ Par molcome silabe-ntr-un soptit" -Seara), poetizind parcul cu „linistitele alei", interioarele luxoase sau tinuturile exotice.
Volumele de versuri Florile prieteniei (1959) si Florile vietii (1962) elogiaza realizarile poporului in anii democratiei populare, in contrast cu „timpurile urite si umilitoare". Subiectele sint cele comune epocii: santierele, uzinele, viata ostaseasca etc, primul volum incluzind si un ciclu de traduceri din poetii unor tari socialiste.
Foarte apreciata la vremea respectiva a fost verva epigramistica a lui Tudor Mainescu Vizibila inca in Surls (1931), aceasta coordonata va predomina in Muzica usoara (1961), in Bagaje usoare (1961), precum si in cele doua culegeri cu caracter antologic, sugestiv intitulate Flori si ghimpi (1956) si Soare cu dinti (1972). Uneori acide pina la sarcasmul pamfletului, alteori bonome si delicate, epigramele vizeaza cel mai adesea moravuri din viata noastra literara, fiind insa prea legate de ocazional. Schitele si povestirile umoristice din Intimplari vesele pentru oameni tristi (1943), cu multe titluri reluate in Schite oarecum vesele (1966) si Curatitorii de pete (1974), contin satire virulente la adresa unor personaje si mentalitati luate de obicei din lumea judecatoreasca sau din cea a unei umanitati umile (mica functionarime). Daca adaugam la acestea si cartile de versuri pentru copii (Bagaje usoare, 1961; Azi, Neptun si Nicusor vor sa faca un vapor, 1965; Pataniile fratilor Chit-Chit, 1965; 3 si cu Roscatu 4, 1968 -replica la proza lui Minulescu, 3 si cu Rezeda 4; Dana, Dan si Robotei, 1976), precum si numeroasele sale traduceri, mai cu seama din scriitori latini si francezi, obtinem profilul unui scriitor fecund, al carui loc in istoria literara ramine cel fixat de el insusi intr-un Autoportret:,.Putin poet, putin artist,/ Si chiar putin epigramist".
OPERA:
O picatura de parfum, versuri. Bucuresti, 1929; Surls, versuri. Bucuresti, 1931; O fata mica se inchina, versuri, Bucuresti, 1935; Intimplari vesele pentru oameni tristi, schije si povestiri, Bucuresti, 1943; Flori si ghimpi, versuri. Bucuresti, 1956 (ed. II, 1967); Florile prieteniei, versuri, Bucuresti, 1959; Bagaje usoare, cronici rimate, ghicitori, epigrame, Bucuresti, 1961; Muzica usoara. satire, fabule, epigrame, Bucuresti, 1961; Versuri clare. Bucuresti, 1961; Florile vietii, poezii, cuvint catre cititori de D. Botez, Bucuresti, 1962; Azi, Neptun si Nicusor vor sa faca un vapor. Bucuresti, 1965; Pataniile fratilor Chit-Chit (pe muzica de M. Neagu, cu desene de Clelia Otone si FI. Obreja), Bucuresti, 1965; Schite oarecum vesele. Bucuresti, 1966; 3 si cu Roscatu 4, Bucuresti, 1968; Soare cu dinti, versuri, cuvint inainte de F. Bailesteanu, Bucuresti, 1972; Curatitorii de pete, nuvele. Bucuresti. 1974; Dana, Dan si Robotei, Bucuresti, . Traduceri: Olga Ceciotchina, China eliberata, trad. de P. Bandrabur si ~, Bucuresti. 1951; G. Boiko, Vom fi mineri, in romaneste de ~, Bucuresti, 1954; Victor Hugo. Mizerabilii, roman. trad. din lb. fanceza de Lucia Demetrius, - si I. Costin, l-V, Bucuresti, 1954-l955; Anna Seghers, Nunta Ia Haiti, nuvele. in romaneste din lb. germana de -, Bucuresti, 1955; Pavel Antokolski, Pe-o ulicioara dincolo de Arbat, poem, in romaneste de - si A. Antonescu. Bucuresti, 1956; Victor Hugo. Marion Delorme, drama in cinci acte, in romaneste de ~, Bucuresti, 1957; Racine, Teatru. Fedra, in romaneste de -, pref. de Elena Vianu. Bucuresti, 1959; G. Boiko, Surorile strengarite, in romaneste de ~, Bucuresti, 1960; S. Marsak, Despre un hipopotam. Cum sa te porti. Poveste despre doi pisoi, trad. de ~, Bucuresti, 1960; Marcus Valerius Martialis, Epigrame, trad. de ~, note de T. Costa, Bucuresti, 1961: La Fontaine, Fabule, trad. de ~, Bucuresti, 1961; Vladimir Ciocov, Versuri, in romaneste de ~. Bucuresti, 1964; Marcel Aymel Omul care trece prin zid, schite, trad. si cuvint inainte de ~, Bucuresti. 1965; Stephen Leacock, Povestiri umoristice, trad. de ~ si Michaela Ghitescu, pref. de ~, Bucuresti, 1965; Juvenal, Epigrame, in romaneste de ~ si Al. Hodos, pref. de I. Fischer, Bucuresti, 1967: |
REFERINTE CRITICE:
Al. A. Philippide, in Adevarul literar, nr. 463, 1929; T. Arghezi, in Ramuri, nr. 10-l1, 1929; D. Botez, in Viata Romaneasca, nr. 1l-l2, 1929; E. Jebeleanu, in Dimineata, 20 ian. 1936; I. Oarcasu, in Steaua, nr. 9, 1956; D. Costea, in lasul literar, nr. 10, 1956; M. Petroveanu, in Gazeta literara, nr. 32, 1956; AI. Hanta, in Tinarul scriitor, nr. . 1957; C. Baltag, in Gazeta literara, nr. 28, 1959; Gh. Ciompec, in Luceafarul, nr. 13, 1959; M. Tomus, in Steaua, nr. 12, 1961; L. Ulici, in Contemporanul, nr. 51, 1965; E. Manu, in Luceafarul, nr. 20, 1968; Perpessicius, Opere, IV-V, 197l-l972; Al. Raicu. in Romania literara, nr. 12, 1977. |
Unui guraliv
De câte ori stau şi te-ascult
Nu ştii câtă plăcere-mi faci,
Nicicând nu te admir mai mult
Decât, ştiu eu? Poate când taci.
Poemul lung
Atâtea mii de versuri în poem?
Admir acest efort spre cantitate
Dar potrivit unui marxist sistem,
Aştept acum un salt spre calitate.
Pudoare
Vrem ca unele păcate
Ce ne fac viaţa mai dragă,
Unii să nu ni le ştie,
Alţii să ni le-nţeleagă.
Unor confraţi
Oricât am fi de optimişti,
Se desluşeşte totuşi drama,
Avem destui epigramişti
Dar unde este epigrama?
TEATRU/FILM 27 Martie
Ioan Grosan - Epopeea Spatiala 2084
Cu actriţa Olga Bucătaru (“Cursa”, “Ecaterina Teodoroiu”).
Biografie Olga Bucătaru
A absolvit in 1965 IATC si in stagiunea urmatoare juca pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamț.
A colaborat o perioada cu Teatrul de Stat din Satu-Mare. Din 1947 este membra a trupei Teatrului Odeon din capitala.
Din 2001 este lector universitar la Academia de Arte "Luceafărul".
In anul 2002 i s-a conferit Ordinul Național ,,Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.
Cu actriţa Ecaterina Nazare (“Pas în doi”)
Biografie Ecaterina Nazare
Ecaterina Nazare s-a născut în localitatea Valea Ursului din județul Neamț, la data de 27 martie 1953. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" din București în anul 1980, la clasa Actorie, condusă de profesorii Beate Fredanov, Sanda Manu si Ion Caramitru. A activat ca actriță la Teatrul ''Național'' din Craiova între anii 1980-1981, Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiești între anii 1981-1990, Teatrul Național - Ion Luca Caragiale din București, din anul 1990 și până în prezent. A fost premiată cu Premiul de interpretare feminină, pentru rolul Maria din filmul "Pas în doi", de către Asociația Cineaștilor din România.
De regizorul Paul Călinescu, unul dintre pionierii cinematografiei româneşti (filmele: “Răsună valea”, “Porto Franco”, “Pe răspunderea mea”)
Biografie Paul Călinescu
Paul Călinescu (n. 21 august 1902, orașul Galați; d. 25 martie 2000, București) a fost un regizor și scenarist de film român. A absolvit Academia comercială din București în anul 1930.
Premii:
Premiul I la Expozitia Universala de la Paris 1937 - Colturi din Romania
Premiul filmului documentar la Festivalul international de arta cinematografica, Venetia, 1939 - Tara Motilor
Premiul filmului documentar la Festivalul international de arta cinematografica, Venetia, 1941 - Romania in lupta contra bolsevismului
Diploma de onoare a Festivalului international de la Karlovy Vary, 1950 - Rasuna Valea
ACIN 1977 "pentru merite exceptionale in dezvoltarea cinematografiei nationale"
ACIN 1984 - Delta de ici... de colo
Mentiune la cel de-al XIII-lea Concurs Tehnic International al UNIATEC, 1984 - Delta de ici... de colo
UCIN 1992 "Diploma de onoare pentru intreaga opera"
UCIN 1996 - Trofeul "Opera omnia"
„Filmul este veșnic tânăr. El merge în pas cu viața, cu aspirațiile, cu preocupările, cu gândurile, cu gusturile oamenilor. Într-asta constă veșnica lui tinerețe."
Premii:
Premiul I la Expozitia Universala de la Paris 1937 - Colturi din Romania
Premiul filmului documentar la Festivalul international de arta cinematografica, Venetia, 1939 - Tara Motilor
Premiul filmului documentar la Festivalul international de arta cinematografica, Venetia, 1941 - Romania in lupta contra bolsevismului
Diploma de onoare a Festivalului international de la Karlovy Vary, 1950 - Rasuna Valea
ACIN 1977 "pentru merite exceptionale in dezvoltarea cinematografiei nationale"
ACIN 1984 - Delta de ici... de colo
Mentiune la cel de-al XIII-lea Concurs Tehnic International al UNIATEC, 1984 - Delta de ici... de colo
UCIN 1992 "Diploma de onoare pentru intreaga opera"
UCIN 1996 - Trofeul "Opera omnia"
„Filmul este veșnic tânăr. El merge în pas cu viața, cu aspirațiile, cu preocupările, cu gândurile, cu gusturile oamenilor. Într-asta constă veșnica lui tinerețe."
GÂNDURI PESTE TIMP 27 Martie
Heinrich Mann - Citate:
George Pruteanu - Citate:
Heinrich Mann - Citate:
George Pruteanu - Citate:
SFATURI UTILE 27 Martie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu