PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
ARTE 1 Iulie
INVITAȚIE LA OPERĂ 1 Iulie
INVITAȚIE LA OPERĂ 1 Iulie
Borodin - Prince Igor, Polovtsian Dances Chorus + P° (Boris Christoff - ref. rec. : Jerzy Semkow)
MUZICĂ 1 Iulie
Baroque Music Collection by Henry Purcell - King Arthur, or The British Worthy
Dreaming Classical Music | Bach Liszt Brahms Chopin Mendelssohn
Сборник Обалденные песни💖 Сборник песни Нереально красивый Шансон Года 2020💖Новинка песни июль 2020
Best Classic Country Songs Of 70s 80s 90s 🎼 Greatest Old Country Songs Of All Time
Los Mejores Boleros Instrumentales del Mundo
POEZIE 1 Iulie
Dan Verona
Biografie
VERONA Dan (numele la nastere: Neculai Cretu; schimbat mai tirziu in Dan-Verona Neculai), se naste la 1 iul. 1947, Bacau.
Poet, prozator si traducator.
Fiul invatatorului Constantin Dan si al Catincai (n. Cretu). Copilaria si-o petrece la Luncani, judetul Bacau, in satul bunicilor dinspre mama. Tatal moare, intr-un accident, cu putin inainte de nasterea poetului, iar mama in 1952, in urma unei boli de inima. Scoala elementara in Luncani si Piatra Neamt, unde ajunge ca asistat al Casei de copii. Absolvent (1965) al Liceului „Petru Rares“ din Piatra Neamt si al Facultatii de Filologie, sectia romana-franceza, a Univ. din Bucuresti (1972), cu teza Psalmii in literatura romana. intre 1965 si 1968 lucreaza in diverse locuri, fiind, pentru scurte perioade de timp, bibliotecar satesc, muncitor minier la Balan, audient la teologie etc. in 1984 urmeaza cursurile Univ. de vara de la Marly-le-Roy, Franta, studiind latina si greaca veche. Din .1972 pina in 1988 este redactor la Radiodifuziunea Romana. A debutat in Ateneu, in . Pina in 1971 semneaza cu numele Nicolae Crety. Verona este numele unui strabunic italian, venit in Romania, ca antreprenor la Caile Ferate, la finele sec. XIX. Debut editorial in 1972, cu volum Noptile migratoare. Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor si premiul revista Luceafarul(1972).
A colaborat la Ateneu, Amfiteatru, Contemporanul, Luceafarul, Romania literara, Convorbiri literare s.a. A mai publicat volum de poeme Zodia maslinului (1974), Cartea runelor (1976), Dati ordin sa infloreasca magnolia (1977), Viata la treizeci si trei de ani (1981) si Balada vestitorului si alte poeme (1986), iar in 1982, romanul ingerii chilugi (premiul Uniunii Scriitorilor si premiul UTC pentru proza). Prezent in antologii aparute in Anglia, SUA, Egipt, Germania, Ungaria, Polonia, Iugoslavia. A compus texte pentru muzica folk. Amestec de suflu si pretiozitati, de entuziasm retoric si evlavii orfice, poezia lui Dan Verona e, in primele trei voi., o imnografie cu fior discursiv. Cintarea beatitudinilor coboara in urmatoarele spre cotidian, spre denuntul sarcastic al civilizatiei desacralizante si al conditiei cazute, deplorata in ample perioade. Mistica materna, in ipostaze care urca accidentul biografic spre devotiunea sacra, e cea care uneste cele doua versante.
Poet, prozator si traducator.
Fiul invatatorului Constantin Dan si al Catincai (n. Cretu). Copilaria si-o petrece la Luncani, judetul Bacau, in satul bunicilor dinspre mama. Tatal moare, intr-un accident, cu putin inainte de nasterea poetului, iar mama in 1952, in urma unei boli de inima. Scoala elementara in Luncani si Piatra Neamt, unde ajunge ca asistat al Casei de copii. Absolvent (1965) al Liceului „Petru Rares“ din Piatra Neamt si al Facultatii de Filologie, sectia romana-franceza, a Univ. din Bucuresti (1972), cu teza Psalmii in literatura romana. intre 1965 si 1968 lucreaza in diverse locuri, fiind, pentru scurte perioade de timp, bibliotecar satesc, muncitor minier la Balan, audient la teologie etc. in 1984 urmeaza cursurile Univ. de vara de la Marly-le-Roy, Franta, studiind latina si greaca veche. Din .1972 pina in 1988 este redactor la Radiodifuziunea Romana. A debutat in Ateneu, in . Pina in 1971 semneaza cu numele Nicolae Crety. Verona este numele unui strabunic italian, venit in Romania, ca antreprenor la Caile Ferate, la finele sec. XIX. Debut editorial in 1972, cu volum Noptile migratoare. Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor si premiul revista Luceafarul(1972).
A colaborat la Ateneu, Amfiteatru, Contemporanul, Luceafarul, Romania literara, Convorbiri literare s.a. A mai publicat volum de poeme Zodia maslinului (1974), Cartea runelor (1976), Dati ordin sa infloreasca magnolia (1977), Viata la treizeci si trei de ani (1981) si Balada vestitorului si alte poeme (1986), iar in 1982, romanul ingerii chilugi (premiul Uniunii Scriitorilor si premiul UTC pentru proza). Prezent in antologii aparute in Anglia, SUA, Egipt, Germania, Ungaria, Polonia, Iugoslavia. A compus texte pentru muzica folk. Amestec de suflu si pretiozitati, de entuziasm retoric si evlavii orfice, poezia lui Dan Verona e, in primele trei voi., o imnografie cu fior discursiv. Cintarea beatitudinilor coboara in urmatoarele spre cotidian, spre denuntul sarcastic al civilizatiei desacralizante si al conditiei cazute, deplorata in ample perioade. Mistica materna, in ipostaze care urca accidentul biografic spre devotiunea sacra, e cea care uneste cele doua versante.
Evolutia lui Dan Verona incepe din punctul sau de apogeu, mergind apoi intr-o deceptie accentuata. Noptile migratoare (1972) au stirnit glasuri critice entuziaste, apoteoza receptarii fiind atinsa de Alexandru Paleologu , care vedea in tinarul poet un Holderlin romanesc reinviind „cintecul orfic“ si celebrind „principiul feminin ca factor cosmogonic" intr-o lirica de „exhortatie". Construit pe o arhitectura a iluminarii, din 11 „imnuri" dispuse pe o partitura de mari teme, volumul traieste din exaltarea retorica a suferintei si din transformarea acesteia in beatitudine. Poetul ia din repertoriul romantic gesturile sacramentale, cu toata amploarea si emfaza lor patetica, refolosindu-Ie intr-un discurs care pune suavitatile si pretiozitatile in bataia unui suflu profetic sau pe jarul ardentei. Elanul discursiv tine locul fiorului, iar avintul imnic se hraneste din solemnitati bombastice, desfasurate cind redundant, cind in reactii in lant. Poezie de mintuire si beatificare, de lecuire a traumelor si angoaselor, pe de o parte, si de glorificare a creatiei, pe de alta parte, imnografia lui Dan Verona e decisa prin decret transcendent, poetul fiind condamnat la aceasta investitura de amvon profetic de unde trebuie sa transforme totul in „cintare".
Ea se naste ca principiu vindecator, sublimind o mare suferinta (pierderea mamei, trauma productiva, ce sustine printr-o mitologie si o mistica aparte toata creatia poetului) intr-o vocatie extatica:
„Daruit am fost si vindut
Din chiar pintecul tau o, mama Si ai plecat inainte sa-nvat drumul Spre tine. Noapte de noapte aud cum nasc fluturii-n temple Noapte de noapte tot mai putin imi apartine trupul. Un corn de vinatoare se roteste-n el Si ochiul nu mai asculta si de deasupra Cade spuza unor paradisuri albastre** (Intiia noapte). |
Toate imnurile lui Dan Verona vor rula pe aceasta premisa a suferintei si predestinarii, transfigurindu-le in iluminari si in laude intr-o poezie ce mizeaza pe grandilocventa, pe hipnoza sublimelor si pe celebrare. Acelasi binom suferinta-extaz sta si in miezul volumului Zodia maslinului (1974), si el glorificind misiunea mintuitoare a cintecului si rostul mesianic al poetului:
„Cind lira tace sorii-n cer se sting,
genunile se leaga de genuni cind lira tace
si plinsul pune ham fiintei pieritoare
(in apararea poetului).
Poet al transcendentei pline, revarsate chiar, al prezentei si al sarbatorescului, Dan Verona contureaza paradisuri estetizate, potopite de narcoza cintarii si inecate in pretiozitati. Combinatia de mirific si terific, reprezentind polii drastic invecinati ai atitudinii vizionare, e realizata, de regula, prin emiterea de suavitati obligate sa joace in calamitati:
„Intr-o petala se sting veacuri de aur.
Cerul se scutura trandafir in genuni. O petala taie vazduhul. Ca o lespede ma loveste in piept** (Cartea trandafirului). |
Energia discursiva, care nu e departe de exultanta primului volum, isi intretine debordanta prin apelul la o dialectica a contrariilor. Pe acest desfasurator de atitudini oximoronice, unind inaltul cu adincul, durerea cu extaza si gratia cu terifianta, poetul intinde o vocatie retorica de tip imnoidal. Din resturile acestui elan e scrisa Cartea runelor (1976), un imn inchinat „intemeietorilor si dedicat „Doamnei Noastre Limba Romana", inspirat, probabil, din Batrinii lui Ion Pillat" class="navg">Ion Pillat . De la intemeietorii anonimi ai limbii romane si de la figurile celebre din negura istoriei pina la Dimitrie Stelarii , toti acesti „spoitori" ai harului sau veghetori ai istoriei beneficiaza de un epitaf care-i proiecteaza, prin lucratura devotionala, pe marele ecran - cosmic sau cultural.
Evlavia poetului ridica statui hieratizate
„S-a nascut din acelasi ou cu lumina.
A incercat zidirea lumii din nou
dar de fiecare data l-au oprit
fie razboiul fie mihnirea de toamna"
- Mircea cel Batrin)
sau graveaza efigii mitizate, speculind rezonanta culturala a „eroilor" ori un detaliu biografic. Suita de epitafuri de aici incheie, prin aceasta aplatizare livresca a entuziasmului imnic, transa beatitudinala a poeziei lui Dan Verona Mistica retorica si devotiunea toposurilor sacre, ca si nostalgia extazei solare a discursului, dispar (dar nu fara urme) in Dati ordin sa infloreasca magnolia (1977), volum ce aduce in protagonist angoasa si repropune conditia poetului in termeni mult mai dramatici: „eu sint astrul care nu mai poate tipa / din cauza pamintului din gura" (Colchicum autumnale /). Temele investiturii oraculare sint scoase din cauza de prabusirea lumii in profan, iar poemele traiesc acum din resentimentul fata de civilizatia moderna: „Astazi nu mai numaram zilele noastre dupa miscarea astrelor pe bolta, ci dupa viteza automobilului. Am cistigat pasta de dinti, dar pentru ce Dumnezeu ne mai trebuie, stind in fotoliu, si perna sub fund?" (Viata pe roti). Diatriba antimasinista il duce pe Dan Verona spre retorismul paunescian
„Fericiti alergam si-am uitat ca mai sint
Zile lungi singerind pe pamint sub pamint", ibidem
si spre apostrofa apocaliptica:
„Cum ingerii sint incuiati in cer
Privighetori electrice ne cinta
Si ninge in orase de beton
Si voi mai credeti ca zapada-i sfinta"
(Recviem pentru fumatori si nefumatori).
Poemele trec, tot mai neconsolate de catastrofa sacralitatii, la versul sarcastic si la denuntul alienarii modeme, intorcindu-se spre cotidian si biografic. Procesul se agraveaza in Viata la treizeci si trei de ani (1981), unde poetul continua, pe o latura, sa consemneze, resentimentar, triumful tehnic, vazut ca o agresare a inocentei si spiritului, iar pe alta, caustic si ironic, disimulind astfel trauma, sa deplore exilarea sacrului:
„A plecat Pater Noster ne-a parasit
I-am gasit palaria pe lada de vechituri Dinaintea diluviului i-am gasit ochelarii Si tabachera de-argint si-o mindra uniforma De general de pe vremea razboiului intre ingeri'*
(Pater Noster).
|
Volumul nu mai are unitatea de atitudine si de tema a celor de dinainte, fiind spart in citeva nuclee autonome si divergente. Pe elegia centrala a desacralizarii lumii, tradusa in citeva cicluri de sarcasme, se grefeaza rugaciunile din Miezo-noptice si incursiunea biografica din ingerii chilugi.
Sentimentul funciar, atit in elegii, cit si in poemele de riposta, este insa cel al abandonului: „Cui sa ma rog pe cine sa implor / Cind insasi rugaciunea-i nebunie / Si ceru-i un ospiciu deghizat / In care zeii cer lobotomie" (Miezo-noptica VI-VII). Doar retorica lui e diferita, mergind de la deploratie la imprecatie. Balada vestitorului si alte poeme (1986) tine acelasi trend deplorator, punind intr-o situatie parabolica agonia inocentei si alienarea. Poetul jeleste vremurile armoniei divino-umane
„O, vremi cind tribul se-aduna acasa
O, geamuri cu amurg de catifea
Cind ingerul pe toti ne priveghea
Surizator c-un fulger de matasa"
- Sonete fara viziera.
3) si compatimeste cu fiintele de sacrificiu: infanteristi, cobai etc., punind modernitatea sub acuza. Dar aceasta lume secularizata continua sa fie bintuita de nostalgii si himere si tulburata de epifania brusca si inopinata a sacrului. „Dusmanul potential" cu care se infrunta lumea moderna e chiar aceasta amintire a sacrului pe care „armata" civilizatiei e decisa s-o extermine. Poezia e, fireste, dintre sacre, un ultim promontoriu de salvare a candorii. Un fel de Bildungsroman, ingerii chilugi (1982), suprapus tematic peste ciclul omonim din Viata la treizeci si trei de ani, extrage din viata privativa a mediilor de internat, cu limbajul lor argotic, aceeasi febra a idealului si a puritatii care anima si poezia. Ironia scriiturii trage spre verva, dar evocarea ramine profund melancolica si mitizanta, radiografia mediilor fiind facuta printr-o oglinda aburita de nostalgie.
OPERA:
Noptile migratoare. Imnuri, cuvint inainte de Al. Paleologu, Bucuresti, 1972; Zodia maslinului, versuri, Bucuresti, 1974; Cartea runelor. (Adaos la Parnasul dacic), versuri. Bucuresti, 1976; Dati ordin sa infloreasca magnolia, versuri. Bucuresti, 1977; Viata la treizeci si trei de ani, versuri, Bucuresti, 1981; ingerii chilugi, roman, Bucuresti, 1982; Balada vestitorului si alte poeme, Bucuresti, . Traduceri: Forughe Farrokhzad, Intilnire in noapte, in romaneste de ~ si V. Sofineti, Bucuresti, 1988; Simon Vestdijk, Chelnerul si supravietuitorii, in romaneste de ~ si Ileana Indries, Bucuresti, 1989. |
Din nou melancolia
Nu ma mustra prea aspru.
Doamna mea,
melancolia urca spre pleoape.
Totul e bine, sint fericit —
au inflorit crinii
in cupa destinului.
in singuratatea orizontului meu
un cap auriu
imprastie pulberi de aur.
Totul e bine, sint fericit
dar ca o creanga dintr-un adine nebulos
melancolia urca spre pleoape.
Afara sint muzici
sau poate ninsori peste urmele
de zeitate a mortii.
Nici un sunet
nu raneste cimpiile eternitatii.
Totul e bine, sint fericit
dar melancolia urca spre pleoape.
Cu o soapta duioasa dezvelit din uitare
adie un tarm
o corabie abia se zareste
intr-un ochi de femeie.
Sub cenusa curata
vinul bolnav.
O umbra de
culoarea potirului
se adinceste sub frunte.
Totul e bine, sint fericit.
Limpede se trezeste pe gura un crin.
Un crin se intoarce sfios
prin vazduh linga primul.
Un crin cade pe genunchi.
Unul in tarina.
Unul pe inima.
Nu ma mustra prea aspru.
Doamna mea, melancolia urca spre pleoape.
Doamna mea,
melancolia urca spre pleoape.
Totul e bine, sint fericit —
au inflorit crinii
in cupa destinului.
in singuratatea orizontului meu
un cap auriu
imprastie pulberi de aur.
Totul e bine, sint fericit
dar ca o creanga dintr-un adine nebulos
melancolia urca spre pleoape.
Afara sint muzici
sau poate ninsori peste urmele
de zeitate a mortii.
Nici un sunet
nu raneste cimpiile eternitatii.
Totul e bine, sint fericit
dar melancolia urca spre pleoape.
Cu o soapta duioasa dezvelit din uitare
adie un tarm
o corabie abia se zareste
intr-un ochi de femeie.
Sub cenusa curata
vinul bolnav.
O umbra de
culoarea potirului
se adinceste sub frunte.
Totul e bine, sint fericit.
Limpede se trezeste pe gura un crin.
Un crin se intoarce sfios
prin vazduh linga primul.
Un crin cade pe genunchi.
Unul in tarina.
Unul pe inima.
Nu ma mustra prea aspru.
Doamna mea, melancolia urca spre pleoape.
La mormântul lui Mihai Eminescu
Tatal nostru carele zaci in pamant
Cu toate ca locul tau este in cer
Ocroteste-i pe toti poetii din Romania
De uniforma unui veac de fier
Painea noastra cea de toate zilele
N-o lasa framantata de cai
Si nu ne lasa la cheremul neantului
In celula civilizatiei cobai
Si ne iarta noua greselile noastre
Precum si noi iertam atatea statui
Si nu ne lasa vanturati de oricine
Sa fim bieti ingeri la cheremul oricui
Si nu ne lasa sa traim la cheremul
Unui prea orb sau prea dulce destin
Ci da-ne fericirea de-a arde
In poezie pana la capat.
Amin
Cu toate ca locul tau este in cer
Ocroteste-i pe toti poetii din Romania
De uniforma unui veac de fier
Painea noastra cea de toate zilele
N-o lasa framantata de cai
Si nu ne lasa la cheremul neantului
In celula civilizatiei cobai
Si ne iarta noua greselile noastre
Precum si noi iertam atatea statui
Si nu ne lasa vanturati de oricine
Sa fim bieti ingeri la cheremul oricui
Si nu ne lasa sa traim la cheremul
Unui prea orb sau prea dulce destin
Ci da-ne fericirea de-a arde
In poezie pana la capat.
Amin
Imn vizionar
(muzica Stefan Hrusca 1981)
Infloresc în cale-ţi teii
mamă dulce, Românie,
şi zăpezile mai rare
tot acoper-o câmpie
tot mai cântă într-un munte
noaptea o privighetoare,
grâul tot va bate-n galben
cât deasupra este soare
am simţit de-atâtea veacuri
ce-i iubirea de moşie,
ce înseamnă să ari singur
pe furtună o câmpie
am simţit şi bucuria
de-a fi ţară românească,
sprijiniţi de Marea Neagră
ca de-o poartă -mpărătească
ne-am simţit la noi acasă
în priveliştea solară,
cu mirosul sfânt de pâine
aurind rotunda ţară
ne-am simţit la noi acasă
între Dunăre şi mare,
ori in munţi, suind cu turme
de albine şi mioare
n-am dorit decât pe masă
aburind rotunda pâine,
n-am dorit decât să fie
apa limpede -n fântâne
n-am dorit decât lumina
să vegheze cu tărie,
somnul pruncilor în leagăn
şi-al seminţelor în glie
în rotunda noastră ţară
noi suntem ca o cetate,
peste care nu va trece
cel ce-n duşmănie bate
în rotunda noastră ţară
însemnat de veac e ramul,
să vegheze-acoperişul
unde stă la cină neamul
noi suntem la noi acasă
noi ne ştim şi dor şi nume,
unde stau Carpaţii teferi
stăm şi noi din veac în lume
astfel ne purtăm veşmântul
de fiinţă românească,
sprijniţi de Marea Neagră
ca de-o poartă-mpărătească
(muzica Stefan Hrusca 1981)
Infloresc în cale-ţi teii
mamă dulce, Românie,
şi zăpezile mai rare
tot acoper-o câmpie
tot mai cântă într-un munte
noaptea o privighetoare,
grâul tot va bate-n galben
cât deasupra este soare
am simţit de-atâtea veacuri
ce-i iubirea de moşie,
ce înseamnă să ari singur
pe furtună o câmpie
am simţit şi bucuria
de-a fi ţară românească,
sprijiniţi de Marea Neagră
ca de-o poartă -mpărătească
ne-am simţit la noi acasă
în priveliştea solară,
cu mirosul sfânt de pâine
aurind rotunda ţară
ne-am simţit la noi acasă
între Dunăre şi mare,
ori in munţi, suind cu turme
de albine şi mioare
n-am dorit decât pe masă
aburind rotunda pâine,
n-am dorit decât să fie
apa limpede -n fântâne
n-am dorit decât lumina
să vegheze cu tărie,
somnul pruncilor în leagăn
şi-al seminţelor în glie
în rotunda noastră ţară
noi suntem ca o cetate,
peste care nu va trece
cel ce-n duşmănie bate
în rotunda noastră ţară
însemnat de veac e ramul,
să vegheze-acoperişul
unde stă la cină neamul
noi suntem la noi acasă
noi ne ştim şi dor şi nume,
unde stau Carpaţii teferi
stăm şi noi din veac în lume
astfel ne purtăm veşmântul
de fiinţă românească,
sprijniţi de Marea Neagră
ca de-o poartă-mpărătească
Ion Pop
Biografie
n. 1 iul. 1941, corn. Miresu Mare, jud. Maramures.
Poet, critic si istoric literar.
Fiul lui Vasile Pop si al Anei (n. Teudean).
Studii medii (1952-1955) si liceale (1955-1959) la Liceul "E. Racovita" din Cluj.
Facultatea de Filologie a Univ. din Cluj (1959-1964). Dr. in filologie (1971) cu o teza despre avangarda (publicata cu titlul Avangardismul poetic romanesc, 1969, cartea de debut in critica a autorului). Dupa absolvire, cadru didactic la Facultatea de Filologie din Cluj. Intre 1973 si 1976, asistent asociat la Universite de la Sorbonne Nouvelle, Paris III. Redactor-sef (1969-1972) si apoi director (din 1973) al rev. Echinox. A debutat cu versuri in Steaua (1959), colaborand apoi si la Tribuna, Echinox, Luceafarul, Romania literara, Ateneu, Cahiers roumains d etudes litteraires s. a. Debutul poetic cu voi. Propuneri pentru o fantana (1966) este urmat de Biata mea cumintenie (1969) si Gramatica tarzie (1977), Soarele si uitarea (1985), in timp ce studiilor despre avangarda li se adauga eseurile critice despre poezia romana contemporana (Poezia unei generatii, 1973; Pagini transparente, 1977) sau interbelica (Transcrieri, 1976), culegerile de cronici literare (publicate, in special, in rev. Steaua), precum Lecturi fragmentare (1983) si Jocul poeziei (1985), studii monografice (Nichita Stanescu - spatiul si mastile poeziei, 1980; Lucian Blaga - universul liric, 1981; A scrie si a fi. llarie Verunca si metamorfozele poeziei, 1993), precum si culegerea de interviuri cu cele mai mari personalitati ale criticii, eseisticii, semioticii franceze (sau de expresie franceza) intitulata Ore franceze (1979). Premiul UTC pe 1969, Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1973 si 1979.
Poet, critic si istoric literar.
Fiul lui Vasile Pop si al Anei (n. Teudean).
Studii medii (1952-1955) si liceale (1955-1959) la Liceul "E. Racovita" din Cluj.
Facultatea de Filologie a Univ. din Cluj (1959-1964). Dr. in filologie (1971) cu o teza despre avangarda (publicata cu titlul Avangardismul poetic romanesc, 1969, cartea de debut in critica a autorului). Dupa absolvire, cadru didactic la Facultatea de Filologie din Cluj. Intre 1973 si 1976, asistent asociat la Universite de la Sorbonne Nouvelle, Paris III. Redactor-sef (1969-1972) si apoi director (din 1973) al rev. Echinox. A debutat cu versuri in Steaua (1959), colaborand apoi si la Tribuna, Echinox, Luceafarul, Romania literara, Ateneu, Cahiers roumains d etudes litteraires s. a. Debutul poetic cu voi. Propuneri pentru o fantana (1966) este urmat de Biata mea cumintenie (1969) si Gramatica tarzie (1977), Soarele si uitarea (1985), in timp ce studiilor despre avangarda li se adauga eseurile critice despre poezia romana contemporana (Poezia unei generatii, 1973; Pagini transparente, 1977) sau interbelica (Transcrieri, 1976), culegerile de cronici literare (publicate, in special, in rev. Steaua), precum Lecturi fragmentare (1983) si Jocul poeziei (1985), studii monografice (Nichita Stanescu - spatiul si mastile poeziei, 1980; Lucian Blaga - universul liric, 1981; A scrie si a fi. llarie Verunca si metamorfozele poeziei, 1993), precum si culegerea de interviuri cu cele mai mari personalitati ale criticii, eseisticii, semioticii franceze (sau de expresie franceza) intitulata Ore franceze (1979). Premiul UTC pe 1969, Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1973 si 1979.
Principala calitate a criticii lui POP - echilibrul, sobrietatea accentuat pedagogica - nu este atat un element determinant, cat unul determinat, un extract facut cu buna stiinta spre a acorda demersului analitic rigoare si pregnanta. Jubi-latia lecturii, fundamentul simpatetic al acesteia si apetitul asociativ sunt permanent cenzurate de o vointa ordonatoare si catalitica. Autorul este interesat in principal de precizia si cuprinderea discursului si nu de jocul, stralucirea si arborescenta eseisticii speculative. Acest proces de "surdinizare" a fervorii poate fi lesne detectat si in poezia lui POP de la vigoarea si siguranta (adolescentina) de sine din Propuneri pentru o fantana (1966), unde tonalitatea blagiana de inceput marcheaza elanul natural, anuland nelinistile si incertitudinea, si pana la imaginile tulburatoare din Gramatica tarzie (1977), unde totul este sub semnul tarziului, al asteptarii si interogatiei tensionate. La fel orientarea critica a autorului se supune atat impulsului catre ludicul poetic, cat si deschiderii catre poezia de profunzime, catre avangardism, dar si catre sistemul poetic blagian, catre Nichita Stanescu, dar si catre V. Voiculescu sau Bacovia. Aceasta dubla determinare in care se situeaza unghiul de lectura a lui POP confera exegezelor deopotriva calitatea sintezei (subsumarea contrariilor intr-un nucleu evaluativ plurisemnificant) si calitatea analitica necesara cuprinderii din interior a obiectului. Astfel este construit volumul dedicat Avangardismului poetic romanesc (1969), cel mai stabil reper in bibliografia problemei. Cartea este structurata plurivalent, avand sectiuni teoretice (Pentru o definitie a avan-gardei), istorice (Traditie, inovatie, avangarda), de sinteza a atitudinilor literare (Plantatia concretului. Literatura manifestelor), a motivelor si formulelor artistice (Imagine poetica si anti-imagine, O viziune construc-tivista a lumii), urmarind filiatiile cu doctrinele romantismului, cu teoriile artei, ale filosofiei si psihologiei epocii, cu simbolismul, expresionismul sau literatura absurdului, detaliind cele mai importante aspecte de sinteza in suita de medalioane din final (Urmuz, Tzara, Vinea, Voronca, St. Roii, S. Pana, G. Bogza, G. Luca, G. Naum si V. Teodorescu). Poezia unei generatii (1973) insumeaza articole despre seria de poeti ai anilor 60, fiind in acest sens una din cele mai sigure sinteze, deplin adecvata subiectului; specificul fiecarei opere este detectat in lectura simpatetica, iar verdictele tin seama nu numai de unitatile disparate, dar si de ansamblul miscarii poetice respective. Abordarea manifestarilor divergente ale acelei "geometrii interne a intregului" - in cazul eseului dedicat lui Nichita Stanescu (1980) - subsumeaza fenomenele radiare la doua coordonate: lumea obiectelor ("geometria imaginara", in sens richardian) si nucleul liric dinlauntrul acesteia, aflat in continua emergenta si ipostaziat in serii succesive de autoproiectari. Daca pentru cea dintai coordonata rostirea, edificarea unei "mitologii a limbajului poetic" este sursa fundamentala de vitalizare a realului imaginar, pentru cea de-a doua ludicul funciar - manifestat ca vointa de redimen-sionare a Ordinii - devine modalitatea cea mai sigura de captare a infrarealului poetic. insumarea temelor, atitudinilor si motivelor lirice va fi dublata de cercetarea operei ca "ars combinatoria", revelandu-se astfel existenta unui "specific mit al polisemiei cuvantului poetic", unde jocul are functia esentiala de "de-dramatizare a realului". Vointa ordonatoare a criticului se vadeste si in eseul dedicat liricii lui Lucian Blaga (1981), pornind de la analiza structurii universului exterior (axata pe sentimentul goethean al unitatii originare a lumii si pe continua cautare a acestuia), studiind reteaua constelatiilor simbolice si ajungand la "poetica implicata", marturisita de semnificatiile tacerii, cuvantului si cantecului, ca motive lirice. Eseurile reunite in volumele Transcrieri (1976), Lecturi fragmentare (1983) si in special Jocul poeziei (1985) arata aceeasi dubla apetenta a criticului pentru universurile poetice marcate de "teroarea conventiei" (E. Botta, Fundoianu, Geo Bogza, Bacovia) si fascinatia "jocului" verbal (Arghezi, Ion Barbu" class="navg">Ion Barbu), ca si pentru lumile poetice dominate de armonie si suavitate (Blaga, Voiculescu, Pi-llat, D. Botta, Z. Stancu). Rodul contactelor avute intre 1973 si 1976 cu lumea de idei a Frantei - volumul Ore franceze - este de o extrema utilitate: convorbirile cu personalitati ca R. Barthes, J. POP Richard, M. Raymond, G. Poulet, G. Genette, G. Picon, J. Starobinski, T. Todo-rov, R. Caillois, R. Etiemble, J. Kristeva, ca si cele cu POP Emmanuel, M. Deguy, Ionel Jianu s. a., sunt deopotriva un ghid in orientarile spirituale europene, moderne, cat si un prilej de cunoastere indirecta a preferintelor culturale si metodologice care anima creatia lui P.
OPERA
Propuneri pentru o fantana, versuri, Bucuresti, 1966; Avangardismul poetic romanesc, Bucuresti, 1969; Biata mea cumintenie, versuri, Bucuresti, 1969; Poezia unei generatii, Cluj, 1973; Transcrieri, Cluj-Napoca, 1976; Gramatica tarzie, versuri, Cluj-Napoca, 1977; Ore franceze, Bucuresti, 1979; Nichita Stanescu - spatiu si mastile poeziei, Bucuresti, 1980; Lucian Blaga - universul liric, Bucuresti, 1981; Lecturi fragmentare, Bucuresti, 1983; Jocul poeziei, Bucuresti, 1985; Soarele si uitarea, versuri, 1985; Avangarda in literatura romana, Bucuresti, 1990; A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei. Bucuresti, 1993; Recapitulari, Bucuresti, 1995; Pagini transparente. Lecturi din poezia romana contemporana, Cluj-Napoca, 1997. Traduceri: G. Poulet, Constiinta critica, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1979; J. Starobinski, Textul si interpretul, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1985; idem, 1789, emblemele ratiunii, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1990; E. Ionescu, Note si contranote, trad. si cuvant inainte de ~, Bucuresti, 1992; G. Genette, Introducere in arhitext, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1994.
Norii
Cuvinte, vorbe cuvinte,
camila, nevastuica, balena,
norii si
Printul si
Sfetnicul -
un nor si el
putin mai insangerat
deasupra valurilor.
Iubita, putreda
Danemarca,
ticaloasa peninsula,
verde calus
in gura verde a marii.
Preasfanta nascatoare de nori,
aurii,
sangerii,
cenusii.
Iubita, putreda
Danemarca.
camila, nevastuica, balena,
norii si
Printul si
Sfetnicul -
un nor si el
putin mai insangerat
deasupra valurilor.
Iubita, putreda
Danemarca,
ticaloasa peninsula,
verde calus
in gura verde a marii.
Preasfanta nascatoare de nori,
aurii,
sangerii,
cenusii.
Iubita, putreda
Danemarca.
Aici
Aici, printre carti cu grija asezate, —
Da, se va spune, era un ins livresc,
Cineva murmura, cineva plinge,
Masa mea-i o cetate cu puntile intinse
Peste santuri adinei, in care vom inventa singe.
Fereastra-i deschisa, vede tot si nimic.
Marul se coace tacut, inainteaza
Masinile, memoria, toamna,
Cad frunze, cuvintele de tipar
Sint amarui ca nucii din
Valea
Chioarului.
Apa ramasa-n urechile mele cindva
Dintr-un riu de care-am uitat.
Se evapora intr-un spatiu cu lupte,
Cad, se ridica, ceasornicul tine minte, — in cuibul de fier cinta mierla analfabeta.
Ci vino, fluture, si te aseaza
pe
Nebanuitele trepte, pe
Struktur der modemen
Lyrik,
Fii tu o tirzie insigna pe pieptul
Atitor morti frumosi, infrunta tu
insingerata gheara a sfinxului.
Botul lui de cosmic, preistoric motan
Eheu, eheu, — un sfinx prinzind fluturi,
O pasare voi auzi cum ii pune
Trei enigmatice, lungi intrebari.
Pe limba-i intraductibila.
Rusine, rusine,
Iar eu existind
Cit durata rusinii.
Aici,
Printre carti cu grija-asezate, imaginind
Singele meu in scadere, moartea, transfigurarea,
Slaba memorie a posteritatii.
Da, se va spune, era un ins livresc,
Cineva murmura, cineva plinge,
Masa mea-i o cetate cu puntile intinse
Peste santuri adinei, in care vom inventa singe.
Fereastra-i deschisa, vede tot si nimic.
Marul se coace tacut, inainteaza
Masinile, memoria, toamna,
Cad frunze, cuvintele de tipar
Sint amarui ca nucii din
Valea
Chioarului.
Apa ramasa-n urechile mele cindva
Dintr-un riu de care-am uitat.
Se evapora intr-un spatiu cu lupte,
Cad, se ridica, ceasornicul tine minte, — in cuibul de fier cinta mierla analfabeta.
Ci vino, fluture, si te aseaza
pe
Nebanuitele trepte, pe
Struktur der modemen
Lyrik,
Fii tu o tirzie insigna pe pieptul
Atitor morti frumosi, infrunta tu
insingerata gheara a sfinxului.
Botul lui de cosmic, preistoric motan
Eheu, eheu, — un sfinx prinzind fluturi,
O pasare voi auzi cum ii pune
Trei enigmatice, lungi intrebari.
Pe limba-i intraductibila.
Rusine, rusine,
Iar eu existind
Cit durata rusinii.
Aici,
Printre carti cu grija-asezate, imaginind
Singele meu in scadere, moartea, transfigurarea,
Slaba memorie a posteritatii.
Scăderea
Pe line coline toscane,
cu un plop in memorie,
respiri
fata-n fata cu chiparosul.
Si-i vremea, iata,
sa faci scaderea,
arbore din arbore:
murmura unul,
altul sta nemiscat.
Diferenta e doar un fosnet, -
lente-adieri prin vocale,
De sange, o clipa te-ai vrea
lipsit, tu si zilele tale,
in soarele mut, ca un con
de muritoarele pasari necercetat,
de plansul de la
Vavilon.
cu un plop in memorie,
respiri
fata-n fata cu chiparosul.
Si-i vremea, iata,
sa faci scaderea,
arbore din arbore:
murmura unul,
altul sta nemiscat.
Diferenta e doar un fosnet, -
lente-adieri prin vocale,
De sange, o clipa te-ai vrea
lipsit, tu si zilele tale,
in soarele mut, ca un con
de muritoarele pasari necercetat,
de plansul de la
Vavilon.
Vinovat de toate - Adrian Păunescu
TEATRU/FILM 1 Iulie
Cu Aimee Iacobescu
Biografie Aimee Iacobescu
S-a nascut de fapt pe 23 iunie 1946 dar in acte a fost declarata data nasterii 1 iulie, in localitatea Unguriu, judetul Buzau. Are un frate geaman, emigrat in Franta, actorul Dorel Iacobescu. Ambii au absolvit ”Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale” (”IATC”) din București în 1968, ea la clasa prof. Beate Fredanov, asistent Octavian Cotescu, el la clasa prof. Costache Antoniu.
Aimee a absolvit ca sefa promotiei din 1968, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică Bucuresti. A fost distribuita din primul moment la Teatrul National.
Debutul in teatru a avut loc la varsta de 16 ani, cand a jucat in spectacolele Alizuna de Tina Ionescu Demetrian si Adam și Eva de Aurel Baranga. O remarcase la un festival scolar de poezie regizorul Sica Alexandrescu. In timpul facultatii a mai jucat si in Jocul adevarului, de Sidonia Dragusanu. Alte roluri: Ulciorul Sfărâmat – 1968, pe scena Teatrului din Craiova, in Troienele de Jean Paul Sartre, Furtuna de Nikolai Alekseevici Ostrovski, Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Richard al III-lea de William Shakespeare, Coana Chirița de Tudor Mușatescu, Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, Titanic Vals de Tudor Mușatescu, Marea de Edward Bond, Regele și cadavrul de Vlad Zografi, etc.
In stagiunea 2010-2011 o intalnim in spectacolul Cinci femei de tranzitie, la Teatrul National.
Debutul in film a avut loc in 1966, cu Sapte baieti si o fata.
Aimee a absolvit ca sefa promotiei din 1968, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică Bucuresti. A fost distribuita din primul moment la Teatrul National.
Debutul in teatru a avut loc la varsta de 16 ani, cand a jucat in spectacolele Alizuna de Tina Ionescu Demetrian si Adam și Eva de Aurel Baranga. O remarcase la un festival scolar de poezie regizorul Sica Alexandrescu. In timpul facultatii a mai jucat si in Jocul adevarului, de Sidonia Dragusanu. Alte roluri: Ulciorul Sfărâmat – 1968, pe scena Teatrului din Craiova, in Troienele de Jean Paul Sartre, Furtuna de Nikolai Alekseevici Ostrovski, Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Richard al III-lea de William Shakespeare, Coana Chirița de Tudor Mușatescu, Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, Titanic Vals de Tudor Mușatescu, Marea de Edward Bond, Regele și cadavrul de Vlad Zografi, etc.
In stagiunea 2010-2011 o intalnim in spectacolul Cinci femei de tranzitie, la Teatrul National.
Debutul in film a avut loc in 1966, cu Sapte baieti si o fata.
Actrita s-a stins din viata pe 27 martie 2018.
· L'enfance d'Icare / Copilăria lui Icar (2009) - Madame de Montenbourg Trailer
· State de Romania - Student la Sorbona (2009) - Brigitte
· Detectiv fara voie (2001)
· Cuibul de viespi (1987) - Amy Andronache
· Dumbrava minunată (1980)
· Ultima noapte de dragoste (1980)
· Audiența (1979)
· Revanșa (1978)
· Osânda (1977) - Magda Paraianu
· Pretul succesului / (1977)
· Nu filmam sa ne amuzam (1975) - actrita Lucia
· Un august în flăcări (1973)
· Cu mâinile curate (1972) - Charlotte
· La Revolte des Haidouks (1972) - Princesse Ralu
· Cavalerul Tristei Figuri / (1971)
· Haiducii lui Șaptecai (1971) - Ralu
· Săptămâna nebunilor (1971) - Domnita Ralu
· Răpirea fecioarelor (1968) - Catrina
· Sept hommes et une garce / Șapte băieți și o ștrengăriță (1967) - Livia
Cuibul de viespi
Rapirea Fecioarelor:
Cu Dragoș Pâslaru
Biografie Dragoș Pâslaru
Dragoș Pâslaru (nascut in 1951) este un actor român. După Revolutia din decembrie 1989 el a protestat în 13-15 iunie 1990 în Piața Universității împotriva regimului instalat după înlăturarea regimului comunist, fiind bătut de mineri. În același an, a părăsit lumea teatrului și s-a călugărit, în anul 1990, la Manastirea Frasinei din Judetul Valcea, devenind fratele Valerian. În fața anchetatorilor care doreau să obțină de la el declarații care să ducă la arestarea celor vinovați de maltratarea sa, Dragoș Pâslaru a spus doar "Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc și sufletul meu a iertat tot". În cadrul mănăstirii, fratele Valerian a lucrat la sectorul zootehnic, apoi ca bucătar, iar în ultima vreme a devenit șeful cancelariei Mănăstirii Frăsinei.
· Fii cu ochii pe fericire (1999) - Mihai Nica
· Femeia în roșu / Femeia în roșu (1997)
· Capul de zimbru (1996)
· Don Carlos / (1996)
· Balanța (1992)
· Domnișoara Christina (1992)
· A unsprezecea poruncă (1991)
· Șobolanii roșii (1991) - Regizorul
· Trandafirul si coroana / (1991)
· Dreptatea (1989)
· Umbrele soarelui (1986)
· Cantonul parasit (1985)
· Întoarcerea din iad (1983) Trailer
· Ochi de urs (1983)
· Să mori rănit din dragoste de viaţă (1983)
· Singur de cart (1983) - Pavel
· Concurs (1982)
· Secvențe (1982)
· Angela merge mai departe (1981) - şofer de taxi
· Pruncul, petrolul și ardelenii (1981)
· O lacrimă de fată (1980)
Nascut in Goioasa din judetul Bacau la 25 decembrie 1927, Matei Alexandru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București, secția actorie, promotia 1951.
Premii și distincții:
Premiul național la Concursul Tinerilor Actori pentru piesa „Steaguri pe tunuri”
Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, 2004
Premiul de creație, pentru rolul Sufleurul Smărăndache – „Căruța cu paiațe” de Mircea Ștefănescu, 1978
Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a, pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice, 1967
Premiul I pentru Interpretare la Concursul Tinerilor artiști din teatrele dramatice, 1957
Mențiune pentru realizarea rolului Adam – „Preludiu” la Decada dramaturgiei originale, 1956.
Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, 2004
Premiul de creație, pentru rolul Sufleurul Smărăndache – „Căruța cu paiațe” de Mircea Ștefănescu, 1978
Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a, pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice, 1967
Premiul I pentru Interpretare la Concursul Tinerilor artiști din teatrele dramatice, 1957
Mențiune pentru realizarea rolului Adam – „Preludiu” la Decada dramaturgiei originale, 1956.
· Weekend cu mama (2009) - sofer taxi Trailer
· Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) - Le pretre
· Corul Pompierilor (2000) - Primarul
· Triunghiul Morții (1999)
· Balanța (1992) - Butusina
· Miss Litoral (1990)
· Enigmele se explică în zori (1987)
· Lansarea (1984)
· Mușchetarii în vacanță (1984)
· Miezul fierbinte al painii (1983)
· Femeia din Ursa Mare (1982)
· Grăbește-te încet (1981)
· Orgolii (1981) - prof. Creţu
· Dumbrava minunată (1980)
· Visul unei nopti de iarna (1980) - Manole
· Falansterul (1979)
· Ciocolata cu alune (1978)
· Pentru patrie (1978)
· Jucatorii de carti (1977)
· Comoara din deal / (1976) - Primul secretar
· Doctor fara voie (1976)
· Ultimele zile ale verii (1976)
· Alarmă în deltă (1975) - Jan
· Elixirul tinereții (1975)
· Porțile albastre ale orașului (1975) - Col. Caragea
· Dimitrie Cantemir (1973)
· Ultimul cartuș (1973)
· Conspirația (1972)
· Facerea lumii (1971) - Anghel, presedintele Sindicatului
Siciliana | Teatru TV:
Teatru Jocul Ielelor:
O halta linistita (teatru radiofonic):
Pupaza din tei si La scaldat - Ion Creanga
SFATURI UTILE 1 Iulie
Microbiomul și bolile inflamatorii intestinale
Combaterea melcilor de grădină prin metode bio non toxice Slug Snails organic treatment
GÂNDURI PESTE TIMP 1 Iulie
Georges Sand - Citate:
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 1 Iulie
In paradis, Sf. Petru intimpina 10 femei moarte in aceeasi zi.
- Toate femeile care si-au inselat sotii, un pas inainte.
9 dintre cele 10 femei inainteaza cu un pas. În acel moment, Sf. Petru se intoarce catre Dumnezeu:
- Si cu surda ce facem?
- Toate femeile care si-au inselat sotii, un pas inainte.
9 dintre cele 10 femei inainteaza cu un pas. În acel moment, Sf. Petru se intoarce catre Dumnezeu:
- Si cu surda ce facem?
La cei 68 de ani ai săi, o văduvă avea din nou ca pretendent, pe Bulă.
O dată, acesta o mângâia pe genuchi, apoi spuse:
O dată, acesta o mângâia pe genuchi, apoi spuse:
- Acum, o să zici, probabil, că pot să te privesc, dar să nu te ating.
- Oh, Bulă, răspunse aceasta, la vârsta mea poţi să atingi, dar să nu priveşti.
- Domnule doctor, sunt foarte îngrijorat din cauză că mi-au slăbit puterile.
- Te referi la viaţa dumitale amoroasă? Da. Bine, dar la cei nouăzeci de ani ai dumitale, e firesc să se întâmple acest fenomen.
- Da, dar Nae e cu cinci ani mai bătrân decât mine şi spune că face dragoste cu vecina, de trei ori pe zi.
- Şi pe dumneata cine te opreşte să spui?
Bulă e foarte supărat că şi-a pierdut umbrela şi nu-şi aminteşte unde a lăsat-o.
- Când ai observat că n-o mai ai?
- Păi, când a încetat ploaia şi am vrut s-o închid!
Pacientul: Există vreo modalitate pentru o viaţă mai lungă?
Doctorul: Sa va casatoriti .
Pacientul: Ma ajuta ?
Doctorul: Nu, dar gândul de viaţă lungă nu va mai veni niciodata .
Doctorul: Sa va casatoriti .
Pacientul: Ma ajuta ?
Doctorul: Nu, dar gândul de viaţă lungă nu va mai veni niciodata .
Un preot la slujba de duminica:
-Copiii mei, nu fumati.... fiindca o tigara duce la un pachet, un pachet duce la un pahar, un pahar la mai multe pahare, mai multe pahare la o femeie, o femeie la mai multe femei....
Si unu' intreaba:
-Unde ati spus ca se vind tigarile astea?
-Copiii mei, nu fumati.... fiindca o tigara duce la un pachet, un pachet duce la un pahar, un pahar la mai multe pahare, mai multe pahare la o femeie, o femeie la mai multe femei....
Si unu' intreaba:
-Unde ati spus ca se vind tigarile astea?
Ca trece tineretea, nu-i mare scofala... Problema e ca trece si batranetea.
Nu lasa nimic pe maine. Mai bine lasa pe poimaine - vei avea doua zile libere
Nu lasa nimic pe maine. Mai bine lasa pe poimaine - vei avea doua zile libere
O fetita vede pe strada un catel care tocmai facea vrute si nevrute cu o catelusa si il intreaba pe tatal sau ce fac.
Tatal, jenat, ii raspunde:
-Catelusa nu vrea sa se duca acasa si cainele incearca sa o duca el acasa.
-Ahaa… e ca ieri cu mama, noroc ca se tinea bine de chiuvetă, altfel poștașul o ducea in mod sigur la poștă...
Tatal, jenat, ii raspunde:
-Catelusa nu vrea sa se duca acasa si cainele incearca sa o duca el acasa.
-Ahaa… e ca ieri cu mama, noroc ca se tinea bine de chiuvetă, altfel poștașul o ducea in mod sigur la poștă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu