PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
ARTE 16 Iunie
INVITAȚIE LA BALET (CU RUDOLF NUREYEV) 16 Iunie
Lacul lebedelor - Rudolf Nureyev:
MUZICĂ 16 Iunie
Baroque Music Collection - Purcell - 10 Sonatas in Four Parts
Happy Cha Cha Cha Music - 80's Cha Cha Medley NonStop - CHA CHA CHA MUSIC MIX
Las Mejores Canciones En Guitarra Instrumental - Musica Relajante Para Trabajar y Estudiar
POEZIE 16 Iunie
Anatol E Baconsky
Biografie Anatol E. Baconski
Anatol E. Baconski (n. 16 iunie 1925, Cofa, judeţul Hotin — d. 4 martie 1977, cutremurul din Bucureşti) a fost un poet, teoretician literar, eseist şi traducător român.
A fost fiul lui Eftimie Baconski, preot, şi al Liubei, respectiv fratele criticului şi istoricului literar Leon Baconski şi tatăl publicistului şi diplomatului Theodor Baconski. A urmat liceul la Chişinău şi la Râmnicu-Vâlcea. Între 1946 şi 1949 a frecventat cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuţi (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-şef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist şi este autorul Panoramei poeziei universale contemporane, un excelent compendiu al poeziei moderniste europene. A murit între ruinele imobilului de pe strada Tudor Arghezi nr.26 la cutremurul din 4 martie 1977.
Poezii
Copiii din valea Arieşului, 1951
Cântece de zi şi noapte, 1954
Două poeme, 1956
Fluxul memoriei, 1957; volum retrospectiv, 1967
Dincolo de iarnă, 1957
Imn către zorii de zi, 1962
Fiul risipitor, 1964
Cadavre în vid, 1969
Corabia lui Sebastian, 1978, volum postum
Proză
Echinoxul nebunilor şi alte povestiri antologie de povestiri, 1967
Biserica neagră, roman, în Scrieri, vol. II, ediţie postumă, 1990
Eseuri. Publicistică
Colocviu critic, 1957
Meridiane. Pagini despre literatura universală contemporană, 1965, ed. a II-a, 1969
Remember, vol. I-II, 1968
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1969; 1972)
Anatol E. Baconski (n. 16 iunie 1925, Cofa, judeţul Hotin — d. 4 martie 1977, cutremurul din Bucureşti) a fost un poet, teoretician literar, eseist şi traducător român.
A fost fiul lui Eftimie Baconski, preot, şi al Liubei, respectiv fratele criticului şi istoricului literar Leon Baconski şi tatăl publicistului şi diplomatului Theodor Baconski. A urmat liceul la Chişinău şi la Râmnicu-Vâlcea. Între 1946 şi 1949 a frecventat cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuţi (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-şef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist şi este autorul Panoramei poeziei universale contemporane, un excelent compendiu al poeziei moderniste europene. A murit între ruinele imobilului de pe strada Tudor Arghezi nr.26 la cutremurul din 4 martie 1977.
Poezii
Copiii din valea Arieşului, 1951
Cântece de zi şi noapte, 1954
Două poeme, 1956
Fluxul memoriei, 1957; volum retrospectiv, 1967
Dincolo de iarnă, 1957
Imn către zorii de zi, 1962
Fiul risipitor, 1964
Cadavre în vid, 1969
Corabia lui Sebastian, 1978, volum postum
Proză
Echinoxul nebunilor şi alte povestiri antologie de povestiri, 1967
Biserica neagră, roman, în Scrieri, vol. II, ediţie postumă, 1990
Eseuri. Publicistică
Colocviu critic, 1957
Meridiane. Pagini despre literatura universală contemporană, 1965, ed. a II-a, 1969
Remember, vol. I-II, 1968
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1969; 1972)
Tu care-ai fost...
Tu, care-ai fost odată, tu, care eşti tu, care
Vei fi – adesea iarna, plecând în taină ochii,
Duioasă-ntrăzeri-vei, căzută la picioare,
Umbra-mi licăritoare ca solzii unei rochii.
Va fi tăcere-n preajmă – şi dincolo de geam
Ninsoarea de departe venind ca o pădure
Dusă de vânt – şi-al serii hotar ce-l atingem
De-atâtea ori cu-aripa, din nou va sta prin sure
Închipuiri, în albul pierit şi întinat...
Asemeni unui flutur câte-un sărut va trece
Caligrafiind profilul pe care-l vei fi dat
Uitării. Şi-n oglinda netulburată, rece,
Vor tresări petale dintr-un sălbatec crin
Ce şi-a lăsat amprenta pe sânii tăi odată –
Îţi vei desface părul şi vei privi cum vin,
Din negrul lui, răsfrângeri de noapte-ndepărtată
Şi cum se-ntorc din ceaţă cărările-napoi,
Înfăşurând mumia unei iubiri ucise,
Cum viscolul pe stradă, prin arbori-nalţi şi goi,
Deşteaptă sensul unor imagini, unor vise...
Şi-mi vei ierta păcatul de-a-mi fi uitat un gest
În gândul tău – sau poate în suflet, o durere
Trecută-n timp. Din toate va rămânea acest
Destin al unor veşnic pierdute giuvaere,
De nu-ţi aduci aminte nici tu când le-ai purtat.
Un ochi imens te-absoarbe încet sub pleoapa-i neagră –
De-abia te vezi tu însăţi, pe-un orizont uitat,
Plecând diminuată în timp ca o tanagră.
Cine-ţi atinge pieptul la care-am stat să-ascult
Vântul şi luna? Cine din nou îşi poartă sumbra
Lui salcie? O, poate voi fi plecat de mult...
Sărută-mă-n absenţă şi-n somn. Sărută-mi umbra.
Vei fi – adesea iarna, plecând în taină ochii,
Duioasă-ntrăzeri-vei, căzută la picioare,
Umbra-mi licăritoare ca solzii unei rochii.
Va fi tăcere-n preajmă – şi dincolo de geam
Ninsoarea de departe venind ca o pădure
Dusă de vânt – şi-al serii hotar ce-l atingem
De-atâtea ori cu-aripa, din nou va sta prin sure
Închipuiri, în albul pierit şi întinat...
Asemeni unui flutur câte-un sărut va trece
Caligrafiind profilul pe care-l vei fi dat
Uitării. Şi-n oglinda netulburată, rece,
Vor tresări petale dintr-un sălbatec crin
Ce şi-a lăsat amprenta pe sânii tăi odată –
Îţi vei desface părul şi vei privi cum vin,
Din negrul lui, răsfrângeri de noapte-ndepărtată
Şi cum se-ntorc din ceaţă cărările-napoi,
Înfăşurând mumia unei iubiri ucise,
Cum viscolul pe stradă, prin arbori-nalţi şi goi,
Deşteaptă sensul unor imagini, unor vise...
Şi-mi vei ierta păcatul de-a-mi fi uitat un gest
În gândul tău – sau poate în suflet, o durere
Trecută-n timp. Din toate va rămânea acest
Destin al unor veşnic pierdute giuvaere,
De nu-ţi aduci aminte nici tu când le-ai purtat.
Un ochi imens te-absoarbe încet sub pleoapa-i neagră –
De-abia te vezi tu însăţi, pe-un orizont uitat,
Plecând diminuată în timp ca o tanagră.
Cine-ţi atinge pieptul la care-am stat să-ascult
Vântul şi luna? Cine din nou îşi poartă sumbra
Lui salcie? O, poate voi fi plecat de mult...
Sărută-mă-n absenţă şi-n somn. Sărută-mi umbra.
Vara tarzie
Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugara,
vara tarzie-a pus capat grabitului zbor.
Parca vad cum plecai pe nisip-strigau,
strigau si piereau in septembrie mainile tale.
vara tarzie-a pus capat grabitului zbor.
Parca vad cum plecai pe nisip-strigau,
strigau si piereau in septembrie mainile tale.
Nu mai stiu ce-a urmat dupa tine.
Poate un gol, poate pasari sau vant.
Te-am chemat inca mult timp si nimenea
nu-mi raspundea,
pana cand intr-o noapte a raspuns pentru tine zapada.
Poate un gol, poate pasari sau vant.
Te-am chemat inca mult timp si nimenea
nu-mi raspundea,
pana cand intr-o noapte a raspuns pentru tine zapada.
Ar fi fost sa te uit ori sa-mi spun
ca-ntalnirile noastre n-au fost decat visul
gradinii aceleia,
ca volutele sanilor tai nu erau decat umbletul
lunii prin apa,
surprins de un tanar.
ca-ntalnirile noastre n-au fost decat visul
gradinii aceleia,
ca volutele sanilor tai nu erau decat umbletul
lunii prin apa,
surprins de un tanar.
Dar vara de cate ori trece si tremura-n zare
din nou banuindu-se toamna cu capul tau rosu,
vad iarasi nisipul acela, vad iarasi cum pleci-
si striga,
striga pierind in septembrie mainile tale.
din nou banuindu-se toamna cu capul tau rosu,
vad iarasi nisipul acela, vad iarasi cum pleci-
si striga,
striga pierind in septembrie mainile tale.
Meditatie in ritm de maree
Numai tacand si gandidu-te singur la toate,
ajungi sa-ntelegi ca din tot ce-ai fi vrut prea putine raman langa tine,
numai vazand cum se-aprind si se sting noaptea
toate cararile tale gresite – numai lasand
sa te-nvaluie pulberea lor vei ajunge sa stii
ca regretul e sarpele galben pe care-ntr-un vis
il auzeai ca pe-un rau adormind la picioarele tale,
adormind si trezindu-se iar. Fara cuvant, fara strigat:
drumul pe care-ai umblat, ori ca-l strigi, ori ca-l fluieri,
nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru si brun
cineva l-a zvarlit in ocean. Decat orice parere de rau
e mai buna tacerea. Numai tacand si gandindu-te singur
ajungi sa-ntelegi ca trecutul e-o casa pustie,
pentru toate
pacatele tale izbavirea e numai in timp, e numai in rosu,
e numai in oameni, in faptele lor. Liniste-n urma!
Totul e numai acolo-nainte, totul e-n fata. Alearga uitand,
ceea ce nu vei uita va veni dupa tine o data cu turma
de cerbi stravezii, care sunt poate visele tale.
Totul e doar inainte, totul sunt anii
care ard si te-ntampina-n cale.
ajungi sa-ntelegi ca din tot ce-ai fi vrut prea putine raman langa tine,
numai vazand cum se-aprind si se sting noaptea
toate cararile tale gresite – numai lasand
sa te-nvaluie pulberea lor vei ajunge sa stii
ca regretul e sarpele galben pe care-ntr-un vis
il auzeai ca pe-un rau adormind la picioarele tale,
adormind si trezindu-se iar. Fara cuvant, fara strigat:
drumul pe care-ai umblat, ori ca-l strigi, ori ca-l fluieri,
nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru si brun
cineva l-a zvarlit in ocean. Decat orice parere de rau
e mai buna tacerea. Numai tacand si gandindu-te singur
ajungi sa-ntelegi ca trecutul e-o casa pustie,
pentru toate
pacatele tale izbavirea e numai in timp, e numai in rosu,
e numai in oameni, in faptele lor. Liniste-n urma!
Totul e numai acolo-nainte, totul e-n fata. Alearga uitand,
ceea ce nu vei uita va veni dupa tine o data cu turma
de cerbi stravezii, care sunt poate visele tale.
Totul e doar inainte, totul sunt anii
care ard si te-ntampina-n cale.
Scrisoarea I - Mihai Eminescu
TEATRU/FILM 16 Iunie
CU COSTACHE ANTONIU
Biografie
Costache Antoniu (n. 25 februarie 1900, comuna Țigănași, județul Iași; d. 16 iunie 1979, București) a fost un actor român de teatru și film. Costache Antoniu a fost deputat în Marea Adunare Națională în trei sesiuni.[1] În sesiunea 1952 - 1957, Costache Antoniu a fost ales deputat în Marea Adunare Națională în regiunea București, circumspecția electorală Turnu Măgurele.[2]
A absolvit în anul 1926 Conservatorul de Artă Dramatică din Iași. Între anii 1955-1970 a fost rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București.
A interpretat roluri de compoziție în comedie și dramă pe scena Teatrului Național din București în piese de I.L. Caragiale, Anton Cehov, Mihail Sebastian.
Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Costache Antoniu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[3] A fost distins și cu Premiul de stat.[4]
A fost distins cu Ordinul Muncii clasa II (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”[5] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”
Filmografie:
- O noapte de pomină (1939)
- O scrisoare pierdută (1953) - Cetățeanul turmentat
- Nufărul roșu (1955)
- Pasărea furtunii (1957)
- Băieții noștri (1959)
- Telegrame (1959)
- Darclée (1961)
- Vacanță la mare (1962)
- Pădurea spânzuraților (1964) - Preotul
- Străinul (1964) - profesorul Gridan
- Neamul Șoimăreștilor (1965) - hangiul
Costache Antoniu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Țigănași, Iași, România |
| Decedat | (79 de ani) București, RS România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | actor |
Neamul Soimarestilor [1965]: .
CU ION SIMINIE
Biografie
Ion Siminie (n. 16 iunie 1930, Orăștie) este un actor român de teatru și film. Data și locul nașterii: 15 iunie 1930, Orăştie, județul Hunedoara
A absolvit Institutul de Artă Teatrală din Cluj-Napoca, clasa profesor Barborescu.
Spectacole la Teatrul Nottara:
- Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu
- Paradisul
- Petru Rareş de Horia Lovinescu
- Sonet pentru o păpuşă
- Lovitura de Sergiu Fărcăşanu
- Două orfeline
- Othello de William Shakespeare
- Ultima oră de Mihail Sebastian
- Ulciorul sfărâmat
- Noi Subsemnaţii
- Fiul cel mare
- Hamlet de William Shakespeare
- Livada de vişini de A.P. Cehov
- Fraţii Karamazov de F.M. Dostoievski
- Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu
- Sinucigaşul
- Nora de Henrik Ibsen
- Omul care aduce ploaia
- Romeo şi Jeanette de Jean Anouilh, regia: Claudiu Goga (2002)
- Titanic Vals de Tudor Muşatescu, regia: Dinu Cernescu (2002)
- Jocul dragostei şi al morţii de Horia Lovinescu, regia: Lucian Giurchescu (2004)
- Schilodul din Inishmaan de Martin McDonagh, regia: Vlad Massaci (2005)
Spectacole la Teatrul de Stat Baia Mare (1953-1959):
- Mielul turbat de Aurel Baranga
- Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni
- O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale
- D’ale Carnavalului de I. L. Caragiale
- O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale
- Vinovaţi fără vină de Ostrovski
- Tartuffe de Molière
Spectacole la Teatrul de Stat Brașov:
- Steaua fără nume de Mihail Sebastian
- Doamna nevăzută de Calderon de la Barca
- Vizita bătrânei Doamne de Friedrich Dürrenmatt
- Chiriţa de Vasile Alecsandri
- O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale
Filmografie:
- Petrecerea (1970) - film TV
- Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)
- Acordați circumstanțe atenuante? (1984)
- Noi, cei din linia întâi (1986) - general german
- Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - mareșalul Ion Antonescu
- Huntress: Spirit of the Night (1995) - Roland
- Amen (2002) - Majordom
- Modigliani (2004) - Claude Monet
- Despre morți numai de bine (2005)
- Ticăloșii (2007) - Președintele României
CU MELANIA URSU
Biografie
Melania Elena Ursu (n. 16 iunie 1940, Sibiu[2] – d. 12 ianuarie 2016, Cluj-Napoca[3]) a fost o actriță română.
Între 1977 și 1979 a jucat la teatrul din Târgu-Mureș
În perioada 1968-1970 a fost profesor de actorie la Liceul de coregrafie Cluj, apoi în 1976-1978 a fost profesor asociat la catedra de arta actorului - Institutul de teatru Tg.Mureș. A continuat în perioada 1988-1991 ca profesor asociat la cursurile de actorie, mișcare scenică, machiaj, Secția canto la Conservatorul "Gh. Dima"[4].
Melania Ursu a fost actriță a Teatrului Național din Cluj și cadru didactic la secția de actorie a Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică "Octavian Stroia"[6], A predat cursuri de actorie și la Facultatea de Teatru și Televiziune a universității clujene
Filmografie
- Misterul lui Herodot (1976)
- Mere roșii (1976)
- Iarba verde de acasă (1977)
- Vis de ianuarie (1979)
- Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980)
- Munții în flăcări (1980) - Pelaghia Roșu
- Dragostea mea călătoare (1980)
- Pădureanca (1986)
- Flăcări pe comori (1987)
- Meditație lacustră (1995)
- Feedback (2006)
- Caravana cinematografică (2009)
Teatru
- Tudor Mușatescu - Geamandura ca Luna
- Henrik Ibsen - Constructorul Solness - Kaja Fosli[7]
- Ifigenia în Aulis de Euripide - Corifeea
- "Un vis în noaptea miezului de vară" după Shakespeare, de Vlad Mugur
- "Vara imposibilei iubiri" de Dumitru Radu Popescu
- "Rochia" de Dumitru Radu Popescu
- "O femeie fără importanță" de Oscar Wilde
- "Evantaiul doamnei Windermere" de Oscar Wilde
- "Avram Iancu" de Alexandru Voitin
Distincții și premii
- Medalia "Meritul cultural" cl.I 1967
- Ordinul "Meritul cultural" cl.IV 1969
- Diploma de onoare la Festivalul republican al școlilor și institutelor de artă 1960
- Premiul revistei "Teatrul" pe anul 1970 pentru rolurile din Opinia publică de Aurel Baranga și Visul unei nopți de vară de W. Shakespeare
- Premiul de interpretare feminină pentru rolul din Pasărea Shakespeare de D.R. Popescu, la Festivalul de artă teatrală, Iași ed. I 1975
- Premiul de interpretare feminină pentru rol secundar Doamna Chiajna în filmul Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu 1979
- Premiul I de interpretare pentru rolul Ea din Cerul înstelat deasupra noastră de Ecaterina Oproiu la Festivalul Național de Teatru "Cîntarea României" 1985
- Premiul I de interpretare pentru rolul Alexandra din Travesti de Aurel Baranga 1987
- Premiul revistei "Flacăra" București pe anul 1985 pentru "Căldura cu care a dat viață unor personaje de neuitat"
- Ordinul Național "Pentru Merit", în grad de Cavaler, 2002
- Premiul UNITER pentru întreaga activitate, 2012
Melania Ursu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | Sibiu, România |
| Decedată | (75 de ani)[1] Cluj-Napoca, România |
| Cauza decesului | cauze naturale[*] (infarct miocardic) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță de teatru[*] actriță de film |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Alte premii | |
| Ordinul Național „Pentru Merit” | |
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 16 Iunie
DORU OCTAVIAN DUMITRU - "Țăranul" (show-ul "Glumărețu' " - part.3)
DORU OCTAVIAN DUMITRU - "În legiunea străină" (show "Glumărețu' " - part.2)
GÂNDURI PESTE TIMP 16 Iunie
SFATURI UTILE 16 Iunie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu