MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 13 IULIE 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (B. Decese, Sărbători); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI
B.
Decese
· 574: A decedat Papa Ioan al III-lea. Era descedentul unei familii romane importante, iar tatăl său, Anastasie, purta titlul de „illustris”. A fost papa al Romei în perioada 17 Iulie 561 – 13 Iulie 574.
· 939: Papa Leon al VII-lea. Papa Leon al VII-lea a fost Papă al Romei în perioada 3 Ianuarie 936 – 13 Iulie 939. Înainte de pontificatul său, Papa Leon al VII-lea a fost călugăr benedictin. Nu a fost de acord ca evreii din principatele germanice să fie convertiți cu forța la crestinism, dar a fost de acord cu izgonirea acestora.
· 1621: Arhiducele Albert de Austria (13 noiembrie 1559 – 13 iulie 1621) a fost, împreună cu soția sa Infanta Isabela a Spaniei (fiica regelui Filip al II-lea al Spaniei), co-suveran al Țărilor de Jos Spaniole între 1598 și 1621. Înainte a fost guvernator al acestor teritorii din 1596.
· 1645: A murit țarul Mihail a Rusiei; (n. 1596). Mihail Fiodorovici Romanov (n. 12 iulie 1596), a fost primul țar rus din dinastia Romanov. El a fost fiul lui Fiodor Nikitici Romanov (devenit apoi patriarhul Filaret) și al Xeniei. Domnia lui a marcat finalul a ceea ce istoricii au numit Timpurile Tulburi. Alegerea lui Mihail și urcarea lui pe tron stau la baza legendei lui Ivan Susanin, dramatizată de compozitorul rus Mihail Glinka în opera O viață pentru țar.
· 1762: James Bradley, astronom englez (n. 1693)
* 1777: Guillaume Coustou (fiul) (n. 19 martie 1716, Paris – d. 13 iulie 1777, Paris) a fost un sculptor francez.
* 1777: Guillaume Coustou (fiul) (n. 19 martie 1716, Paris – d. 13 iulie 1777, Paris) a fost un sculptor francez.
Fiind fiul lui Guillaume Coustou și nepotul lui Nicolas Coustou, s-a format în atelierul familiei și, mai apoi, după câștigarea Premiului Romei (Prix de Rome), în anul 1735, a fost admis la Academia Franceză din Roma, unde a studiat între anii 1736 și 1739.
Întors la Paris îl ajută pe tatăl său să finalizeze celebra lucrare Chevaux de Marly (Caii din Marly sau Îmblănzitorii de cai) pentru Castelul Marly. Lucrarea a fost finalizată și instalată în anul 1745.[5]
A fost admis la Academia Regală de Pictură și Sculptură din Paris în anul 1742, iar după finalizarea studiilor începe o carieră de succes, aplecându-se în sculptarea de busturi a numeroase personaje religioase sau mitologice. Opera sa a fost influențată de barocul târziu (vezi Vulcan, expusă la Muzeul Luvru) și neoclasicismul timpuriu (vezi Ganymede, expusă la Muzeul Victoria și Albert din Londra).
Cea mai faimoasă lucrare a lui Guillaume Coustou (fiul) este considerată Monumentul Delfinului Ludovic din Catedrala Saint-Étienne de Sens.
| Guillaume Coustou | |
 Guillaume Coustou (fiul), portret de François-Hubert Drouais, (1758) Versailles, Palatul Versailles | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Paris, Regatul Franței |
| Decedat | (61 de ani)[2][3][1][4] Paris, Regatul Franței |
| Părinți | Guillaume Coustou |
| Frați și surori | Charles-Pierre Coustou[*] |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | sculptor |
| Activitate | |
| Profesor pentru | Claude Dejoux[*] |
| Mișcare artistică | baroc |
· 1793: Jurnalistul și revoluționarul francez radical Jean Paul Marat, considerat drept unul dintre cei mai puternici şi influenţi lideri ai Revoluţiei franceze, este înjunghiat in cada de baie de către Charlotte Corday, o militanta devotată cauzei girondinilor cărora Marat le–a fost cel mai înverşunat adversar. Marat era una dintre vocile cele mai radicale ale Revoluției Franceze, care si-a difuzat ideile politice în special in ziarul ” L’ Ami du peuple ” (Prietenul poporului) , care l-a ajutat să facă legătura cu grupul radical iacobin republican, venit la putere după iunie 1793. Charlotte Corday, o simpatizanta a partidei Girondine, l-a asasinat în timp ce facea o baie, ca tratament pentru o boala de piele. Moartea lui Marat a devenit un simbol pentru iacobini, facand din el un fel de martir revoluționar. A fost imortalizat in celebra pictură a lui David avand ca subiect moartea sa.
* 1840: Charlotte Frederica de Mecklenburg-Schwerin (n. 4 decembrie 1784, d. 13 iulie 1840) a fost prima soție a regelui Christian al VIII-lea al Danemarcei din 1806 până în 1810 înainte ca el să devină rege al Danemarcei. A fost fiica lui Frederic Francis I, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin și a Prințesei Louise de Saxa-Gotha-Altenburg.
* 1840: Charlotte Frederica de Mecklenburg-Schwerin (n. 4 decembrie 1784, d. 13 iulie 1840) a fost prima soție a regelui Christian al VIII-lea al Danemarcei din 1806 până în 1810 înainte ca el să devină rege al Danemarcei. A fost fiica lui Frederic Francis I, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin și a Prințesei Louise de Saxa-Gotha-Altenburg.
| Charlotte Frederica de Mecklenburg-Schwerin | |
| Prințesă Moștenitoare a Danemarcei | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Charlotte Friederike |
| Născută | 4 decembrie 1784 Ludwigslust |
| Decedată | (55 de ani) Roma |
| Înmormântată | Campo Santo Teutonico[*] |
| Părinți | Friedrich Franz I, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin Prințesa Louise de Saxa-Gotha-Altenburg |
| Frați și surori | Louise Charlotte de Mecklenburg-Schwerin Gustav Wilhelm von Mecklemburg-Schwerin[*] Frederick Louis, Mare Duce Ereditar de Mecklenburg-Schwerin Adolf of Mecklenburg[*] |
| Căsătorită cu | Christian al VIII-lea al Danemarcei |
| Copii | Frederic al VII-lea al Danemarcei |
| Cetățenie |  Germania |
| Religie | Biserica Catolică[1] luteranism[1] |
| Ocupație | salonnière[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce ducesă[*] prințesă |
| Familie nobiliară | Casa de Mecklenburg-Schwerin Casa de Oldenburg |
· 1921: Gabriel Lippmann, fizician francez, laureat al Premiului Nobel (n. 1845). Gabriel Jonas Lippmann (n. 16 august 1845, Bonnevoie, Luxemburg – d. 13 iulie 1921) a fost un fizician francez, profesor universitar la Sorbona, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1908, pentru metoda sa de reproducere fotografică a culorilor pe baza fenomenului de interferență. A investigat fenomenele electrocapilare cu electrometrul capilar, care a servit, între altele, la dezvoltarea electrocardiografiei.
· 1924: A murit Alfred Marshall, economist britanic (n. 1842)
· 1929: A murit Eusebius Mandyczewski compozitor austriac. Eusebie Mandicevschi, cunoscut în Occident mai ales sub numele de Eusebius Mandyczewski (n. 18 august 1857, Molodia, Bucovina – d. 13 iulie 1929, Viena) a fost un compozitor, dirijor de cor și muzicolog româno-ucrainean din Austria, originar din Bucovina.
· 1943: La închisoarea Stadelheim din München, a fost executat de catre regimul nazist, Alexander Schmorell, student la medicină, unul din membrii grupului de rezistență antinazistă Trandafirul Alb (n. 16 septembrie 1917, Orenburg, Rusia). Alexander Schmorell (n. 16 septembrie 1917, Orenburg, Rusia – d. 13 iunie 1943, München) a fost unul din membrii grupului de rezistență antinazistă Trandafirul Alb. Alexander Schmorell s-a născut dintr-un tată neamț și o mamă rusoaică. A rămas orfan de mamă încă de mic, de aceea l-a urmat pe tatăl său – medic german – care s-a mutat la München în 1921. Astfel se explică bilingvismul lui Alexander: era cetățean german și vorbea germana, dar cunoștea la fel de bine limba rusă, pe care o cultiva ca un omagiu adus memoriei mamei sale. Alexander Schmorell a fost de religie creștin ortodox.
· 1951: Arnold Schönberg, compozitor austriac (n. 1874). Arnold Schoenberg (n. 13 septembrie 1874, Viena – d. 13 iulie 1951, Los Angeles) a fost un compozitor austriac, de orgine evreiască, elevul lui Gustav Mahler. Este considerat unul dintre pionierii muzicii dodecafonice. A compus marea parte a lucrărilor în Statele Unite ale Americii.
· 1954: A murit Frida Kahlo, pictoriță mexicană (n. 1907). Frida Kahlo de Rivera (născută Magdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderón; 6 iulie 1907 – 13 iulie 1954) a fost o pictoriță mexicană care s-a făcut cunoscută mai ales prin autoportretele sale pictate într-un stil suprarealist. Frida Kahlo s-a născut și a murit în capitala Mexicului, Mexico City, în casa sa, cunoscută sub numele de Casa Albastră (Casa Azul) A afirmat mereu că s-a născut în 7 iulie 1910, deși certificatul de naștere atestă că s-a născut în 6 iulie 1907. Prin aceasta e voia ca data sa de naștere să coincidă cu data de începere a Revoluției Mexicane, astfel încât viața ei să fi început odată cu nașterea Mexicului modern. Opera sa este considerată emblematică pentru cultura națională mexicană, îmbinând stilul suprarealist cu tradițiile indigene. Cultura mexicană și tradițiile amerindiene se îmbină armonios în pictura Fridei Kahlo, de multe ori lucrările sale fiind considerate adesea artă naivă, mai apropiate de folk art decât de curentul suprarealist propriu zis. Mulți au considerat însă că pictura sa se încadrează totuși în curentul suprarealist. În 1938, André Breton, inițiator și teoretician al suprarealismului, aprecia că pictura Fridei Kahlo este “o panglică în jurul unei bombe”. Artista a avut o căsnicie tumultuoasă (azi se spune “deschisă”) cu marele pictor mexican Diego Rivera. A suferit toată viața, având numeroase probleme de sănătate, multe cauzate de un teribil accident auto suferit în tinerețe. Recuperarea îndelungată după accident, recuperare care nu s-a realizat niciodată complet, a izolat-o oarecum de restul lumii, această izolare, închidere în ea însăși, este reflectată în pictura sa, explicând oarecum de ce majoritatea lucrărilor sale sunt autoportrete. Multe autoportrete sunt un reflex al suferinței fizice cauzate de urmările accidentului suferit. Frida a afirmat în repetate rânduri: “mă pictez pe mine, pentru că mult prea adesea sunt singură și pentru că sunt subiectul pe care îl cunosc cel mai bine.” De multe ori spunea, „M-am născut cățea. M-am născut pictor.”
· 1954: A murit Irving Pichel, actor american și regizor de film (n. 1891)
· 1957: Constantin Balmuș, filolog român (n. 1898). Constantin Balmus a fost un filolog roman, specialist in limbile clasice, membru titular al Academiei Romane. A fost profesor la Universitatea din Iasi, apoi la cea din Bucuresti. A publicat printre altele - ,,Tehnica povestirii la Plutarh” ,,Tucidide. Conceptia si metoda sa istorica” si alte studii filologice si istorice, antologii de literatura latina si greaca destinate invatamantului, precum si traduceri din limba greaca, insotite de studii introductive si comentarii.
* 1960: Anna Blaman, pseudonimul Johannei Petronella Vrugt, (n. 31 ianuarie 1905 - d. 13 iulie 1960) a fost o scriitoare proeminentă a literaturii olandeze.
A debutat în anul 1941 cu romanul Vrouw en vriend.
În anul 1956 primește premiul literar P.C. Hooft pentru întreaga carieră.
Opera
- 1941 - Vrouw en vriend
- 1943 - Ontmoeting met Selma
- 1948 - Eenzaam avontuur
- 1950 - De kruisvaarder
- 1956 - In duizend vrezen, wagenspel
- 1951 - Ram Horna en andere verhalen
- 1951 - De doolhof. Roman door Anna Blaman, Antoon Coolen e.a.
- 1954 - Op leven en dood
- 1957 - Overdag en andere verhalen
- 1957 - Het Costerman-oproer, wagenspel
- 1959 - Het De Vletter-oproer, wagenspel
- 1960 - De verliezers
Johanna Petronella Vrugt 
Regina Juliana * Blaman (1958)Date personale Nume la naștere Johanna Petronella Vrugt Născută 31 ianuarie 1905
Rotterdam, OlandaDecedată (55 de ani)
Rotterdam, OlandaCauza decesului embolism[*] Naționalitate 
olandezăCetățenie 
Regatul Țărilor de Jos Ocupație scriitor Pseudonim Anna Blaman Limbi limba neerlandeză[1] Activitatea literară Specie literară Poezie, Proză Note Premii Multatuli Award[*]
Lucy B. en C.W. van der Hoogt award[*]
Premiul pentru proză al orașului Amsterdam[*]
P.C. Hooft Award[
· 1966: Prințesa Beatrice de Saxa-Coburg și Gotha (Beatrice Leopoldine Victoria; 20 aprilie 1884 – 13 iulie 1966) a fost membru al familie regale britanice, nepoată a reginei Victoria. Prin căsătorie a intrat în familia regală spaniolă; a fost soția lui Alfonso de Orleans y Borbón, infante al Spaniei. În familie era numită Bea.
Prințesa Beatrice s-a născut la 20 aprilie 1884 la Eastwell Park, Kent. Tatăl ei era Alfred, Duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria și al Prințului Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Mama sa era Ducesa de Edinburgh, născută Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei), singura fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a Mariei de Hesse.
Ca nepoată a unui monarh britanic, Beatrice a primit titlu de Prințesă a Regatului Unit al Marii Britanii și a Irlandei. Beatrice și-a petrecut cea mai mare parte din copilărie la Malta, unde tatăl ei servea în Marina Regală Britanică. Atunci când Ducele de Edinburgh moștenește Ducatul Saxa-Coburg și Gotha în 1893 familia se mută la Coburg.
În 1902, Prințesa Beatrice a avut o poveste romantică cu Marele Duce Mihail al Rusiei, fratele mai mic al Țarului Nicolae al II-lea, și la acel moment, moștenitorul prezumptiv al tronului Rusiei. A început să primească scrisori de la el în septembrie 1902 și deși el era Mare Duce al Rusiei iar ea Prințesă Germană, corespondau în engleză.[1]
Biserica Ortodoxă Rusă interzice căsătoria între veri primari, astfel că mariajul n-a avut loc. Deși în trecut astfel de căsătorii au mai avut loc în Casa Romanov (Marea Ducesă Caterina Pavlovna, a cărui mână a fost refuzată de Napoleon I a fost căsătorită de două ori cu veri primari), Nicolae al II-lea care era oficial capul Bisericii Ruse, a refuzat să încalce regulile de dragul fratelui său. [1]
În noiembrie 1903 Mihail i-a scris Beatricei că nu se poate căsători cu ea. Situația a fost agravată de o scrisoare pe care Beatrice a primit-o de la sora sa mai mare, Prințesa Victoria (Ducky) în care Mihail era acuzat de insensibilitate (când, doi ani mai târziu lui Ducky, care divorțase de verișorul ei primar Ernst, Mare Duce de Hesse, i se spusese că o recăsătorie cu alt văr primar, Kirill Mare Duce al Rusiei este interzisă de Biserica Rusă, ea a refuzat să considere răspunsul un "nu"; cuplul a plecat în exil.[1]) Umilită, Beatrice a fost trimisă în Egipt pentru a-și vindeca inima rănită însă ea a trimis scrisori de reproș lui Mihail până în 1905
Au existat zvonuri conform cărora Beatrice urma să se căsătorească cu Alfonso al XIII-lea al Spaniei însă s-a dovedit a fi un zvon fals devreme ce el s-a căsătorit cu verișoara ei, Victoria Eugenie de Battenberg în 1906. La nunta lor, Beatrice l-a întâlnit pe vărul regelui Alfonso, Alfonso de Orleans y Borbón, infante al Spaniei, al 5-lea Duce de Galliera. Guvernul spaniol a obiectat ca un infante să se căsătorească cu o prințesă britanică care, spre deosebire de regina Victoria Eugenie nu voia să se convertească la catolicism. Regele a fost obligat să spună clar că în cazul în care nunta va avea loc, cuplul va trebui să trăiască în exil.
Cu toate acestea, Beatrice și Alfonso au avut o slujbă romano-catolică și luterană la Coburg la 15 iulie 1909. Cuplul s-a stabilit la Coburg până în 1912 când s-au întors în Spania iar rangul lui de infante a fost restabilit.
Scandalul și exilul
Mariajul regelui Alfonso al XIII-lea era unul nefericit, cu numeroase aventuri, din unele rezultând și copii nelegitimi. Rămâne un zvon nedovedit faptul că regele a avut o aventură și cu Beatrice. Erau prieteni apropiați însă eticheta de la curtea Spaniei avea dificultăți în a accepta o astfel de relație.
Regina Maria Cristina (mama regelui Alfonso al XIII-lea) s-a declarat scandalizată de zvonuri și s-a întâlnit cu Beatrice la San Sebastián cerându-i să părăsească Spania. Cum ea a refuzat, regele Alfonso n-a avut încotro și a exilat-o.
Cuplul a avut trei copii:
- Alvaro Antonio Fernando Carlos Felipe (20 aprilie 1910 Coburg, Germania - 22 august 1997)
- Alonso Maria Cristino Justo (28 mai 1912 Madrid, Spania - 18 noiembrie 1936 Spania); ucis în timpu; războiului civil spaniol
- Ataulfo Alejandro Isabelo Carlos (20 octombrie 1913 Madrid, Spania - 4 octombrie 1974 Malaga, Spania)
Familia s-a mutat în Anglia, unde cei trei băieți erau educați la Colegiul Winchester. În cele din urmă, familia regală spaniolă a permis Beatricei și familiei sale să se întoarcă în Spania unde ei și-au stabilit căminul la Sanlúcar de Barrameda.
Anii 1930 au fost nefavorabili pentru familie, colapsul monarhiei spaniole și ulterior, războiul civil au micșorat în mare mare măsură averea familiei. După stabilirea cele de-a doua republici spaniole în 1931, regele Alfonso și familia lui au plecat în exil în Italia. În anii care au urmat, situația politică a Spaniei s-a înrăutățit, diverse grupuri luptând pentru putere. La sfârșitul anilor 1930, conflictul a erupt în războiul civil spaniol. Beatrice și Alfonso și-au pierdut averea iar copilul mijlociu, Alfonso, a fost ucis în lupta împotriva comuniștilor.
Beatrice a murit la Sanlúcar de Barrameda la 13 iulie 1966. Soțul său i-a supraviețuit nouă ani. Fiul lor Ataulfo a murit necăsătorit în 1974. Singurii nepoți sunt copii prințului Alvaro. La moarte ei, Beatrice era ultimul copil supraviețuitor al Prințului Alfred și a Marii Ducese Maria Alexandrovna.
| Prințesa Beatrice | |||||||||||||||||||||||||||||||
| Ducesă de Galliera | |||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||
· 1971:
| Franz Joseph | |
| Prinț de Thurn și Taxis | |
 Prințul Moștenitor Franz Joseph (dreapta) și fratele său, Prințul Karl August | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Franz Joseph Maximilian Maria Antonius Ignatius Lamoral von Thurn und Taxis |
| Născut | 21 decembrie 1893 Regensburg, Regatul Bavariei |
| Decedat | (77 de ani) Regensburg, Bavaria, Germania |
| Înmormântat | Gruftkapelle, Regensburg |
| Părinți | Albert de Thurn și Taxis Arhiducesa Margareta Clementina de Austria |
| Frați și surori | Prințesa Elisabeta Elena de Thurn și Taxis Prince Ludwig Philipp of Thurn and Taxis[*] Prince Raphael Rainer of Thurn and Taxis[*] Karl August, Prinț de Thurn și Taxis Prince Max Emanuel of Thurn and Taxis[*] |
| Căsătorit cu | Prințesa Isabel Maria de Braganza |
| Copii | Prințul Gabriel Prințul Michaele Prințesa Elena Prințesa Maria Theresia Prințesa Maria Ferdinande |
| Cetățenie | Germania |
| Ocupație | personal militar[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Thurn și Taxis |
| Șeful Casei de Thurn și Taxis | |
| Domnie | 22 ianuarie 1952 – 13 iulie 1971 (19 ani, 172 zile) |
| Predecesor | Albert |
| Succesor | Karl August |
· 1973: A murit in Bucuresti, compozitorul şi pedagogul Marţian Negrea; (n. 29 ianuarie 1893 în localitatea Vorumloc, astăzi Valea Viilor, jud. Sibiu). Marțian Negrea (n. 29 ianuarie 1893, în Vorumloc, astăzi Valea Viilor, județul Sibiu – d. 13 iulie 1973, București), a fost un compozitor român. Și-a început studiile muzicale la Sibiu (1910-1914), continuându-le la Viena (1918-1921) cu muzicianul de origine română Eusebie Mandicevschi și cu Franz Schmidt. La Viena a luat contact cu marea tradiție muzicală germană, dar și cu tendințele postromantice ale vremii, care i-au influențat din plin limbajul armonic. Întors în țară, Marțian Negrea a ocupat în cursul anilor mai multe posturi de profesor la Conservatorul din Cluj, unde a predat teoria formelor muzicale și a instrumentelor, contrapunct, muzică de cameră, (1921-1941) și la Conservatorul din București (1941-1963). Prima publicare a zece piese în caracter românesc extrase din Codex Caioni a fost făcută de compozitorul Marțian Negrea într-unul din studiile sale. Creația sa muzicală, deși nu prea numeroasă, cuprinde toate genurile.
· 1974: A murit Patrick Maynard Stuart Blackett, fizician britanic, laureat Nobel (n. 1897). Patrick Maynard Stuart Blackett (n. 18 noiembrie 1897 — d. 13 iulie 1974) a fost un fizician englez cunoscut pentru lucrul său la perfecționarea camerelor cu ceață, și studiile privind razele cosmice și paleomagnetismul. A avut un rol important în timpul celui de-al doilea război mondial, fiind consilier în materie de strategie militară.
* 1994: Olin Chaddock Wilson (n. ,[1][2] San Francisco, SUA[3] – d. [1][2]) a fost un astronom american cunoscut pentru munca sa ca spectroscopist stelar.
* 1994: Olin Chaddock Wilson (n. ,[1][2] San Francisco, SUA[3] – d. [1][2]) a fost un astronom american cunoscut pentru munca sa ca spectroscopist stelar.
Wilson a fost fiul unui avocat. A arătat un interes pentru fizică la o vârstă fragedă. A studiat astronomia și fizica la Universitatea Berkeley din California și a scris prima sa lucrare științifică în anul 1932 despre viteza luminii.
Wilson a fost membru al Observatorului Mount Wilson (nu este numit după Olin Wilson) pentru cea mai mare parte a carierei sale de cercetare, unde a studiat cromosferele stelare. El a fost primul om de știință care a descoperit cicluri de activitate, similare cu ciclul solar de 11 ani al petelor solare, la alte stele. În colaborare cu Vainu Bappu, un astronom indian, a arătat, de asemenea, că a existat o corelație între lățimea liniilor Ca II din spectrele stelare și luminozitatea stelei, efectul Wilson-Bappu.
A câștigat medalia Bruce în anul 1984.
| Olin Chaddock Wilson | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2] San Francisco, SUA[3] |
| Decedat | (85 de ani)[1][2] |
| Naționalitate | suedeză |
| Cetățenie |  SUA |
| Ocupație | astronom |
| Activitate | |
| Domeniu | astronomie |
| Alma Mater | Universitatea Berkeley din California |
| Organizații | Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*] |
| Premii | Henry Norris Russell Lectureship[*] () Medalia Bruce () |
· 2008: Bronisław Geremek (n. , Varșovia, A Doua Republică Poloneză – d. ,[ Lubień, Greater Poland Voivodeship[*], Polonia) a fost un om politic polonez, membru al Parlamentului European în perioada 2004-2009 din partea Poloniei.
· 2010 - A încetat din viaţă George Steinbrenner, proprietarul uneia dintre cele mai celebre echipe de baseball din SUA, New York Yankees. El a fost una dintre personalităţile cele mai puternice şi mai bogate din sportul american (n. 4 iulie 1930).
* 2010: Kenneth Herbert Barnes (16 martie 1929 – 13 iulie 2010) a fost un fotbalist englez. A jucat ca mijlocaș pentru Manchester City și Wrexham. Și-a început cariera la nivel amator la Birmingham City.
* 2010: Kenneth Herbert Barnes (16 martie 1929 – 13 iulie 2010) a fost un fotbalist englez. A jucat ca mijlocaș pentru Manchester City și Wrexham. Și-a început cariera la nivel amator la Birmingham City.
· 2011: Cornel Fugaru (n. 2 decembrie 1940, București - d. 13 iulie 2011, București) a fost un compozitor de muzică ușoară, solist vocal și instrumentist român, lider al formației Sincron.
Cornel Fugaru a participat la numeroase turnee în străinătate, a făcut parte din jurii naționale de concursuri de muzică ușoară, a susținut numeroase concerte și recitaluri la televiziune, a apărut ca interpret în filme (Opt minute de vis, 1966, regia Mihai Constantinescu; Opt exerciții de 625 de linii, 1967, film serial; Împușcături pe portativ, 1967, regia Cezar Grigoriu, film în care a jucat alături de Margareta Pâslaru) și a compus muzică de film pentru pelicule precum Brezaia, Cici, Cei 4 M, Oacă și Boacă etc.[1]
Printre cele mai cunoscute piese compuse de el se numără „Dau viața mea pentru o iubire” - Monica Anghel, „Nu sunt sclavul tău”, „Eu nu mai sunt cel de ieri” - Aurelian Temișan, „Planeta albastră” - Margareta Pâslaru și Vlad Fugaru..[1] Dar una din melodiile pentru care Cornel Fugaru a rămas în inima ascultătorilor din România și de aiurea este, fără îndoială, „A venit toamna”.
Cornel Fugaru a colaborat foarte mult cu soția sa, Mirela Fugaru.
Cornel Fugaru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Corneliu Ion Fugaru |
| Născut | 2 decembrie 1940 București, RomâniaBucurești, România |
| Decedat | (70 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | Compozitor, Cântăreț |
| Activitate | |
| Instrument(e) | voce, compozitor și instrumentist |
| Colaborare cu | Mirela Fugaru |
· 2013: A murit Cory Monteith, actor și cântăreț canadian (n. 1982). Cory Allan Michael Monteith (11 mai 1982 – 13 iulie 2013) a fost un actor și cântăreț canadian, cunoscut pentru rolul de Finn Hudson din serialul celor de la Fox, Glee. Născut la Calgary și crescut în Victoria, a avut o adelecență tulbure, începând consumul de droguri la vârsta de 13 ani, apoi la 16 ani a renunțat la școală. După ce familia a insistat, acesta s-a internat într-o clinică de reabilitare la vârsta de 19 ani, începând să își reconstruiască viața. La data de 13 iulie 2013, la vârsta de 31 ani, a fost găsit mort în camera sa de hotel din Vancouver. El trebuia să elibereze camera în ziua respectivă, dar când au văzut că nu mai apare, angajații hotelului au mers să-l verifice, iar atunci i s-a descoperit cadavrul. Autopsia care a urmat a arătat faptul că acesta a murit din cauza toxicității cumulate a mai multor droguri, inclusiv alcool și heroină.
· 2015: Ildikó Tordasi, floretistă maghiară, campioană olimpică la Montréal 1976 (n. 1951)
* 2018: Corneliu Gârbea, cunoscut și sub numele de Cornel Gârbea, (n. , Gheorghieni, Feleacu, Judeţul Cluj, România – d. , București, România[1]) a fost un actor român de film, radio, scenă, televiziune și voce. A fost actor la Teatrul Mic din București. De asemenea, a jucat într-un număr mare de filme, colaborând îndeosebi cu regizorul Sergiu Nicolaescu.
* 2018: Corneliu Gârbea, cunoscut și sub numele de Cornel Gârbea, (n. , Gheorghieni, Feleacu, Judeţul Cluj, România – d. , București, România[1]) a fost un actor român de film, radio, scenă, televiziune și voce. A fost actor la Teatrul Mic din București. De asemenea, a jucat într-un număr mare de filme, colaborând îndeosebi cu regizorul Sergiu Nicolaescu.
I s-a acordat medalia Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru merite în domeniul artei dramatice”.
Filmografie
- Brigada lui Ionuț (1954) - Neagu
- Alarmă în munți (1955) - Bordea
- Tudor (1963)
- Pași spre lună (1964) - troglodit
- Răscoala (1965)
- Faust XX (1966)
- Dacii (1967)
- Războiul domnițelor (1969)
- Mihai Viteazul (1971) - boierul Dimcea
- Răzbunarea (1972)
- Cu mîinile curate (1972) - gangsterul Burdujel
- Dincolo de nisipuri (1974) - chestorul (nemenționat)
- Un comisar acuză (1974) - legionarul Chirvasie
- Păcală (1974) - un sătean de frunte
- Când trăiești mai adevărat(film TV, 1974)
- Zile fierbinți (1975) - maistrul de montaj Dumitru
- Prin cenușa imperiului(1976) - conducătorul partizanilor sârbi
- Osînda (1976) - ciobanul Bădin
- Pentru patrie (1978) - sergentul Zacheu
- Das verschollene Inka-Gold(1978)
- Nea Mărin miliardar (1979) - Peach
- Mihail, cîine de circ (1979) - Grimshaw
- Falansterul (1979)
- Ultima noapte de dragoste(1980) - maiorul Dimiu
- Burebista (1980) - conducător dac
- Detașamentul „Concordia”(1981)
- Capcana mercenarilor(1981) - mercenarul genovez
- Duelul (1981) - Ureche
- Iancu Jianu, haiducul(1981)
- Trandafirul galben (1982) - țăran înlănțuit pe un pod
- Întîlnirea (1982) - șeful postului de jandarmi
- Cucerirea Angliei (1982) - contele Morcar
- Șantaj (1982)
- Secretul lui Bachus (1984) - Altoitu, angajat la IAS „Vinicola”
- Sosesc păsările călătoare(1984)
- Ringul (1985) - reprezentantul companiei Bio-Aktiv
- Ciuleandra (1985) - agentul de poliție Grigore Leahu
- Trenul de aur (1986) - Androne, aghiotantul militar al lui Armand Călinescu
- Noi, cei din linia întâi (1986) - partizan cehoslovac (nemenționat)
- Secretul lui Nemesis (1987) - vecin de bloc
- François Villon - Poetul vagabond (1987) - Sac à Vin
- Mircea (1989) - slugerul Ion Iercău
- Coroana de foc (1990) - tâlharul Trestie
- Punctul zero (1996) - avocatul soților Ceaușescu
- Triunghiul morții (1999)
| Corneliu Gârbea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Gheorghieni, Feleacu, Judeţul Cluj, România |
| Decedat | (89 de ani) București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor |
| Alte premii | |
| Ordinul Meritul Cultural (1967) | |
Sărbători
- În calendarul ortodox: Soborul Sf Arh Gavriil; Sf Cuv Ștefan Savaitul; Sf Cuv Sara
- USA: “Embrace Your Geekness Day” (din 1990)
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu