MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 29 IULIE 2020

PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE

Atențiune! Drepți! Salutați cu mâna la inimă dacă sunteți civili, sau salutul militar dacă sunteți în uniformă!

Ziua Imnului național - "Deșteaptă-te, române!", sărbătorită, anual, începând din 1998, ca urmare a unei hotărâri a Senatului României, din 18 mai 1998 Imnul Romaniei / Inno Romania "Deşteaptă-te, române! ":

Potrivit Articolului 12, alineatul 3 din Constituţie, "Deşteaptă-te, române!" a devenit Imn Naţional, cu versurile strofelor 1, 2, 4, şi 11, iar prin Legea nr. 99 din 1998, data de 29 iulie a fost proclamată Zi a Imnului Naţional al României.

ARTE 29 Iulie

MUZICĂ 29 Iulie

Reading Classical Music

Smooth Jazz Love Songs - Smooth Jazz Saxophone Instrumental Music for Relaxation and Chilling Out

POEZIE 29 Iulie

Ion Catina, poet și jurnalist român

Biografie

Ioan Catina s-a născut la 20 octombrie 1828, Bucureşti. O figură populară printre paşoptişti era tânărul Catina, fiul unui cafegiu, Alexe Cătina, de pe Podul Mogoşoaiei. În vârstă de 17 ani, el colabora cu poezii la „Curierul românesc” şi frecventa saloanele literare ale vremii. C.D. Aricescu l-a cunoscut în 1846 la Ion Heliade-Rădulescu. Era considerat „un geniu”. În Un funcţionar sinucis, apare şi „junele Cătina”, „ce avea forma capului unui filozof englez”. Gr. H. Grandea face din el un personaj al romanului Vlăsia sau Ciocoii noi.

La 11 iunie 1848, Catina citeşte, pe Uliţa Lipscani, Proclamaţia de la Islaz. Tot el propune titlul „Pruncul român” pentru ziarul scos în timpul revoluţiei de C.A. Rosetti şi Enrich Winterhalder şi îşi dezvăluie aici, în câteva articole (din 12 şi 17 iunie, 8 iulie), într-un stil ardent şi declamatoriu, concepţia democratică şi revoluţionară. Este închis la Văcăreşti, împreună cu fratele său, Constantin, şi el participant la revoluţie. Constantin moare în închisoare. Catina, pentru un timp comisar de poliţie în Piteşti, este repede destituit. Moare de tuberculoză, la numai 23 de ani.

Catina nu a scris prea mult. Un volum, apărut în 1848, cuprindea 28 de poezii, cele mai multe publicate anterior în „Curierul românesc”. În 1847 i-a apărut Zoe, dramatizare după nuvela cu acelaşi titlu a lui Costache Negruzzi. O altă dramă, Dan (1847), urma să fie tipărită de Asociaţia literară. C.D. Aricescu vorbeşte şi de un Ţepeş Vodă, din acelaşi an. Catina a tradus din Hugo poezia Pentru săraci şi din Beranger, Prizonierul. Preferinţele sale se îndreaptă către lirica militantă şi, mai ales, spre cea meditativă. Poetul are preocupării care îl disting printre contemporani.

Poezia lui Catina vădeşte însă tumult interior, ceea ce şi explică preferinţa sa pentru Byron. Nota profetică şi simbolistica grandioasă, în stil byronian, fac specificul Imnului la secol. În poezia lui coexistă revoluţionarismul cu fatalismul. Drumul ireversibil al bărcii, simbol al vieţii, duce către un ţărm pustiu, unde „etern să repozăm”. Viziuni ale extincţiei universale (Cugetare) îl anticipă pe Eminescu: planetele, „ieşind din a lor acţii”, vor zăcea „prăvălite în haos” „ca un uscat schelet”. În acelaşi timp, poezia lui Catina clamează împotriva nedreptăţii. Marşul îndeamnă direct la lupta de stradă, dezvoltând, în mişcarea repede a versurilor, ideile Proclamaţiei.

«Ioan Catina, cântăreţul muntean al anului 1848, era prea făţiş instigator la lupta de stradă între clase. Byronizant, el stă “pe stânci” şi cântă cu mari gesturi zgomotoase (Poesii, 1846)noaptea :
“O! noapte! noapte! noapte! tu eşti ca o femeie
Ce am iubit odată; şi mica-acea scânteie
De vulg necunoscută prin tine-am dobândit”zădărnicia
“Ha! ha! ha! ha! iacă un nume!… iacă înc-o vanitate!?
Omer, Dante, Byron, Hugo! un cântec deşert în toate,
Un accent, între morminte, un sarcasm în sărbători”.» - Istoria literaturii române, G Călinescu

Istoria noastră literară îl poate adăuga pe romanticul Catina la seria poeţilor tineri „cu destin”, marcaţi printr-un sfârşit tragic, serie care debutează cu Vasile Cârlova, continuă cu Alexandru Sihleanu, Mihai Eminescu, Ştefan Petică, Şt. O. Iosif, spre a se încheia cu Nicolae Labiş.

Opera literară
Poezii, Bucureşti, 1846;
Zoe, Bucureşti, 1847;
Poezii, Bucureşti, 1847;
Poezii, prefaţă de Nicolae Iorga, Vălenii de Munte, 1908.

Traduceri
Victor Hugo, Pentru săraci, 1846.

Moare la 29 iulie 1851, Bucureşti.

Demostene Botez

Biografie

Nastere: 29 iulie 1893, satul Hulub, comuna Dangeni, Botoșani
Deces: 17 martie 1973, Iași

Demostene Botez a fost un scriitor și publicist roman, academician (membru corespondent din 1963) și avocat (licențiat in drept al Facultații din Iași).

S-a nascut la 2 iulie 1893 in comuna Trusesti, judetul Botosani.

Este fiu de preot. A urmat scoala primara in satul Hulub, apartinator comunei (unele surse de informare il dau si ca sat natal al viitorului poet), apoi isi urmeaza studiile la Botosani si Iasi. La Iasi este elev al vestitului Liceu Internat, pe care il absolva in anul 1912. Se inscrie la Facultatea de Drept, al carei licentiat devine in 1915.

Debuteaza cu versuri din 1911, in revista „Arhiva a lui A. D. Xenopol, iar dupa luarea licentei profeseaza cu succes avocatura si activeaza intens in publicistica. Odata cu reinchegarea, dupa razboi, a cercului si a revistei „ Viata Romaneasca, poetul, care debutase editorial cu placheta Muntii inca din 1918, se ataseaza total acestei reviste. Prima poezie a publicat-o in Arhiva (1911). La Cronica, Arena fi Momentul desfasoara o bogata activitate ziaristica. inca din 1921 face parte din cercul Vietii romanesti, in coloanele careia publica din abundenta poezii si schite. Volumul Floarea pamintului (1920) este premiat de Academie, la fel placheta Muntii (1918). In 1930, o data cu mutarea Vietii romanesti la Bucuresti, D. Botez devine unul din conducatorii acestei reviste, al carei redactor-sef va fi fi in anii nostri, incepind din 1962. In 1965 ocupa functia de director al acestei importante reviste.

Cand revista se muta, in 1930, la Bucuresti, poetul o urmeaza, devine unul din conducatorii acesteia; din 1962 va fi redactor sef al ei, iar din 1965 va prelua functia de director. Va avea parte de nenumarate semne de pretuire.

Dupa al doilea razboi mondial va detine importante functii obstesti, va fi deputat, membru al Academiei, presedinte al Uniunii Scriitorilor intre anii 1964-1965- Publica proza memorialistica, traduceri, note de calatorie. A murit la Bucuresti in 17 martie 1973.

Poezia sa sta de la inceput sub semnul simbolismului, cu implicatii semanatoriste sau moderniste. Fara evolutii spectaculoase, ea ramane elegiac-sentimentala, evocand plictisul, tristetea, monotonia existentei provinciale, teme atat de mult exploatate de poetii si prozatorii vremii. Consemnand ca „motivul liric preferat al lui Demostene Botez e letargia provinciala, criticul literar Ov. S. Crohmalniceanu ii stabileste filiatii: „poezia aceasta descinde din Bacovia, dar se inrudeste mult mai intim cu literatura sadoveniana consacrata lumii targurilor moldovenesti de ieri.

Volume de versuri:

Muntii, Iasi, 1918;
Floarea pamantului, Iasi, Editura Viata Romaneasca, 1920;
Povestea omului, Iasi, Editura Viata Romaneasca, 1923;
Zilele vietii, poeme, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1927;
In cautarea mea, Bucuresti, Editura Adevarul, 1933;
Cuvinte de dincolo, Bucuresti, F. P. L. A., 1934;
Pamant si om, Bucuresti, Editura Prometeu 1942;
Lumea cea mica, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1944;
Floarea soarelui, Bucuresti, Editura de Stat, 1953;
Oameni in lumina, Bucuresti Editura Tineretului, 1956;
Prin ani, Bucuresti, E. S. P. L. A., 1958;
Carnet, Bucuresti, E. P. L., 1961;
Poezii, Bucuresti, Editura Tineretului, 1961 (colectia Cele mai frumoase poezii),
Oglinzi, Bucuresti, E. P. L., 1963;
In fata timpului, volum selectiv, Bucuresti, E. P. L., 1967;
Aproape de pamant, Bucuresti, E. P. L., 1968;
Na'greu' pamantului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970.

Duminici a aparut in volumul Povestea omului, Iasi, Editura Viata Romaneasca, 1923.
Fara anotimp a aparut in volumul Cuvinte de dincolo, Bucuresti, F. P. L. A., 1934.

Poeziile sint reproduse dupa cum urmeaza :
Cinta o catirinca, Spleen de duminica. Duminici, Tristeti atavice. Pustietate, Singur (Floarea pamintului, 1920) ; Pustiu, Noapte pustie (Povestea omului, 1923); Monotonie (Zilele vietii, 1927J; Tristeti fara motiv. Scrisoare, Nostalgie (Cuvinte de dincolo, 1934).

Singuratate

Afara ploua ca si toamna si-i urat,

Ma uit pe geam ca dupa tine, si atat.

In mine toate amintirile te-asteapta

De-aceea mi-i privirea stranie si dreapta.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plangand

In mine nu mai este nici un gand.

Vreau sa citesc si-mi cad din mana cartile;

Ma impresoara chipul tau din toate partile.

Mana ce mi-a-mprastiat parul si gandurile

Imi amesteca pe carte toate randurile.

Raman uitandu-ma pe geam ca dupa tine

Si tot astept pe cineva ce nu mai vine.

(“Cuvinte de dincolo”, 1934)

Noapte Pustie

Parca-am ramas eu sangur pe pamant,

In cer, ca-ntr-o clopotnita uitata

E-un clopot greu care-a uitat sa bata

Cu funia purtata-n nori de vant.

Cum inainte nu mai este vreme

In urma mea, din nu stiu care veac,

Prin noaptea cu aripi de liliac

Incepe nu stiu cine sa ma cheme.

Si pasii mei rasuna dupa mine

Ca niste bulgari care nu m-ajung,

Rasuna tot in jur asa prelung,

Tot golul-n care nimeni nu mai vine.

Incepe a umbla singuratatea,

In jurul meu ca o multime mare,

Prin bezna cad furnici ce vor sa care

In musuroaie mari, pustietatea.

Se naruie-ntunericul din nou,

Si-n noaptea-n care-s singura fiinta,

Pamantu-mpovarat de suferinta,

Culcandu-se-ngenunche ca un bou.

Toamna

Toti acei ce-ntreaga vara

Au lucrat din zori in seara,

Toamna au roade bogate

Au si fructe, si bucate ,

Mere,

Pere,

In panere.

Prune

Bune

Si alune,

Si gutui

amarui,

Cu puf galben

Ca de pui.

Si tot felul de legume,

De nu le mai stii pe nume.

BIOGRAFIE

Lucia Demetrius

Lucia Demetrius (n. 16 februarie 1910 - d. 29 iulie 1992) a fost o prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică română.

A fost fiica scriitorului Vasile Demetrius (coleg de clasă la liceul Sfântul Sava cu Gala Galaction, care l-a convins să-și schimbe numele din Dumitrescu în Demetrius^[1]) și a Antigonei (născută Rabinovici). A luat parte la ședințele cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. A fost favorita criticului, de care a fost legată chiar printr-o relație amoroasă.

A urmat școala centrală Maria Brâncoveanu între 1921 și 1928, apoi și-a luat licența în litere în 1931 și filosofie în 1932, urmând apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, la clasa lui Ion Manolescu.

Debutează pe scenă în trupa dramaturgului George Mihail Zamfirescu, 13 plus 1, pentru a reveni ulterior ca dramaturg. Studiază Estetica la Paris, din 1934. În perioada 1936-1938 devine funcționară la Uzinele Malaxa. Este profesoară de artă dramatică la Conservatorul de artă dramatică în perioada 1944-1949 și regizor de teatru la Teatrele din Sibiu, Brașov și Bacău, între anii 1950-1952. Ca dramaturg, în perioada stalinistă, după 1949, a îmbrățișat cu deschidere maximă teatrulrealist socialist, pentru ca după 1965 să revină la teatrul de idei sau de analiză sufletească.

Operă selectivă

· Tinerețe, roman, 1936

· Marea fugă, roman, 1938

· Destine, nuvele, 1939

· Intermezzo, versuri, 1939

· Album de familie, nuvele, Editura Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1945

· Flori de hârtie, 1947

· Oglinda, nuvele, 216 pagini, ESPLA, 1957

· Nunta Ilonei, nuvele, 1960

· Primăvara pe Târnave, roman, 1960-1963, vol I-II

· Întâmplare de la târg, 1962

· Limpezire, 1962

· Făgăduielile, nuvele, 1964

· Colocviu sentimental, 1967

· Ce aduc zorile, nuvele, 1968

· După prăpăd, 1968

· Lumea începe cu mine, roman, 1968

· Anotimpuri, 1970

· La ora ceaiului, nuvele, 1970

· Acuarele, 1971

· Scrisoare către fetele tinere, 1971

· Tinerețe, 1971

· O femeie ca multe altele, 1972

· O poveste adevărată, 1973

· Sunt un pământean, nuvele, 1973

· Întoarcerea la un miracol, 1974

· Răspântiile, nuvele, 1976

· Întâlnire cu tinerețea, nuvele, 1977

· Fericita călătorie, 1979

· Triptic, (Oglinzi aburite, Portretele au coborât din rame, Ultimul vlăstar), 1981-1984

· Te iubesc, viață!, 1984

Operă postumă

· Lucia Demetrius: Memorii, 554 p., Ediție îngrijită de Ion Nistor, Editura Albatros, București, 2005, ISBN 973-24-1043-4

Dramaturgie

· Turneu în provincie, piesă de teatru, 1946

Dramaturgie proletcultistă

· Cumpăna, piesă de teatru, 1949

· Vadul nou, 1951

· Premiera, piesă de teatru, 1952

· Oameni de azi, 1952

· O noapte grea, 1954

· Cei de mâine, 1956

· Oameni și jivine, 1956

· Trei generații, 1956

· Ultima Tauber, 1956

· Arborele genealogic, 1957

· Vlaicu și feciorii lui, 1959

Traduceri

· Nikolai Gogol, Căsătoria - O întâmplare absolut incredibilă în două acte (teatru), traducere de Lucia Demetrius^[2], București, 1957;

· Victor Hugo, Mizerabilii, (roman, 3 volume), traducere de Lucia Demetrius și Tudor Măinescu, note explicative de N. N. Condeescu, Editura Cartea Românească, București, 1981;

· Ivan Bunin, Nuvele, București, 1936;

· Louis Frederic Rouquette, Împărăția tăcerii albe, București, 1937;

· Al. Dumas, Acuzatul, București, 1938;

· Louis Bromfield, Vin ploile, I-II, București, 1941 (în colaborare cu Vasile Demetrius);

· Thomas Raucat, Aventură în Japonia, București, 1942;

· B. Giambattista, Povestea poveștilor, București, 1943;

· Charles Perrault, Povești, București, 1943;

· J.H. Louwyck, Insula de ceață, București, 1946;

· Marcel Achard, Corsarul, București;

· Lev Tolstoi, Învierea, București, 1948, Povestiri din campanie, București, 1949 (în colaborare cu Elena Culacov);

· Ivan Turgheniev, Nuvele, București, 1948 (în colaborare cu Elena Culacov);

· Vera Bianki, Notărița, București, 1948 (în colaborare cu Elena Culacov);

· W. Shakespeare, Cum vă place, București, 1949;

· K.A. Treniov, Liubov Iarovaia, București, 1954 (în colaborare cu Sonia Filip);

· A. Ulianinski, Piese într-un act, București, 1954 (în colaborare cu Sonia Filip);

· K.S. Stanislavski, Munca actorului cu sine însuși, București, 1955 (în colaborare cu Sonia Filip);

· Guy de Maupassant, Nuvele și schițe, București, 1956, Bulgăre de seu, București, 1960, Mont-Oriol, București, 1971;

· A.S. Makarenko, Povestiri și schițe. Articole despre literatură. Corespondența cu Maxim Gorki,București, 1959 (în colaborare cu Radu Donici);

· H. de Balzac, Crinul din vale, București, 1967, O fiică a Evei, București, 1969;

· Julien Green, Miezul nopții, București, 1970, Manuel, prefață de Laurentiu Ulici, București, 1972;

· Rene Barjavel, Tarendol, București, 1974;

· G. Flaubert, Educația sentimentală, prefață de Irina Mavrodin, București, 1976.

Premii și distincții

· Premiul de stat (1951)

TEATRU/FILM 29 Iulie

Cu Carmen Stănescu

Biografie Carmen Stănescu

Actrita de teatru si film desebit de carismatica, cu o privire profunda si misterioasa care a surprins deseori prin schimbarile de look si capacitatea de reinventare, s-a nascut in Bucuresti pe 29 iulie 1925.

Inca de la 6 ani, parintii sai au dus-o la Teatrul National, sa vada “Vlaicu Voda”. Pe scena se ridicase un adevarat palat. Frumusetea decorului, jocul actorilor, subiectul piesei, au fermecat-o, si de atunci si-a dorit sa devina actrita. Parintii nu s-au opus. Ceva mai tarziu, vroia chiar sa paraseasca scoala si sa se apuce de teatru. Tatal a convins-o insa ca trebuie sa termine intai scoala si sa-si ia bacalaureatul si asa a facut.

In adolescenta a facut mult sport : volei, tir, natatie devenind campioana la tir dar un banal accident a facut-o sa renunte la tir, practicand insa in continuare alte sporturi.

A urmat Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, promoția 1944-1948, la clasa profesoarei Marioara Voiculescu.

A debutat in 1945 in teatru cu rolul Ecaterina Ivanovna in piesa "Fratii Karamazov". Incepand de atunci si pana astazi, a interpretat peste 30 de roluri pe scena Teatrului National precum si a altor teatre din București.

In 1955 cunoaste marea dragoste a vietii ei: actorul Damian Crasmaru, cu care este si in prezent formand una dintre cele mai longevive perechi de actori atat pe scena cat si in viata. Carmen Stanescu avea 30 de ani si o cariera de zece ani pe scena Nationalului, unde ajunsese inca din anul doi de Conservator. Damian Crasmaru avea 24 de ani si abia terminase Conservatorul, ca sef de promotie.

De o ”frumusete solara, un vulcan in eruptie”, actrita se lanseaza in film cu rolul din "Doi vecini" după Tudor Arghezi, in regia lui Geo Saizescu in 1958. E remarcata ca frumusete si sex-apeal in „Telegrame" după I.L. Caragiale, regia Aurel Miheleș, Gheorghe Naghi, 1959 si „Bădăranii" după Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi, 1960 si desi nu exceleaza ca pe scena, rolurile din filmele istorice : "Frații Jderi", „Mușchetarul român" si „Războiul de Independență", serial tv in regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, 1977 ii aduc celebritatea si in cinematografie.

A facut cariera si in televiziune alaturi de Misu Fotino care i-a fost partener in multe emisiuni de divertisment.

In 2003 scoate o carte "Destainuiri" in care descrie multe lucruri si intamplari frumoase, nu atat din viata personala cat din ce a vazut si trait in intreaga viata.

Acum retrasa impreuna cu sotul ei intr-o casuta la Valenii de Munte au o gradina de trandafiri de care se ingrijesc si privesc cu nostalgie la anii din trecut neaceptand modul "modern" de a interpreta al actorilor de azi, cu nudidate si decor nonconformist.

Filme cu Carmen Stănescu

Maria Sa, Birlic! / (2010) - ea insasi
Cum ne-ar vrea barbatii?! (1982)
Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - sotia lui Alec
Sosesc de la Paris (1977)
Povestea dragostei (1976) - Vrajitoarea
Premiera (1976) - Directoarea de teatru Alexandra Dan
Comedie de moda veche / (1975) - Lidia Vasilieva "Sherber"
Muschetarul roman (1975) - Doamna
Frații Jderi (1974) - Jupanita Tudosia Trailer
Sorcovitorul...voluntar / (1973) - Doamna
Cadou (1969)
Tinerețe fără bătrânețe (1969) - Imparateasa Tineretii
Lada / (1967)
Runda 6 (1965)
Bădăranii (1960) - Felice
Doi vecini (1959) - Soţia locotenentului Petrescu
Telegrame (1959)
Buna seara, Domnule Wilde / - Lady Bracknell
Căsnicia nu-i o joacă - Mama Mihaelei

Ion Luca Caragiale - O soacra | Teatru

De Victor Ion Popa

Biografie Victor Ion Popa
Dramaturgul roman Victor Ion Popa s-a nascut pe 29 iulie 1895 la Calmatui, ca fiu al invatatorului loan Gh. Popa si al Aspasiei. A urmat scoala primara in satul natal, apoi liceul la Iasi, la Liceul internat "Costache Negruzzi" si la Liceul "National", absolvind in 1914. In acelasi an se inscrie la Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi, urmand in paralel si Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica si, pentru scurta vreme, Scoala de Belle Arte.

In 1907, elev fiind, scrie prima sa incercare dramatica intitulata "Tragedie cumplita, strict actuala". Debuteaza literar in anul 1912 cu poezia "Liniste" semnata cu pseudonimul G. A. Hamza. Tot in aceasta perioada debuteaza ca desenator, in revista ieseana Versuri si proza si ca actor. Intre 1916 si 1917 urmeaza Scoala de ofiteri de rezerva si participa la luptele de la Marasti si Oituz.

Victor Ion Popa ocupa diferite functii, printre care cea de actor al Teatrului National din Iasi (1918 ) si ajutor de pictor la Teatrul National din Bucuresti (1923). Din 1920 pana in 1924 a fost redactor la Revista copiilor si a tinerimii din Bucuresti.

Colaboreaza si la alte reviste, precum Gandirea, Hiena, Ora, Revista vremii, Sburatorul. A fost pictor scenograf si secretar literar in perioada 1925-1926, secretar al Societatii Autorilor Dramatici in 1923, director de scena la Teatrul Popular Bucuresti (1924) si director general al Teatrului National din Cernauti (1927-1929).

In perioada 1933-1938, Victor Ion Popa se dedica in exclusivitate scrisului. Opera sa cuprinde atat dramaturgie: Ciuta (1923), Papusa cu piciorul rupt (1926), Muscata din fereastra (1930), Acord familiar (1934), Take, Ianke si Cadir (1938) etc., cat si proza, ce cuprinde nuvele si povestiri: Povestiri cu prunci si mosnegi (1936), Ghiceste-mi in cafea (1938), Bataia (1942) si romane: Velerim si Veler Doamne (1933), Sfarleaza cu fofeaza (1936), Maistorasul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu (1939). Creatia sa lirica a fost adunata postum, in volumul "Canecele mele" (1946).

Victor Ion Popa s-a stins din viata in data de 30 martie 1946 la Bucuresti.

Muscata din fereastra - Victor Ion Popa:

Take, Ianke şi Cadîr - Victor Ion Popa:

Sfârlează cu fofează Teatru radiofonic de Victor Ion Popa:

Victor Ion Popa - Eu tac, tu taci, ea vorbeste:

Deşteapta pământului Comedie radiofonică de Victor Ion Popa:

Un venetic - Sholem Aleichem

GÂNDURI PESTE TIMP 29 Iulie

Nicolae Steinhardt – Citate:

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 29 Iulie

1. Sunt inca in pat si nu-mi pot lua gindul de la tine, de la noaptea trecuta ... Mi-as dori atit de mult sa te strivesc la pieptul meu! In noaptea calda, ai venit la mine pe neasteptate ... si ceea ce s-a intamplat a lasat in mine senzatii de neuitat. Ai aparut de nicaieri si fara sa-ti fie teama sau rusine, te-am surprins atingind trupul meu gol ... mi-ai simtit indiferenta si m-ai muscat fara mila, innebunindu-ma ... ne-am zvircolit toata noaptea intr-un joc nebunesc! In zori am adormit in sfirsit, obosit ... Astazi, cind m-am trezit, te-am cautat indelung, dar nu te-am mai gasit ... cearsafurile cazute de pe pat sint singurele martore ale noptii trecute. In noaptea asta ma voi preface ca dorm si te voi astepta sa reapari ... tantar nenorocit!!!

2. Doamna, stiti ca sotul dumneavoastra va inseala?
- Bineinteles ca stiu! Stiu cu cine, unde si cand, dar nu-mi dau seama cu ce?!

3. De ce pe masina de politie scrie “112″?
Sa stie cum sa se bage politaii in masina adica: 1 la volan,1 in dreapta si 2 in spate.

4. Un Maybach mare la stop.
Un Tico vine cu viteza din spatele lui si il busheste.
Pe ecranul computerului de bord apare:
New hardware found. Install?

5. Un colonel ii spune generalului:
-Domnule general, aveti pantalonii descheiati.
-Experimentez, colonele! Aseara am avut camasa descheiata si mi-a intepenit gatul.

6. Cum a fost intalnirea pe nevazute? il intreaba un student pe colegul de camera.
Nasoala! Tipa a aparut intr-un Rolls Royce din 1932.
Pai asta-i o masina foarte scumpa. Ce e rau in asta?
Ea este primul proprietar...

7. Sotul:-Draga azi e foarte cald,ce ar zice vecinii daca m-as duce sa tai iarba gol pusca?
Ea:-Ar zice ca te-am luat pentru bani

8. Doua prietene se intalnesc la o terasa si, la un moment dat, una o intreaba foarte curioasa pe cealalta:
"Tu ii spui iubitului tau de fiecare data cand ai orgasm?"
Cealalta ii raspunde linistita:
"A, nu. Mai ales ca nu-i place sa-l sun prea des cand este la birou"

9. O doamnă intră in farmacie şi îi cere farmacistului un flacon cu arsenic. Farmacistul intrigat întreabă:
- Doamnă, la ce vă trebuie arsenicul?
- Vreau să-l omor pe soţul meu!
- Doamnă, nu pot să vă vînd arsenic pentru acest motiv,îmi pare rău,
spune farmacistul.
Atunci doamna scotoceşte zgomotos în poşetă şi scoate o fotografie cu soţul ei care făcea dragoste cu soţia farmacistului.
Acesta se uită la fotografie şi spune:
- Ah, scuzaţi-mă, n-am ştiut că aveţi reţetă...

10. Domnule judecator, spune soţia la divorţ, eu şi soţul meu nu am mai avut relaţii intime de foarte mult timp.
- Este adevarat ? De ce ? îl întreaba judecătorul pe soţ.
- Este adevarat, domnule judecator, pentru ca nu mai pot, recunoaşte soţul umilit.
- Auzi la el, spune soţia, jumatate din oraş poate şi el – nu!

11. O blondă făcea dragoste pe bancheta din spate a unui Maybach. În timpul desfăşurării acţiunii, aceasta îi zice bărbatului:
- Ştii, nu îmi pasă de bogăţia ta, nu îmi pasă că ai Maybach, nu mă interesează luxul!
Bărbatul:
- Să ştii că nici pe mine nu mă interesează, eu sunt şoferul!

12. O blondă făcea dragoste pe bancheta din spate a unui Maybach. În timpul desfăşurării acţiunii, aceasta îi zice bărbatului:
- Ştii, nu îmi pasă de bogăţia ta, nu îmi pasă că ai Maybach, nu mă interesează luxul!
Bărbatul:
- Să ştii că nici pe mine nu mă interesează, eu sunt şoferul!

13. O blondă făcea dragoste pe bancheta din spate a unui Maybach. În timpul desfăşurării acţiunii, aceasta îi zice bărbatului:
- Ştii, nu îmi pasă de bogăţia ta, nu îmi pasă că ai Maybach, nu mă interesează luxul!
Bărbatul:
- Să ştii că nici pe mine nu mă interesează, eu sunt şoferul!

DIY with Mr Bean | Full Episodes | Classic Mr Bean

SFATURI UTILE 29 IULIE

Stilistii tac: 7 recomandari de ingrijire a parului despre care stilistii tac | Eu stiu TV

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

marți, 28 iulie 2020