MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU JOI 1 OCTOMBRIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE
ARTE 1 Octombrie
POEZIE 1 Octombrie
Vasile Demetrius
Biografie
Nastere: 7 noiembrie 1878
Deces: 1942
Nascut la 7 noiembrie 1878. Fost director al revistei Linia dreapta, ce aparu intre 15 aprilie -15 iunie 1904.
Fost functionar la Comisia Monumentelor Istorice in prezent face parte din personalul de conducere al librariei «Alcalay» si conduce publicatia enciclopedica «Biblioteca pentru toti». Paralel cu opera sa poetica, a publicat numeroase romane sociale si traduceri din Merejkovscki.
Opere:
POEZIE: Versuri, Buzau, 1901. -Trepte rupte, «Tip. M. S. Niculescu», Bucuresti, 1906. -Sonete, «Flacara», 1914. - Canarul Mizantropului, «H. Steinberg», 1916. -Fecioarele, «Universala, Alcalay», 1925.
Proza:
Tineretea Casandrei, roman, «L Alcalay», 1914. -Puterea farmecelor si alte nuvele, «Bibi. pentru toti», L. Alcalay, 1914. -Cantareata, nuvele, «H. Steinberg», 1916. -Motanul ucigas, «tip. Poporul», 1918. — Dragoste neimpartasita, nuvele, «H. Steinberg», 1919. — Orasul bucuriei, roman, «L. Alcalay», 1920. - Pacatul rabinului, roman, «Casa Scoalelor», 1920. — Scoala profesionala Arhiereul Gherasim, «Biblioteca Caminul», «Steinberg». - Strigoiul, nuvele, 1920. - Matei Dumbarau, roman, «L. Alcalay», 1920. -Domnul colonel, roman, «Viata Romaneasca», 1920- — Pentru parerea lumii, «Socec», 1921. — Vagabondul, nuvele, «Casa Scoalelor», 1922. - Unchiul Nastase si nepotul sau Petre Nicodim, roman (cu desene de B'Arg), «Socec», 1923.
Traduceri:
Balzac: Neamul Marana, 1916. - Blanco Ibafiez: Coliba blestemata «Bibi. Caminul», «Steinberg». - Floare de mai, 1919. - Flamanzii (La Horda), «Calafeteanu», Braila, f.a - Stendhal: Schitul din Parma, 2 voi, 1922. - D. Merej-kovscki: Moartea zeilor, 1919; Leonardo da Vinci, 1920; invierea zeilor, 1921; Petru cel Mare, 1923.
De consultat:
Iosif Vulcan: Versuri, raport, «Analele Academiei Romane», S. H, L XXV, 1902-1903 (tip. si in Familia, XXXIX, 1903). - N. Apostolescu: Trepte rupte, Literatura si Arta Romana, 1906. -D. C. OUanescu: Trepte rupte, (raport), «Analele Academiei Romane», X-IX, 1906-1907. - C. Sp. Hasnas: Sonete, «Flacara», UI, 31, 1914. - Sextil Puscariu: Canarul mizantropidui, (raport), «Analele Academiei Romane» (Dezbaterile), S. II, voi. 39, 1916-1919. - [Ai Grue: Canarul mizantropului, «Capitala», I, 12, 1916. - [AL T. Sta-matiad]: Fecioarele (notita), «Salonul literar», I, 2, 1925. -Perpessicius: Fecioarele, «Miscarea literara», II, 23, 1925.
Deces: 1942
Nascut la 7 noiembrie 1878. Fost director al revistei Linia dreapta, ce aparu intre 15 aprilie -15 iunie 1904.
Fost functionar la Comisia Monumentelor Istorice in prezent face parte din personalul de conducere al librariei «Alcalay» si conduce publicatia enciclopedica «Biblioteca pentru toti». Paralel cu opera sa poetica, a publicat numeroase romane sociale si traduceri din Merejkovscki.
Opere:
POEZIE: Versuri, Buzau, 1901. -Trepte rupte, «Tip. M. S. Niculescu», Bucuresti, 1906. -Sonete, «Flacara», 1914. - Canarul Mizantropului, «H. Steinberg», 1916. -Fecioarele, «Universala, Alcalay», 1925.
Proza:
Tineretea Casandrei, roman, «L Alcalay», 1914. -Puterea farmecelor si alte nuvele, «Bibi. pentru toti», L. Alcalay, 1914. -Cantareata, nuvele, «H. Steinberg», 1916. -Motanul ucigas, «tip. Poporul», 1918. — Dragoste neimpartasita, nuvele, «H. Steinberg», 1919. — Orasul bucuriei, roman, «L. Alcalay», 1920. - Pacatul rabinului, roman, «Casa Scoalelor», 1920. — Scoala profesionala Arhiereul Gherasim, «Biblioteca Caminul», «Steinberg». - Strigoiul, nuvele, 1920. - Matei Dumbarau, roman, «L. Alcalay», 1920. -Domnul colonel, roman, «Viata Romaneasca», 1920- — Pentru parerea lumii, «Socec», 1921. — Vagabondul, nuvele, «Casa Scoalelor», 1922. - Unchiul Nastase si nepotul sau Petre Nicodim, roman (cu desene de B'Arg), «Socec», 1923.
Traduceri:
Balzac: Neamul Marana, 1916. - Blanco Ibafiez: Coliba blestemata «Bibi. Caminul», «Steinberg». - Floare de mai, 1919. - Flamanzii (La Horda), «Calafeteanu», Braila, f.a - Stendhal: Schitul din Parma, 2 voi, 1922. - D. Merej-kovscki: Moartea zeilor, 1919; Leonardo da Vinci, 1920; invierea zeilor, 1921; Petru cel Mare, 1923.
De consultat:
Iosif Vulcan: Versuri, raport, «Analele Academiei Romane», S. H, L XXV, 1902-1903 (tip. si in Familia, XXXIX, 1903). - N. Apostolescu: Trepte rupte, Literatura si Arta Romana, 1906. -D. C. OUanescu: Trepte rupte, (raport), «Analele Academiei Romane», X-IX, 1906-1907. - C. Sp. Hasnas: Sonete, «Flacara», UI, 31, 1914. - Sextil Puscariu: Canarul mizantropidui, (raport), «Analele Academiei Romane» (Dezbaterile), S. II, voi. 39, 1916-1919. - [Ai Grue: Canarul mizantropului, «Capitala», I, 12, 1916. - [AL T. Sta-matiad]: Fecioarele (notita), «Salonul literar», I, 2, 1925. -Perpessicius: Fecioarele, «Miscarea literara», II, 23, 1925.
Dogarul
Ce stai pe ganduri mai
Dulau?
Te-ai mohorat si tu ca mine!
Azi treburile ne merg rau
Si inimile sunt haine.
Ma cainezi din cap si zici: «Ce buti si ce mai zacatoare
Turnai, tu mestere, pe-aici!» Azi, beau o pipa, ziua moare!
In doagele de mana mea
Mestesugite si-mbinate
Fierbea
Cotnarul si cerea
Sa curga-n sipote-nspumate.
Putea vinatul porfiriu
Sa bata, joace dupa toane;
II cuminteam intr-un buriu
Sa-l pui in candeli la icoane.
Randeaua nu mai contenea,
Limbura, sprintena, taioasa;
Si inima de fag, mugea!
Si ca din brici iesea - frumoasa!
Cu patru calfe nu razbeam,
Si brate spornice la munca!
Unii-ncingeam, altii bateam.
Fara ragaz si la porunca.
Hei, mai
Dulau, azi sunt sarac,
Si-mi cad si sculele din mana
De-mbatranit si de posac,
Iar gandul in trecut ma mana
Cioc-poc, dar cercurile sar,
Si niturile sunt rau puse,
Iar ciocanitul meu e rar
Si-amestecat mereu cu tuse.
Ce mai astept, ce mai socot.
Din patru doage-o sa se-nchege;
Am adunat talasul tot
Hai la culcare, mai mosnege!
Dulau?
Te-ai mohorat si tu ca mine!
Azi treburile ne merg rau
Si inimile sunt haine.
Ma cainezi din cap si zici: «Ce buti si ce mai zacatoare
Turnai, tu mestere, pe-aici!» Azi, beau o pipa, ziua moare!
In doagele de mana mea
Mestesugite si-mbinate
Fierbea
Cotnarul si cerea
Sa curga-n sipote-nspumate.
Putea vinatul porfiriu
Sa bata, joace dupa toane;
II cuminteam intr-un buriu
Sa-l pui in candeli la icoane.
Randeaua nu mai contenea,
Limbura, sprintena, taioasa;
Si inima de fag, mugea!
Si ca din brici iesea - frumoasa!
Cu patru calfe nu razbeam,
Si brate spornice la munca!
Unii-ncingeam, altii bateam.
Fara ragaz si la porunca.
Hei, mai
Dulau, azi sunt sarac,
Si-mi cad si sculele din mana
De-mbatranit si de posac,
Iar gandul in trecut ma mana
Cioc-poc, dar cercurile sar,
Si niturile sunt rau puse,
Iar ciocanitul meu e rar
Si-amestecat mereu cu tuse.
Ce mai astept, ce mai socot.
Din patru doage-o sa se-nchege;
Am adunat talasul tot
Hai la culcare, mai mosnege!
Şarpele şi ea
Un muschi intr-o camasa de cortel
Pestrita, lucitoare, ca de moar,
E taratorul sarpe.
Limba doar
E mladioasa, agera ca el.
Dar sarpele-i de gheata, ca un brat intepenit de moarte.
S-ar parea
Ca nici la sanul tau nu ar putea
Sa-si incalzeasca recele lui lat.
Femeie cu picioarele fierbinti,
Cu pantecul: camin dogoritor,
Ca sarpele de incolacitor
Te impletesti pe sufietu-mi si-l minti!
Iti fura date numai pentru mers
Picioarele, doi boa matasosi
Care sugruma lung, nesatiosi, -Cand mi se darma-ntregul univers?
Ce-asemanare-adanca e-ntre voi,
Reptila si femeie, de-ai stiut
Limbagiul veninos de la-nceput;
Pe cand mergeam alaturi calmi si goi?
Asemeni lui de mladioasa si
De-acatatoare, dulce, printre legi
Cu tine aspre, pe artisti, pe regi
Ii stapanesti cu voluptati de-o zi.
Si rece ca jivina, doar atunci
Cand vreai sa-l umilesti sau sa-l aprinzi,
iti tii departe omul, i te vinzi!Ca vlaguit din brate sa-l arunci!
Pestrita, lucitoare, ca de moar,
E taratorul sarpe.
Limba doar
E mladioasa, agera ca el.
Dar sarpele-i de gheata, ca un brat intepenit de moarte.
S-ar parea
Ca nici la sanul tau nu ar putea
Sa-si incalzeasca recele lui lat.
Femeie cu picioarele fierbinti,
Cu pantecul: camin dogoritor,
Ca sarpele de incolacitor
Te impletesti pe sufietu-mi si-l minti!
Iti fura date numai pentru mers
Picioarele, doi boa matasosi
Care sugruma lung, nesatiosi, -Cand mi se darma-ntregul univers?
Ce-asemanare-adanca e-ntre voi,
Reptila si femeie, de-ai stiut
Limbagiul veninos de la-nceput;
Pe cand mergeam alaturi calmi si goi?
Asemeni lui de mladioasa si
De-acatatoare, dulce, printre legi
Cu tine aspre, pe artisti, pe regi
Ii stapanesti cu voluptati de-o zi.
Si rece ca jivina, doar atunci
Cand vreai sa-l umilesti sau sa-l aprinzi,
iti tii departe omul, i te vinzi!Ca vlaguit din brate sa-l arunci!
Cămătăreasa
Din prag te-ntampina mirosul de tamaie;
Icoane pretutindeni, ca pe-o catapeteasma:
Latra de langa soba un
Bubi ros de raie,
O ramura de salce se vestejea-n agheazma.
In mijlocul odaii, ca din podea ivita,
Facandu-si ochii roata pe mobile, batrana isi odihnea pe tine privirea-i ascutita,
Pe cand, cu dibacie, si-o mai umbrea cu mana.
Te masura din guler, treptat, pana la ghete
Apoi, ingrijorata, se ghemuia pe-o lada,
Intr-un ungher.
Cu sila, priveai pe un perete
Sau in tavanul vanat, ce-ameninta sa cada.
Batrana-si facea cruce cu limba-n cerul gurii,
Stangaci rupeai tacerea, scotandu-ti amanetul.
Zambea cu mila baba; iar setea cautaturii
Si-o potolea-n facutul tigarii: tabietul.
«Ceasornicul acesta l-am cumparat in vara,
E nou si umbla bine, cu nouazeci de lei!»
Batrana-si facea
cruce, ofta cu jale-amara,
Privea la sfantul
Gheorghe si te-ntreba: «Cat vrei?»
Si, ca si cum aflatul acela deschisese
O rapa: asteptarea, grabitele nevoi
Ce te-adusese-n casa unei camatarese,
Se pravaleau nauce, ca turmele de oi.
Cucernicia, varsta camataresei, jocul
Privirilor, vestmantul din petece carpit,
Nu-ngaduiau sa fie de partea ta
Norocul,
Primeai ori cat, si iute! ca de-un lesin zorit.
Te petrecea batrana, trecandu-si limba fina
Pe buzele-i uscate, facandu-si cruci mereu.
Apoi, in fata lazii de amaneturi plina, isi infigea privirea, adanc, spre
Dumnezeu!
Icoane pretutindeni, ca pe-o catapeteasma:
Latra de langa soba un
Bubi ros de raie,
O ramura de salce se vestejea-n agheazma.
In mijlocul odaii, ca din podea ivita,
Facandu-si ochii roata pe mobile, batrana isi odihnea pe tine privirea-i ascutita,
Pe cand, cu dibacie, si-o mai umbrea cu mana.
Te masura din guler, treptat, pana la ghete
Apoi, ingrijorata, se ghemuia pe-o lada,
Intr-un ungher.
Cu sila, priveai pe un perete
Sau in tavanul vanat, ce-ameninta sa cada.
Batrana-si facea cruce cu limba-n cerul gurii,
Stangaci rupeai tacerea, scotandu-ti amanetul.
Zambea cu mila baba; iar setea cautaturii
Si-o potolea-n facutul tigarii: tabietul.
«Ceasornicul acesta l-am cumparat in vara,
E nou si umbla bine, cu nouazeci de lei!»
Batrana-si facea
cruce, ofta cu jale-amara,
Privea la sfantul
Gheorghe si te-ntreba: «Cat vrei?»
Si, ca si cum aflatul acela deschisese
O rapa: asteptarea, grabitele nevoi
Ce te-adusese-n casa unei camatarese,
Se pravaleau nauce, ca turmele de oi.
Cucernicia, varsta camataresei, jocul
Privirilor, vestmantul din petece carpit,
Nu-ngaduiau sa fie de partea ta
Norocul,
Primeai ori cat, si iute! ca de-un lesin zorit.
Te petrecea batrana, trecandu-si limba fina
Pe buzele-i uscate, facandu-si cruci mereu.
Apoi, in fata lazii de amaneturi plina, isi infigea privirea, adanc, spre
Dumnezeu!
Ion Stratan
Biografie
Se naste la 1 oct. 1955, Isbiceni, judetul Olt.
Poet.
Fiul lui Valeriu Stratan, ofiter de aviatie (refugiat din Basarabia, in 1939), si al Elenei (n. Aspra). Absolvent (1972) al Liceului „AI. I. Cuza" din Ploiesti (in cadrul caruia a urmat si cursurile scolii generale). A urmat (1974-l981) cursurile Facultatii de Litere (sectia romana-franceza) a Univ. din Bucuresti. Membru al cenaclurilor literare „Caragiale" (din Ploiesti, in perioadele 1968-l972, 1982-l986) si al celor din Univ. Bucuresti: „Amfiteatru" si „Cenaclul de luni" (in perioada studentiei).
A debutat in revista Amfiteatru, in 1972, iar editorial, in 1981, cu volum Iesirea din apa. Prezent in volum colectiv Aer cu diamante (1982). A mai publicat volum Cinci cintece pentru eroii civilizatori (1983). Colaborator al revista Amfiteatru, Romania literara, Viata Romaneasca, Luceafarul. Poezia lui Ion Stratan se naste din intersectia spiritului de rigoare, cu inclinatii spre ermetism, cu spiritul histrionic, incurajat la dezmatul in virtuozitate. Construita pe un oximoron, structura poetului persevereaza in dualitatea sau pluralitatea discursurilor, unite insa intr-o sinteza melancolica.
Desi face parte din „miezul de foc" al generatiei '80, numarindu-se printre fondatorii si protagonistii „Cenaclului de luni", Ion Stratan e de la bun inceput.un dizident al acestei poetici.
El nu e doar „singurul poet cu adevarat dificil' din cadrul generatiei, tragindu-si inceputurile dintr-o „poetica de sorginte mallarmeeana si barbiana", dar, in plus, ii lipsesc marci definitorii ale spiritului optzecist („realismul, cotidianul, obiectualismul"), in vreme ce altele - „umorul liric, spiritul ludic si intertextualitatea" - sint folosite doar in doze „homeopatice" (N. Manolescu ). Ermetismul lui Ion Stratan nu merge insa spre solutia radicala a reductiei lumii la simbol, prin intermediul unei scriituri ocultante sau al unei criptografii ideatice. intre Ion Barbu si Ion Stratan sta de intermediar si de releu Stefan Aug. Doinas , din a carui formula de transpunere a inefabilului ori principiilor in fastuoase viziuni congelate tinarul poet se hraneste circumspect, dar tenace. Acestei tentatii spre vizionarism si spre decantarea algebrica a starilor si senzatiilor i se contrapune o ispita contrara, fie catre ludica barochizanta a himerelor, adusa din Dimov , fie catre nonsalanta senzual-candida a ideii din lirica stanesciana. „Doi magistri // tiranici: Nichita Stanescu si Leonid Dimov" vedea, de pilda, Mircea Mihaies la capatiiul poetului. Influxuri si afluxuri de la toti acestia actioneaza pina in structura intima a poetului, dupa cum jocul - de suprafata acesta - al intertextualitatilor se angajeaza intr-o parada literara aproape completa. Dar aceasta referentialitate ironica, rastalmacitoare ramine la nivelul strict procedural, pe cind umbrele celor patru „moase" apasa chiar asupra nivelului genezic al formulei. Ion Stratan trece o vreme printre ele, evoluind intr-o tensiune a emanciparii care va sublima fiecare din aceste voci intr-un acord si le va contopi apoi intr-o viziune polifonica. .Asistenta" magistrilor e mai degraba exhibata decit tainuita, ceea ce favorizeaza atit premisa asimilarii lor, cit si pe cea a viziunii in diferenta.
Poet.
Fiul lui Valeriu Stratan, ofiter de aviatie (refugiat din Basarabia, in 1939), si al Elenei (n. Aspra). Absolvent (1972) al Liceului „AI. I. Cuza" din Ploiesti (in cadrul caruia a urmat si cursurile scolii generale). A urmat (1974-l981) cursurile Facultatii de Litere (sectia romana-franceza) a Univ. din Bucuresti. Membru al cenaclurilor literare „Caragiale" (din Ploiesti, in perioadele 1968-l972, 1982-l986) si al celor din Univ. Bucuresti: „Amfiteatru" si „Cenaclul de luni" (in perioada studentiei).
A debutat in revista Amfiteatru, in 1972, iar editorial, in 1981, cu volum Iesirea din apa. Prezent in volum colectiv Aer cu diamante (1982). A mai publicat volum Cinci cintece pentru eroii civilizatori (1983). Colaborator al revista Amfiteatru, Romania literara, Viata Romaneasca, Luceafarul. Poezia lui Ion Stratan se naste din intersectia spiritului de rigoare, cu inclinatii spre ermetism, cu spiritul histrionic, incurajat la dezmatul in virtuozitate. Construita pe un oximoron, structura poetului persevereaza in dualitatea sau pluralitatea discursurilor, unite insa intr-o sinteza melancolica.
Desi face parte din „miezul de foc" al generatiei '80, numarindu-se printre fondatorii si protagonistii „Cenaclului de luni", Ion Stratan e de la bun inceput.un dizident al acestei poetici.
El nu e doar „singurul poet cu adevarat dificil' din cadrul generatiei, tragindu-si inceputurile dintr-o „poetica de sorginte mallarmeeana si barbiana", dar, in plus, ii lipsesc marci definitorii ale spiritului optzecist („realismul, cotidianul, obiectualismul"), in vreme ce altele - „umorul liric, spiritul ludic si intertextualitatea" - sint folosite doar in doze „homeopatice" (N. Manolescu ). Ermetismul lui Ion Stratan nu merge insa spre solutia radicala a reductiei lumii la simbol, prin intermediul unei scriituri ocultante sau al unei criptografii ideatice. intre Ion Barbu si Ion Stratan sta de intermediar si de releu Stefan Aug. Doinas , din a carui formula de transpunere a inefabilului ori principiilor in fastuoase viziuni congelate tinarul poet se hraneste circumspect, dar tenace. Acestei tentatii spre vizionarism si spre decantarea algebrica a starilor si senzatiilor i se contrapune o ispita contrara, fie catre ludica barochizanta a himerelor, adusa din Dimov , fie catre nonsalanta senzual-candida a ideii din lirica stanesciana. „Doi magistri // tiranici: Nichita Stanescu si Leonid Dimov" vedea, de pilda, Mircea Mihaies la capatiiul poetului. Influxuri si afluxuri de la toti acestia actioneaza pina in structura intima a poetului, dupa cum jocul - de suprafata acesta - al intertextualitatilor se angajeaza intr-o parada literara aproape completa. Dar aceasta referentialitate ironica, rastalmacitoare ramine la nivelul strict procedural, pe cind umbrele celor patru „moase" apasa chiar asupra nivelului genezic al formulei. Ion Stratan trece o vreme printre ele, evoluind intr-o tensiune a emanciparii care va sublima fiecare din aceste voci intr-un acord si le va contopi apoi intr-o viziune polifonica. .Asistenta" magistrilor e mai degraba exhibata decit tainuita, ceea ce favorizeaza atit premisa asimilarii lor, cit si pe cea a viziunii in diferenta.
Atras, fie pe rind, fie simultan, de emblematica si de pletorica, de cifru si de spectacol, poetul e marcat de un oximoron structural, ai carui vectori il angajeaza ba in eliptica, va in bravadele virtuozitatii. Iesirea din apa (1981) inca nu se resimte de aceasta dualitate, folosita fie in tensiune, fie in coabitare. Cu toate ca exista deja citeva tendinte spre divergenta launtrica, debutul merge pe o linie unitara, privilegiind rasfringerea lumii in oglinda spiritului si desubstantializarea ei in gratia abstractelor. Lumea lui Ion Stratan se ridica de la concretete la reverberatia inefabila a acesteia, cautind o zona de puritate in care sa nu se mai resimta agresivitatea contingentei. Poetica lui mizeaza pe elevatie, daca nu de-a dreptul pe spiritualizare, si ea opereaza o suavizare a elementarelor si a cotidienelor. Aceasta ridicare a lumii in idee, similara unei diafan izari, se petrece atit prin asceza concretelor, prin heratizarea lor, cit si prin recoltarea polenului simbolic al obiectelor si prin epura acestora. Se naste astfel nu atit o lirica de instruire in taine, initiatica si revelatoare, cit o lirica a melancoliei vizionare ce vorbeste abreviat, prin eliziunile puntilor si prin enuntul strict al nucleelor generative. Starile se oculteaza in acest fel prin chiar procesarea lor in suav, dezlegindu-se de referential si angajindu-se in pure proiectii trans-reale. Translatia spre diafan implica, fie si neprogramatic, o evolutie in eufemism, o exorcizare a violentei prin sublimarea ei delicata. Poezia lui Ion Stratan nu e lipsita de tensiuni dramatice, dar acestea sint euforizate prin transformarea lor in arabescuri.
Poetul e un virtuoz al meravigliei si el converteste dramatismul imaginii in rafinament:
„a taiat surisul giocondei
mi-a luat aorta - circelul de vita
s-a infipt in zid"
(Un glonte).
Manieristul din el se delecteaza cu insolitarea expresiilor banale, cu reconversia lor in surpriza prin simpla combinare si contaminare: „undeva dejuneaza femei cu sinii lasati / de dumnezeu". Tot el prezideaza sinteza de suavitate si violenta pe care sint construite, de regula, poemele, dind o terifianta delicata notatiilor si implicindu-le apoi intr-o euforie melancolica:
„vintu-a lasat pumnale porumbilor sparge azilul nemiscarii din vaze curg coame din melci si de o mie de ori mai clarvazatoare din umeri curg miinile tale fara sa doara" {Zori). |
Iesirea din apa se nutreste, fara nimic declamatoriu, din exultanta inaugurala sugerata de titlu, sublimind-o insa intr-o narcoza a absentelor. Cele doua poeme cu care Ion Stratan se inscrie in volumul-manifest al „Cenaclului de luni" (Aer cu diamante, 1982) sint incorporate, dupa o operatie de domesticire a ironiei inter- si trans-textuale, in Cinci cintece pentru eroii civilizatori (1983). Carte cu arhitectura, inchizind cele „cinci cintece" intre alte doua cicluri si folosind o relativa idee numerica de simetrie, al doilea volum al poetului ii dezvolta structura duala in toate virtualitatile ei. Lirismului de contragere sau de implozie ii raspunde acum, pe revers, cel acumulativ, mizind pe dezmatul asociativ si pe arborescenta incantatorie a lui Dimov :
„Am acum chiar cuvinte, vreo trei Timpane de linisti in raget de lei iata aici pantalonii bufanti bufi, mosteniti de la fii, de la fanti Craniul purtat intre umeri ca-n miini straniu, mincare cu ochi pentru ciini" (III). |
O nervatura argheziana stimuleaza disponibilitatile poetului, iar acestea incep sa emuleze intre ele intr-un spectacol dus la limita heteronimiei. Ion Stratan nu e insa un inocent, ci mai degraba un erudit al viziunii si arhitectura lui de aici e ridicata ca o replica: el edifica o alta „Grecie" a spiritului, o alta Balcanie grecizata, luindu-si de repere toate celelalte fantasme, de la cea a lui Ion Barbu si Mateiu I. Caragiale , pina la cea a lui Stanescu si Dimov . intre aceste prestigii, mizind nu putin pe amestecul lor „sintetic", pe recombinarea si re-scrierea lor, isi inalta el edificiul, care e mai degraba unul de sensuri decit unul de pitoresc (lingvistic ori de atmosfera). Exotica e livresca, mai curind functionala decit substantiala, si folosita mai mereu in portativ caricatural, polemic. Desi poetul se lasa dus, nu doar sedus, de inventivitatea baroca, desfasurind-o policrom, ca in bazar, arhitectura lui se bazeaza pe un regim cartezian al cuvintului, mult mai fidel sensului decit splendorii. Materialitatea, stratul senzual, concretele, oricit ar fi minate in parada, au nostalgia seninatatii abstracte. Desfasurarea larga, exultanta, a imaginii e ghidata de o forta centripeta care aduce spectacolul spre rigoarea sensului. in toate seriile imaginative, oricit de labartate, sensul predomina senzualul, transformind lanturile asociative intr-o incantatie a precizarii:
„plutesc printre arbori ca printre nervii unei gindiri poate ochiul meu care lumineaza s-a oprit asupra atolului asupra acelui recif acelei margini de vulcan asupra acelei colonii de margean asupra acelei oaze asupra acelui crater pe luna asupra acelei scorburi in copacul cunoasterii care trebuie tradus intr-o limba" (Hermes). |
in mod paradoxal, discursul lui Ion Stratan devine arborescent tocmai sub presiunea principiului reductiv al rigorii, al exigentei de precizie. Conotatiile sale infloresc la umbra denotatiei, deconstruita atit din elanul detaliilor, cit si din excesul de virtuozitate eufonica. Si unul, si celalalt introduc in poetica lui Ion Stratan un principiu centrifugal (care stimuleaza divergentele din dualitatea structurala). Dar melancolia viziunii readuce difractia discursului in conditie centripeta, construind coerenta prin succesive acte de sabotaj. Panica - si nu mai putin euforia - metamorfozelor din poezia lui Ion Stratan se trag, in egala masura, din intuitia melancolica a lumii.
OPERA: Iesirea din apa. Bucuresti, 1981; Aer cu diamante. Bucuresti, 1982 (impreuna cu Mircea Cartarescu, Traian T. Cosovei si Florin Iaru); Cinci cintece pentru eroii civilizatori. Bucuresti, 1983. |
REFERINTE CRITICE: N. Manolescu, in Romania literara, nr. 24, 1981; idem, in Romania literara, nr. 28, 1983; ,M. N. Rusu, in Amfiteatru, nr. 5, 1981; D. Muresan, in Vatra, nr. 10, 1981; idem, in Vatra, nr. 10, 1985; D. Cristea, in Luceafarul, nr. 31, 1981; R. Saplacan, in Tribuna, nr. 43,1981; idem, in Astra, nr. 10, 1983; R. C. Cristea, in Amfiteatru, nr. 2, 1983; Al. Cistelecan, in Familia, nr. 12, .1983; M. Lazar, in Astra, nr. 2, 1984;M. Mihaies, in Orizont, nr. 3, 1984; Gh. Grigurcu, Existenta poeziei, 1986;E. Simion, Scriitori, IV. |
Cădere
Sufletul meu s-a rostogolit la picioarele
celor trei Graţii
luaţi-l, legaţi-l
lumea mea se rostogoleşte peste mine
cel ce-o păzeam de ani, de albine
inima mea e un măr căzut în Grădină
cine-i de vină, cine-i de vină
trupul meu e un sâmbure mai mare decât fructul,
decât inima mea
mâncat dinlăuntru
Sufletul meu s-a rostogolit la picioarele
celor trei Graţii
luaţi-l, legaţi-l
lumea mea se rostogoleşte peste mine
cel ce-o păzeam de ani, de albine
inima mea e un măr căzut în Grădină
cine-i de vină, cine-i de vină
trupul meu e un sâmbure mai mare decât fructul,
decât inima mea
mâncat dinlăuntru
Casa melancolică
În spatele casei melancolice putem observa
un buldozer care trage cu frânghii de sentimente
casa în trecut. Pereţii ei de nostalgii,
plafonul din regrete şi podeaua din remuşcări
sunt smulse într-un trecut imemorial cu o forţă demnă
de o cauză mai bună. Dar ea rămâne casa
melancolică, făcută din stinghii ca un apus de soare
din piloni ca dimineţile înlăcrimate şi din grinzi
ca suspinurile. Curtea casei melancolice conţine umbre
de persoane trecute, un leagăn sculptat în
amintire şi alei pentru paşii întorşi la fiinţa
dragă. Pietrişul casei melancolice este mărunţit
fin de un mal du siecle, iarba creşte ca imaginile visului într-un coşmar de dor, iar boschetele
sunt tunse precum persoana dorită în timpul satisfacerii
depline a serviciului militar. Deschide, deschide
fereastra
pentru ca şuvoiul nostalgiilor să inunde
piscina părăsită
un buldozer care trage cu frânghii de sentimente
casa în trecut. Pereţii ei de nostalgii,
plafonul din regrete şi podeaua din remuşcări
sunt smulse într-un trecut imemorial cu o forţă demnă
de o cauză mai bună. Dar ea rămâne casa
melancolică, făcută din stinghii ca un apus de soare
din piloni ca dimineţile înlăcrimate şi din grinzi
ca suspinurile. Curtea casei melancolice conţine umbre
de persoane trecute, un leagăn sculptat în
amintire şi alei pentru paşii întorşi la fiinţa
dragă. Pietrişul casei melancolice este mărunţit
fin de un mal du siecle, iarba creşte ca imaginile visului într-un coşmar de dor, iar boschetele
sunt tunse precum persoana dorită în timpul satisfacerii
depline a serviciului militar. Deschide, deschide
fereastra
pentru ca şuvoiul nostalgiilor să inunde
piscina părăsită
Urechea ta
Urechea ta e un templu
de douăzeci de metri
format din ivoriu, jasmin şi jad
eu îl contemplu, decad
În prinoasele de ghirlande şi de
picuri de sânge cu sare
Dăruite unui vas muzical
de fildeş, smarald şi opal
care ronţăie în urechea ta
în adânc
o butonieră cu margaretă
pentru lumea secretă
ca o Lună culcată-n nisip
de douăzeci de metri
format din ivoriu, jasmin şi jad
eu îl contemplu, decad
În prinoasele de ghirlande şi de
picuri de sânge cu sare
Dăruite unui vas muzical
de fildeş, smarald şi opal
care ronţăie în urechea ta
în adânc
o butonieră cu margaretă
pentru lumea secretă
ca o Lună culcată-n nisip
George Sion
Biografie
Gheorghe Sion alias George Sion (n. 18 mai 1821, Hârşova, judeţul Vaslui – d. 1 octombrie 1892, Bucureşti), scriitor, poet, revoluţionar paşoptist, membru al Academiei Române.
A făcut parte dintr-o familie de boieri moldoveni. A participat la revoluţia paşoptistă din Moldova, după care s-a refugiat în Transilvania. A luat parte la Marea Adunare Naţională de la Blaj din 3/15 mai 1848. A plecat ulterior în Bucovina. Întors în Moldova, a fost şef de birou la Iaşi. În 1868 a devenit membru al Academiei Române. A fost scriitor şi poet.
Este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Limba românească
Mult e dulce si frumoasĺ
Limba ce-o vorbim,
Altĺ limbĺ-armonioasĺ
Ca ea nu gĺsim.
Saltĺ inima-n placere
Când o ascultĺm
Si pe buze-aduce miere
Când o cuvântĺm.
Românasul o iubeste
Ca sufletul sĺu.
Vorbiti, scrieti româneste,
Pentru Dumnezeu!
Limba ce-o vorbim,
Altĺ limbĺ-armonioasĺ
Ca ea nu gĺsim.
Saltĺ inima-n placere
Când o ascultĺm
Si pe buze-aduce miere
Când o cuvântĺm.
Românasul o iubeste
Ca sufletul sĺu.
Vorbiti, scrieti româneste,
Pentru Dumnezeu!
TEATRU/FILM 1 Octombrie
Regia Gheorghe Vitanidis
Biografie Gheorghe Vitanidis
S-a nascut la 01 octombrie 1929, in Mangalia. In 1953 a absolvit Institutul National de Arta Teatrala si Cinematografica si a debutat in 1958, ca asistent de regie al lui Louis Daquin, cu filmul ,,Ciulinii Baraganului". Pana in 1987 a regizat 19 filme.
A fost profesor la IATC intre 1961-1989.
De etnie greaca, Vitanidis a fondat in 1990 Uniunea Elena din Romania.
A murit la 25 noiembrie 1995, la Atena.
· În fiecare zi mi-e dor de tine (1987)
· Zi de sărbătoare (1986)
· Colierul de turcoaze (1985)
· Masca de argint (1985)
· Dragostea și revoluția (1983)
· Burebista (1980)
· Clipa (1979)
· Casa de la miezul noptii (1976)
· Muschetarul roman (1975) - regizor
· Dimitrie Cantemir (1973) - regizor
· Ciprian Porumbescu (1972)
· Facerea lumii (1971)
· Răutăciosul adolescent (1969)
· Gaudeamus igitur (1965)
· Post restant (1961)
· Băieții noștri (1959)
Filmografie - scenarist
· Ciprian Porumbescu (1972)
Filmografie - prim-asistent regie
· Ciulinii Bărăganului (1958) - prim-asistent regie
Cu Teofil Vâlcu
Biografie Teofil Vâlcu
Născut la 30 decembrie 1931 în satul Hănești, județul Botoșani.
Născut parcă anume să slujească teatrul și să întruchipeze pe scenă figuri ilustre ale istoriei, Teofil a marcat teatrul ieșean prin creații memorabile, meritând supranumele de voievod al scenei românești. A debutat pe scena ieșeanâ în anul 1959. Timp de peste trei decenii a interpretat aproape 300 de roluri în teatru, film și televiziune, dintre care multe s-au constituit în memorabile creații actoricești. A fost un voievod al scenei, al celei ieșene mai cu seamă. Și-a dobîndit un loc proeminent în panteonul acesteia prin cele peste o sută de roluri interpretate și prin directoratul din anii 1972 - 1979. Teofil Vîlcu (Vălcu) s-a stins pe 1 octombrie 1993 la Iași.
· Un bulgăre de humă (1989) Trailer
· Hanul dintre dealuri (1988)
· Bătălia din umbră (1986)
· Cucoana Chirița (1986) Trailer
· Misterele Bucureștilor (1983)
· Rug și flacără (1980)
· Vis de ianuarie (1979) - boierul Alecu Bals
· Vlad Țepes (1979) - Albu
· Buzduganul cu trei peceți (1977) - Ieremia Movila
· Serenada pentru etajul XII (1976) - sotul Provincialei
· Trenul blindat (1972)
· Mușatinii (1971) - Stefan cel Mare
Coca Bloos, actriță română
Biografie Coca Bloos
A lucrat intai ca jurnalist, ulterior devenind o actrita de teatru. In rolul din Danaidele (regia: Silviu Purcarete), este remarcata atat in tara cat si in strainatate. A fost distribuita in cele mai recente doua filme ale lui Lucian Pintilie: "Dupa-amiaza unui tortionar" si "Cand din cap creierul iese afara".
· Aniversarea (2017) - dna. Bobeica Trailer
· Minte-mă frumos în Centrul Vechi (2016) - Asaftei Trailer
· America, venim! (2014) - tanti Gina Trailer
· Crud și gătit (2014)
· Sunt o babă comunistă (2013) - Maricica Trailer
· Hotel Transylvania / Hotel Transilvania (2012) - cap tăiat de la uşa lui Mavis (versiune română) Trailer
· Ice Age: Continental Drift / Epoca de gheață 4: Continente în derivă (2012) - Buni (versiune română) Trailer
· Și caii sunt verzi pe pereți (2012) - dna Tocitu Trailer
· Visul lui Adalbert (2011) - dna. Tocmagiu Trailer
· 15 iulie (2010)
· The Whistleblower / Martor și acuzator (2010) - Milena Trailer
· Eva / Eva - Povestea unui secol (2009) Trailer
· O zi obișnuită de sâmbătă (2009)
· Palmele (2008)
· Schimb valutar (2008) - Soacra Trailer
· A fost sau n-a fost? (2006) - Tina Trailer
· Attack Force / Lovitură de maestru (2006) - Old Woman #2
· Cars / Mașini (2006) - Dna. Rege (voce, vers. romana) Trailer
· Intoarcerea (2006)
· Mammoth / Mamutul (2006) - Olive
· Nevroze nocturne / (2006)
· Shadow Man / Omul din umbră (2006) - Old Lady
· Still Center / Buricul pamantului (2005) - Mrs. Crow
· Magnatul (2004)
· Visul lui Liviu (2004) - mama lui Burtica
· Ambasadori, căutam Patrie (2003) - Doamna de la minister
· Examen (2003) - Mama lui Ruznici
· Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) - Pusa Ardelean
· Zbor deasupra unui cuib de curci (2003)
· Matraguna (2002)
· The Wild Dogs (2002) - Nurse
· După-amiaza unui torționar (2001) - oarba
· Dincolo (2000)
· Față în față (1999)
· Terminus paradis (1998)
· Schimbarea la fata (1995)
· Terente - Regele bălților (1995) - Tanti Elvira
· Această lehamite (1994) - Asistenta medicala
· E pericoloso sporgersi (1993) - Class Mqaster
· Patul conjugal (1993) - Carolina Potop, sotia lui Vasile
· Casa din vis (1991)
· Divorț... din dragoste (1991) - Judecatoarea
· Vinovatul (1991)
Anton Bacalbașa - Citate:
SFATURI UTILE 1 Octombrie
Continuăm O MINUNE ÎN 16 ZILE – Tehnici şi exerciţii de gândire pozitivă inspirate de la Sfântul Munte
Ziua a opta
Citeşte versetul 3, psalmul 23 din Biblie.
Există două categorii de oameni:
unii care ratează ziua de duminică;
alţii care se mâhnesc pentru că nu au cu cine s‑o rateze.
Sîmbăta şi duminica, cei singuri simt dureros şi disperat singurătatea. Acumularea nemulţumirii se transformă direct în simptom de angoasă.
Pentru cei singuri, sărbătoarea trebuie redescoperită, pentru însănătoşirea omului.
Pentru aceasta unii se duc în casa împărătească la liturghie. Alţii ştiu că şi urcarea pe munte este o rugăciune.
Alţii descoperă azi „lecţia divină”.
Este un pas spre meditaţie. Citirea unui text sacru, contopindu‑te cu înţelesurile lui, se numeşte „lecţia divină”.
Ca exerciţiu de iluminare, se practică patru ore pe zi.
Dacă în alte zile citeşti jumătate de verset din Biblie, duminica să te decizi să citeşti un verset întreg!.
Versetul 3 din Psalmul 23 – Citeşte‑l contopindu‑te cu conţinutul său, repetă‑l şi vei vedea că el conţine secretul vindecării şi al ascensiunii tale.
Şi nu uita: eşti un om cult în măsura în care ai înţeles litera Bibliei şi eşti un om eliberat în măsura în care ai înţeles spiritul ei.
După „lecţia divină” sunt sigur că vei fi inspirat despre cum să câştigi duminica, de atâtea ori pierdută. Vei şti ce să faci cu ziua vieţii tale.
Vei şti că fericirea care se întemeiază pe un obiect exterior este fragilă şi atunci vei căuta unde trebuie.
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 1 Octombrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu