REVISTA MEA DIN 25 NOIEMBRIE / 3.

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 25 NOIEMBRIE 2020

PARTEA A TREIA - ARTE

ARTE 25 Noiembrie


MUZICĂ 25 Noiembrie

Best Elegant French Love Melodies By Orchestra - Coupable Collection

Beautiful Spanish Music for Relaxation - Best Romantic Spanish Guitar - Relaxing Background Music

POEZIE 25 Noiembrie

Grigore Alexandrescu

Boul şi viţelul

de Grigore Alexandrescu

                        Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,

                        În zilele noastre de soartă-ajutat,

                        Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,

                        Dobândi-n cireadă un post însemnat.

                        – Un bou în post mare? – Drept, cam ciudat vine,

                        Dar asta se-ntâmplă în oricare loc:

                        Decât multă minte, ştiu că e mai bine

                        Şa ai totdeauna un dram de noroc.

                        Aşa d-a vie?ii veselă schimbare,

                        Cum şi de mândrie boul stăpânit,

                        Se credea că este decât toţi mai mare,

                        Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.

                        Viţelul atuncea, plin de bucurie,

                        Auzind că unchiul s-a făcut boier,

                        Că are clăi sumă şi livezi o mie:

                        „Mă duc – zise-ndată – niţel fân să-i cer.”

                        Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte,

                        Ajunge la unchiu, cearcă a intra;

                        Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte:

                        „Acum doarme – zice – nu-l poci supăra.”

                        – „Acum doarme? ce fel! pentru-ntâia dată

                        După-prânz să doarmă! Obiceiul lui

                        Era să nu şază ziua niciodată;

                        Ăst somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui.”

                        – „Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală;

                        S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii;

                        Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,

                        Primit în casă daca vrei să fii.”

                        La o mojicie atâta de mare,

                        Viţelul răspunde că va aştepta;

                        Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,

                        Pe lângă el trece, făr-a se uita.

                        Cu mâhnire toate băiatul le vede,

                        Însă socoteşte că unchiu-a orbit;

                        Căci fără-ndoială nu putea a crede

                        Că buna lui rudă să-l fi ocolit.

                        A doua zi iarăşi, prea de dimineaţă,

                        Să-l găsească vreme, la dânsul veni:

                        O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă,

                        Ca să-i facă bine, de el pomeni.

                        „Boierule – zise – aşteaptă afară

                        Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.”

                        – „Cine? a mea rudă? Mergi de-l dă pe scară.

                        N-am astfel de rude, şi nici voi să-l ştiu.”

Cainele si catelul


"Cat imi sunt de urate unele dobitoace,
Cum lupii, ursii, leii si alte cateva,
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntamplare:
Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place.
Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste,
Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste.
Cat pentru mine unul, fiestecine stie
C-o am de bucurie
Cand toata lighioana, macar si cea mai proasta,
Caine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra. "
Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare
Samson, dulau de curte ce latra foarte tare.
Catelu Samurache, ce sedea la o parte,
https://Versuri.ro/w/vc77
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Si ca nu au mandrie, nici capritii desarte,
S-apropie indata
Sa-si arate iubirea ce are pentru ei:
"Gandirea voastra, zise, imi pare minunata,
Si simtimentul vostru il cinstesc, fratii mei".
"Noi, fratii tai, raspunse Samson plin de manie,
Noi, fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie,
Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti? "
"Dar ziceati... "
"Si ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam
Ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentru catei. "
Aceasta intre noi adesea o vedem,
Si numai cu cei mari egalitate vrem.

Ursul şi vulpea

de Grigore Alexandrescu

                        „Ce bine au să meargă trebile în pădure,

                        Pe împăratul tigru când îl vom răsturna

                        Şi noi vom guverna –

                        Zicea unei vulpi ursul – c-oricine o să jure

                        Că nu s-a pomenit

                        Un timp mai fericit.”

                        – „Şi-n ce o să stea oare

                        Binele acest mare?”

                        Îl întrebă.

                        „În toate,

                        Mai ales în dreptate:

                        Abuzul, tâlhăria avem să le stârpim,

                        Şi legea criminală s-o îmbunătăţim;

                        Căci pe vinovaţi tigrul întâi îi judeca

                        Ş-apoi îi sugruma.”

                        – „Dar voi ce-o să le faceţi?”

                        – „Noi o să-i sugrumăm

                        Ş-apoi să-i judecăm.”

                        Cutare sau cutare,

                        Care se cred în stare

                        Lumea a guverna,

                        Daca din întâmplare

                        Ar face încercare,

                        Tot astfel ar urma.

Şoarecele şi pisica

de Grigore Alexandrescu

                        Un şoarece de neam, şi anume Raton,

                        Ce fusese crescut su’ pat la pension,

                        Şi care în sfârşit, după un nobil plan,

                        Petrecea retirat într-un vechi parmazan,

                        Întâlni într-o zi pe chir Pisicovici,

                        Cotoi care avea bun nume-ntre pisici.

                        Cum că domnul Raton îndată s-a gătit

                        Se o ia la picior, nu e de îndoit.

                        Dar smeritul cotoi, cu ochii în pământ,

                        Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfânt,

                        Începu a striga: „De ce fugi, domnul meu?

                        Nu cumva îţi fac rău? Nu cumva te gonesc?

                        Binele şoricesc cât de mult îl doresc

                        Şi cât îmi eşti de scump, o ştie Dumnezeu!

                        Cunosc ce răutăţi v-au făcut fraţii mei,

                        Şi că aveţi cuvânt să vă plângeţi de ei;

                        Dar eu nu sânt cum crezi; căci chiar asupra lor

                        Veneam să vă slujesc, de vreţi un ajutor.

                        Eu carne nu mănânc; ba încă socotesc,

                        De va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc.”

                        La ăst frumos cuvânt, Raton înduplecat,

                        Văzând că Dumnezeu de martur e luat,

                        Îşi ceru iertăciuni şi-l pofti a veni

                        Cu neamul şoricesc a se-mprieteni,

                        Îl duse pe la toţi, şi îl înfăţişă

                        Ca un prieten bun ce norocul le dă.

                        Să fi văzut la ei jocuri şi veselii!

                        Căci şoarecii cred mult la fisionomii,

                        Ş-a acestui străin atâta de cinstit

                        Nu le înfăţişa nimic de bănuit.

                        Dar într-o zi, când toţi îi deteră un bal,

                        După ce refuză şi limbi, şi caşcaval,

                        Zicând că e în post şi nu poate mânca,

                        Pe prietenii săi ceru a-mbrăţişa.

                        Ce fel de-mbrăţişări! Ce fel de sărutat!

                        Pe câţi gura punea,

                        Îndată îi jertfea;

                        Încât abia doi-trei cu fuga au scăpat.

                        Cotoiul cel smerit

                        E omul ipocrit.

TEATRU/FILM 25 Noiembrie

Omul cu arma (teatru radiofonic)

Mănăstirea din Parma

Noaptea Iguanei (teatru radiofonic)

GÂNDURI PESTE TIMP 25 Noiembrie

Paul Anderson - Citate

Orice problemă, oricât de complicată ar fi, dacă este privită aşa cum trebuie, devine în mod sigur şi mai complicată.

SFATURI UTILE 25 Noiembrie

4 Măști și 1 soluție eficientă pentru activarea creșterii părului | Eu stiu TV