REVISTA MEA DIN 7 DECEMBRIE / 1. B.

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 7 DECEMBRIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE

B. Decese; Sărbători

Decese

·         43 î.Hr.: Este asasinat Cicero, omul politic, filozof, scriitor și mare orator roman. Cicero s-a născut la Arpinum în Latium în data de 3 ianuarie 106 î.Hr., într-o familie de cavaleri și notabili municipali. A avut o activitate literară și politico-socială vasta, în domenii atât de numeroase, încât a ramas una dintre  marile personalitati ale istoriei omenirii.A fost autorul roman care a exercitat o profundă influență asupra literaturii latine și universale. După asasinarea lui Caesar, în care se pare ca a  fost implicat, Cicero a devenit  șeful republicanilor, sperând într-o instaurare a republicii. A încercat să-l manipuleze pe tânărul Octavianus (viitorul împărat Augustus, 27 î.Hr.-14 d.Hr.) împotriva lui Marcus Antonius, pe care îl considera cel mai primejdios dușman al republicii, însă fără succes. În 7 decembrie 43 î.Hr. a fost ucis de către oamenii lui Marcus Antonius.

·         283: A murit papa Eutichie, al 27-lea papă al Bisericii Catolice. Si- a inceput pontificatul  la 4 ianuarie 275. Epitaful său a fost descoperit în catacomba sf. Calixt (cf. Kraus, Roma sotterranea, pag. 154 ș.u.); din acest epitaf se deduce că papa era originar din antica colonie romană de la Luni în Etruria, mai multe însă nu se știu despre el.  Datele pontificatului său sunt putine si incerte. „Liber Pontificalis” indică un pontificat de 8 ani și 11 luni, din 275 până în 283, în timp ce Eusebiu din Cezareea, spune că ar fi pontificat numai 10 luni. A fost Papa in timpul  împăratului Marcus Aurelius Probus, epoca in care Biserica Romei s-a bucurat de perioadă destul de lungă de pace  si de lipsa persecuțiilor. Această libertate-toleranță îi face pe istorici să considere ca fiind foarte probabilă moartea naturală a pontifului. Calendarul Roman din sec. al IV-lea îl amintește pe 7 decembrie conform „Depositio episcoporum” (Catalogul episcopilor Romei) și nu în rândul martirilor cum a fost venerat mai târziu.

·         983: A murit imparatul Sfantului Imperiu Romano-German Otto al II-lea  (n.955). Numit si “cel Roșu”, a fost cel de-al treilea conducător al dinastiei saxone sau Ottoniene, fiul lui Otto cel Mare  și al  Adelaidei. A fost încoronat rege al Germaniei în timpul domniei tatălui său in anul 961, în Catedrala din  Aachen, iar în 967 a fost încoronat imparat al Sfantului Imperiu Romano-German de către papa Ioan al XIII-lea. S-a căsătorit cu Teofano, nepoata impăratului bizantin Ioan I Timisces in anul 972. Otto a continuat politica tatălui său de consolidare a puterii imperiale în Germania și de extindere a acesteia în Italia. A murit la palatul său din Roma, lăsându-l moștenitor pe fiul său  Otto al III-lea, încă minor.

·         1254: Papa Inocențiu al IV-lea (n. 1195)

·         1279: A decedat regele polon Boleslas al V-lea supranumit “cel pudic” (n.21 iunie 1226) din dinastia Piast, fiul lui Lech I si al Grzymislawa de Luck. A devenit duce de Sandomierz in 1227 si duce al Cracoviei in 1243. In 1239,la varsta de 13 ani, s-a casatorit cu Kinga (Cunegunda),fiica regelui Bela al IV-lea al Ungariei, care avea numai 5 ani. Cronicile medievale consemneaza ca aceasta casatorie nu s-a consumat niciodata, pentru ca regina Cunegundea era foarte pioasa si refuza sa-si indeplineasca indatoririle conjugale. De aceea Boleslas era cateodata numit si “cel cast”. A fost in politica externa  un aliat fidel al ungurilor in razboiul dus impotriva Boemiei, pentru posesia Moraviei. La moartea sa a fost inhumat in biserica franciscana din Cracovia,iar sotia saKinga, numita adesea si Cunegunda s-a retras in manastirea Sandbeck.A fost canonizata in 1999.Neavand copii, Boleslaw a fost succedat la tron de Lech al II-lea”cel Negru”, fiul varului sau Casimir I de Cujavia.

·         1805: Prințul Frederic al Danemarcei și Norvegiei (n. 1753).  

Prințul Frederic
Prinț Ereditar al Danemarcei și Norvegiei
Prinț Ereditar Frederic
Date personale
Născut	11 octombrie 1753 Palatul Christiansborg, Copenhaga, Danemarca
Decedat	7 decembrie 1805 (52 de ani) Palatul Amalienborg, Copenhaga, Danemarca
Înmormântat	Catedrala Roskilde
Părinți	Frederic al V-lea al Danemarcei Juliana Maria de Brunswick-Wolfenbüttel
Frați și surori	Christian, Crown Prince of Denmark[*] Sophia Magdalena a Danemarcei Prințesa Wilhelmina Caroline a Danemarcei și Norvegiei Christian al VII-lea al Danemarcei Prințesa Louise a Danemarcei și Norvegiei
Căsătorit cu	Ducesa Sofia Frederica de Mecklenburg-Schwerin
Copii	Juliana Maria Christian al VIII-lea Juliane, Prințesă de Hesse-Philippstal-Barchfeld Charlotte, Prințesă de Hesse-Kassel Ferdinand, Prinț Ereditar al Danemarcei
Cetățenie	Danemarca
Religie	Luteranism
Ocupație	Regent
Activitate
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Oldenburg
Regent
Modifică date / text

Frederic (daneză Frederik) (11 octombrie 1753 – 7 decembrie 1805) a fost Prinț Ereditar al Danemarcei și Norvegiei. A fost fiul cel mare din a doua căsătorie a regelui Frederic al V-lea al Danemarcei cu Juliana Maria de Brunswick-Wolfenbüttel.

Prințul Ereditar Frederic a acționat în calitate de regent în numele fratele său vitreg, regele Christian al VII-lea în perioada 1772-1784. Se spune că a avut un handicap fizic.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mama sa, regina Juliana Maria, care ține în brațe portretul Prințului Frederic.

Frederic s-a născut la Palatul Christiansborg din Copenhaga la 11 octombrie 1753. Pentru a asigura viitoarea sa poziție, de la vârsta de 3 ani a fost ales ajutor de episcop la episcopia Lübeck. Acest lucru însemna că în timp el ar fi succedat prințului-episcop de atunci, Frederic August. Totuși, acest plan a trebuit să fie abandonat și Frederic a rămas în Danemarca în calitate de membru junior al familiei regale.

La 21 octombrie 1774, la Copenhaga, s-a căsătorit cu Ducesa Sofia Frederica de Mecklenburg-Schwerin (1758–1794). Ea era fiica Ducelui Louis de Mecklenburg-Schwerin și a Prințesei Charlotte Sophie de Saxa-Coburg-Saalfeld.

Fratele său după tată, regele Christian al VII-lea, suferea de o severă boală mentală (se crede că suferea de schizofrenie) și divorțase de soția sa, regina Caroline Mathilde, care a fost exilată. Prințul Frederic a fost desemnat Regent al Danemarcei în 1772, când a împlinit 18 ani. Regența lui a fost formală, puterea fiind deținută de mama lui, regina Juliane Marie și de ministrul Ove Høegh-Guldberg.

A acționat ca regent până la lovitura de stat din 1784, când Prințul Moștenitor Frederic (viitorul Frederic al VI-lea al Danemarcei), atunci fiul în vârstă de 16 ani al regelui Christian a luat puterea și regența.

După lovitură, Prințul Ereditar Frederic a rămas fără multă influență la curte. Cum Prințul Moștenitor Frederic nu avea fii în viață, Prințul Ereditar Frederic a rămas moștenitor prezumptiv al tronului. În cele din urmă, fiul său, Christian Frederic, i-a succedat ca rege lui Frederic VI.

După ce Palatul Christiansborg a fost distrus de un incendiu în 1794, Prințul Ereditar Frederic s-a mutat împreună cu familia la Palatul Amalienborg. Sofia Frederica a murit în același an, la scurt timp după mutare. Prințul Ereditar Frederic i-a supraviețuit 11 ani soției sale și a murit la Amalienborg la 7 decembrie 1805, la vârsta de 52 de ani.

·         1815: A murit Michel Ney, general și mareșal francez (n. 1769). S-a remarcat în mod deosebit timpul razboaielor napoleoniene. A luptat cu bravură in batalia de la Waterloo, sfârșind prin a fi condamnat și executat in timpul represiunii regaliste franceze care a urmat dupa inlaturarea imparatului Napoleon I.

·         1836: Prințesa Louise a Prusiei (n. 1770). 

Louise a Prusiei
Prințesă Antoni Radziwiłł
Portret al Louisei a Prusiei de Elisabeth Vigée-Lebrun, c. 1801.
Date personale
Nume la naștere	Friederike Dorothea Luise Philippine von Preußen
Născută	24 mai 1770 Berlin
Decedată	7 decembrie 1836 (66 de ani) Berlin
Părinți	Prințul Augustus Ferdinand al Prusiei Margravine Elisabeth Louise of Brandenburg-Schwedt[*]
Frați și surori	Prince Augustus of Prussia[*] Prințul Louis Ferdinand al Prusiei
Căsătorită cu	Antoni Radziwiłł
Copii	Wilhelm Paweł Radziwiłł Ferdynant Fryderyk Radziwiłł Bogusław Fryderyk Radziwiłł Władysław Radziwiłł Eliza Fryderyka Radziwiłł Wanda Augusta Wilhelmina Radziwiłł
Ocupație	salonnière[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	prințesă
Familie nobiliară	Casa de Hohenzollern Casa de Radziwiłł
Modifică date / text

Prințesa Frederica Dorothea Louise Philippine a Prusiei (24 mai 1770 - 7 decembrie 1836) a fost membru al Casei de Hohenzollern. A fost a doua fiică și al treilea copil al Prințului Augustus Ferdinand al Prusiei (fratele mai mic al lui Frederic cel Mare) și al soției sale, Elisabeta Louise de Brandenburg-Schwedt.

Primii ani

Prințesa Louise s-a născut la 24 mai 1770, la Ordenspalais din Berlin ca fiică a Prințului Augustus Ferdinand al Prusiei și a soției acestuia, Elisabeta Louise de Brandenburg-Schwedt.^[1] E posibil ca tatăl ei biologic să fie contele Friedrich Wilhelm Carl von Schmettau.^[2]

Nașterea ei a fost o dezamăgire pentru familia ei, deoarece fratele ei mai mare, Prințul Friedrich Heinrich, era singurul moștenitor al tronului Hohenzollern al unchiului ei, Frederic cel Mare. În ciuda acestui lucru, tatăl ei i-a fost devotat, i-a acordat atenție, în timp ce mama ei a arătat puțină afecțiune față de ea.^[1][3] În cele din urmă, familia a avut șapte copii, două fete și cinci băieți. Ei au trăit la moșia Friedrichsfelde din Berlin.

A primit o guvernantă luterană, Frau von Bielfeld; fiica ei Lisette care era cu trei ani mai mare i-a servit drept companion Louisei. Lisette a inluențat-o să devină interesată de romane romantice cu mult înaintea altor fete de vârsta ei. Bielfeld i-a dat o educație înaltă însă aceasta a murit după numai cinci ani, în octombrie 1782.^[4] Prințesa Louise a primit o nouă guvernantă de 30 de ani, de la țară, Fraulein von Keller; curând Louise și Keller au dezvoltat un puternic atașament.^[3]

Pretendenți

Prințesa Louise.

Ca nepoată a lui Frederic cel Mare, existau multe posibilități pentru căsătoria Louisei. Un astfel de candidat a fost Prințul Max al Bavariei, moștenitorul prezumptiv al lui Karl Theodor, Elector de Bavariei. Electorul și-a trimis ambasadorul la Friedrichsfelde în 1785 mai mult pentru a testa aspectul general al Louisei și caracterul ei.^[5] În final, Louise a fost considerată prea tânără, Prințul Max dorind să se căsătorească anul acela iar tatăl ei refuzând până ce fiica sa nu va împlini 18 ani.^[6] Curând Max s-a căsătorit cu Augusta Wilhelmine de Hesse-Darmstadt.

Un alt posibil candidat a fost Prințul Frederic, Duce de York și Albany, al doilea fiu al regelui George al III-lea al Regatului Unit, care a călătorit la Berlin în 1786 pentru a participa la manevre militare; au existat zvonuri că el ar fi fost de fapt interesat de verișoara Louisei, Prințesa Frederica Wilhelmina.^[7] Mai târziu Frederic s-a căsătorit cu o altă rudă a Louisei, Prințesa Frederica Charlotte, care era fiica vărului ei Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei.

Căsătorie și copii

Soțul Prințesei Louise, Prințul Antoni Radziwiłł, c. 1800.

În aprilie 1795, Prințul Michał Hieronim Radziwiłł și soția sa călătoreau la Berlin împreună cu fiica lor Cristina și fiul lor Antoni; la 1 mai ei au fost prezentați la curtea regală de la palatul Bellevue.^[8] Familia Radziwiłł era o familie poloneză catolică care aparținea celei mai vechi și mai renumite dinastii din Polonia și care era foarte bogată. Au devenit mari favoriți ai părinților Louisei și au cinat frecvent în casa lor. Pe măsură ce timpul a trecut, Louise și Antoni au început să dorească să se căsătorească. În timp ce mulți dintre membrii familiei ei erau în favoarea unei astfel de căsătorii, mama ei a dezaprobat-o.^[9] În cele din urmă părinții și-au dat acordul bazându-se pe asigurarea că ea ar trăi aproape de ei în timpul căsătoriei sale.

* 1877: Constantin Cantacuzino (n. 1793 - d. 7 decembrie 1877, București), membru al familiei boierești Cantacuzino, a fost caimacam al Țării Românești între septembrie 1848 și iunie 1849.

Din căsătoria cu Zoe Slătineanu s-a născut Ion C. Cantacuzino, care a ajuns ministru în multiple guverne ale Principatelor Unite și României, la sfârșitul anilor '50 și în anii '60 ai secolului al XIX-lea.  

Constantin Cantacuzino
Constantin Cantacuzino
Date personale
Născut	1793
Decedat	7 decembrie 1877 (84 de ani)  București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cetățenie	Imperiul Otoman
Ocupație	conducător[

Sari la navigareSari la căutare

·         1894:A murit  Ferdinand de Lesseps, diplomat francez, arhitectul Canalului Suez (n. 1805)

·         1902: Thomas Nast, caricaturist american (n. 1840)

·         1947: A încetat din viaţă dramaturgul şi prozatorul francez Tristan Bernard, autor de piese scrise în registru comic: “Sălbaticul”, “Jules, Juliette şi Julien”; (n. 7 septembrie 1866).

·         1960: A decedat Clara Haskil, pianistă elvețiană, evreică sefardă originară din România; (n. 07.01.1895).

·         1975: A murit scriitorul american Thornton Wilder ; (n. 1897).

·         1977: Anastasia de Torby, fiica cea mare a Marelui Duce Mihail Mihailovici al Rusiei (n. 1892).  

Sari la navigareSari la căutare

Contesa Anastasia Mihailovna de Torby
Lady Zia Wernher
Anastasia de Torby, c. 1914
Date personale
Născută	9 septembrie 1892 Imperiul rus
Decedată	7 decembrie 1977 (85 de ani) Londra, Regatul Unit
Părinți	Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei Sophie de Merenberg
Frați și surori	Count Michael Mikhailovich de Torby[*] Nadejda Mountbatten, Marchiză de Milford Haven
Căsătorită cu	Sir Harold Wernher
Copii	Căpitanul George Michael Alexander Wernher Georgina Wernher Myra Alice Wernher
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Holstein-Gottorp-Romanov
Modifică date / text

Contesa Anastasia Mihailovna de Torby (9 septembrie 1892 – 7 decembrie 1977), a fost fiica cea mare a Marelui Duce Mihail Mihailovici al Rusiei și a soției sale morganatice, Sofia, Contesă von Merenberg. A fost sora mai mare a Nadejdei Mountbatten marchiză de Milford Haven.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei (dreapta) cu copiii săi (de la stânga la dreapta): Nadejda, Mihail și Anastasia de Torby

Tatăl ei a fost nepotul țarului Nicolae I al Rusiei și a țarinei Charlotte a Prusiei. Mama ei a nepoata poetului Aleksandr Pușkin, care a fost strănepotul protejatului african al țarului Petru cel Mare, Abram Petrovich Gannibal.

Ca și mama ei, Anastasia s-a născut dintr-o căsătorie morganatică și nu a putut purta titlul sau rangul tatălui ei. După fuga secretă a părinților ei la San Remo în 1891 și izgonirea din Rusia, Sofia a fost numită contesă de Torby de Adolf, Mare Duce de Luxemburg, titlu moștenit de copiii cuplului.

La 20 iulie 1917 contesa Anastasia de Torby s-a căsătorit cu britanicul general-maior Sir Harold Wernher (1893–1973), fiul al bogatului finanțator Sir Julius Wernher. În septembrie următor, regele George al VI-lea i-a acordat rangul unei fiice de conte.^[1] De atunci a fost cunoscută sub numele de Lady Zia Wernher.

Cuplul a avut un fiu și două fiice. Primul lor născut, George Michael Alexander Wernher, s-a născut în 1918 și a fost ucis în misiune în Egipt la vârsta de 24 de ani. Nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii.^[2] Fiica lor cea mare, Georgina Wernher, s-a născut un an mai târziu, s-a căsătorit cu lt.col Sir Harold Phillips și a avut copii.^[3] Fiica cea mică, Myra Alice, s-a născut în 1925, s-a căsătorit cu Sir David Henry Butter și a avut copii

·         1987: A murit poeta Ioana Bantaş (pseudonimul Elenei Mustaţă); soţia poetului Cezar Baltag; (n. 1937).

·         1989: Kató Ács (Márta Körmendi), scriitoare, jurnalistă și activistă comunistă maghiară (n. 1917)

Sari la navigareSari la căutare

Joan Bennett
Bennett ca. 1938
Date personale
Nume la naștere	Joan Geraldine Bennett
Născută	27 februarie 1910 Fort Lee, New Jersey, SUA
Decedată	7 decembrie 1990 (80 de ani) Scarsdale, New York, SUA
Înmormântată	Pleasant View Cemetery[*]
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Părinți	Richard Bennett[*] Adrienne Morrison[*]
Frați și surori	Barbara Bennett[*] Constance Bennett[*]
Căsătorită cu	John Marion Fox (c. 1926–28)(divorț) 1 copil Gene Markey (c. 1932–37)(divorț) 1 copil Walter Wanger (c. 1940–65)(divorț) 2 copii David Wilde (c. 1978–90)
Număr de copii	4
Copii	Diana Wanger[*][1] Melinda Markey[*][1] Stephanie Wanger[*][1] Shelley Antonia Wanger[*][1]
Cetățenie	SUA
Ocupație	actriță
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

* 1990: Joan Geraldine Bennett (n. 27 februarie 1910; d. 7 decembrie 1990) a fost o actriță americană de teatru, film și de televiziune. Pe lângă rolurile din teatru, Bennett a apărut peste 70 de filme din epoca filmelor mute, dar și în epoca sunetului. Ea este, probabil, cea mai cunoscută pentru rolurile sale de femeie fatală din film noir regizate de Fritz Lang, cum ar fi The Woman in the Window (1944) și Scarlet Street (1945).

Bennett a avut trei faze distincte în cariera sa lungă și de succes, prima ca ingenuă blondă cuceritoare, apoi ca femeie fatală senzuală (comparată adesea cu Hedy Lamarr) și în cele din urmă ca soție/figură maternă.

În 1951, cariera de pe ecran a lui Bennett a fost marcată de un scandal după ce cel de-al treilea soț, producătorul de film Walter Wanger, l-a împușcat și rănit pe agentul ei, Jennings Lang. Wanger a suspectat că Lang și Bennett aveau o aventură, o acuză pe care ea a negat-o categoric.

Filme

Filme

An	Titlu	Rol	Note
1916	The Valley of Decision	Suflet nenăscut
1923	The Eternal City	Page	Nemenționată
1928	Power	O damă
1929	The Divine Lady	extra	Nemenționată
1929	Bulldog Drummond	Phyllis Benton
1929	Three Live Ghosts	Rose Gordon
1929	Disraeli	Lady Clarissa Pevensey
1929	The Mississippi Gambler	Lucy Blackburn
1930	Puttin' on the Ritz	Delores Fenton
1930	Crazy That Way	Ann Jordan
1930	Moby Dick	Faith Mapple, his beloved
1930	Maybe It's Love (a.k.a. Eleven Men and a Girl)	Nan Sheffield
1930	Scotland Yard	Xandra, Lady Lasher
1931	Many a Slip	Pat Coster
1931	Doctors' Wives	Nina Wyndram
1931	Hush Money	Joan Gordon
1932	She Wanted a Millionaire	Jane Miller
1932	Careless Lady	Sally Brown
1932	The Trial of Vivienne Ware	Vivienne Ware
1932	Week Ends Only	Venetia Carr
1932	Wild Girl	Salomy Jane
1932	Me and My Gal	Helen Riley
1933	Arizona to Broadway	Lynn Martin
1933	Little Women	Amy
1934	The Pursuit of Happiness	Prudence Kirkland
1934	The Man Who Reclaimed His Head	Adele Verin
1935	Private Worlds	Sally MacGregor
1935	Mississippi	Lucy Rumford
1935	Two for Tonight	Bobbie Lockwood
1935	She Couldn't Take It	Carol Van Dyke
1935	The Man Who Broke the Bank at Monte Carlo	Helen Berkeley
1936	Big Brown Eyes	Eve Fallon
1936	Thirteen Hours by Air	Felice Rollins
1936	Two in a Crowd	Julia Wayne
1936	Wedding Present	Monica "Rusty" Fleming
1937	Vogues of 1938	Wendy Van Klettering
1938	I Met My Love Again	Julie
1938	The Texans	Ivy Preston
1938	Artists and Models Abroads	Patricia Harper
1938	Trade Winds	Kay Kerrigan
1939	The Man in the Iron Mask	Princess Maria Theresa
1939	The Housekeeper's Daughter	Hilda
1940	Green Hell	Stephanie Richardson
1940	The House Across the Bay	Brenda Bentley
1940	The Man I Married	Carol Hoffman
1940	The Son of Monte Cristo	Grand Duchess Zona of Lichtenburg
1941	She Knew All the Answers	Gloria Winters
1941	Man Hunt	Jerry Stokes
1941	Wild Geese Calling	Sally Murdock
1941	Confirm or Deny	Jennifer Carson
1942	The Wife Takes a Flyer	Anita Woverman
1942	Twin Beds	Julie Abbott
1942	Girl Trouble	June Delaney
1943	Margin for Error	Sophia Baumer
1944	The Woman in the Window	Alice Reed
1945	Nob Hill	Harriet Carruthers
1945	Scarlet Street	Katharine "Kitty" March
1946	Colonel Effingham's Raid	Ella Sue Dozier
1947	The Macomber Affair	Margaret Macomber
1947	The Woman on the Beach	Peggy
1948	Secret Beyond the Door...	Celia Lamphere
1948	Hollow Triumph	Evelyn Hahn
1949	The Reckless Moment	Lucia Harper
1950	Father of the Bride	Ellie Banks
1950	For Heaven's Sake	Lydia Bolton
1951	Father's Little Dividend	Ellie Banks
1951	The Guy Who Came Back	Kathy Joplin
1954	Highway Dragnet	Mrs. Cummings
1955	We're No Angels	Amelie Ducotel
1956	There's Always Tomorrow	Marion Groves
1956	Navy Wife	Peg Blain
1960	Desire in the Dust	Mrs. Marquand
1970	House of Dark Shadows	Elizabeth Collins Stoddard
1977	Suspiria	Madame Blanc

Emisiuni TV Nash Airflyte Theatre (1951) episodul: Peggy Your Show of Shows (1951) 1 episod Danger (1951) episodul: A Clear Case of Suicide Somerset Maugham TV Theatre (1951) episodul: Smith Serves Somerset Maugham TV Theatre (1951) episodul: The Dream General Electric Theater (1954) episodul: You Are Young Only Once ... Bettina Blane The Best of Broadway (1954) episodul: The Man Who Came to Dinner ... Lorraine Sheldon Climax! (1955) episodul: The Dark Fleece ... Honora The Ford Television Theatre (1955) episodul: Letters Marked Personal ... Marcia Manners The Ford Television Theatre (1956) episodul: Dear Diane ... Marion Playhouse 90 (1957) episodul: The Thundering Wave ... Vickie Maxwell The DuPont Show of the Month (1957) episodul: Junior Miss ... Grace Graves Pursuit (1958) episodul: Epitaph for a Golden Girl Too Young to Go Steady (1959) (serial propriu) ... Mary Blake Mr. Broadway (1964) episodul: Don't Mention My Name in Sheboygan ... Mrs. Kelsey Burke's Law (1965) episodul: Who Killed Mr. Colby in Ladies' Lingerie? ... Denise Mitchell Dark Shadows (1966–1971) (rol principal, 386 de episoade) ... Elizabeth Collins Stoddard / Naomi Collins / Judith Collins / Flora Collins The Governor & J.J. (1970) episodul: Check the Check ... Joan Darlene Delaney Love, American Style (1971) episodul-segment: Love and the Second Time ... Edith Dr. Simon Locke (1972) episodul: The Cortessa Rose ... Cortessa Filme TV Gidget Gets Married (1972) ... Claire Ramsey The Eyes of Charles Sand (1972) ... Aunt Alexandra Suddenly, Love (1978) ... Mrs. Graham This House Possessed (1981) ... Rag Lady Divorce Wars: A Love Story (1982) ... Adele Burgess

În rolul său Screen Actors (1950) (nem.) The Colgate Comedy Hour (1951) 1 episod What's My Line? (1951) 1 episod The Ken Murray Show (1951) 1 episod Ford Festival (1951) Climax! (1956) episodul: The Louella Parsons Story To Tell the Truth (1958) 1 episod The Mike Douglas Show (1964, 1967, 1970, 1970, 1977) 5 episoade The Merv Griffin Show (1967) 1 episod Personality (1968) 1 episod The Hollywood Squares (1970) 1 episod The Virginia Graham Show (1970) 1 episod The Hollywood Greats (1977) 2 episoade: Humphrey Bogart; Spencer Tracy The Guiding Light (1982) 1 episod The Spencer Tracy Legacy: A Tribute by Katharine Hepburn (1986) Scurtmetraje Screen Snapshots (1932) Hollywood on Parade No. A-12 (1933) The Fashion Side of Hollywood (1935) Hollywood Party (1937) Screen Snapshots Series 19, No. 9: Sports in Hollywood (1940) Hedda Hopper's Hollywood, No. 6 (1942) Screen Actors (1950) (nem.) Titluri filme în limba română Cele patru fiice ale doctorului March (1933) Femeia din vitrină (1944) Tatăl miresei (1950) Micul dividend al tatei (1951)

·         1991 - A murit, in Florida, Kimberley Bergalis, prima persoana care a contactat sindromul imunodeficitar dobandit (SIDA), de la un lucrator in domeniul sanatatii, care era chiar dentistul ei.

·         1993: Wolfgang Paul, fizician german, laureat Nobel (n. 1913)

·         1997: A decedat Ion Larian Postolache, poet, traducător din lirica sanscrită şi egipteană veche; (n. 18.11.1916, Adjud).

·         1998: A încetat din viaţă chimistul Martin Rodbell, laureat al Premiului Nobel pentru medicină pe anul 1994 (n. decembrie 1925).

·         2007: A decedat la  Bucuresti in urma unui infarct miocardic,  prozatorul Marius Tupan, eseist şi dramaturg  cunoscut pentru Trilogia „Batalioane Invizibile” (I. Craterul, II. Rhizoma, III. Asteroidul), „Coroana Izabelei”, „Avocatul Diavolului” şi romanul-teatru „Rătăcirea Domnului”; (n. 1945)

• 2011: Harry Morgan, actor american de film și televiziune (n. 1915)

• Alexandru Moșanu
  Date personale
  Născut	19 iulie 1932 Braniște, județul Bălți,  Regatul României
  Decedat	7 decembrie 2017 (85 de ani)  București, România
  Cauza decesului	cauze naturale (cancer)
  Cetățenie	Moldova
  Religie	Creștin Ortodox
  Ocupație	istoric politician
  Primul Președinte al Parlamentului Republicii Moldova
  În funcție 3 septembrie 1990 – 2 februarie 1993
  Președinte	Mircea Snegur
  Prim-ministru	Mircea Druc Valeriu Muravschi Andrei Sangheli
  Succedat de	Petru Lucinschi
  Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
  În funcție 3 septembrie 1990 – 25 februarie 2001
  Premii	Ordinul național „Steaua României” Ordinul Republicii
  Partid politic	Partidul Forțelor Democratice Partidul Social-Liberal
  Alma mater	Universitatea de Stat din Moldova
  Profesie	Istoric
  Membru de onoare al Academiei Române
  Modifică date / text

  2017: Alexandru Moșanu (n. 19 iulie 1932, în Braniște, județul Bălți, Regatul României - d. 7 decembrie 2017^[1]) a fost un istoric și politician basarabean, profesor universitar, doctor habilitat în științe istorice, precum și membru de onoare al Academiei Române din 1993.^[2] A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 și 1998 și a îndeplinit funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldova în perioada 3 septembrie 1990 – 2 februarie 1993, fiind primul în această funcție.

  Cariera profesională și științifică

  Alexandru Moșanu s-a născut la data de 19 iulie 1932 în comuna Braniște, județul Bălți, pe atunci parte a Regatului României. A studiat la Facultatea de Istorie a Universității de stat din Moldova în anii 1952-1957 ^[3].

  Între anii 1957-1976, a lucrat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe al Moldovei, deținând pe rând funcțiile de laborant superior, cercetător științific inferior, cercetător științific superior și apoi secretar științific. În anul 1966 susține teza de doctor în științe istorice la Institutul de istorie al Academiei de științe din URSS cu tema " Mișcarea muncitorească și lupta celor două tendințe în Partidul Social democrat din România (1910-1914)^[4]. Fost membru PCUS.

  Din anul 1976, Alexandru Moșanu și-a desfășurat activitatea didactică la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova, ocupând funcțiile de lector superior (1976-1980), șef al Catedrei de Istorie Universală Modernă și Contemporană (1980-1990), decan al Facultății de Istorie (1989-1990). În perioada 1993-1997, este profesor universitar, apoi în anul 1997 iese la pensie.

  În perioada 1989-1990, deține funcția de președinte al Asociației Istoricilor din Moldova. Începând din anul 1994 este redactor-șef al revistei trimestriale de istorie și cultură Destin Românesc.

  Alexandru Moșanu este profesor universitar, doctor habilitat în științe istorice, precum și membru de onoare al Academiei Române din anul 1993.

  Cariera politică

  Alexandru Moșanu a intrat în viața politică din Basarabia după restructurarea lui Mihail Gorbaciov, pe valul mișcării de renaștere națională din RSS Moldovenească. A fost unul dintre fondatorii Frontului Popular și, după alegerile din 1990, președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Moldova, funcție deținută până în anul 1993, când, forțat de ascensiunea "agrarienilor", își prezintă demisia.

  A deținut funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1990-2001. Ales ca deputat în anul 1990, după alegerea lui Mircea Snegur ca președinte al RSS Moldova, Alexandru Moșanu devine la 3 septembrie 1990, președinte al Parlamentului Republicii Moldova. A avut o contribuție decisivă la elaborarea unor acte legislative privind drapelul Republicii Moldova și imnul "Deșteaptă-te Române" (primul imn al Republicii Moldova).

  La data de 2 februarie 1993, președintele Parlamentului Alexandru Moșanu, prim-vicepreședintele Parlamentului Ion Hadârcă, președintele Comisiei pentru relațiile externe a Parlamentului Vasile Nedelciuc și președintele Comisiei pentru publicitate și mijloacele de informare în masă a Parlamentului Valeriu Matei și-au prezentat demisia în bloc, demisie acceptată de către plenul legislativului. Această demisie a fost cauzată în condițiile luptei politice cu Partidul Democrat Agrar din Moldova.

  În calitate de Președinte al Congresului Intelectualității, a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1994). A fost vicepreședinte al Partidului Forțelor Democratice (PFD), iar după fuziunea acestui partid cu Partidul Social-Liberal (PSL) la 1 decembrie 2002, a ocupat funcția de președinte de onoare al Partidului Social Liberal (funcție din care s-a retras în iunie 2005, renunțînd, în semn de protest pentru votul pro-Voronin al deputaților social-liberali, și la calitatea de membru al acestei formațiuni).

  Opinia sa cu privire la viitorul Republicii Moldova

  Istoricul Alexandru Moșanu, a declarat că idealurile pentru care a luptat generația de intelectuali basarabeni la începutul anilor '90 ai secolului trecut și care au avut ca efect desprinderea de URSS și constituirea statului independent Republica Moldova au fost neglijate în totalitate de către regimul comunist (aflat la guvernare în Republica Moldova în perioada 2001 - 2009).

  Independența Republicii Moldova a fost posibilă numai datorită redobândirii unor drepturi fundamentale de ordin spiritual care țin de identitatea română a poporului basarabean: oficializarea limbii române și revenirea la alfabetul latin.

  "Ceea ce întreprinde astăzi guvernarea comunistă prin promovarea unor politici de neglijare a tot ce este românesc în Mișcarea de eliberare națională, se înscrie într-un plan eșalonat de lovitură de stat, menit să neutralizeze valorile și principiile care au fost puse la temelia statului Independent Republica Moldova în august 1991. Este uitată cu desăvârșire Declarația de Independență și se caută motive pentru revizuirea ei, iar adoptarea unei ideologii de stat bazată pe moldovenismul antiromânesc nu este altceva decât revenirea la politica stalinistă de separare a poporului român al Basarabiei și menținerea lui în sfera de influență a Federației Ruse".^[5]

  Lucrări publicate

  Alexandru Moșanu a publicat mai multe lucrări de istoriografie, pe următoarele domenii de interes:

  • Mișcări sociale și politice din România în epoca modernă
  • Istoriografia românească
  • Unitatea poporului român și Mișcarea de Renaștere și de Eliberare Națională a românilor basarabeni

  Este autorul a circa o sută de lucrări, inclusiv patru monografii dintre care două în colaborare cu alți cercetători și anume:

  • Alexandru Mosanu, Destin Românesc, Chișinău, 1994; și
  • Alexandru Moșanu, Un pilon de granit al Rezistenței basarabene în Literatura și Arta, 17 iulie 2003.

  Pentru activitatea sa prodigioasă, a primit Premiul Institutului Cultural Român pentru promovarea valorilor culturii naționale românești.

  Distincții și decorații

  Pe 26 martie 2014, președintele României, Traian Băsescu l-a decorat pe Alexandru Moșanu cu Ordinul Național „Steaua României”, în grad de Mare Ofițer.^[

Sărbători

·        +) Sfânta Mucenică Filofteia de la Curtea de Arges; Sf. Ambrozie al Mediolanului, dezlegare la pește  (calendar creștin-ortodox)

·         ZIUA INTERNATIONALA A AVIATIEI CIVILE.  Aducem în atenţia dumneavoastră evenimentul sărbătorit la nivel mondial, în data de 7 decembrie „Ziua Internaţională a Aviatiei Civile”, zi care marchează succesele realizate în domeniul aviaţiei civile şi dorinţa de progres şi perfecţionare la nivel global. Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj se alătură celor care celebrează acest eveniment istoric de o deosebită semnificaţie pentru Aviaţia Civilă. Sco­pul celebrării mondiale este acela de a dezvolta şi consolida importanţa aviaţiei civile inter­naţionale în dezvoltarea socială şi economică a statelor membre, având rolul de a promova siguranţa, eficienţa şi dezvoltarea transportului aerian mondial. Această zi a fost stabilită în 1994 de către Adunarea Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civilie (ICAO), pentru a marca o jumatate de secol de la crearea acestei organizaţii (7 decembrie 1944). În urma unei iniţiative a ICAO, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a recunoscut această dată ca „Zi Internaţională a Aviaţiei Civile”, devenind astfel zi oficială în calendarul Naţiunilor Unite. Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj are un aport semnificativ în susţinerea realizărilor celebrate cu ocazia Zilei Internaţionale a Aviaţiei Civile, prin progresul înregistrat de-a lungul ultimilor ani. Astfel, anul 2013 înregistrează în istoria aeroportului clujean performaţe remarcabile prin inaugurarea primei piste nou construite în ultimii 50 de ani în România, prin deschiderea primei porţi aeriene din afara Europei, adăugând celor 16 rute comerciale existente, o nouă rută de zbor Cluj- Tel Aviv şi prin creşterea continuă a numărului de pasageri şi depăşirea pragului de 1 milion de pasageri şi în anul 2013. În prezent, Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj este al doilea aeroport ca importanţă al României, poziţie susţinută şi prin numeroasele diplome şi certificări oferite pentru aportul şi contribuţia sa adusă în sprijinul comunităţii din judeţul Cluj şi din aviaţia civilă din România.