MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MARȚI 8 DECEMBRIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; SFATURI UTILE
ARTE 8 Decembrie
INVITAȚIE LA OPERĂ 8 Decembrie
LOHENGRIN de Richard Wagner - Opera completa
TOSCA Puccini
MUZICĂ 8 Decembrie
Beautiful Romantic Instrumental Songs
Los Majores Boleros Instrumentales del Mundo
POEZIE 8 Decembrie
Horatiu, poet latin
Biografie
Quintus Horatius Flaccus, în limba română Horațiu, (n. 8 decembrie 65 î.Hr., Venosa; d. 27 noiembrie 8 î.Hr., Roma) a fost unul din cei mai importanți poeți romani din "perioada de aur" a literaturii romane ("Secolul lui Augustus") sau "epoca augustană", cuprinsă între 43 î.Hr. (moartea lui Cicero) și 14 d. Hr. (moartea împăratului Augustus).
Horațiu s-a născut la 8 decembrie 65 î.Hr. în Venusia (astăzi Venosa) din provincia Apulia, fiu al unui libert (sclav eliberat). Tatăl său avea funcția de coactor argentarius (încasator de impozite) și realizase o oarecare avere. Familia se mută la Roma și Horațiu are posibilitatea să obțină o cultură aleasă, frecventând școala de retorică a lui Orbilius. Continuă studiile la Academia din Atena, ocupându-se în special de filosofie și poezie. După asasinarea lui Caesar în anul 44 î.Hr., Horațiu se alătură trupelor republicane conduse de conspiratorii Brutus și Cassius și devine tribun militar. După înfrângerea suferită în bătălia de la Philippi (42 î.Hr.) în fața trupelor lui Marcus Antonius și Octavianus Augustus (viitorul împărat), Horațiu se întoarce la Roma, beneficiind de o amnistie generală instituită de învingători. Averea părintească fu însă confiscată, Horațiu obține o funcție de secretar în administrația statului și are timp să se dedice poeziei. Primele sale versuri sunt remarcate de Virgiliu, pe atunci "Poeta laureatus" al Romei, care îl prezintă nobilului și influentului încurajator al artelor, Gaius Maecenas. Între Horațiu și Maecenas se dezvoltă o strânsă și durabilă prietenie. În anul 33 î.Hr., Maecena îi dăruiește o proprietate în regiunea munților Sabinici, nu departe de Roma. Aici are liniștea și tihna (otium) pe care le consacră creației sale literare. După moartea lui Virgiliu, în anul 19 î.Hr., Horațiu este acela care primește distincția de "Poeta laureatus". În anul 8 î.Hr. Maecena moare și în același an, la 27 noiembrie, moare și Horațiu, fiind înmormântat pe colina Esquilina.
Creația lui Horațiu s-a păstrat în întregime până în zilele noastre și poate fi împărțită în trei perioade:
· Satirae, satire care evoluează de la tonul violent sau sarcastic la ironia amuzantă și înțeleaptă, prin care răzbate conținutul didactic, dar și grație spirituală, umor și eleganță
· Epodon liber
· Carmina I-III, unde este prefigurată concepția epicureică echilibrată a poetului și realismul său psihologic
· Carmina IV
· Epistulae II, cuprinde celebra Ars poetica, în care sunt formulate principiile clasicismului antic reluate ulterior de Boileau și Pope.
Satirele
Cele două cărți cu Satire (Satirae), numite de Horațiu Sermones ("Convorbiri"), cuprind 18 poezii scrise în hexametre dactilice, inspirate din operele satiricului Gaius Lucillius. Sub forma unui dialog cu Maecena, sunt tratate teme etice, criticându-se, pe baza unor exemple, ambiția nemăsurată, prostia, avariția, defecte și vicii care îi fac pe oameni nefericiți, într-un mod tolerant și cu umor, fără asprimea predecesorului său. Uneori se referă la slăbiciunile propriei sale persoane. Dialogul dintre poet și interlocutorul său ia sfârșit prin postularea principiului epicurian, al cărui adept a fost Horațiu, bazat pe preconizarea ataraxiei, a echilibrului interior și armoniei: "Est modus in rebus, sunt certi denique fines,
Quos ultra citraque nequit consistere rectum" "E o măsură-n toate: tu, drumul drept îl ține
Și nu călca hotarul pus între rău și bine" (Sermones, I,1: trad. de Al. Hodoș și Th. Măinescu)
Quos ultra citraque nequit consistere rectum" "E o măsură-n toate: tu, drumul drept îl ține
Și nu călca hotarul pus între rău și bine" (Sermones, I,1: trad. de Al. Hodoș și Th. Măinescu)
Epodele
Cartea Epodelor (Epodon liber, din limba greacă: "epódos" = refren), denumită de Horațiu "Iambi", deși numai o parte din poezii sunt scrise în ritm iambic, restul în dactile, cuprinde 17 poeme lirico-satirice cu referire la evenimentele și problemele politice ale epocii, după modelul poetului grec Archilochos din Paros.
Odele
Horațiu a scris patru cărți de ode, intitulate "Carmina", care cuprind 104 poeme pe teme civice, mitologico-religioase, politice, morale, erotice, bacchice, unele consacrate Romei sau lui Augustus, reprezentând o culme a măiestriei sale poetice. Primele trei cărți au fost realizate în anul 23 î.Hr., ultima în anul 13 î.Hr. Ca modele i-au folosit creațiile din literatura greacă ale lui Alceu, Anakreon, Pindar și Sappho. Spre deosebire de predecesorii săi greci, odele lui Horațiu sunt poezii lirice pure și nu au fost transpuse pe muzică.
Meditația asupra scurgerii ireversibile a timpului este un motiv major în odele horațiene, încercarea de a opri trecerea timpului și apropierea sfârșitului prin rugăminți și ofrande aduse zeilor este zadarnică (Carmina, II,14: Ad Postumum). Având în vedere meditația asupra acestor motive, în oda Ad Leuconoen, poetul îndeamnă la trăirea clipei - carpe diem - și renunțarea la cercetarea inutilă a viitorului:
Spem longam reseces. Dum loquimur, fugerit invida / aetas: CARPE DIEM, quam minimum credula postero! ("Speranța după timp ți-o păsuiește / căci vremea, cât de rea, se scurge cât vorbim / CULEGE ZIUA CEA DE ASTĂZI, ce va fi mâine noi nu știm!” - Carmina, I,11: Ad Leuconoen)
În poemul-epilog al cărții a treia de Ode se regăsește expresia celebră a motivului autoelogiului propriei opere literare: Exegi monumentum... (Carmina, III,30). Carmen saeculare, scrisă cu ocazia sărbătorilor „seculare” (ludi saeculares) organizate de împăratul Augustus (17 î.Hr.), este oda patriotică cea mai avântată închinată gloriei Romei.
Epistole
Epistulae ("Scrisori"), două cărți (20 și 13 a.Chr.) în hexametru dactilic cu problematică filosofică, morală, literară etc. Ca filosof, Horațiu preferă principiul aristotelianal "căii de mijloc de aur" (aurea mediocritas) și învățăturile lui Epicur, conform cărora plăcerea reprezintă bunul unic, iar durerea singurul rău existent. Adevărata plăcere se găsește în starea de absolută liniște sufletească, în tihnă, într-un mod de viață bazat pe virtuțile majore (mores maiorum): modestia, curajul, fidelitatea, statornicia, dreptatea și respectul. A doua carte de epistole este consacrată problemelor literaturii. Se remarcă printre ele "Epistula ad Pisones" ("Scrisoare către Pisoni", Lucius Calpurnius Piso, consul în anul 15 a.Chr., și cei doi fii ai săi, Lucius și Gaius, iubitori și protectori ai literelor), cunoscută mai târziu ca "Ars poetica"("Artă poetică"). Fără a avea pretenția de a redacta un tratat de poetică după toate regulile, Horațiu își exprimă clar în 476 de versuri, sub forma unei conversații prietenești cu Pisonii, ideile sale referitoare la problemele scrierii operelor literare. Această operă a exercitat o deosebită influență asupra posterității, până în timpurile moderne. Astfel Nicolas Boileau-Despréaux, poet și critic literar francez, sintetizează în "Art poétique" 1674) principiile clasicismului, fructificând izvoarele antice: Aristotel (poezia este o imitație a vieții - mimesis) și ideile estetice ale lui Horațiu.
Pentru Neera
Era o noapte-nseninată...
Pe boltă luna fulgera
Sub licărit mai mic de stele
Când Ea iubire îmi jura,
Strângându-mă cu braţe line,
Aşa ca iedera stejarul,
Jurând că dragostea-i va ţine
Cât s-o mai teme lopătarul
Pe mare, iarna, de furtună,
Sau turmele, de lup flămând;
Cât va sufla spre-Apolo vântul,
Prin plete blonde fluturând.
În ochii mei, acum, Neeră,
Descreşti cu noaptea ce o dai
Unui zelos al dezmăţării
Şi nici de zei ruşine n-ai.
Pe tine supărat, ca mâine
De alta mă voi îndrăgi
Să nu mă doară frumuseţea-ţi
Când iarăşi ne-om vedea-ntr-o zi.
Iar tu, alesul ei de astăzi,
De fericire luminos,
Cel care treci pe lângă mine,
Trufaş de-amaru-mi dureros,
Mai stai un pic... oricât să-ţi fie
De mare lanul sau păşunea
Şi Pactolul să-ţi care aur,
Să-ţi scânteieze-nţelepciunea
Ori să-i întreci pe toţi prin farmec,
Ea-n locu-ţi altul va fi pus
Şi te vei stinge de tristeţe.
Ci eu voi râde-atunci nespus!
Pe boltă luna fulgera
Sub licărit mai mic de stele
Când Ea iubire îmi jura,
Strângându-mă cu braţe line,
Aşa ca iedera stejarul,
Jurând că dragostea-i va ţine
Cât s-o mai teme lopătarul
Pe mare, iarna, de furtună,
Sau turmele, de lup flămând;
Cât va sufla spre-Apolo vântul,
Prin plete blonde fluturând.
În ochii mei, acum, Neeră,
Descreşti cu noaptea ce o dai
Unui zelos al dezmăţării
Şi nici de zei ruşine n-ai.
Pe tine supărat, ca mâine
De alta mă voi îndrăgi
Să nu mă doară frumuseţea-ţi
Când iarăşi ne-om vedea-ntr-o zi.
Iar tu, alesul ei de astăzi,
De fericire luminos,
Cel care treci pe lângă mine,
Trufaş de-amaru-mi dureros,
Mai stai un pic... oricât să-ţi fie
De mare lanul sau păşunea
Şi Pactolul să-ţi care aur,
Să-ţi scânteieze-nţelepciunea
Ori să-i întreci pe toţi prin farmec,
Ea-n locu-ţi altul va fi pus
Şi te vei stinge de tristeţe.
Ci eu voi râde-atunci nespus!
Leuconoei
Nu-ncerca, Leuconoe-e nefastă încercarea-
Să cunoşti ce capăt zeii rânduit-au vieţii noastre,
Nici să ispiteşti vreodată Babilonicele Cifre.
Tot ce fi-va, mult mai bine-i să înduri! Că Iupiter
Va să-ţi dăruiască încă multe ierni, sau că aceasta-i
Cea din urmă care sfarmă spumegândele talazuri
Ale mării Tireniene de stâncoasele ei ţărmuri-
Fii înţeleaptă;pritoceşte-ţi vinul;cu scurtimea vieţii
Lungile nădejdi măsoară-ţi. Numai cât am stat de vorbă,
Timpul pizmătarnic, iată, şi trecu. Trăieşte-ţi ziua
Cea de azi;în cea de mâine te încrede prea puţin!...
Să cunoşti ce capăt zeii rânduit-au vieţii noastre,
Nici să ispiteşti vreodată Babilonicele Cifre.
Tot ce fi-va, mult mai bine-i să înduri! Că Iupiter
Va să-ţi dăruiască încă multe ierni, sau că aceasta-i
Cea din urmă care sfarmă spumegândele talazuri
Ale mării Tireniene de stâncoasele ei ţărmuri-
Fii înţeleaptă;pritoceşte-ţi vinul;cu scurtimea vieţii
Lungile nădejdi măsoară-ţi. Numai cât am stat de vorbă,
Timpul pizmătarnic, iată, şi trecu. Trăieşte-ţi ziua
Cea de azi;în cea de mâine te încrede prea puţin!...
PENTRU PYRRHA
In lumina multor roze dintr-o grota fermecata,
Cine-i tanarul acela care te cuprinde, fata,
Gratios peste masura, de miresme-nvaluit?
Ti-ai desprins, de aur parul, pentru dansul te-ai gatit...
Dar ce lacrimi pe el, bietul, cand o sa-i apari schimbata
Spre nespusa lui uimire, in vultoare maniata,
Fara zei, sub vifor negru, cu talazul fioros...
Vorba-ti aurita, dansul azi o ia in serios,
Socotindu-te sfioasa si cu inima lui una,
Iubitoare cum nu-i alta, credincioasa totdeauna,
Nestiind ce-amagitoare treci prin lume, vant hoinar...
Iluzoria-ti splendoare, victime isi cata iar...
O inscriptie votiva, de un sacru stalp legata
Pentru zeitatea marii, dinspre partea mea arata
C-am lasat vesmantul umed la altarul preacurat,
Bucuros ca in naufragiu, eu pieirea-mi n-am aflat...
Marin Sorescu, poet
Biografie
Nastere: 19 februarie 1936 in comuna Bulzesti, judetul Dolj
Deces: 8 decembrie 1996
Fiu al unei familii de tarani, s-a nascut la 19 februarie 1936 in comuna Bulzesti, judetul Dolj.
Urmeaza scoala primara in comuna natala, apoi, cu intermitente, intre 1947 si 1950, este elev al Liceului „Fratii Buzesti din Craiova. in 1950 se transfera la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir din Predeal, unde incepe sa-si dovedeasca inclinatiile literare. intre 1955 si 1960 este student al Facultatii de Filologie-Lstorie si Pedagogie a Universitatii „Alexandru loan Cuza din Lasi, mai intai la sectia de limba rusa si apoi la sectia de limba si literatura romana. in 1959 debuteaza cu poezie in revista „ Viata studenteasca.
Dupa absolvirea facultatii este repartizat ca redactor la aceasta revista, iar din 1963 se transfera ca redactor la revista „Luceafarul. Va lucra, de-a lungul timpului, si in redactia altor reviste sau in cadrul Studioului Cinematografic „Animafilm. in 1964 ii apare prima carte, o placheta de parodii care, impreuna cu volumul urmator, Poeme, aparut in anul consecutiv la E.P.L. il vor face foarte repede cunoscut in randul unor mase largi de cititori. Dealtfel, volumul de poezii din 1965 va fi distins cu Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor, distinctie pe care Marin Sorescu o va mai primi pentru volumul I din La Lilieci (1973), pentru volumele de teatru Iona (1968), Setea muntelui de sare (1974), A treia teapa (1978).
Piesa de teatru Iona va fi distinsa si cu Premiul Academiei Romane, ca si volumul de poezie La Lilieci, II, in 1977. Poetul cunoaste o meritata consacrare in plan international, opera lui fiind masiv tradusa in multe limbi straine. in anul 19 71 i se acorda Medalia de aur pentru poezie „ Ospiti Napoli de catre respectivul oras. in acelasi an i se acorda de catre Academia de Arta din Berlin o bursa de studii. in 1978 primeste Premiul international „Le Muze de la Academia delle Muze din Florenta, iar in 1983 devine membru corespondent al Academiei Mallarme din Paris, in decembrie decernandu-i-se la Madrid Premiul international de poezie „Fernando Riello. in linia consacrarilor internationale mentionam si prestigiosul Premiu international „Gottfried von Herder, primit in 1990, an cand devine si membru al Academiei Romane.
Preocuparile sale sunt multilaterale si se concretizeaza in poezie, proza (roman), teatru, eseistica, critica literara, traduceri, literatura pentru copii; in ultimul timp, se manifesta notabil si ca realizator de pictura naiva. Este unul dintre reprezentantii cei mai marcanti ai literaturii contemporane, romanesti si universale. Pentru un timp, ocupa functia de Ministru al Culturii in cabinetul Vacaroiu. Obosit si bolnav, in 8 decembrie 1996 a plecat „sa moara putin.
Marin Sorescu face parte din generatia de aur a poeziei noastre care patrunde in literatura intre 1960 si 1965, prevestita fiind de lirica labisiana. in contextul general al epocii, marii poeti s-au constituit in voci lirice aparte, realizand o panorama atotcuprinzatoare de sfere poetice, modalitati de creatie specifice, efervescenta spirituala. Avand in vedere experienta anterioara a liricii unui Geo Dumitrescu sau Constant Tonegaru, poetul nostru nu apare neaparat ca un spirit intemeietor; el are insa darul de a demonta si a remonta textul poetic, supunandu-l perspectivei personale. Criticul literar George Calinescu intuia la foarte tanarul poet capacitatea deosebita „de a cuprinde fantasticul lucrurilor umile si latura imensa a temelor comune, ca si procedeul poetic simplu, dar care „nu este ingaduit decat talentului spontan. El gaseste un punct de vedere, care n-a trecut altuia prin minte, asaza oul ca si Columb, spargand coaja in partea sferoidala si apoi gasindu-si o stabilitate vorbeste in chipul cel mai simplu. Perspectiva insolita devine un regim normal. Ceea ce frapeaza si atrage este tocmai aceasta perspectiva noua, care ne impune, descoperind-o, o alta viziune, totul realizat intr-o dozare perfecta a ludicului cu tonul grav, a banalului cu extraordinarul. Textul se incadreaza cuminte, caci „trebuie sa ramana supus stratagemelor demonstrative, clarei intentii auctoriale (Dinu Flamand). Rotunjimea textului sorescian din aceasta perioada a creatiei sale este data si de modernitatea asezarii lui, si de pendularea lui intre extreme intarind media, si de aparenta debarasare de tropi (pe care, in realitate, poetul ii manevreaza in maniera moderna). Pe masura trecerii timpului insa, cunoscutele teme poetice imbraca o haina noua, miracolul existentei desfasurat la inceput sub zodia ludicului isi schimba accentul in volumele deplinei maturitati artistice.
Aparitia primului volum La Lilieci ne va descoperi o alta sfera poetica soresciana, oarecum neasteptata. Poate constient ca aria tematica si chiar registrul liric trebuie ferite de pericolul autopastisara, poetul ne va redescoperi in acest volum si in cele urmatoare o lume a satului in coordonatele-i fundamentale si mai ales arhetipale. E un alt Sorescu si mereu acelasi, propunandu-ne o existenta veche ce se cere conservata. Poetul foloseste la fel „punerea in scena, tonul funambulesc si grav, improvizatia ludica, dispozitia subtil narativa (Cornel Moraru), doar cuvantul coboara mai aproape de sine, adica de esente. Este tot o forma de regasire a eului poetic, deci o modalitate esentiala si general-umana de cunoastere, acceptare si traversare a existentei. Sau, cum ar spune poetul, invatam sa ne stergem pe fata cu moartea.
Volume de versuri:
Poeme, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Moartea ceasului, Bucuresti, Editura Tineretului, 1966;
Tineretea lui Don Quijote, Bucuresti, Editura Tineretului, 1968;
Unghi, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970;
Tusiti, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970;
Suflete, bun la toate, Bucuresti, Editura Albatros, 1972;
Astfel, Bucuresti, Editura Junimea, 1973;
La Lilieci, 1, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973;
Norii, Craiova, Editura Scrisul Romanesc, 1975;
Descantoteca, Craiova, Editura Scrisul Romanesc, 1976;
Sarbatori itinerante, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978;
La Lilieci, II, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1977;
La Lilieci, III, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980;
La Lilieci, IV, Craiova, Editura Scrisul Romanesc, 1988,
Fantani in mare. Bucuresti, Editura Eminescu. 1982;
Drumul, editie retrospectiva in colectia „Biblioteca pentru toti, Bucuresti, Editura Minerva, 1984;
Apa vie, apa moarta, Craiova, Editura Scrisul Romanesc, 1987;
Poezii alese de cenzura, Bucuresti, Editura Roza vanturilor, 1991.
Muzeul satului a aparut in volumul Poeme, Bucuresti, E.P.L., 1965.
Shakespeare a aparut in volumul Poeme, Bucuresti, E.P.L., 1965.
Trebuiau sa poarte un nume a aparut in volumul Poeme, Bucuresti, E.P.L., 1965.
Simetrie a aparut in volumul Tusiti, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970.
Tava cu jeratec a aparut in volumul Sarbatori itinerante, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Nea Florea a aparut in volumul La Lilieci, I, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973-
La Lilieci a aparut in volumul La Lilieci, I, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973.
REFERINTE:
„In Descintoteca, Marin Sorescu creeaza o mitologie erotica, precum odinioara Minulescu, deosebirea constind in faptul ca poetul Romantelor pentru mai t'irziu cultiva evaziunea, exotismul, transfigurarile de tot felul (infrumusetind banalul), in vreme ce secretul lui Marin Sorescu este in afectarea familiaritatii cotidiene, in demistificare, in intoarcerea pe toate caile la banal.
NICOLAE MANOLESCU
„El nareaza ceva (de obicei o intimplare comuna) si trage pe nesimtite notatiile spre un simbol profund. Ironia protejeaza reflectia grava. Demitizanta, poezia ajunge in cele din urma sa vorbeasca intr-un chip tulburator estetic de marile teme, de la iubire la moarte. La lilieci, simplifica si mai mult limbajul poeziei, reintroduce anecdota si foloseste intens ironia pentru a reabilita niste motive socotite iremediabil compromise de poezia veche. O existenta taraneasca fabuloasa si ironica se impune, la urma.
EUGEN SIMION
„Limba din poemele lui Sorescu (Descintoteca) este una profund democratica. intreaga poezie moderna stie sa-si apropie «stilul vulgar» si, ca o politica a secolului XX, sa-1 includa in cultura. Asa se explica marea popularitate a lui Marin Sorescu.
Starea poetica preferata este una glumeata, pusa pe zimbet si ingaduinta, lucrurile mari sint luate in ris, cele mici sint luate in serios. Sensibilitatea este una a bunului simt colectiv, fara exagerari individualiste.
GEORGE ALBOIU
Deces: 8 decembrie 1996
Fiu al unei familii de tarani, s-a nascut la 19 februarie 1936 in comuna Bulzesti, judetul Dolj.
Urmeaza scoala primara in comuna natala, apoi, cu intermitente, intre 1947 si 1950, este elev al Liceului „Fratii Buzesti din Craiova. in 1950 se transfera la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir din Predeal, unde incepe sa-si dovedeasca inclinatiile literare. intre 1955 si 1960 este student al Facultatii de Filologie-Lstorie si Pedagogie a Universitatii „Alexandru loan Cuza din Lasi, mai intai la sectia de limba rusa si apoi la sectia de limba si literatura romana. in 1959 debuteaza cu poezie in revista „ Viata studenteasca.
Dupa absolvirea facultatii este repartizat ca redactor la aceasta revista, iar din 1963 se transfera ca redactor la revista „Luceafarul. Va lucra, de-a lungul timpului, si in redactia altor reviste sau in cadrul Studioului Cinematografic „Animafilm. in 1964 ii apare prima carte, o placheta de parodii care, impreuna cu volumul urmator, Poeme, aparut in anul consecutiv la E.P.L. il vor face foarte repede cunoscut in randul unor mase largi de cititori. Dealtfel, volumul de poezii din 1965 va fi distins cu Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor, distinctie pe care Marin Sorescu o va mai primi pentru volumul I din La Lilieci (1973), pentru volumele de teatru Iona (1968), Setea muntelui de sare (1974), A treia teapa (1978).
Piesa de teatru Iona va fi distinsa si cu Premiul Academiei Romane, ca si volumul de poezie La Lilieci, II, in 1977. Poetul cunoaste o meritata consacrare in plan international, opera lui fiind masiv tradusa in multe limbi straine. in anul 19 71 i se acorda Medalia de aur pentru poezie „ Ospiti Napoli de catre respectivul oras. in acelasi an i se acorda de catre Academia de Arta din Berlin o bursa de studii. in 1978 primeste Premiul international „Le Muze de la Academia delle Muze din Florenta, iar in 1983 devine membru corespondent al Academiei Mallarme din Paris, in decembrie decernandu-i-se la Madrid Premiul international de poezie „Fernando Riello. in linia consacrarilor internationale mentionam si prestigiosul Premiu international „Gottfried von Herder, primit in 1990, an cand devine si membru al Academiei Romane.
Preocuparile sale sunt multilaterale si se concretizeaza in poezie, proza (roman), teatru, eseistica, critica literara, traduceri, literatura pentru copii; in ultimul timp, se manifesta notabil si ca realizator de pictura naiva. Este unul dintre reprezentantii cei mai marcanti ai literaturii contemporane, romanesti si universale. Pentru un timp, ocupa functia de Ministru al Culturii in cabinetul Vacaroiu. Obosit si bolnav, in 8 decembrie 1996 a plecat „sa moara putin.
Marin Sorescu face parte din generatia de aur a poeziei noastre care patrunde in literatura intre 1960 si 1965, prevestita fiind de lirica labisiana. in contextul general al epocii, marii poeti s-au constituit in voci lirice aparte, realizand o panorama atotcuprinzatoare de sfere poetice, modalitati de creatie specifice, efervescenta spirituala. Avand in vedere experienta anterioara a liricii unui Geo Dumitrescu sau Constant Tonegaru, poetul nostru nu apare neaparat ca un spirit intemeietor; el are insa darul de a demonta si a remonta textul poetic, supunandu-l perspectivei personale. Criticul literar George Calinescu intuia la foarte tanarul poet capacitatea deosebita „de a cuprinde fantasticul lucrurilor umile si latura imensa a temelor comune, ca si procedeul poetic simplu, dar care „nu este ingaduit decat talentului spontan. El gaseste un punct de vedere, care n-a trecut altuia prin minte, asaza oul ca si Columb, spargand coaja in partea sferoidala si apoi gasindu-si o stabilitate vorbeste in chipul cel mai simplu. Perspectiva insolita devine un regim normal. Ceea ce frapeaza si atrage este tocmai aceasta perspectiva noua, care ne impune, descoperind-o, o alta viziune, totul realizat intr-o dozare perfecta a ludicului cu tonul grav, a banalului cu extraordinarul. Textul se incadreaza cuminte, caci „trebuie sa ramana supus stratagemelor demonstrative, clarei intentii auctoriale (Dinu Flamand). Rotunjimea textului sorescian din aceasta perioada a creatiei sale este data si de modernitatea asezarii lui, si de pendularea lui intre extreme intarind media, si de aparenta debarasare de tropi (pe care, in realitate, poetul ii manevreaza in maniera moderna). Pe masura trecerii timpului insa, cunoscutele teme poetice imbraca o haina noua, miracolul existentei desfasurat la inceput sub zodia ludicului isi schimba accentul in volumele deplinei maturitati artistice.
Aparitia primului volum La Lilieci ne va descoperi o alta sfera poetica soresciana, oarecum neasteptata. Poate constient ca aria tematica si chiar registrul liric trebuie ferite de pericolul autopastisara, poetul ne va redescoperi in acest volum si in cele urmatoare o lume a satului in coordonatele-i fundamentale si mai ales arhetipale. E un alt Sorescu si mereu acelasi, propunandu-ne o existenta veche ce se cere conservata. Poetul foloseste la fel „punerea in scena, tonul funambulesc si grav, improvizatia ludica, dispozitia subtil narativa (Cornel Moraru), doar cuvantul coboara mai aproape de sine, adica de esente. Este tot o forma de regasire a eului poetic, deci o modalitate esentiala si general-umana de cunoastere, acceptare si traversare a existentei. Sau, cum ar spune poetul, invatam sa ne stergem pe fata cu moartea.
Volume de versuri:
Poeme, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Moartea ceasului, Bucuresti, Editura Tineretului, 1966;
Tineretea lui Don Quijote, Bucuresti, Editura Tineretului, 1968;
Unghi, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970;
Tusiti, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970;
Suflete, bun la toate, Bucuresti, Editura Albatros, 1972;
Astfel, Bucuresti, Editura Junimea, 1973;
La Lilieci, 1, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973;
Norii, Craiova, Editura Scrisul Romanesc, 1975;
Descantoteca, Craiova, Editura Scrisul Romanesc, 1976;
Sarbatori itinerante, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978;
La Lilieci, II, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1977;
La Lilieci, III, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980;
La Lilieci, IV, Craiova, Editura Scrisul Romanesc, 1988,
Fantani in mare. Bucuresti, Editura Eminescu. 1982;
Drumul, editie retrospectiva in colectia „Biblioteca pentru toti, Bucuresti, Editura Minerva, 1984;
Apa vie, apa moarta, Craiova, Editura Scrisul Romanesc, 1987;
Poezii alese de cenzura, Bucuresti, Editura Roza vanturilor, 1991.
Muzeul satului a aparut in volumul Poeme, Bucuresti, E.P.L., 1965.
Shakespeare a aparut in volumul Poeme, Bucuresti, E.P.L., 1965.
Trebuiau sa poarte un nume a aparut in volumul Poeme, Bucuresti, E.P.L., 1965.
Simetrie a aparut in volumul Tusiti, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970.
Tava cu jeratec a aparut in volumul Sarbatori itinerante, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Nea Florea a aparut in volumul La Lilieci, I, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973-
La Lilieci a aparut in volumul La Lilieci, I, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973.
REFERINTE:
„In Descintoteca, Marin Sorescu creeaza o mitologie erotica, precum odinioara Minulescu, deosebirea constind in faptul ca poetul Romantelor pentru mai t'irziu cultiva evaziunea, exotismul, transfigurarile de tot felul (infrumusetind banalul), in vreme ce secretul lui Marin Sorescu este in afectarea familiaritatii cotidiene, in demistificare, in intoarcerea pe toate caile la banal.
NICOLAE MANOLESCU
„El nareaza ceva (de obicei o intimplare comuna) si trage pe nesimtite notatiile spre un simbol profund. Ironia protejeaza reflectia grava. Demitizanta, poezia ajunge in cele din urma sa vorbeasca intr-un chip tulburator estetic de marile teme, de la iubire la moarte. La lilieci, simplifica si mai mult limbajul poeziei, reintroduce anecdota si foloseste intens ironia pentru a reabilita niste motive socotite iremediabil compromise de poezia veche. O existenta taraneasca fabuloasa si ironica se impune, la urma.
EUGEN SIMION
„Limba din poemele lui Sorescu (Descintoteca) este una profund democratica. intreaga poezie moderna stie sa-si apropie «stilul vulgar» si, ca o politica a secolului XX, sa-1 includa in cultura. Asa se explica marea popularitate a lui Marin Sorescu.
Starea poetica preferata este una glumeata, pusa pe zimbet si ingaduinta, lucrurile mari sint luate in ris, cele mici sint luate in serios. Sensibilitatea este una a bunului simt colectiv, fara exagerari individualiste.
GEORGE ALBOIU
Apa VIE, apa moarta
De cum am gustat din acel lichid, Am si devenit autocefal, Ca biserica de rasarit, Cu multele-i turle de vis opal. Fermecat in maini tineam sipul, Plin ochi de vrajitele picaturi, In fiecare picatura-mi vedeam limpede chipul, Zguduit de fantastice furnicaturi. Ce bine c-am dat eu de apa vie, Cautata de toate povestile laolalta. Ba e moarta - mi-a spus o ciocarlie -, Apa moarta, luata din balta. Atunci, cum se face ca are efect? Am intrebat firoscoasa de ciocarlie. - Aceeasi apa ce palpita in piept, Pentru unii e moarta, pentru altii e vie. Biblioteca Ce bine ca toate aceste carti Au fost scrise! Nu trebuie sa le mai scriu eu S-o iau de la capat, Sa-mi framânt mintea. Ma uit la fiecare titlu - Vârându-mi nasul si silabisind, Si, cu fiecare tom, Parca mi se ia o piatra de pe inima. Ma apasau toate aceste lumi de gânduri Care erau ca o nebuloasa si în mintea mea - (Cred ca ne nastem cu virtualitatea de a trai fiecare Experienta tuturor [celor] dinaintea noastra.) Bine ati facut - le zic autorilor vechi si mai noi, Frunzarind cotoare si pagini de garda - (Sunt înnebunit dupa paginile de garda!) Bine ati facut ca ati scris toate astea la timp Ca n-ati fost deloc, dar deloc lenesi Si n-ati lasat totul pentru mine!... Concurs Într-o încăpere ca toate celelalte, Amenajată cu plafon zdravăn, Ne întrecem la sărituri în înăltime. Ştim precis Că nu poate sări nimeni Mai sus decât tavanul, Să fie şi Dumnezeu, Asta din cauza gravitaţiei Care ne trage mereu în jos, Încă din cele mai vechi timpuri. Dar continuăm Cu o îndârjire diavolească, Pentru că nu putem sta altfel, Când avem în noi genial înălţimii, Ca peştii zburători Dorul aripilor adevărate. Zi şi noapte continuăm În plafonul nostru scund. Cel mai sprinten, Care are muşchii cei mai oţeliţi, mai dresaţi Şi stăpâneşte cel mai bine Legile avântului Ia şi cele mai multe pocnituri în cap. |
TEATRU/FILM 8 Decembrie
Regizorul de teatru şi film Alecu Croitoru
Biografie
Alexandru Gheorghe Croitoru (n. 8 decembrie 1933, Bogza, Vrancea) este un regizor, profesor universitar, poetși actor român.
După absolvirea Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași, unde l-a cunoscut pe Nicolae Labiș, a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București (actualul UNATC), debutând ca regizor în 1964 cu pelicula Merii Roșii.
Este profesor universitar la Universitatea Hyperion, Facultatea de Arte, unde predă Arta regiei și a actorului de film și televiziune.
Filmografie - asistent regie
Ioan Fiscuteanu, actor
Biografie
Nascut la Sanmihaiu de Padure, pe 19 noiembrie 1937 in Bistrita-Nasaud, Ion Fiscuteanu a fost genul de actor serios si harnic, talentat si plin de har actoricesc dar care a avut dezavantajul ca a trait si activat intr-un teatru de provincie, fiind nepractic pentru regizorii de film din Bucuresti. Dupa ce a absolvit scoala Medie Comerciala din Cluj-Napoca, a dat examen la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti in 1958 pentru ca auzise un anunt la radio, A avut-o ca profesoara in primul an pe Dina Cocea si a fost coleg cu Marin Moraru si Gheorghe Dinica. Dupa terminarea institutului a fost repartizat la Piatra Neamt iar din 1968 pana la data decesului 8 decembrie 2007( avea cancer de colon in faza terminala) a fost actor al Teatrului National din Targu Mures. Fidelitatea fata de acest teatru i-a permis sa creeze aici zeci de roluri memorabile. A facut-o cu eleganta, pasiune, si cu multa cu modestie.
Boala ii fusese descoperita in 2001, inainte ca regizorul Cristi Puiu sa-i ofere rolul vietii sale, pe cel al lui Lazarescu din "Moartea domnului Lazarescu" (2005) si despre care actorul a afirmat: " După « domnul Lăzărescu » nu mai pot juca orice." (Nicolae Baciut - MOARTEA CARE ADUCE MÂNTUIRE)Filmografia sa nu este foarte ampla,dar cele putine roluri in care a jucat i-au adus numeroase premii: "Lebada de Aur" la Copenhaga, Premiul pentru interpretare la TIFF si Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun actor la Festivalul de la Palm Springs. Actorul Ioan Fiscuteanu a fost înmormântat, la Cimitirul Central din Târgu-Mureş cu onoruri militare, deoarece, în 2003, preşedintele Ion Iliescu i-a acordat Ordinul Naţional "Serviciul credincios în grad de cavaler".
Boala ii fusese descoperita in 2001, inainte ca regizorul Cristi Puiu sa-i ofere rolul vietii sale, pe cel al lui Lazarescu din "Moartea domnului Lazarescu" (2005) si despre care actorul a afirmat: " După « domnul Lăzărescu » nu mai pot juca orice." (Nicolae Baciut - MOARTEA CARE ADUCE MÂNTUIRE)Filmografia sa nu este foarte ampla,dar cele putine roluri in care a jucat i-au adus numeroase premii: "Lebada de Aur" la Copenhaga, Premiul pentru interpretare la TIFF si Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun actor la Festivalul de la Palm Springs. Actorul Ioan Fiscuteanu a fost înmormântat, la Cimitirul Central din Târgu-Mureş cu onoruri militare, deoarece, în 2003, preşedintele Ion Iliescu i-a acordat Ordinul Naţional "Serviciul credincios în grad de cavaler".
Glissando 1982
GÂNDURI PESTE TIMP 8 Decembrie
Hortensia Papadat-Bengescu - Citate
Marin Sorescu - Citate:
Hortensia Papadat-Bengescu - Citate
Marin Sorescu - Citate:
SFATURI UTILE 8 Decembrie
Onicomicoza (Infectia fungica a unghiei)
Cuprins articol
12. Articole similare
Generalitati
Onicomicoza este o infectie micotica (ciuperca patogena umana) care apare atunci cand fungii invadeaza unghiile de la maini sau de la picioare, precum si pielea subiacenta (patul unghial). Sunt afectate mai frecvent unghiile membrului inferior, deoarece acestea cresc mai foarte incet, favorizand astfel dezvoltarea micozei.
Astfel, onicomicoza cu localizare la nivelul piciorului necesita un tratament mai indelungat decat cea cu localizare la nivelul degetelor mainii. Exista 4 tipuri de infectii fungice ale unghiei, dintre acestea, cel mai frecvent tip intalnit in peste 90% dintre cazuri, este cel cu Dermatophytes (onicomicoza subunghiala distala).
Infectia fungica a unghiei este o boala relativ frecvanta. In toata lumea, 2% pana la 18% din populatie au o infectie fungica a unghiei la un moment dat. Se gasesc mai frecvent in randul persoanelor mai in varsta (peste 60 ani) si este rara in randul copiilor, aparand la mai putin de 1% din totalul copiilor de varste diferite.
Astfel, onicomicoza cu localizare la nivelul piciorului necesita un tratament mai indelungat decat cea cu localizare la nivelul degetelor mainii. Exista 4 tipuri de infectii fungice ale unghiei, dintre acestea, cel mai frecvent tip intalnit in peste 90% dintre cazuri, este cel cu Dermatophytes (onicomicoza subunghiala distala).
Infectia fungica a unghiei este o boala relativ frecvanta. In toata lumea, 2% pana la 18% din populatie au o infectie fungica a unghiei la un moment dat. Se gasesc mai frecvent in randul persoanelor mai in varsta (peste 60 ani) si este rara in randul copiilor, aparand la mai putin de 1% din totalul copiilor de varste diferite.
Onicomicoza este cauzata de 3 tipuri diferite de fungi, independent sau in asociere, acestea fiind:
- tipul dermatophytes, este un fung care creste in mod obisnuit la nivelul pielii, parului si unghiilor si nu invadeaza straturile profunde ale pielii. Cel mai comun dermatofit, Trichophyton rubrum, este cauza infectiei fungice unghiale aparute la sportivi, cu localizare la nivelul unghiilor de la picioare. Acest tip de infectie fungica se transmite fie prin contact direct, fie indirect prin folosirea in comun a unor obiecte precum unele articole de imbracaminta si incaltaminte, obiecte folosite in igiena personala (unghiera, forfecuta pentru unghii, pila pentru unghii, prosop, etc), baile publice (dusumeaua, gratarul de lemn din saune, bazine de inot). Acest tip de micoza, produce aproximativ 90% din totalul onicomicozelor cu localizare la nivelul unghiilor piciorului;
- yeats este o ciuperca saprofita (care creste in mod obisnuit la nivelul pielii si unghiilor, facand parte din flora normala a organismului). Diferiti factori, precum unele boli, folosirea excesiva a antibioticelor, anticonceptionalele orale si probleme ale sistemului imun, pot favoriza aparitia infectiei;
- ciuperca de pamant, mucegaiul (cunoscut si sub numele de nondermatophytes), un tip de ciuperca gasita de obicei in pamant, dar care poate sa creasca si la nivelul pielii si unghiilor. In majoritatea cazurilor, aceasta boala nu se trasmite interuman
Infectiile fungice sunt clasificate de obicei in functie de locarizarea la debut, precum si dupa localizarea finala. Majoritatea onicomicozelor afecteaza unghia si patul unghial (tesutul subunghial).
Onicomicoza localizata la nivelul unghiilor de la picior apare mai frecvent la persoanele cu unghie incarnata, leziuni la acest nivel sau taierea frecventa (exagerata) a unghiilor. O afectiune denumita onicoliza, in care apare desprinderea unghiei de pe patul unghial, creste riscul aparitiei infectiilor fungice la acest nivel.
Onicomicoza apare dupa contactul direct cu un fung, care incepe sa se dezvolte la nivelul unghiei si a patului unghial si este favorizata de caldura si umezeala locala. Cu toate acestea, prezenta ciupercii la nivelul pielii, nu conduce intotdeauna la aparitia onicomicozei, este nevoie de obicei de o anumita suscceptibilitate pentru a dezvolta infectia. Persoanele predispuse pentru a dezvolta astfel de infectii trebuie sa stie ca acestea sunt recidivante (reapar), indiferent de tratamentul utilizat si in special daca nu se iau masuri profilactice (de preventie).
Nu se cunoaste exact motivul pentru care unele persoane sunt mai suscceptibile in a dezvolta boala decat restul populatiei.
- tipul dermatophytes, este un fung care creste in mod obisnuit la nivelul pielii, parului si unghiilor si nu invadeaza straturile profunde ale pielii. Cel mai comun dermatofit, Trichophyton rubrum, este cauza infectiei fungice unghiale aparute la sportivi, cu localizare la nivelul unghiilor de la picioare. Acest tip de infectie fungica se transmite fie prin contact direct, fie indirect prin folosirea in comun a unor obiecte precum unele articole de imbracaminta si incaltaminte, obiecte folosite in igiena personala (unghiera, forfecuta pentru unghii, pila pentru unghii, prosop, etc), baile publice (dusumeaua, gratarul de lemn din saune, bazine de inot). Acest tip de micoza, produce aproximativ 90% din totalul onicomicozelor cu localizare la nivelul unghiilor piciorului;
- yeats este o ciuperca saprofita (care creste in mod obisnuit la nivelul pielii si unghiilor, facand parte din flora normala a organismului). Diferiti factori, precum unele boli, folosirea excesiva a antibioticelor, anticonceptionalele orale si probleme ale sistemului imun, pot favoriza aparitia infectiei;
- ciuperca de pamant, mucegaiul (cunoscut si sub numele de nondermatophytes), un tip de ciuperca gasita de obicei in pamant, dar care poate sa creasca si la nivelul pielii si unghiilor. In majoritatea cazurilor, aceasta boala nu se trasmite interuman
Infectiile fungice sunt clasificate de obicei in functie de locarizarea la debut, precum si dupa localizarea finala. Majoritatea onicomicozelor afecteaza unghia si patul unghial (tesutul subunghial).
Onicomicoza localizata la nivelul unghiilor de la picior apare mai frecvent la persoanele cu unghie incarnata, leziuni la acest nivel sau taierea frecventa (exagerata) a unghiilor. O afectiune denumita onicoliza, in care apare desprinderea unghiei de pe patul unghial, creste riscul aparitiei infectiilor fungice la acest nivel.
Onicomicoza apare dupa contactul direct cu un fung, care incepe sa se dezvolte la nivelul unghiei si a patului unghial si este favorizata de caldura si umezeala locala. Cu toate acestea, prezenta ciupercii la nivelul pielii, nu conduce intotdeauna la aparitia onicomicozei, este nevoie de obicei de o anumita suscceptibilitate pentru a dezvolta infectia. Persoanele predispuse pentru a dezvolta astfel de infectii trebuie sa stie ca acestea sunt recidivante (reapar), indiferent de tratamentul utilizat si in special daca nu se iau masuri profilactice (de preventie).
Nu se cunoaste exact motivul pentru care unele persoane sunt mai suscceptibile in a dezvolta boala decat restul populatiei.
Riscul de a dezvolta onicomicoza, depinde de susceptibilitatea fiecarei persoane pentru infectia fungica unghiala.
Factori de risc neinfluentabili (care nu se pot schimba):
- susceptibilitatea pentru infectia fungica unghiala (care nu este pe deplin inteleasa) sau un istoric de infectii micotice
- sistem imun deficitar, consecinta infectiei cu HIV (virusul imunodeficientei umane), diabet zaharat, cancer sau tratament imunosupresiv cu corticosteroizi
- insuficienta circulatiei periferice (secundara inaintarii in varsta, sau altor boli)
- varsta, persoanele mai in varsta de 60 de ani sunt predispuse pentru a dezvolta onicomicoze
- sexul masculin.
Factori de risc influentabili:
- incaltamintea stramta
- incaltaminte care pastreaza piciorul cald si umed
- folosirea unei incaltaminti ude, pentru mai multe zile la rand
- folosirea in comun cu alte persoane a unor obiecte de uz personal, precum, pantofi, sosete, unghiere sau forfecute pentru taierea unghiilor
- climatul cald si umed
- folosirea bailor sau dusurilor publice, fara utilizarea sandalelor, sau slapilor pentru dus
- lezarea unghiei si patului unghial (in special in cazul persoanelor care isi taie frecvent unghiile)
- persoane cu 'ciuperca sportivului' (tip de infectie fungica unghiala aparuta la sportivi)
- conditii de viata si munca care mentin mainile, respectiv picioarele ude sau umede (de exempu spalatori)
- fumatul
- purtarea unghiilor artificiale. Infectia fungica poate sa apara la limita inserarii unghiei artificiale de unghia natuarala in special daca aceasta nu a fost dezinfectata cu alcool inaintea aplicarii adezivului special. De asemenea, unele produse sau manevre de manichiura pot creste riscul aparitiei onicomicozei
Factori de risc neinfluentabili (care nu se pot schimba):
- susceptibilitatea pentru infectia fungica unghiala (care nu este pe deplin inteleasa) sau un istoric de infectii micotice
- sistem imun deficitar, consecinta infectiei cu HIV (virusul imunodeficientei umane), diabet zaharat, cancer sau tratament imunosupresiv cu corticosteroizi
- insuficienta circulatiei periferice (secundara inaintarii in varsta, sau altor boli)
- varsta, persoanele mai in varsta de 60 de ani sunt predispuse pentru a dezvolta onicomicoze
- sexul masculin.
Factori de risc influentabili:
- incaltamintea stramta
- incaltaminte care pastreaza piciorul cald si umed
- folosirea unei incaltaminti ude, pentru mai multe zile la rand
- folosirea in comun cu alte persoane a unor obiecte de uz personal, precum, pantofi, sosete, unghiere sau forfecute pentru taierea unghiilor
- climatul cald si umed
- folosirea bailor sau dusurilor publice, fara utilizarea sandalelor, sau slapilor pentru dus
- lezarea unghiei si patului unghial (in special in cazul persoanelor care isi taie frecvent unghiile)
- persoane cu 'ciuperca sportivului' (tip de infectie fungica unghiala aparuta la sportivi)
- conditii de viata si munca care mentin mainile, respectiv picioarele ude sau umede (de exempu spalatori)
- fumatul
- purtarea unghiilor artificiale. Infectia fungica poate sa apara la limita inserarii unghiei artificiale de unghia natuarala in special daca aceasta nu a fost dezinfectata cu alcool inaintea aplicarii adezivului special. De asemenea, unele produse sau manevre de manichiura pot creste riscul aparitiei onicomicozei
Simptomele onicomicozei variaza de la un caz la altul, acestea depind in primul rand de tipul infectiei. Simptomul frecvent intalnit este disconfortul local, durerea fiind de obicei absenta.
Onicomicoza subunghiala distala, cea mai comuna forma de infectie fungica unghiala, este cauzata de dermatofiti. De obicei sunt interesate atat unghia cat si patul unghial. Dermatofitii cauzeaza peste 90% din totalul infectiilor fungice unghiale.
Semnele si simptomele includ:
- striuri galbene la nivelul unghiei si patului unghial
- depozite mici de fragmente cutanate si unghiale cu localizare subunghiala
- aparitia unei unghii noi, decolorate, subtiate, sub unghia afectata de infectie
- unghie fragila, sfaramicioasa, casanta si ingrosata.
Onicomicoza alba superficiala, este o infectie localizata la suprafata unghiei, fiind a doua cauza de infectie unghiala si este de asemenea cauzata de dermatofiti.
Semnele si simptomele includ:
- striuri sau puncte albicioase la suprafata unghiei
- suprafata unghiala moale si sfaramicioasa, fainoasa, odata cu cronicizarea infectiei
- suprafata unghiala casanta de culoare maronie, dar care nu se desprinde de patul unghial.
Celelalte tipuri de infectii fungice unghiale sunt rare. Onicomicoza candidozica apare in pana la 1% din totalul infectiilor fungice unghiale. Onicomicoza subunghiala proximala apare de asemenea intr-un procent de 1% din infectiile fungice unghiale, cu toate ca este frecventa in cazul persoanelor infectate HIV (virusul imunodeficientei umane).
Onicomicoza subunghiala distala, cea mai comuna forma de infectie fungica unghiala, este cauzata de dermatofiti. De obicei sunt interesate atat unghia cat si patul unghial. Dermatofitii cauzeaza peste 90% din totalul infectiilor fungice unghiale.
Semnele si simptomele includ:
- striuri galbene la nivelul unghiei si patului unghial
- depozite mici de fragmente cutanate si unghiale cu localizare subunghiala
- aparitia unei unghii noi, decolorate, subtiate, sub unghia afectata de infectie
- unghie fragila, sfaramicioasa, casanta si ingrosata.
Onicomicoza alba superficiala, este o infectie localizata la suprafata unghiei, fiind a doua cauza de infectie unghiala si este de asemenea cauzata de dermatofiti.
Semnele si simptomele includ:
- striuri sau puncte albicioase la suprafata unghiei
- suprafata unghiala moale si sfaramicioasa, fainoasa, odata cu cronicizarea infectiei
- suprafata unghiala casanta de culoare maronie, dar care nu se desprinde de patul unghial.
Celelalte tipuri de infectii fungice unghiale sunt rare. Onicomicoza candidozica apare in pana la 1% din totalul infectiilor fungice unghiale. Onicomicoza subunghiala proximala apare de asemenea intr-un procent de 1% din infectiile fungice unghiale, cu toate ca este frecventa in cazul persoanelor infectate HIV (virusul imunodeficientei umane).
Doar 50% dintre infectiile unghiale sunt de etiologie fungica. Boli cu semne si simptome asemanatoare includ:
- eczema, o afectiune cronica caracterizata prin tegumente ingrosate si crustoase. Cand este localizata la nivelul membrului superior, poate fi confundata cu onicomocoza
- psoriazisul, o afectiune cronica de natura imuna, caracterizata de leziuni albicioase si rosiatice, piele lucioasa care se descuameaza cu usurinta. Aceste leziuni pot aparea si in onicomicoza, insa nu apare descuamarea excesiva a tesuturilor
- sindromul Reiter, o infectie bacteriana care poate cauza modificari unghiale asemanatoare onicomicozei
- pachionichia (unghia de elefant), o afectiune caracterizata printr-o unghie foarte ingrosata
- boala Darier, o boala de natura genetica, in care apare ingrosarea progresiva a tegumentelor
- lichenul plan, o boala rara, recurenta, caracterizata prin prurit tegumentar (mancarime a pielii), pete rosii violacee si piele lucioasa
- scabia (raia) norvegiana, o forma rara dar severa de scabie, poate avea semne si simptome asemanatoare onicomicozei.
- eczema, o afectiune cronica caracterizata prin tegumente ingrosate si crustoase. Cand este localizata la nivelul membrului superior, poate fi confundata cu onicomocoza
- psoriazisul, o afectiune cronica de natura imuna, caracterizata de leziuni albicioase si rosiatice, piele lucioasa care se descuameaza cu usurinta. Aceste leziuni pot aparea si in onicomicoza, insa nu apare descuamarea excesiva a tesuturilor
- sindromul Reiter, o infectie bacteriana care poate cauza modificari unghiale asemanatoare onicomicozei
- pachionichia (unghia de elefant), o afectiune caracterizata printr-o unghie foarte ingrosata
- boala Darier, o boala de natura genetica, in care apare ingrosarea progresiva a tegumentelor
- lichenul plan, o boala rara, recurenta, caracterizata prin prurit tegumentar (mancarime a pielii), pete rosii violacee si piele lucioasa
- scabia (raia) norvegiana, o forma rara dar severa de scabie, poate avea semne si simptome asemanatoare onicomicozei.
Este necesar un consult medical urgent de specialitate in cazul in care apar urmatoarele semne si simptome specifice infectiei fungice sau bacteriene:
- durere care creste in intensitate, edem, roseata, sensibilitate accentuata sau caldura locala
- striuri rosiatice la nivelul unghiei si patului unghial
- secretie purulenta
- febra mai mare de 37.7 grade Celsius, fara o alta cauza cunoscuta.
Este necesar un consult medical, in cazul persoanelor cu onicomicoza care prezinta:
- infectie unghiala fungica care s-a extins la nivelul patului unghial si al tesuturilor periunghiale
- tesuturi periunghiale infectate, extrem de dureroase
- disconfort produs de ingrosarea excesiva a unghiei de la picior
- aspect ingrijorator al unghiei si patului unghial.
Dupa analizarea semnelor prezente, medicul trebuie sa stabileasca diagnosticul si sa recomande tratamentul corespunzator. Daca tratamentul nu este instituit precoce, afectiunea poate sa se inrautateasca.
Este recomandata o perioada de timp in care se urmareste evolutia infectiei fara folosirea vreunui tratament.
Daca unghia este decolorata dar nedureroasa, tratamentul poate sa nu fie necesar, mai ales ca medicatia antifungica nu garanteaza vindecarea iar antimicoticele cu administrare orala sunt relativ scumpe si au multe reactii adverse. Cu toate acestea, tratamentul poate sa previna complicatiile infectiei si leziunile permanente ale unghiei, poate de asemenea sa scurteze timpul necesar tratamentului si sa creasca sansele de eradicare a infectiei.
- durere care creste in intensitate, edem, roseata, sensibilitate accentuata sau caldura locala
- striuri rosiatice la nivelul unghiei si patului unghial
- secretie purulenta
- febra mai mare de 37.7 grade Celsius, fara o alta cauza cunoscuta.
Este necesar un consult medical, in cazul persoanelor cu onicomicoza care prezinta:
- infectie unghiala fungica care s-a extins la nivelul patului unghial si al tesuturilor periunghiale
- tesuturi periunghiale infectate, extrem de dureroase
- disconfort produs de ingrosarea excesiva a unghiei de la picior
- aspect ingrijorator al unghiei si patului unghial.
Dupa analizarea semnelor prezente, medicul trebuie sa stabileasca diagnosticul si sa recomande tratamentul corespunzator. Daca tratamentul nu este instituit precoce, afectiunea poate sa se inrautateasca.
Este recomandata o perioada de timp in care se urmareste evolutia infectiei fara folosirea vreunui tratament.
Daca unghia este decolorata dar nedureroasa, tratamentul poate sa nu fie necesar, mai ales ca medicatia antifungica nu garanteaza vindecarea iar antimicoticele cu administrare orala sunt relativ scumpe si au multe reactii adverse. Cu toate acestea, tratamentul poate sa previna complicatiile infectiei si leziunile permanente ale unghiei, poate de asemenea sa scurteze timpul necesar tratamentului si sa creasca sansele de eradicare a infectiei.
Personalul medical care poate diagnostica si trata onicomicoza, include:
- medicul de familie
- medicul generalist
- dermatologul
- medicul rezident dermatolog.
- medicul de familie
- medicul generalist
- dermatologul
- medicul rezident dermatolog.
Pentru a determina etiologia infectiei unghiale si a confirma diagnosticul de onicomocoza, medicul specialist va trebui sa efectueze mai multe teste si investigatii, si anume:
- anamneza si istoricul medical pozitiv pentru infectii fungice unghiale sau boli care asociaza onicomicoza (infectia HIV-SIDA, diabet zaharat)
- examinarea atenta a regiunii unghiale si periunghiale
- prelevarea de tesut afectat de infectie, direct din zona subunghiala unde pielea este sfaramicioasa, sau cu ajutorul unui bisturiu fin. Mostrele sunt apoi analizate prin diferite metode si anume:
- KOH (hidrohidul de potasiu), este folosit pentru a determina daca leziunea cutanata are o etiologie fungica. Testul poate fi efectuat de medicul dermatolog, in laborator.
- cultura fungica, care poate evidentia tipul si tulpina fungica incriminate in infectie. Dezavantajele acestei metode sunt cresterea lenta a microorganismului, astfel ca sunt necesare cateva saptamani pentru obtinerea rezultatului dorit. Se stie ca peste 90% din onicomicozele piciorului sunt cauzate de dermatofiti, de aceea daca testul cu KOH este pozitiv, se presusupune ca acesta este agentul etiologic si se poate institui tratamentul antimicotic corespunzator. Totusi, in unele cazuri, dermatologul decide ca trebuie sa cunoasca exact etiologia infectiei, astfel ca este necesara cultura fungica.
- anamneza si istoricul medical pozitiv pentru infectii fungice unghiale sau boli care asociaza onicomicoza (infectia HIV-SIDA, diabet zaharat)
- examinarea atenta a regiunii unghiale si periunghiale
- prelevarea de tesut afectat de infectie, direct din zona subunghiala unde pielea este sfaramicioasa, sau cu ajutorul unui bisturiu fin. Mostrele sunt apoi analizate prin diferite metode si anume:
- KOH (hidrohidul de potasiu), este folosit pentru a determina daca leziunea cutanata are o etiologie fungica. Testul poate fi efectuat de medicul dermatolog, in laborator.
- cultura fungica, care poate evidentia tipul si tulpina fungica incriminate in infectie. Dezavantajele acestei metode sunt cresterea lenta a microorganismului, astfel ca sunt necesare cateva saptamani pentru obtinerea rezultatului dorit. Se stie ca peste 90% din onicomicozele piciorului sunt cauzate de dermatofiti, de aceea daca testul cu KOH este pozitiv, se presusupune ca acesta este agentul etiologic si se poate institui tratamentul antimicotic corespunzator. Totusi, in unele cazuri, dermatologul decide ca trebuie sa cunoasca exact etiologia infectiei, astfel ca este necesara cultura fungica.
Tratament - generalitati
Tratamentul corect al onicomicozei necesita eradicarea infectiei, profilaxia recurentelor si in cazurile necesare, indepartarea chirurgicala a unghiei. Tratamentul este eficient in majoritatea cazurilor, totusi un procent de 20%-25% dintre pacienti prezinta un esec al tratamentului initial. Medicul dermatolog poate sa nu trateze onicomicoza necomplicata (unghie decolorata, fragila dar nedureroasa), datorita costurilor mari precum si a efectelor adverse a medicatiei antimicotice.
In lipsa tratamentului, infectia tinde sa se agraveze, extinzandu-se la tesuturile periunghiale. Tratamentul precoce este mai eficient deoarece necesita un timp mai scurt si creste sansa eradicarii infectiei.
Persoanele cu onicomicoza, care acuza disconfort progresiv, durere, sunt jenate de aspectul leziunii, pot cere medicului initierea tratamentului. De asemenea persoanele cu diabet zaharat care sunt predispuse pentru a dezvolta diferite leziuni cutanate si infectii fungice, trebuie sa inceapa tratamentul antimicotic, indiferent daca disconfortul si durerea sunt sau nu sunt prezente.
Tratamentul standard pentru infectiile fungice unghiale unul sau mai multe din urmatoarele medicamente:
- medicatia antimicotica orala, este tratamentul cel mai eficient, totusi necesita o monitorizare atenta in legatura cu efectele secundare potential periculoase (in special hepatotoxicitate). Aceste medicamente se folosesc de obicei in formele medii-severe de onicomicoza. Dintre antimicoticele cu administrare orala, cel mai frecvent folosite, amintim: terbinafina (Lamisil), itraconazole (Sporanox) si fluconazolul (Diflucan).
- medicatica topica antimicotica (creme, lotiuni, geluri si lacuri), se aplica la nivelul unghiei si ariei periunghiale afectate. Eficienta lor este relativ scazuta si este folosita de obicei in formele usor-moderate de onicomicoza. Se folosesc ca si tratament profilactic in onocomicozele recidivante precum ciuperca sportivului.
Dintre medicamentele antimicotice cu uz topic, amintim: terbinafina (Lamisil) si ciclopirox (Penlac).
Indepartarea chirurgicala a unghiei infectata este necesara doar in cazurile grave, recurente. Asocierea tratamentului local cu tratamentul chirurgical este mai eficient decat tratamentul antimicotic singular.
Indepartarea non-chirurgicala a unghiei infectate se realizeaza prin administrarea in prealabil a unui unguent cu uree, care inmoaie unghia, fiind astfel mult mai usor de indepartat.
Indepartarea chirurgicala a unghiei infectate se realizeaza prin indepartarea totala a unghiei (avulsie), sau partiala (debridare).
Tratamentul oral sau local antibiotic este necesar doar in cazul in care onicomicoza s-a complicat cu o infectie bacteriana.
In lipsa tratamentului, infectia tinde sa se agraveze, extinzandu-se la tesuturile periunghiale. Tratamentul precoce este mai eficient deoarece necesita un timp mai scurt si creste sansa eradicarii infectiei.
Persoanele cu onicomicoza, care acuza disconfort progresiv, durere, sunt jenate de aspectul leziunii, pot cere medicului initierea tratamentului. De asemenea persoanele cu diabet zaharat care sunt predispuse pentru a dezvolta diferite leziuni cutanate si infectii fungice, trebuie sa inceapa tratamentul antimicotic, indiferent daca disconfortul si durerea sunt sau nu sunt prezente.
Tratamentul standard pentru infectiile fungice unghiale unul sau mai multe din urmatoarele medicamente:
- medicatia antimicotica orala, este tratamentul cel mai eficient, totusi necesita o monitorizare atenta in legatura cu efectele secundare potential periculoase (in special hepatotoxicitate). Aceste medicamente se folosesc de obicei in formele medii-severe de onicomicoza. Dintre antimicoticele cu administrare orala, cel mai frecvent folosite, amintim: terbinafina (Lamisil), itraconazole (Sporanox) si fluconazolul (Diflucan).
- medicatica topica antimicotica (creme, lotiuni, geluri si lacuri), se aplica la nivelul unghiei si ariei periunghiale afectate. Eficienta lor este relativ scazuta si este folosita de obicei in formele usor-moderate de onicomicoza. Se folosesc ca si tratament profilactic in onocomicozele recidivante precum ciuperca sportivului.
Dintre medicamentele antimicotice cu uz topic, amintim: terbinafina (Lamisil) si ciclopirox (Penlac).
Indepartarea chirurgicala a unghiei infectata este necesara doar in cazurile grave, recurente. Asocierea tratamentului local cu tratamentul chirurgical este mai eficient decat tratamentul antimicotic singular.
Indepartarea non-chirurgicala a unghiei infectate se realizeaza prin administrarea in prealabil a unui unguent cu uree, care inmoaie unghia, fiind astfel mult mai usor de indepartat.
Indepartarea chirurgicala a unghiei infectate se realizeaza prin indepartarea totala a unghiei (avulsie), sau partiala (debridare).
Tratamentul oral sau local antibiotic este necesar doar in cazul in care onicomicoza s-a complicat cu o infectie bacteriana.
Optiuni de medicamente
Primul medicament antimicotic folosit in tratamentul onicomicozei a fost Griseofulvinul (Fluvicin U/F, Grifulvin V), insa acesta nu a putut fi folosit in tratamentul cronic datorita efectelor adverse serioase si necesitatea folosirii acestuia pentru un timp indelungat (12- 18 luni) pentru a eradica infectia.
Noile medicamente antimicotice sunt mult mai eficiente, mai sigure, cu putine efecte adverse si care necesita un timp de administrare mai scurt.
Persoanele cu boala cronica de ficat (hepatita, ciroza hepatica) si persoanele care consuma alcool pe perioada tratamentului au un risc crescut de a dezvolta reactii adverse severe la tratamentul cu antimicotice orale.
Noile medicamente antimicotice sunt mult mai eficiente, mai sigure, cu putine efecte adverse si care necesita un timp de administrare mai scurt.
Persoanele cu boala cronica de ficat (hepatita, ciroza hepatica) si persoanele care consuma alcool pe perioada tratamentului au un risc crescut de a dezvolta reactii adverse severe la tratamentul cu antimicotice orale.
Interactiuni medicamentoase - Medicatia antimicotica orala, poate sa prezinte reactii incrucisate cu alte tratamente prescrise de medic (de exemplu tratamentul cronic al afectiunilor hepatice), aceasta poate sa creasca sau sa scada concentratia sau eliminarea altor medicamente asociate. Medicul trebuie sa fie informat in legatura cu alte tratamente administrate, in cazul in care doreste sa prescrie un tratament antimicotic, pentru a se evita astfel reactiile adverse neplacute.
Dozarea tratamentului - Stabilirea tipului de tratament, precum si dozele corespunzatoare, depind de severitatea infectiei fungice, astfel ca se poate opta intre puls terapie (administrarea unei doze de antimicotic o data pe saptamana, timp de 2, 3 sau 4 luni) sau terapie continua (administrarea zilnica a antimicoticului). Desi mai indelungata, puls terapia este mai putin costisitoare decat tratamentul antimicotic zilnic.
Tratament chirurgical
Indepartarea chirurgicala a unghiei infectata este rezervata cazurilor grave si recurente. Odata indepartata unghia, se poate aplica un unguent antimicotic direct la locul infectiei, crescand astfel eficienta tratamentului onicomicozei. Cu toate acestea, tratamentul chirurgical este rareori necesar.
Alte terapii
Unele persoane cu onicomicoza considera eficient tratamentul adjuvant cu ulei din frunze de ceai verde, acesta fiind folosit si in profilaxia ciupercii piciorului la atleti. Produsele cu ceai verde, sunt folosite de asemenea in tratamentul arsurilor minore, acneei, infectiilor fungice unghiale minore, infectiilor micotice vaginale si problemelor respiratorii (in ultimul caz este folosit sub forma infuziilor nazale). Eficienta uleiului de ceai verde nu este dovedita pe deplin in cazul onicomicozei.
Onicomicoza, este in marea majoritate a cazurilor o infectie cu evolutie lenta, rata progresiei infectiei depinde de mai multi factori, printre care amintim:
- starea generala de sanatate si susceptibilitatea la infectie
- temperatura si umiditatea mediului ambiant
- localizarea infectiei, deoarece locarizare cea mai frecventa, cu evolutia cea mai trenanta, este cea de la picior, acolo unde unghiile cresc mai incet.
Primele semne ale unei infectii unghiale fungice sunt decolorarea, ingrosarea sau ruperea unghiei si patului unghial. Daca nu este tratata, infectia se extinde treptat catre patul unghial si tesuturile invecinate periunghiale. In timp, infectia cuprinde unghia in totalitate si este urmata de caderea acesteia. Infectiile fungice unghiale se trateaza relativ usor, totusi, unele tipuri de onicomicoze sunt mai usor de tratat ca altele. Onicomicoza subunghiala distala, este o afectiune cronica, trenanta si greu de tratat, in contrast cu onicomicoza alba superficiala care este usor de tratat. Chiar si dupa terminarea tratamentului, unghia poate sa aiba un aspect neregulat, deformat, deseori fiind necesara o perioada mai mare de un an pana la aparitia aspectului normal initial.
Onicomicoza, este o afectiune recidivanta, dintre pacientii tratati cu medicamente antimicotice, un procent de 15%-20%, prezinta o recidiva pana la un an de la infectia initiala. Dupa terminarea tratamentului initial, este importanta profilaxia (prevenirea) infectiei, prin folosirea unguentelor antimicotice si pastrarea uscata a pielii picioarelor.
Unele persoane cu onicomicoza prezinta dificultati de mers, in special cele cu tulburari ale circulatiei sanghine periferice, care scad fluxul sanghin la nivelul extremitatilor (picior si degete de la picior). Acest lucru poate sa inrautateasca alte afectiuni asociate, favorizand aparitia ulcerelor piciorului la diabetici (leziune nedureroasa, deseori trecuta cu vederea), sau ulcerelor venoase (aparute in special la pacientii cu insuficienta venoasa si varice).
Infectia bacterina poate sa apara secundar onicomicozei. O infectie bacteriana relativ frecventa, asociata infectiei fungice unghiale, este paronichia acuta, care cauzeaza inflamatia tesutului periunghial.
Cu toate ca onicomicoza nu prezinta un pericol pentru sanatatea generala, poate sa afecteze totusi calitatea vietii. Unele persoane cu onicomicoza, evita diferite activitati, datorita aspectului neplacut al unghiilor precum si fricii de a raspandii boala in randul altor peroane. Uneori, durerea poate sa limiteze unele activitati sau chiar munca de zi cu zi. Din pacate, onicomicoza este privita ca o afectiune cosmetica si nu dermatologica, de aceea tratamentul poate fi mai scump, nefiid compensat de Casa de Asigurari Medicale.
- starea generala de sanatate si susceptibilitatea la infectie
- temperatura si umiditatea mediului ambiant
- localizarea infectiei, deoarece locarizare cea mai frecventa, cu evolutia cea mai trenanta, este cea de la picior, acolo unde unghiile cresc mai incet.
Primele semne ale unei infectii unghiale fungice sunt decolorarea, ingrosarea sau ruperea unghiei si patului unghial. Daca nu este tratata, infectia se extinde treptat catre patul unghial si tesuturile invecinate periunghiale. In timp, infectia cuprinde unghia in totalitate si este urmata de caderea acesteia. Infectiile fungice unghiale se trateaza relativ usor, totusi, unele tipuri de onicomicoze sunt mai usor de tratat ca altele. Onicomicoza subunghiala distala, este o afectiune cronica, trenanta si greu de tratat, in contrast cu onicomicoza alba superficiala care este usor de tratat. Chiar si dupa terminarea tratamentului, unghia poate sa aiba un aspect neregulat, deformat, deseori fiind necesara o perioada mai mare de un an pana la aparitia aspectului normal initial.
Onicomicoza, este o afectiune recidivanta, dintre pacientii tratati cu medicamente antimicotice, un procent de 15%-20%, prezinta o recidiva pana la un an de la infectia initiala. Dupa terminarea tratamentului initial, este importanta profilaxia (prevenirea) infectiei, prin folosirea unguentelor antimicotice si pastrarea uscata a pielii picioarelor.
Unele persoane cu onicomicoza prezinta dificultati de mers, in special cele cu tulburari ale circulatiei sanghine periferice, care scad fluxul sanghin la nivelul extremitatilor (picior si degete de la picior). Acest lucru poate sa inrautateasca alte afectiuni asociate, favorizand aparitia ulcerelor piciorului la diabetici (leziune nedureroasa, deseori trecuta cu vederea), sau ulcerelor venoase (aparute in special la pacientii cu insuficienta venoasa si varice).
Infectia bacterina poate sa apara secundar onicomicozei. O infectie bacteriana relativ frecventa, asociata infectiei fungice unghiale, este paronichia acuta, care cauzeaza inflamatia tesutului periunghial.
Cu toate ca onicomicoza nu prezinta un pericol pentru sanatatea generala, poate sa afecteze totusi calitatea vietii. Unele persoane cu onicomicoza, evita diferite activitati, datorita aspectului neplacut al unghiilor precum si fricii de a raspandii boala in randul altor peroane. Uneori, durerea poate sa limiteze unele activitati sau chiar munca de zi cu zi. Din pacate, onicomicoza este privita ca o afectiune cosmetica si nu dermatologica, de aceea tratamentul poate fi mai scump, nefiid compensat de Casa de Asigurari Medicale.
Chiar si dupa un tratament aparent eficient cu antimicotice orale sau locale, in unele cazuri pot aparea recurente, fie ca acestea au aceeasi localizare, fie ca apar intr-o alta regiune si au un alt agent etiologic. Unele onicomicoze cu localizare aparte, (de exemplu degetul mare de la picior, halucele) sunt greu de tratat si prezinta recidive frecvente.
Profilaxia onicomocozei necesita urmarea unor pasi si anume:
- igiena corespunzatoare a picioarelor (spalarea si uscarea) si aplicarea unghiala si priunghiala a unui unguent antimicotic precum cel cu terbinafina (Lamisil), sau ciclopirox (Penlac)
- pastrarea uscata a picioarelor si aplicarea pudrei de talc dupa baie
- purtarea sosetelor din bumbac si schimbarea acestora ori de cate ori este nevoie (uneori chiar de 2-3 ori pe zi)
- evitarea pantofilor incomozi care produc leziuni la nivelul varfurilor degetelor, lucrul cel mai frecvent implicat in recurentele infectiilor de la acest nivel
- purtarea pantofilor lejeri care lasa piciorul sa respire (nu musama sau materiale care fac pielea piciorului sa transpire)
- purtarea sandalelor sau a slapilor in baile si dusurile publice
- evitarea folosirii in comun a pantofilor sosetelor sau a ustensilelor de manichiura personala
- evitarea leziunilor din regiunea periunghiala, sterilizarea ustensilelor de manichiura si pedichiura inaintea fiecarei folosiri, etc
- atentie sporita in cazul persoanelor cu diabet zaharat susceptibile la onicomicoze
- abandonul fumatului.
In cazul persoanelor cu infectii fungice unghiale usoare sau medii, care vor sa evite efectele adverse ale tratamentului oral antimicotic, este recomandata folosirea unguentelor antimicotice precum Lamisilul sau Penlacul.
Profilaxia onicomocozei necesita urmarea unor pasi si anume:
- igiena corespunzatoare a picioarelor (spalarea si uscarea) si aplicarea unghiala si priunghiala a unui unguent antimicotic precum cel cu terbinafina (Lamisil), sau ciclopirox (Penlac)
- pastrarea uscata a picioarelor si aplicarea pudrei de talc dupa baie
- purtarea sosetelor din bumbac si schimbarea acestora ori de cate ori este nevoie (uneori chiar de 2-3 ori pe zi)
- evitarea pantofilor incomozi care produc leziuni la nivelul varfurilor degetelor, lucrul cel mai frecvent implicat in recurentele infectiilor de la acest nivel
- purtarea pantofilor lejeri care lasa piciorul sa respire (nu musama sau materiale care fac pielea piciorului sa transpire)
- purtarea sandalelor sau a slapilor in baile si dusurile publice
- evitarea folosirii in comun a pantofilor sosetelor sau a ustensilelor de manichiura personala
- evitarea leziunilor din regiunea periunghiala, sterilizarea ustensilelor de manichiura si pedichiura inaintea fiecarei folosiri, etc
- atentie sporita in cazul persoanelor cu diabet zaharat susceptibile la onicomicoze
- abandonul fumatului.
In cazul persoanelor cu infectii fungice unghiale usoare sau medii, care vor sa evite efectele adverse ale tratamentului oral antimicotic, este recomandata folosirea unguentelor antimicotice precum Lamisilul sau Penlacul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu