21 MARTIE 2021 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
Opera Boris Godunov de Modest Musorgski
| Boris Godunov | |
 F. I. Șaliapin în rolul lui Boris Godunov, pictură de A. I. Golovin (1912) | |
| Titlu original | Boris Godunov[*] |
|---|---|
| Genul | dramă muzicală populară |
| Ciclul | prolog, 4 acte (9 tablouri) |
| Compozitorul | Modest Mussorgski |
| Data premierei | 27 ianuarie (după calendarul iulian) 8 februarie 1874 (redactarea definitivă) |
| Locul premierei | Teatrul Mariinski din St. Petersburg  Rusia |
| Limba | rusă |
| Locul acțiunii | Uniunea Polono-Lituaniană[1] Țaratul Rusiei  |
Modifică text  | |
Opera Boris Godunov a fost compusă de Modest Mussorgski, (1839-1881). Este o capodoperă a compozitorului rus, tema operei fiind o dramă din timpul țarului Boris Godunov (1598 - 1605). Libretul a folosit motivele din romanul cu acSursele folosite de Mussorgski
În afară de drama (Cronica dramatică a țarului Boris și Grișca Otrepieff) a lui Alexandru Sergeievici Pușkin, Mussorgski a folosit ca surse de inspirație „Istoria Imperiului Rus” de Nikolai Karamzin (1816-1829), care a servit deja ca izvor (1825) pentru opera lui Pușkin, ca și opera „Evul mediu în Rusia” (1867) scris de Ivan Hudiakov. Intre anii 1868 și 1870 apare prima variantă, varianta a doua din anul 1872 fiind mai cunoscută. Lipsa unui rol important feminin, apare ca o piedică la acceptarea pe scară largă a operei, ceea ce duce la introducerea ulterioară a unei compoziției muzicale și a rolului Marinei în februarie 1872. Această versiune este prezentată la data de 27 ianuarie (8 februarie) 1874 în teatrul Mariinski din St. Petersburg[2], au avut loc 25 de reprezentații după care probabil din motive politice va fi interzisă.
Personajele operei
.jpg)
- Boris Godunov (bas–bariton)
- Fiodor Godunov, fiul său (mezzo-sopran sau contralto))
- Ksenia Godunova, fiica lui Boris (soprană)
- doica Kseniei (alto)
- cneazul Vasili Șuiski (tenor)
- Andrei Șcelkalov, secretarul Dumei, Adunarea Electivă (bariton)
- Pimen, bătrân călugăr și cronicar (bas)
- Grigori Otrepiev, ulterior Falsul țarevici Dmitri / Ljedmitri (tenor)
- Marina Mnișek, fiica voievodului din Sandomir (mezzo-soprană)
- Nikitici, vătaf (pristav) (bas)
- Varlaam, călugăr hoinar (bas)
- Misail, călugăr hoinar (tenor)
- cârciumăreasa (mezzo-soprană)
- Iurodivîi, nebunul (tenor)
- comandantul patrulei de grăniceri (bariton)
- Hrușciov, boier (tenor)
- vătaful din cârciumă
- Mitiuha, un țăran (tenor)
- Levițki și Cerniakovski, călugări iezuiți (bași)
- Țărani și țărănci, boieri, copii, ofițeri, ostași, nobili polonezi, pelerini ologi
Conținutul operei
Acțiunea operei se desfășoară în Rusia și Polonia între anii 1598—1605.
Dramă muzicală populară, opera Boris Godunov, este compusă dintr-un prolog și patru acte (nouă tablouri). Introducerea orchestrală, o melodie domoală, sugerează suferințele poporului înfometat.
Prolog
Tabloul 1: Curtea mănăstirii Sf. Fecioară, în apropiere de Moscova.
Poporul adunat în curtea mănăstirii, este silit de către pristavul Nikitici cu cnutul în mână, să se roage în genunchi, ca Boris să accepte să fie ales țar al Rusiei.
În piață apare Șcelkalov, secretarul Dumei, care anunță că deși boierii au stăruit insistent, nu au reușit să-l convingă pe Boris să accepte domnia, astfel Rusia a ajuns în mare primejdie.
Tabloul 2: Piața Kremlinului din Moscova.
Ceremonia încoronării lui Boris Godunov ca țar al Rusiei, este în toi. Poporul intonează imnuri de slavă pentru noul țar, în timp ce alaiul domnesc iese din catedrala Uspenski.
Cu toate aceste mărturii de bucurie ale poporului, Boris nu este bucuros și are presimțiri negre. Se roagă ca domnia sa să-i fie binecuvântată, iar el să fie cu supuși săi un țar bun. Invită pe toți cei de față, boieri, țărani și cerșetori, să fie oaspeții săi.
Actul I
Tabloul 1: Într-o chilie din mănăstirea Ciudova.
E noapte, bătrânul călugăr Pimen, scrie la lumina unui opaiț cronica istoriei Rusiei. A așternut pe hârtie evenimentele veacului trecut, pentru a rămâne mărturie urmașilor despre faptele eroice ale strămoșilor. La ivitul zorilor, călugării, spun cu un glas tânguitor, rugăciunea de dimineață. Într-un colț al chiliei, tânărul călugăr Grigori Otrepiev se trezește brusc din somn, odihna fiindu-i tulburată de un vis ciudat. Cere binecuvântarea bătrânului Pimen, după care îi povestește că în vis a ajuns în culmea puterii după care s-a prăbușit, ajungând de ocara poporului. Călugărul îl liniștește spunând că trebuie să fie bucuros că poate trăi într-o mănăstire, departe de viața deșartă din afară.
Grigori vrea să afle câți ani avea țareviciul când a fost omorât. Călugărul îi spune că ar fi de vârsta lui Grigori și că în mod sigur, ar fi pe tron în locul ucigașului său, Boris. După ce va consemna acest eveniment, Pimen fiind bătrân și foarte obosit, va preda lui Grigori continuarea cronicii. Grigori rămas singur, cugetă la omorul săvârșit de Boris.
Tabloul 2: O cârciumă la granița Lituaniei.
Într-o cârciumă de la granița cu Lituania, Grigori caută refugiu din fața poterașilor țarului, pentru că după fuga sa de la mănăstire, prin vorbăria sa de revoltat, a provocat suspiciune. El vrea, împreună cu doi călugări cerșetori, să fugă în Lituania și sare afară pe fereastră în momentul în care o patrulă a intrat în cârciumă.
Actul II
Încăpere în palatul țarului Boris din Kremlin.
Ksenia se lamentează pentru mirele mort, în momentul în care trist, țarul intră în cameră. Șuiski, un intrigant perfid, anunță că, un fals țarevici care se dă drept Dmitri, înaintează cu o armată din Polonia. Când Boris află că adevăratul Dmitri a fost ucis în mănăstirea din Uglici, are o criză de nebunie.
Actul III
Tabloul 1: Parcul din castelul voevodului Sandomir.
Marina, care dorește cu ardoare să devină țarină, îl atrage pe falsul Dmitri de partea ei și este îndemnată de Rangoni să-l susțină pe Dmitri doar dacă promite solemn să conducă Rusia spre credința catolică.
Dmitri așteaptă în grădina castelului iubita; iezuitul Rangoni îi promite să i se îndeplinească dorințele.
Tabloul 2: Piața în fața catedralei Sf. Vasile Blajinul, din Moscova.
Marina ațâță polonezii la război împotriva Rusiei și îi făgăduiește dragostea ei nehotărâtului Dmitri, când va deveni țar.
Actul IV
Tabloul 1: Sala tronului în Kremlin.
În Kremlin, boierii pronunță verdicul de moarte a lui Dmitri. Țarul Boris, înnebunit de remușcările de conștiință, se prăbușește când Pimen îi relatează că un bătrân orb a fost văzut la mormântul țareviciului ucis. El renunță la domnie în favoarea fiului său Fiodor, pe care îl atenționează despre boieri și apoi moare.
Tabloul 2: Poiană în pădurea de lângă Kromî.
Dmitri apare triumfător înaeintea Moscovei, și este ovaționat de popor și salutat ca un urmaș pe măsură la tron. Un om cu mintea cam rătăcită, prevede Rusiei o soartă tragică.
Galina Ulanova
| Galina Ulanova | |
 Galina Ulanova în 1968 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Галина Сергеевна Уланова |
| Născută | 8 ianuarie 1910 Sankt Petersburg, Imperiul Rus |
| Decedată | (88 de ani) Moscova, Rusia[1] |
| Înmormântată | Cimitirul Novodevicii[*] |
| Părinți | Maria Feodorovna Romanova[*] |
| Căsătorită cu | Yuri Zavadsky[*] |
| Cetățenie | Imperiul Rus URSS Rusia |
| Ocupație | Prima ballerina assoluta |
| Activitate | |
| Alma mater | Academia de balet Vaganova[*] |
| Patronaj | Teatrul Mariinski, Teatrul Bolșoi |
| Organizație | Teatrul Mariinsk[*] Abay Opera House[*] |
| Premii | Artist al Poporului al URSS |
| Profesor pentru | Nina Timofeeva[*] |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
| Modifică date / text | |
Galina Sergheevna Ulanova (în rusă Галина Сергеевна Уланова; n. 8 ianuarie 1910 S.V. 26 decembrie 1909, Sankt Petersburg — d. 21 martie 1998, Moscova) a fost o balerină rusă, considerată una din cele mai bune balerine din secolul al XX-lea.
Galina Ulanova este Artist al Poporului al URSS (1951) Erou al Muncii Socialiste (1974, 1980), laureată a Premiului Lenin (1957) și a patru Premii Stalin de gradul I (1941, 1946, 1947, 1950).
Balerina Galina Ulanova s-a născut la 8 ianuarie 1910, la Sankt Petersburg, părinţii săi fiind artişti ai Baletului Imperial; tatăl său, Sergei Ulanov, era regizor artistic şi mama sa, Maria Romanova, prim-solistă şi profesoară de balet, notează www.independent.co.uk.
A absolvit în 1928, Şcoala de Coregrafie din Leningrad, unde le-a avut ca profesoare pe mama sa şi pe Agrippina Vaganova. A dansat în ''Chopiniana'', producţia de absolvire, dar şi în duetul Dragee şi Prinţul în ''Spărgătorul de nuci''. În acelaşi an a fost admisă în cadrul Teatrului Kirov din Leningrad. Şi-a făcut debutul în rolul Prinţesei Florina din ''Frumoasa adormită'', potrivit http://galinaulanova.com/.
În anul următor, sub îndrumarea Vaganovei, a fost Odette-Odile în "Lacul Lebedelor", excepţionalele sale calităţi fiind astfel recunoscute. A urmat o perioadă de învăţare şi asimilare a rolurilor din ''Corsarul", "Fecioara de gheaţă", "Vârsta de aur", ''Raymonda'' precum şi din alte spectacole.
De-a lungul anului 1930, şi-a lărgit repertoriul clasicilor şi a inclus câteva lucrări contemporane creând roluri concepute de mari maeştrii de balet ai lumii - Vainonen, Goleizovsky, Lopukov, Lavrovsky; totodată, a dansat cu numeroşi parteneri, între care Yuri Kondratov, Konstantin Sergeyev (de care s-a şi îndrăgostit), Mikhail Gabovitch, Yuri Zhdanov şi Nicolai Fadeyechev, conform www.independent.co.uk.
În 1932, a interpretat-o pentru prima oară pe Giselle, în spectacolul de balet cu acelaşi nume. În anul următor a apărut într-o nouă producţie a "Lacului Lebedelor" realizată de Vaganova. În 1934, a fost Masha în "Spărgătorul de nuci", dar cel mai remarcabil eveniment al anului a fost producţia ''Fântâna din Bahcisarai'' în coregrafia lui Zakharov, bazată pe poemul epic al lui Puşkin, în care a dansat partea tragică a spectacolului, portretizând-o remarcabil pe Maria. În 1935, a evoluat în noua versiune a Vaganovei "Esmeralda", ca Diana, iar în 1936, a dansat în ''Iluzii pierdute'', un spectacol bazat pe romanul lui Balzac, a cărui coregrafie a fost semnată de acelaşi Zakharov, extinzându-şi astfel şi mai mult registrul dramatic. A urmat rolul Julieta din ''Romeo şi Julieta'' (1940), compozitorul Serghei Prokofiev creând special pentru ea acest spectacol.
A dansat cu baletul Kirov până în 1944, când s-a transferat la Teatrul Bolşoi din Moscova, devenind prima-balerină a acestuia. Antrenată de Ecaterina Maximova, marea balerină a creat imagini magnifice şi a reunit în dansurile sale cele mai complicate ciocniri dramatice, dezvoltând principiile şi tradiţiile şcolii ruseşti de coregrafie. În 1945, a evoluat pentru prima dată în afara URSS, în cadrul unui turneu efectuat de teatrul Bolşoi în Europa, notează/ http://www.artsalive.ca/.
Evoluţia impresionantă de pe scenă i-a adus recunoaşterea mondială şi i-au fost decernate o serie de premii şi distincţii internaţionale, printre care: Artist al Poporului, URSS (1951), Erou al Muncii Socialiste (1974, 1980), Premiul "Anna Pavlova" al Academiei de Dans de la Paris (1958), Premiul "Oscar Parcelli - Viaţa de dragul dansului" (Milano, 1988), Ordinul de Comandor pentru contribuţia în domeniul artei şi literaturii (Franţa, 1992).
S-a făcut remarcată şi în spectacolele de balet ce aparţineau noii ere, cea de tip sovietic, precum "The Red Poppy" (1949) şi "The Stone Flower" (1954).
După retragerea de pe scenă în 1962, Galina Ulanova a devenit profesoară şi antrenoare de repetiţii la Teatrul Bolşoi.
A fost membru de onoare a Academiei de Ştiinţe şi Arte din Statele Unite ale Americii. La 16 noiembrie 1981, la Paris, UNESCO a dedicat o seară Galinei Ulanova, prezentând spectacolul de balet "În onoarea Ulanovei". O statuie a balerinei, realizată de sculptorul E.A.Yanson-Manizer (1984), se află la Stockholm, iar un bust de bronz realizat de M.K. Anikushin (1984) se găseşte la Sankt Petersburg, potrivit http://galinaulanova.com/.
Galina Ulanova a contribuit la literatura de specialitate, scriind cărţi şi articole, precum: ''Ballerina's School'' (Moscova, 1954); ''Soviet Ballet'' (London, 1954); ''Prokofiev: Articles, Reminiscences'' (Moscova, 1956); ''The Bolshoi Ballet Story'' (1959); ''Ballet Today'' (London, 1957). A dat interviuri la ''Dance Scene'' (1980) şi ''Dancing Times'' (Londra, august 1983), notează https://biography.yourdictionary.com/.
Balerina Galina Ulanova a murit la 21 martie 1998.
Filmografie selectivă
- 1951 Marele concert (Bolșoi konțert), regia Vera Stroyeva
- 1954 Romeo și Julietta (Ромео и Джульетта), regia Leo Arnștam
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu