MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MARȚI 16 MARTIE 2021 / RELIGIE ORTODOXĂ

 16 MARTIE 2021 - RELIGIE ORTODOXĂ

RELIGIE ORTODOXĂ 16 Martie

Sf Mc Sabin Egipteanul; Sf Cuv Hristodul din Patmos; Zi aliturgică; Canonul Mare

Viața Sfântului Mucenic Sabin Egipteanul

    Ţara Egiptului şi cetatea Ermopolis a fost patria Sfântului Mucenic Sabin, care a fost bărbat slăvit în partea aceea şi boier în cetatea sa. Pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305), pentru prigonirea cea cumplită ce era asupra creştinilor, tulburându-se tot Egiptul şi mulţi din cei credincioşi prinzându-se şi muncindu-se, fiind ucişi, Sfântului Mucenic Sabin şi-a lăsat casa sa, boieria, bogăţia şi prietenii şi ieşind pe ascuns din cetatea Ermopolis, se ascundea într-un sat depărtat cu ceilalţi creştini, care fugeau de prigoană şi închizându-se într-o casă mică şi proastă, se nevoia în post şi rugăciuni ziua şi noaptea. Iar slujitorii de idoli au căutat mult pe Sabin, boierul din Ermopolis, ca să-l prindă spre muncire, dar negăsindu-l, s-au mâhnit multă vreme.

    Iar un sărac oarecare, ce venea la fericitul Sabin şi lua hrană şi toate cele trebuincioase din mâinile lui, urmând lui Iuda vânzătorul, s-a dus la slujitorii de idoli şi a zis: "Ce-mi daţi, ca să vă arăt unde este Sabin pe care-l căutaţi?" Iar ei i-au dat doi galbeni. Apoi, mergând după dânsul în satul acela şi văzând casa, au înconjurat-o şi au bătut în uşă. Erau cu Sfântul Sabin în casa aceea, şase creştini şi, crezând că a venit la dânşii cineva din credincioşii fraţi pentru vreo trebuinţă, au deschis uşa. Iar slujitorii de idoli, sărind înăuntru cu mare ură, i-au prins şi i-au legat pe toţi; însă pe Sfântul Sabin l-au legat deosebit, cu două lanţuri grele, şi l-au adus la judecătorul locului aceluia, care se numea Arian.

    Fiind dus la păgâneasca judecată şi mult silit la idoleasca jertfă, nu s-a lepădat de Hristos. Pentru aceea l-au muncit cumplit, l-au zgâriat cu unghii de fier, l-au ars cu foc, iar mai pe urmă, l-au înecat într-un râu, şi astfel şi-a sfârşit nevoinţa muceniciei şi s-a dus să-şi ia cununa biruinţei de la Hristos, dătătorul de nevoinţă. Asemenea şi cei şase creştini prinşi împreună cu dânsul, fiind munciţi, au câştigat de la Domnul aceeaşi slavă în cer.

Viaţa Sfântului Cuvios Hristodul din Patmos 

Sfântul Hristodul (1020-1093), care era de loc din regiunea Neceea, în Bitinia, a fost copilul unor creştini binecredincioşi, Teodor şi Ana şi a primit la botez numele de Ioan. Încă din fragedă pruncie, primi în inima sa seminţele evlaviei şi ale iubirii de cele sfinte, ce aveau să rodească mai târziu îmbelşugat.

Sfntul Hristodul (1020-1093), care era de loc din regiunea Neceea, în Bitinia, a fost copilul unor creştini binecredincioşi, Teodor şi Ana şi a primit la botez numele de Ioan. Încă din fragedă pruncie, primi în inima sa seminţele evlaviei şi ale iubirii de cele sfinte, ce aveau să rodească mai târziu îmbelşugat. A luat schima monahală de tânăr, primind numele de Hristodul („robul lui Hristos” în greceşte).

A dus mai întâi viaţă călugărească în mai multe locuri, pentru ca mai apoi să primească acordul şi ajutorul material al împăratului Alexie I Comneanul (care a domnit în 1081-1118) şi aşa a zidit în insula Patmos o biserică şi o mănăstire în cinstea sfântului Ioan Evanghelistul, aproape de locul unde se află şi peştera în care a petrecut Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan şi a scris Apocalipsa.

Zidurile mănăstirii s-au păstrat până astăzi aşa precum au fost ridicate în veacul al XI-lea. Când însă arabii musulmani au atacat Patmosul, sfântul a trebuit să se refugieze, împreună cu ucenicii săi, în Evia (Epir), unde a şi murit, către sfârşitul secolului al XII-lea (+1093), într-o zi de 16 martie.

Mai târziu, ucenicii săi au aflat moaştele sale întregi şi le-au adus în mănăstirea ctitorită de el în Patmos, unde se găsesc până astăzi şi sunt izvor de multe vindecări şi minuni pentru cei care cer mijlocirea 
sfântului cu credinţă.