MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 21 APRILIE 2021 /ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri

 1. /21 APRILIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri

EVENIMENTE

753 î.Hr.: Conform legendelor, a fost construită Roma de către Romulus și Remus, marcând astfel nașterea vechiului Imperiu Roman.

1918: Baronul Manfred von Richthofen, cunoscut drept „Baronul roșu" a fost ucis într-o confruntare aviatică. În imagine reconstrucția unui avion Fokker DR1, legendarul avion al Baronului roșu.

• 753 î.Hr.: Conform legendelor, a fost construită Roma de către Romulus și Remus, marcând astfel nașterea vechiului Imperiu Roman.
• 1509: Henric al VIII-lea al Angliei devine rege după decesul tatălui său, Henric al VII-lea.
• 1535: Fenomenul halou se observă deasupra Stockholmului și este descris în faimoasa pictură "Vädersolstavlan".
• 1689: Un mare incendiu cuprinde Biserica Neagră din Brașov, distrugând acoperișul și mobilierul din interior.
• 1864: Alexandru Ioan Cuza sancționează Codul Penal care intra în vigoare în anul 1865.
• 1877: Pe toată lungimea graniței dunărene, artileria turcă bombardează malul românesc: Brăila, Calafat, Bechet, Oltenița și Călărași.
• 1882: La Sankt Petersburg, a fost încheiat un acord între România și Rusia, cu privire la lichidarea datoriilor din Războiul din 1877-1878.
• 1895: A fost promulgată Legea minelor, care prevedea, pentru prima dată în România, separarea drepturilor de proprietate asupra subsolului de drepturile de proprietate asupra solului, statul preluând proprietatea asupra zăcămintelor minerale și metalifere.
• 1907: După fuziunea tuturor elementelor politice conservatoare din România, Petre P. Carp este ales președinte al Partidului Conservator (21 aprilie 1907 - 14 mai 1913).
• 1918: Primul Război Mondial: Baronul Manfred von Richthofen, cunoscut drept „Baronul roșu" a fost ucis într-o confruntare aviatică.
• 1944: Femeile din Franța și-au câștigat dreptul de vot.
• 1960: Inaugurarea orașului Brasilia, noua capitală federală a Braziliei (orașul a fost construit între anii 1957 și 1960 după planurile arhitectului Oscar Niemeyer și ale urbanistului Lucio Costa).
• 1965: România a devenit membră a Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI).
• 1967: O lovitură de stat are loc în Grecia, instaurând un regim dictatorial supranumit ”Regimul Coloneiilor”, care a activat până pe 23 iunie 1974. Până pe 17 noiembrie 1973, acesta a fost condus de către Georgios Papadopoulos.
• 1992: Se semnează, la București, Tratatul germano–român privind cooperarea prietenească și parteneriatul în Europa.
• 1995: Exploratorul Teodor Negoiță devine primul român care atinge Polul Nord, în cadrul unei expediții ruse de cercetare.
• 2009: S-a anunțat descoperirea planetei extrasolare Gliese 581 e, care se rotește în jurul stelei Gliese 581 din constelația Balanța, aflată la 20 ani lumină de planeta noastră.

NAȘTERI

• 

  Ecaterina a II-a a Rusiei
   
• 

  Charlotte Brontë, scriitoare britanică
   
• 

  Elisabeta a II-a a Regatului Unit

• 1652: Michel Rolle (n. 21 aprilie 1652 Ambert, Basse-Auvergne; d. 8 noiembrie 1719 Paris) a fost un matematician francez cu contribuții importante la istoria calculului diferențial și integral. Este cel mai cunoscut pentru Teorema lui Rolle (1691) și co-inventator al algoritmului lui Gauss (1690). 

  Michel Rolle
  Michel Rolle
  Date personale
  Născut	21 aprilie 1652 Ambert, Basse-Auvergne
  Decedat	8 noiembrie 1719 (67 de ani) Paris, France
  Naționalitate	Franța
  Cetățenie	Franța
  Ocupație	matematician
  Activitate
  Rezidență	Franța
  Domeniu	Matematică
  Instituție	Académie Royale des Sciences
  Cunoscut pentru	Teorema lui Rolle

• 1729: Țarina Ecaterina a II-a a Rusiei (d. 1796)
• 1795: Vincenzo Pallotti (n. 21 aprilie 1795,^[1] Roma, Statele Papale – d. 22 ianuarie 1850,^[1] Roma, Statele Papale) a fost un preot italian, fondator al Congregației Societății Apostolatului Catolic. Papa Pius al XI-lea l-a numit „precursor al Acțiunii Catolice”. Vincenzo Pallotti s-a născut la Roma, la 21 aprilie 1795, într-o familie cu ascendență nobiliară.
  Primele studii le-a făcut la școala de la San Pantaleone, apoi a mers la colegiu la Roma. La vârsta de 16 ani și-a manifestat dorunța de a deveni preot. La 16 mai 1820 a fost hirotonit preot și a celebrat prima sa liturghie la Frascati.
  La 25 iulie 1820, devenea doctor în teologie și a fost numit profesor de teologie. Era un excelent teolog și ar fi putut face o strălucitoare carieră în învățământul acestei discipline, dar vocația sa l-a purtat mai degrabă spre apostolat.
  Părintele Vincenzo Pallotti a servit la ospiciul Santa Maria degli Angeli, la Institutul Agrar de la Santa Maria della Misericordia, din 1827 director spiritual^[2] al Seminariului Roman, iar din 1833, director spiritual al Colegiului Urban Pontifical „De Propaganda Fide”.
  Parcurgea orașul Roma aducând ajutor material și întărire sufletească populației care trăia în condiții mizere, predicând evanghelia, trăind cu puțin, și împărțind puținul pe care-l avea, ascultând spovezi și ajutându-i sufletește pe toți credincioșii care veneau la el.
  Paralel, în contextul care era cel pe care-l trăia, cu ajutorul câtorva colaboratori, lucra la coordonarea tuturor inițiativelor apostolice care-i implica pe creștini, clerici și laici, astfel încât misiunea și acțiunea Bisericii să se întindă peste tot. Pallotti era convins de importanța carității și de punerea ei în aplicare de către toți catolicii pentru a aduce Vestea cea Bună tuturor.
  Astfel, în 1835, a fondat Pioasa Societate a Misiunilor care va deveni Societatea Apostolatului Catolic, creată pentru animarea grupurilor de preoți și laici lucrând la acțiunea catolică
  De altfel, încă din 1836, Părintele Vincenzo Pallotti a început să promoveze respectarea octavei Epifaniei, care și în prezent este celebrată; scopul său era un semn de apropiere de bisericile orientale.
  Vincenzo Pallotti a murit prematur, la 22 ianuarie 1850, când nici nu împlinise 55 de ani, ca urmare a unei răceli. Opera sa a fost continuată de către colaboratorii săi, iar pallottinii sunt în prezent în număr de circa 2300, în întreaga lume. 

  BEATIFICARE ȘI CANONIZARE

  • A fost declarat venerabil în 1887 de către papa Leon al XIII-lea, care îl considera deja ca un sfânt.
  • A fost beatificat de către papa Pius al XII-lea, la 22 ianuarie 1950.
  • A fost proclamat sfânt de papa Ioan al XXIII-lea, la 20 ianuarie 1963.
  • Sărbătoarea sa a fost fixată pe data de 22 ianuarie.  

    Vincenzo Pallotti
    Vincenzo Pallotti
    Date personale
    Născut	21 aprilie 1795[1]  Roma, Statele Papale
    Decedat	22 ianuarie 1850 (54 de ani)[1]  Roma, Statele Papale
    Înmormântat	Roma
    Cetățenie	Republica Veneția
    Religie	Biserica Catolică
    Ocupație	prezbiter[*] misionar
    Venerație
    Sărbătoare	22 ianuarie
    Apartenența	Pallottines[*]
    Sfinți

• 1816: Charlotte Brontë (pronunție ˈbrɒnti, n. 21 aprilie 1816 – d. 31 martie 1855) a fost o romancieră și poetă engleză, sora mai mare a celorlalte două scriitoare: Emily Brontë și Anne Brontë. Charlotte Brontë, care obișnuia să folosească pseudonimul de Currer Bell, este cunoscută pentru cartea ei Jane Eyre, unul dintre cele mai celebre romane din literatura engleză și cea universală. S-a născut la Thornton și și-a petrecut copilăria și tinerețea la Haworth, bucurându-se de educația sporadică, lectura independentă și libertatea de acțiune ce li se oferea tuturor copiilor din familia ei. Un an petrecut la o școală ieftină pentru fiice de preot, la Cowan's Bridge, unde mâncarea proastă și disciplina exagerat de severă au ruinat sănătatea surorilor ei mai mari Maria și Elizabeth, moarte la 10 și respectiv 11 ani, i-a oferit lui Bronte materialul pentru zugrăvirea școlii din Lowood în romanul „Jane Eyre”.
  În 1831 Brontë a fost trimisă la școala din Roe Head, Dewsbury. Corespondența cu prietenele cunoscute aici, care a durat până la moartea sa, constituie sursa pentru cele mai multe informații biografice despre ea. După trei ani petrecuți acasă ca instructoare a surorilor ei, a revenit la școala de la Roe Head ca guvernantă pentru alți trei ani. În tot acest răstimp, Charlotte nu încetase să scrie. Eforturile ei literare au fost însă descurajate de Robert Southey căruia îi trimisese un manuscris. În vederea deschiderii unei școli pentru fete, Brontë a plecat împreună cu sora sa Emily la Bruxelles ca să învețe limbi moderne, petrecând un an ca elevă, iar un al doilea ca profesoară la pensionul Heger. După eșuarea proiectului și după decăderea definitivă a fratelui lor Branwell, surorile Brontë s-au concentrat din nou asupra activității literare, editându-și pe cont propriu poeziile și oferindu-și romanele la diferite edituri. În 1847 lui Charlotte i-a fost refuzat romanul „The Professor”, dar editorii s-au declarat dispuși să-i accepte un alt roman, „Jane Eyre” (1847), care era dedicat lui Thackeray și care a cunoscut un mare succes.
  

  Coperta primei ediţii a romanului Jane Eyre
  În anul triumfului literar al lui Charlotte, Branwell a murit, iar la înmormântare Emily a răcit și ulterior s-a îmbolnăvit de tuberculoză. La sfârșitul anului a murit și Emily. În primăvara anului 1849, Anne Brontë s-a stins și ea din viață, lăsând-o pe Charlotte singură. Aceasta a mai scris două romane, „Shirley” și „Villette”, iar în 1855 s-a căsătorit cu vicarul tatălui său. A mai trăit încă un an și a murit de tuberculoză, în timp ce era însărcinată.  

  Charlotte Brontë
  Date personale
  Născută	21 aprilie 1816 Thornton, Yorkshire, Anglia
  Decedată	31 martie 1855 (la 38 de ani) Haworth, Yorkshire, Anglia
  Înmormântată	West Yorkshire
  Cauza decesului	cauze naturale[*] (tuberculoză)
  Părinți	Patrick Brontë[*][2] Maria Branwell[*][2]
  Frați și surori	Emily Brontë[2] Anne Brontë[2] Elizabeth Brontë[*][2] Maria Brontë[*][2] Branwell Brontë[*][2]
  Căsătorită cu	Arthur Bell Nicholls[*] (din 29 iunie 1854)[3]
  Naționalitate	engleză
  Cetățenie	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
  Etnie	englezoaică
  Religie	anglicanism[*]
  Ocupație	guvernantă și scriitoare
  Pseudonim	Currer Bell
  Limbi	limba engleză[1]
  Activitatea literară
  Mișcare/curent literar	Realism, Romantism
  Specie literară	roman
  Opere semnificative	Jane Eyre Villette[*] Shirley[*] The Professor[*] Poems by Currer, Ellis, and Acton Bell[*]
  Influențe[ascunde] Robert Burns, Robert Southey, Walter Scott
  A influențat pe[ascunde] George Eliot, Thomas Hardy, Jean Rhys

• 1837: Fredrik Bajer, politician danez, laureat Nobel (d. 1922)
• 1865: Otto Franz Joseph Karl Ludwig Maria, Prinț imperial și arhiduce de Austria, Prinț Regal al Ungariei și Boemiei (21 aprilie 1865 - 1 noiembrie 1906) a fost al doilea fiu al Arhiducelui Karl Ludwig al Austriei și a celei de-a doua soții, Prințesa Maria Annunciata de Bourbon-Două Sicilii. A fost tatăl lui Carol I al Austriei, ultimul împărat al Austriei. 
  Arhiducele Otto Franz și familia.
  La 2 octombrie 1886, s-a căsătorit cu Prințesa Maria Josepha a Saxoniei, fiica regelui George al Saxoniei. Au avut doi fii:
  • Arhiducele Karl Franz al Austriei (1887–1922), care a devenit ultimul împărat al Austriei. Căsătorit cu Zita de Bourbon-Parma; au avut copii.
  • Arhiducele Maximilian Eugen al Austriei (1895–1952). Căsătorit cu Prințesa Franziska von Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst; au avut copii.
  Mariajul a fost nefericit din cauza deselor infidelități ale arhiducelui. Cu una din amante, Maria Schleinzer, a avut doi copii:
  • Alfred Joseph von Hortenau (1892 – 1957)
  • Hildegard von Hortenau (1894 – ?) 
  •  Arhiducele Otto a murit la vârsta de 41 de ani de sifilis pe care l-a contractat în 1904. Fiul său cel mare, Carol, care a devenit moștenitor apoi împărat, în 1919 a plecat în exil și a murit de angină pectorală la vârsta de 34 de ani.
    Asasinarea fratelui său mai mare, Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, la 28 iunie 1914, a dus la izbucnirea Primului Război Mondial.  

    Arhiducele Otto
    Date personale
    Nume la naștere	Otto Franz Josef Karl Ludwig Maria von Österreich
    Născut	21 aprilie 1865 Graz, Austria
    Decedat	1 noiembrie 1906 (41 de ani) Viena, Austro-Ungaria
    Înmormântat	Cripta Capucinilor din Viena
    Cauza decesului	cauze naturale[*] (sifilis)
    Părinți	Arhiducele Carol Ludovic al Austriei Prințesa Maria Annunciata de Bourbon-Două Sicilii
    Frați și surori	Archduchess Maria Annunciata of Austria[*] Arhiducesa Margarete Sophie a Austriei Arhiducesa Elisabeta Amalia a Austriei Arhiducele Ferdinand Karl de Austria Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei
    Căsătorit cu	Prințesa Maria Josepha a Saxoniei
    Copii	Carol I al Austriei Arhiducele Maximilian Eugen
    Cetățenie	Austria
    Religie	catolicism
    Ocupație	aristocrat[*]
    Apartenență nobiliară
    Familie nobiliară	Habsburg-Lorena

• 1887: Prințesa Alexandra Victoria de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg^[1][2] (21 aprilie 1887 - 15 aprilie 1957) a fost a doua fiică^[1][2] a lui Friedrich Ferdinand, Duce de Schleswig-Holstein și a soției sale, Prințesa Carolina Matilda de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg.  

  Prințesa Alexandra Victoria
  Prințesa Alexandra Victoria de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg
  Prințesa Alexandra Victoria cu fiul ei, Prințul Alexander Ferdinand.
  Date personale
  Nume la naștere	Alexandra Viktoria Auguste Leopoldine Charlotte Amalie Wilhelmine
  Născută	21 aprilie 1887 Grünholz, Schleswig-Holstein, Prusia
  Decedată	15 aprilie 1957 (69 de ani) Lyon, Franța
  Părinți	Friedrich Ferdinand, Duce de Schleswig-Holstein Prințesa Carolina Matilda de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg
  Frați și surori	Wilhelm Friedrich, Duce de Schleswig-Holstein Prințesa Helena Adelaide de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Princess Adelaide of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Prințesa Victoria Adelaide de Schleswig-Holstein Princess Karoline Mathilde of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*]
  Căsătorită cu	Prințul August Wilhelm al Prusiei Arnold Rümann
  Copii	Prințul Alexander Ferdinand al Prusiei
  Cetățenie	Germania
  Ocupație	aristocrat[*] pictoriță
  Apartenență nobiliară
  Titluri	Prințesă
  Familie nobiliară	Casa de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Casa de Hohenzollern

• 1889: Paul Karrer, chimist elvețian, laureat al Premiului Nobel (d. 1971)
• 1914. Aurel Al. Leluțiu (n. 21 aprilie 1914, Olteț, comuna Viștea de Jos, județul Brașov — d. 23 decembrie 1980, Blaj) a fost un preot român unit, al patrulea fiu al familiei Alexandru și Maria Leluțiu. Tatăl său a murit în Primul Război Mondial, așa că unchiul său, căpitanul Alexandru Leluțiu, a rămas să se îngrijească de familie.
  Tânărul Aurel Leluțiu a urmat liceul Aurel Vlaicu la Orăștie și apoi la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. Proaspăt bacalaureat, în anul 1932, la doar 18 ani, datorită chemării sale religioase, este trimis să studieze 9 ani la Pontificio Atenaeo Urbano de Propaganda Fide, la Roma. Prietenul său, viitorul cardinal Alexandru Todea, îl va găsi la Roma peste 3 ani. Todea s-a întors la Blaj în anul 1940, în timp ce Aurel Leluțiu va rămâne încă un an, luând două doctorate, unul în teologie bizantină, altul în științe ecleziastice orientale, ambele obținute cu notă maximă (magna cum laude).
  După finalizarea studiilor în cetatea eternă, se reîntoarce în țară, fiind numit profesor de religie la Liceul Sf. Vasile cel Mare din Blaj, iar episcopul greco-catolic Ioan Suciu l-a numit profesor de filosofie morală la Academia Teologică din Blaj.
  

  Ziua Hirotonirii - 25 martie 1939 Preot Aurel Leluțiu împreună cu cardinalul Alexandru Todea
  În anul 1948, în urma desființării Bisericii Române Unite cu Roma, a fost arestat și dus la mănăstirea Obreja, Alba. Printr-un concurs de împrejurări, scapă de aici și se ascunde până în anul 1951, când este arestat din nou, dus la București la Ministerul de Interne, judecat și condamnat pe viață. Această pedeapsă a fost comutată ulterior la 25 de ani, din care a executat 14 ani prin închisorile comuniste de la Jilava, Sighetu Marmației, Râmnicu Sărat, Pitești și Gherla. În închisoare a fost statornic în credință și a avut o comportare demnă. Era foarte aspru cu sine însuși, dar foarte îngăduitor față de ceilalți oameni. A fost eliberat la data de 23 august 1964.
  A trecut la cele veșnice în urma unui atac de cord, la 23 decembrie 1980, în gara Câmpia Libertății de lângă Blaj.  
  Preot Aurel Al. Leluțiu
• 1925: Mia Barbu (n. 21 aprilie 1925, Buda, județul Ilfov – d. ?) a fost o cunoscută solistă de muzică populară și romanțe și profesoară de canto popular din România. S-a născut la data de 21 aprilie 1925 în localitatea Buda, județul Ilfov.^[1]
  Studiile muzicale le face la Conservatorul din București cu profesorii Ioan Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (istoria muzicii), Harry Brauner și Sabin Drăgoi (folclor). Se perfecționează apoi cu Elena Firănescu și Victoria Costescu-Duca (canto).^[1]
  Pe 18 decembrie 1947 debutează la Radio București cu orchestra de muzică populară dirijată de Nicu Stănescu (va colabora cu Radiodifuziunea Română timp de 30 de ani).^[1]
  Între 1951-1953 devine solistă-vocală la Ansamblul de cântece și dansuri al Capitalei.
  Între 1953-1954 cânta la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” din București.^[2]
  Între 1954-1956 ajunge solistă-vocală la Orchestra de muzică populară a Ansamblului „Ciocârlia” din București, activând sub bagheta dirijorului Victor Predescu.
  Între 1955-1986 activează ca profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”.^[3]
  În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”.^[3]
  A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri.^[3]
  A fost membră în juriul de creație a Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, ediția a XVI-a (1983), avându-i colegi pe: Nicolae Călinoiu, Nicolae Kirculescu, Gelu Solomonescu, Vasile Veselovski, George Sbârcea, Petre Codreanu, Viorel Cosma, Ioan Budoiu, Marcel Roșca, Sabin Păutza, Dan Verona. A fost distinsă în anul 1968 cu medalia „Ordinul Meritul Cultural” clasa a V-a pentru activitatea sa ca solistă de romanțe.  

  Mia Barbu
  Date personale
  Nume la naștere	Barbu Maria
  Născută	21 aprilie 1925, Buda, județul Ilfov, România
  Decedată	?
  Ocupație	cântăreață
  Activitate
  Gen muzical	populară, romanțe, lied
  Case de discuri	Electrecord
  Premii	Ordinul Meritul Cultural

• 1926: Elisabeta a II-a (nume la naștere, în engleză Elizabeth Alexandra Mary; n. 21 aprilie 1926, Mayfair[*], Regatul Unit^[11]) este Regina a șaisprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth. Acestea sunt: Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vicențiu și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.
  A urcat pe tron la 6 februarie 1952. Este cel mai longeviv monarh în viață din lume, iar în istoria Marii Britanii are cea mai lungă domnie, depășind-o pe Regina Victoria la 9 septembrie 2015. A domnit mai mult decât cei patru precursori ai ei la un loc (Eduard al VII-lea, George al V-lea, Eduard al VIII-lea și George al VI-lea). Jubileele de Argint, de Aur și de Diamant ale Reginei Elisabeta a II-a s-au sărbătorit în 1977, 2002 și respectiv 2012.
  Elisabeta s-a născut în Londra ca prim copil al Ducelui și Ducesei de York, mai tarziu cunoscuți ca Regele George al VI-lea și Regina Elisabeta, ea a fost educată în privat acasă. Tatăl ei a urcat la tron după ce fratele său, Edward al VIII-lea a abdicat în anul 1936, Elisabeta devenind urmașă la tron. Ea a început să preia obligațiile publice în cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, servind în Serviciul Teritorial Auxiliar. În 1947, ea s-a căsătorit cu Prințul Filip, Duce de Edinburgh, un fost prinț al Greciei și a Danemarcei, cu care are 4 copii: Charles, Prinț de Wales; Anne, Prințesă Regală; Andrew, Duce de York și Edward, Conte de Wessex. 
  Prințesa Elisabeta la vârsta de trei ani, în 1929.
  Elisabeta s-a născut la Londra, la 21 aprilie 1926,^[14] fiind primul copil al Prințului Albert, Duce de York (viitorul rege George al VI-lea) și al Ducesei de York. Prințul Albert a fost al doilea fiu al regelui George al V-lea și al prințesei Mary de Teck, a cărei bunică a fost contesa Claudine Rhédey din Sângeorgiu de Pădure.
  Elisabeta a fost numită după mama ei, Elisabeta Bowes-Lyon, după străbunica paternă, regina Alexandra, și după bunica paternă, Mary de Teck. Familia o alinta pe Elisabeta cu diminutivul Lilibet.^[15] În copilărie era foarte apropiată de bunicul său, George al V-lea, pe care l-a ajutat să se refacă după boala sa din 1929.^[16][17]
  La naștere, Elisabeta era a treia în ordinea succesiunii la tronul britanic, în urma unchiului ei, Prințul de Wales (care avea să devină regele Eduard al VIII-lea), și a tatălui ei. Când tatăl ei a devenit rege în 1936, după abdicarea lui Eduard al VIII-lea, Elisabeta a devenit moștenitoarea tronului și a primit titlul de Alteța Sa Regală Prințesa Elisabeta.
  Elisabeta avea treisprezece ani când a început cel de-Al Doilea Război Mondial, iar ea și sora ei mai mică, Prințesa Margaret, au fost duse la Castelul Windsor în Berkshire. Unii au propus ca prințesele să fie duse în Canada, la Castelul Hatley, însă mama lor a spus: „Copiii nu vor pleca fără mine. Eu nu-l voi părăsi pe rege. Iar regele nu va pleca niciodată.” ^[18] La vârsta de 13 ani, Elisabeta l-a cunoscut pe viitorul său soț, Prințul Filip al Greciei și Danemarcei.^[19] S-a îndrăgostit de el și a început să-i scrie, cât timp acesta era în Marina Regală.
  În 1945, la vârsta de 18 ani, Prințesa Elisabeta și-a convins tatăl că ar trebui să i se permită să contribuie în mod direct la efortul de război. Ea a aderat la „Women's Auxiliary Territorial Service”, cu nr. 230873, și a fost instruită ca mecanic de locomotivă. În vara lui 1946, Prințul Filip a cerut-o în căsătorie pe Elisabeta. S-au căsătorit la 20 noiembrie 1947. Filip îi este văr de gradul doi, prin regele Christian al IX-lea al Danemarcei, și văr de gradul trei, prin regina Victoria. Înainte de căsătorie, Filip a renunțat la titlul de Prinț al Greciei și Danemarcei, a luat titlul de Lt. Filip Mountbatten, după numele mamei sale, a fost naturalizat britanic și s-a convertit la anglicanism. Chiar înainte de nuntă a fost numit Duce de Edinburgh și a primit titlul de Alteța Sa Regală. Fostul rege Eduard, unchiul Elisabetei, nu a fost invitat la nuntă.^[22]
  După căsătorie, cuplul și-a ales ca reședință Casa Clarence din Londra. Prințesa Elisabeta a mers în vizite oficiale împreună cu ducele de Edinburgh în Franța și în Grecia. Primul lor copil, Prințul Charles, s-a născut la 14 noiembrie 1948. Al doilea lor copil, Anne, s-a născut la 15 august 1950.
  În vara lui 1951, Elisabeta și Filip pornesc într-un turneu oficial în Canada și Statele Unite. Turneul urma să fie continuat în Australia și Noua Zeelandă, însă a fost anulat din cauza agravării stării de sănătate a regelui George al VI-lea. Acesta s-a stins din viață la 6 februarie 1952, Elisabeta devenind regină. 
  Încoronarea reginei Elisabeta a II-a, iunie 1953.
  Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953, iar ceremonia solemnă a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. La ceremonie au fost prezenți reprezentanții nobilimii britanice, alături de publicul larg, reprezentanți străini și ai Commonwealth-ului. Toți cei prezenți au asistat la întreaga procesiune în ciuda ploii torențiale. Ceremonia a fost transmisă la radio în întreaga lume și, pentru prima oară, la cererea reginei, a fost prezentă și televiziunea.
  Noua regină și Ducele de Edinburgh s-au mutat la Palatul Buckingham.^[23] Odată cu urcarea pe tron a Elisabetei, potrivit tradiției, casa regală ar fi urmat să ia numele soțului ei, devenind Casa de Mountbatten. Cu toate acestea, regina Mary și primul ministru Winston Churchill s-au opus, iar casa regală și-a păstrat numele de Casa de Windsor, spre nemulțumirea ducelui, care s-a plâns că este „singurul om din țară care nu are voie să dea numele propriilor săi copii.” ^[24] În 1960, la câțiva ani după moartea reginei Mary și demisia lui Churchill, regina Elisabeta a acceptat ca urmașii ei și ai lui Filip pe linie masculină, care nu poartă titluri regale, să aibă numele de familie Mountbatten-Windsor.^[25]
  În 1957, Elisabeta a făcut o vizită de stat în Statele Unite unde s-a adresat Adunării Generale a Națiunilor Unite. În același tur, a deschis a 23-a sesiune a parlamentului canadian, devenind primul monarh care deschide o sesiune parlamentară canadiană. Doi ani mai târziu, a vizitat din nou Statele Unite ca reprezentant al Canadei. În 1961, a făcut un tur în Cipru, India, Pakistan, Nepal și Iran.^[26]
  În fiecare an, regina deschide sesiunea parlamentului britanic. Singurele excepții au fost în 1959 și 1963, când era însărcinată cu Prințul Andrew și, respectiv, cu prințul Edward.^[27]
  

  Prințul Filip și Elisabeta a II-a, octombrie 1992.
  În anii '60-'70 a avut loc decolonializarea Africii și a Caraibelor. Peste 20 de țări și-au câștigat independența față de Marea Britanie.
  În 1977 a avut loc Jubileul de Argint (aniversarea a 25 de ani de domnie). În Commonwealth au avut loc numeroase evenimente aniversare, reafirmând popularitatea reginei. În 1978, Elisabeta a II-a l-a primit pe dictatorul comunist al României Nicolae Ceaușescu într-o vizită de stat în Marea Britanie.^[28]
  În 1981, la numai șase săptămâni înaintea nunții Prințului Charles cu Lady Diana Spencer, un adolescent de 17 ani, Marcus Sarjeant, a tras șase focuri de armă înspre regină. Mai târziu s-a descoperit că au fost gloanțe oarbe. Sarjeant a fost condamnat la cinci ani de închisoare și eliberat după trei ani.^[29]
  În 1991, în urma victoriei din Războiul din Golf, Elisabeta a II-a a devenit primul monarh britanic care s-a adresat Congresului Statelor Unite.^[30]
  Anul următor a fost foarte dificil pentru familia regală, fiind marcat de despărțirea Prințului Charles de Diana Spencer și a prințului Andrew de Sarah Ferguson, precum și de divorțul Prințesei Anne de Mark Phillips. În plus, în timpul unei vizite de stat în Germania în octombrie, un grup de demonstranți furioși din Dresda au aruncat cu ouă în regină^[31], iar în noiembrie, Castelul Windsor a suferit mari pagube în urma unui incendiu.^[32] Într-un discurs ținut pe 24 noiembrie 1992, pentru a marca 40 de ani de la urcarea pe tron, regina a spus că anul 1992 a fost un „annus horribilis” pentru ea.
  

  Elisabeta a II-a și George W. Bush în timpul unui dineu de stat la Casa Albă, 7 mai 2007.
  Primul-ministru John Major a reformat finanțele regalității, astfel că, începând cu anul 1993, regina a început să plătească impozit pe venit pentru prima dată în istorie.
  În 2002 regina a sărbătorit Jubileul de Aur, marcând astfel cei 50 de ani de domnie. Un milion de oameni au participat în fiecare zi în cele trei zile de sărbătoare la Londra^[33], iar entuziasmul manifestat de public pentru Elisabeta a fost mai mare decât au prezis mulți jurnaliști.^[34]
  Deși Elisabeta s-a bucurat de o stare bună de sănătate de-a lungul vieții, în 2003 a suferit o intervenție chirurgicală la ambii genunchi, iar în iunie 2005 și-a anulat participarea la mai multe evenimente oficiale după contractarea unei răceli puternice.
  În mai 2007, The Daily Telegraph a scris din surse anonime că regina este „exasperată și frustrată” de politicile premierului britanic Tony Blair și că și-a arătat îngrijorarea că forțele armate britanice au fost suprasolicitate în Irak și Afganistan.^[35] Totuși regina a admirat eforturile lui Blair pentru pace în Irlanda de Nord.^[36]
  Elisabeta a vizitat pentru a 16-a oară Australia în octombrie 2011, într-un tur supranumit de presă „de rămas bun”, dată fiind vârsta reginei.^[37]
  În ciuda vârstei înaintate, Elisabeta a declarat că nu are intenția să abdice,^[38] deși în timp tot mai multe dintre îndatoririle ei publice vor fi preluate de Prințul Charles.^[39]
  Regina a sărbătorit Jubileul de Diamant în 2012, marcând 60 de ani de domnie, ea devenind șeful de stat britanic cel mai longeviv (depășindu-l pe Richard Cromwell) la 29 ianuarie 2012, la vârsta de 85 de ani. De asemenea, la 9 septembrie 2015, la vârsta de 89 de ani, a devenit monarhul britanic cu cea mai lungă domnie (depășind-o pe regina Victoria, care a domnit 63 de ani și 216 zile).
  Regina Elisabeta a deschis Jocurile Olimpice de vară de la Londra la 27 iulie 2012 și pe cele paralimpice la 29 august. Tatăl ei, George al VI-lea, a deschis Jocurile Olimpice de la Londra din 1948, iar străbunicul ei, Eduard al VII-lea, pe cele de la Londra din 1908. De asemenea, Elisabeta a mai deschis Jocurile Olimpice de la Montréal din 1976, iar Prințul Filip pe cele de la Melbourne din 1956.
  La 6 februarie 2017, ea a devenit primul monarh britanic care a celebrat Jubileu de Safir.^[40]
  Prințul Filip s-a retras din îndatoririle oficiale ca soț al reginei în august 2017.^[41] Regina nu intenționează să abdice,^[42] totuși este de așteptat ca Prințul Charles să-și asume mai mult din volumul de muncă, în timp ce Elisabeta, care a sărbătorit 91 de ani în 2017, îndeplinește mai puține angajamente publice. 
  Regina Elisabeta și Prințul Filip la Toronto, Ontario, în Canada, 2010.
  Fiind monarh constituțional, regina nu își exprimă opiniile politice în public. Ea are un profund sentiment al datoriei religioase și civice și ia în serios jurământul de la încoronare.^[43][44] Deține rolul oficial de șef al Bisericii Anglicane.
  Credința reginei transpare în mesajele anuale de Crăciun difuzate în Commonwealth, cum ar fi cel din anul 2000 când a vorbit despre semnificația teologică a mileniului, cu ocazia aniversării a 2000 de ani de la nașterea lui Hristos.
  Elisabeta sponsorizează peste 600 de organizații caritabile.^[45] Principalele hobby-uri ale reginei sunt echitația și câinii.^[46] De obicei poartă paltoane și pălării decorative, care îi permit să fie văzută cu ușurință într-o mulțime.^[47]
  În 1957, Lordul Altrincham a acuzat-o pe regină că are discursuri de „școlăriță pedantă”, însă a fost o critică extrem de rară.^[48] La sfârșitul anilor 1960, în încercarea de a moderniza imaginea monarhiei, s-a făcut un documentar de televiziune despre familia regală și s-a televizat învestitura Prințului Charles ca Prinț de Wales.^[49]
  În anii 1980 criticile la adresa familiei regale s-au intensificat, popularitatea Elisabetei atingând cel mai scăzut nivel în anii 1990. Sub presiunea opiniei publice, regina a început atunci să plătească impozit pe venit și a deschis Palatul Buckingham pentru public.^[50] Nemulțumirea față de monarhie a atins apogeul la moartea Prințesei Diana, însă popularitatea reginei a început să își revină după difuzarea discursului ei la cinci zile după moartea Dianei.^[51]
  În noiembrie 1999, un referendum în Australia cu privire la viitorul monarhiei a favorizat menținerea acesteia.^[52] Sondajele din Marea Britanie din 2006 și 2007 au arătat un sprijin puternic pentru Elisabeta,^[53][54][55] iar referendumurile din Tuvalu în 2008 și Sfântul Vicențiu și Grenadine din 2009 au respins propunerile de a se aboli monarhia. 

  COPII

  Nume	Naștere	Căsătorie		Copiii lor	Nepoții lor
  		Dată	Soț/Soție
  Prințul Charles, Prinț de Wales	14 noiembrie 1948	29 iulie 1981 Divorț 28 august 1996	Lady Diana Spencer	Prințul William, Duce de Cambridge	Prințul George de Cambridge Prințesa Charlotte de Cambridge Prințul Louis de Cambridge
  				Prințul Henry de Wales	Archie Harrison Mountbatten-Windsor
  		9 aprilie 2005	Camilla Parker Bowles	N/A
  Prințesa Anne, Prințesă Regală	15 august 1950	14 noiembrie 1973 Divorț 28 aprilie 1992	Mark Phillips	Peter Phillips	Savannah Phillips Isla Phillips
  				Zara Tindall	Mia Tindall Lena Tindall
  		12 decembrie 1992	Timothy Laurence	N/A
  Prințul Andrew, Duce de York	19 februarie 1960	23 iulie 1986 Divorț 30 mai 1996	Sarah Ferguson	Prințesa Beatrice de York	N/A
  				Prințesa Eugenie de York	N/A
  Prințul Edward, Conte de Wessex	10 martie 1964	19 iunie 1999	Sophie Rhys-Jones	Lady Louise Windsor	N/A
  				James, Viconte Severn	N/A

  
  

• Jump to navigationJump to search

  Elisabeta a II-a
  [arată]
  Elisabeta a II-a în 2015
  Date personale
  Nume la naștere	Elizabeth Alexandra Mary
  Născută	21 aprilie 1926 (93 de ani)[2][3][4][5][6][7][8][9][10]  Mayfair[*], Regatul Unit[11]
  Părinți	George al VI-lea al Regatului Unit[11] Elizabeth Bowes-Lyon[11]
  Frați și surori	Prințesa Margaret, Contesă de Snowdon[11]
  Căsătorită cu	Prințul Filip, Duce de Edinburgh (c. 1947)
  Copii	Charles, Prinț de Wales Anne, Prințesă Regală Andrew, Duce de York Edward, Conte de Wessex
  Cetățenie	Regatul Unit
  Religie	Biserica Anglicană[12] Biserica Scoției[*][13]
  Ocupație	monarh
  Apartenență nobiliară
  Titluri	regină[*] Prințesă (până la 6 februarie 1952)[1] ducesă[*]
  Familie nobiliară	Casa de Windsor
  Domnie
  Domnie	6 februarie 1952 - prezent (68 ani, 71 zile)
  Încoronare	2 iunie 1953
  Predecesor	George al VI-lea

• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 1931: Gabriel-Marie-Joseph-Anselme de Broglie-Revel (n. 21 aprilie 1931) este un istoric și om de stat francez, membru de onoare al Academiei Române (din 2007). 

  Gabriel de Broglie
  Gabriel de Broglie
  Date personale
  Născut	21 aprilie 1931 (88 de ani)  Versailles, Franța
  Copii	Charles-Édouard de Broglie[*]
  Cetățenie	Franța
  Ocupație	eseist[*] oficial[*]
  Activitate
  Alma mater	Școala Națională de Administrație din Franța Institut d'études politiques de Paris Q3577698[*]
  Premii	Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*] cavaler al Ordinului Național de Merit[*] Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*] Commander of the French Order of Academic Palms[*] Ordinul de Merit al Republicii Austria în grad de Comandor de Argint[*] Grand Prix Gobert[*] (1985) Commander with Star of the Order of Merit of the Republic of Poland[*][1] Q3405357[*] (1987) Ambassadors' Prize[*] (1990) Albéric-Rocheron Prize[*] (1979) Broquette-Gonin prize in history[*] French Excellence Award[*] (2013) Commander of the Order of Merit of the Italian Republic[*] Ordinul Pro Merito Melitensi Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare ofițer[*] Albéric-Rocheron Prize[*] (1981)
  Membru de onoare al Academiei Române

• 1938: Vasile Spătărelu, compozitor și profesor român (d. 2005)
• 1941: Florea Voinea (n. 21 aprilie 1941 în Puchenii) este un fotbalist român care a jucat pe postul de atacant. statisticile carierei:
• Meciuri jucate în Divizia A: 251 meciuri - 117 goluri
• Meciuri jucate în Ligue 1: 50 meciuri - 18 goluri
• Cupe europene: 16 meciuri - 2 goluri
• Romania U-23 12 meciuri - 4 goluri
• România "B" 2 meciuri - 3 goluri
• Echipa națională de fotbal a României 1 meci - 0 goluri
• Echipa olimpică de fotbal a României 1 meci - 0 goluri
• 1951: Ion Călin (n. 21 aprilie 1951, Vulpeni, Olt, România) este un politician român, membru al Partidul Social Democrat. În legislatura 2016-2020, Ion Călin este membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Cehă, Republica Franceză-Adunarea Națională, Regatul Spaniei. Ion Călin a fost membru în următoarele grupuri parlamentare de prietenie:
  • în legislatura 2004-2008: Republica Argentina, Regatul Spaniei, Albania;
  • în legislatura 2008-2012: Regatul Spaniei, Republica Orientală a Uruguayului, Republica Venezuela;
  • în legislatura 2012-2016: Republica Portugheză, Republica Orientală a Uruguayului, Republica Coasta de Fildeș.
  Ion Călin a fost prefect al Prefecturii Dolj în perioada 2003-2004.
• 1951: William Totok, scriitor și publicist german originar din România
• 1956: Gheorghe Sarău, lingvist român
• 1957: Gabi Ionașcu (n. 21 aprilie 1957) este un senator român, ales în 2016.
• 1958: Andie MacDowell, actriță și fotomodel american
• 1963: Tatiana Stepa (n. 21 aprilie 1963, Lupeni, județul Hunedoara - d. 7 august 2009, București) a fost o cântăreață română de muzică folk. Tatiana este unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Mama ei, olteancă din Gorj a fost dată slugă de la zece ani. Tatăl ei, moldovean din Roman, a fost copil de regiment. Cei doi au fugit în Valea Jiului să scape de sărăcie și de umilință. Tatiana a fost înconjurată de muzică de la o vârstă fragedă. A cântat prima dată pe scenă când era la grădiniță. În copilărie a urmat cursuri de balet, vioară și pian. A făcut vioara 8 ani, ca instrument principal. A făcut "Liceul de Arhitectură" din București. Aici a fost primul loc în care a auzit muzică folk. Pentru că făcuse vioara ani de zile, nu i-a fost greu să cânte la chitară. În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraș, a debutat în Cenaclul Flacăra cu un cântec numit "Și-am să-mi fac o doină(versuri Adrian Gavrila) ", rămânând în componența acestuia până în anul 1985, după care, din anul 1992 până în anul 1996, a fost membră a Cenaclului "Totuși Iubirea", participând la peste 2.000 de spectacole, atingând un maxim de 50.000 de spectatori la un concert aniversar de la Galați. După interdicția din 1985 a "Cenaclului Flacăra" și a ei ca artistă, a lucrat vreme de 11 ani la mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la București.
  Din anul 1996 până în 2009 a mai susținut peste 1.000 de spectacole pe majoritatea scenelor marilor orașe din România, Italia, Germania, Franța, Republica Moldova, Bulgaria. A fost invitată anual la toate marile festivaluri de muzică folk din țară (Om Bun, Folk you, Sighișoara, Folkfest, Bistrița, Alba-Iulia, Târgu Jiu, Baia Mare, Piatra Neamț, Galați etc.) și la alte festivaluri concurs de muzică folk și poezie. A compus atât pe versuri proprii, cât și pe ale unor poeți din literatura universală și română: Federico García Lorca, Esenin, Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Elena Farago, Ioan Alexandru, Camelia Radulian. A cântat singură, apoi împreună cu Magda Pușkaș au format grupul Partaj.
  Ultimul recital l-a susținut în cadrul festivalului Folk You de la Vama Veche în data de 31 iulie 2009.
  A încetat din viață vineri, 7 august 2009, în jurul orei opt dimineața, la Spitalul Militar din București. Cântăreața avea 46 de ani și suferea de cancer de col uterin.  

  Tatiana Stepa
  Date personale
  Nume la naștere	Tatiana Stepa
  Născută	21 aprilie 1963 Lupeni, România
  Decedată	7 august 2009 (46 de ani) București, România București, România
  Cauza decesului	cauze naturale[*] (Cancer de col uterin)
  Cetățenie	România
  Ocupație	Muzician, Compozitor, Vocalist
  Activitate
  Alte nume	Tatiana Filipoiu[necesită citare]
  Gen muzical	Muzică folk
  Instrument(e)	Chitară
  Ani de activitate	1982 - 2009
  Case de discuri	Electrecord
  Interpretare cu	Cenaclul Flacăra Cenaclul „Totuși iubirea“ Partaj

• 1966: Arhiducele Sigismund de Austria, Mare Duce de Toscana (Sigismund Otto Maria Josef Gottfried Henrich Erik Leopold Ferdinand Von Habsburg-Lothringen; n. 21 aprilie 1966) este actualul șef al ramurei toscane a Casei de Habsburg-Lorena. Sigismund s-a născut la Lausanne și este fiul Arhiducelui Leopold Franz de Austria și a primei lui soții, Prințesa Laetitia d'Arenberg, născută Laetitia de Belzunce (și adoptată de tatăl ei vitreg Erik, al 11-lea Duce de Arenberg).^[1] Sigismund a fost educat în informatică și a lucrat ca bancher.^[2]
  În 1993 tatăl lui Sigismund, Leopold Franz, a renunțat la drepturile sale ca Șef al Casei de Habsburg-Toscana în favoarea fiului său, din cauza celei de-a doua căsătorii (după divorț) care a intrat în conflict cu legile romano-catolice ale Ordinului Sfântului Ștefan.
  Sigismund a crescut în Uruguay și Elveția cu mama și tatăl său.
  În 1999, Sigismund s-a căsătorit cu Elyssa Edmonstone (n. 1973), singura fiică a lui Archibald Bruce Edmonstone, al 7-lea baronet Duntreath și a celei de-a doua soții, Juliet Elizabeth Deakin.^[3] Arhiducesa este o stră-strănepoată a antrepenorului american Marshall Field, și verișoară de gradul trei cu Camilla, Ducesă de Cornwall. Familia Edmonstone este o veche familie scoțiană care a atins rangul de baronet în 1774; cel mai cunoscut membru al familiei este metresa regală Alice Keppel. Sigismund și Elyssa au divorțat la 25 iunie 2013. Cuplul are 3 copii:
  • Arhiducele Leopold Amadeo, Mare Prinț de Toscana (n. 9 mai 2001), moștenitor la conducerea Casei de Toscana
  • Arhiducesa Tatiana de Austria, Princess of Tuscany (n. 3 martie 2003)
  • Arhiducele Maximilian de Austria, Prinț de Toscana (n. 27 mai 2004)
  Sigismund locuiește cu familia la Lausanne, Elveția.  

  Arhiducele Sigismund
  Date personale
  Născut	21 aprilie 1966 (53 de ani) Lausanne, Elveția
  Părinți	Leopold Franz de Habsburg-Toscana Laetitia d'Arenberg[*]
  Căsătorit cu	Elyssa Edmonstone (c. 1999–2013)
  Copii	Arhiducele Leopold Amadeo, Mare Prinț de Toscana Arhiducesa Tatiana Arhiducele Maximilian
  Cetățenie	Elveția
  Ocupație	aristocrat[*]
  Apartenență nobiliară
  Titluri	duce
  Familie nobiliară	Casa de Habsburg-Lorena
  Șeful Casei de Habsburg-Toscana
  Domnie	1993 – prezent
  Predecesor	Arhiducele Leopold Franz
  Succesor	Arhiducele Leopold Amadeo

• 1968: Toby Stephens (născut la 21 aprilie 1969) este un actor englez de teatru și film, care a apărut în filme de la Hollywood, dar și de la Bollywood. Este cunoscut pentru rolul personajului negativ Gustav Graves din filmul cu James Bond, Die Another Day (2002), Edward Fairfax Rochester din adaptarea BBC a lui Jane Eyre (2006), și pentru rolul căpitanului Flint din serialul Vele negre. În mai 2007, Toby Stephens și soția lui, actrița neo-zeelandeză Anna-Louise Plowman, au avut primul lor copil, băiețelul Eli Alistair.^[2] Răposatul Simon Gray, renumit scenarist britanic, a fost anunțat ca naș a lui Eli.^[3] Stephens și soția lui au devenit pentru a doua oară părinți în mai 2009, când s-a născut fetița Tallulah.^[4] Cuplul a avut și al treilea copil, fetița Kura, în septembrie 2010.  

  Toby Stephens
  Date personale
  Născut	21 aprilie 1969 (50 de ani) Londra, Anglia, Regatul Unit
  Părinți	Maggie Smith Robert Stephens
  Frați și surori	Chris Larkin[*]
  Căsătorit cu	Anna-Louise Plowman (2001–prezent)
  Număr de copii	3
  Copii	3
  Cetățenie	Regatul Unit
  Ocupație	Actor
  Alma mater	London Academy of Music and Dramatic Art[*][1] Aldro[*] Seaford College[*]
  Ani de activitate	1992–prezent
  Alte premii
  Theatre World Award[*] (1999)

• 1973: Alin Gheorghiu, prim–balerin la Opera Națională București
• 1976.Iosif Moldovan (n. 21 aprilie 1976) este un deputat român, ales în 2012.
• 1985: Paul Mărăcine^[2][3] (n. 21 aprilie 1985), cunoscut sub pseudonimul Spike este un cântăreț și regizor român. 

  2002

  În 2002 apare prima piesă la un concurs de pe un site și încep să se facă primele înregistrări. În urma unor discuții, Spike trimite un demo trupei Cosa Nostra, iar membrii trupei îi oferă șansa să apară pe următorul album care din nefericire nu a mai fost lansat. Urmează o perioadă de gândire în care se pun în ordine următoarele proiecte. Tot în această perioadă Spike începe o serie de concerte prin cluburile bucureștene alături de trupa Cosa Nostra și trupa Casino.
  Spike nu mai comunică cu Cosa Nostra și pornește pe cont propriu. În următoarele luni, la îndemnul prietenilor, Spike pregătește un demo pentru „Acțiunea Instrumentalul” lansată de trupa Paraziții, dar în urma unor probleme, demo-ul nu a mai putut fi trimis, fapt care a pornit o perioadă de liniște și lipsă de inspirație. După ce s-au mai liniștit apele, Spike a lucrat un demo și l-a expediat către Roton. Răspunsul a ajuns într-o săptămână, iar casa de discuri părea interesată de piese și a mai cerut un demo până să-și facă o părere. După acest demo, nu s-a mai auzit nimic, și Spike a luat-o ca pe un refuz. Au urmat vreo 2 luni de pauză, iar când totul părea că se pierde, Spike primește un telefon în care este anunțat că piesa „Nimic Personal”, care era un demo pentru Roton, a intrat pe compilația Loop Records lansată de o casă de discuri. Piesele demo ajung la urechile băieților de la Paraziții care au fost interesați de ce se aude.
  2004 - 2006
  În 2004, în urma unui concert într-un club din București, Spike se întâlnește pentru prima oară cu Ombladon și află că s-ar putea să apară pe viitorul său album solo, Condoleanțe. Discuția se încheie și apare o colaborare între cei doi: „Probleme Personale”.
  În 2005 semnează cu 20 CM Records/Roton și apare și pe albumul de debut Hai să vorbim al colegilor de la Anonim. În 2006 apare pe albumul Fabricant de Gunoi semnat Cheloo. Tot în 2006 este invitat de către Paraziții să cânte alături de ei și trupa Anonim în deschiderea concertului pe care rapperul 50 Cent l-a susținut în București.
  În 2006 după câteva divergențe între membrii trupei Paraziții, Spike este îndemnat de Cheloo să rezilieze contractul cu 20Cm Records și semnează un contract exclusiv de producție cu labelul 16Hz. Pus într-o poziție dificilă, Spike semnează noul contract și începe munca la albumul "Relații cu Publicul".
  “Relații cu publicul” este albumul de debut al lui Spike, lansat în decembrie 2006 prin 16HZ, 20CM Records, R.U.L. și Roton și distribuit prin SINCRON. Albumul a fost produs ca demo de către Spike și s-a înregistrat în studiourile 20cm Records într-o singură zi. După înregistrarea vocilor, Cheloo a re-orchestrat o mare parte din instrumentalele produse de Spike, lucru ce l-a distanțat pe Spike de Cheloo. S-au filmat videoclipuri la piesele “Bizar” cu Cheloo și “Sub papuc S.R.L.”. Albumul a fost înregistrat între 25 decembrie 2005 și 11 iunie 2006, în studioul 20 CM Records.^[4]
  După lansarea albumului, în urma unui management defectuos atât din partea 16Hz cât și din partea Roton, Spike a decis să părăsească labelul 16Hz și să lucreze pe cont propriu.
  La sfârșitul anului 2006 Spike se angajează ca Jr. Compositor la firma Digital Fx în cadrul agenției de post producție Chainsaw Romania, sub îndrumarea lui Adrian Cruceru. Un an mai târziu Spike părăsește agenția și se angajează în trustul INTACT ca broadcast designer la Antena 3. Rămâne angajat timp de un an, după care părăsește trustul și înființează studioul său personal de post-producție ce ajunge să poarte denumirea de The Evil Twin Studio.
  2007 - 2010
  Spike părăsește 20 Cm Records/ Roton^[5] și în 2007 se alătură casei de producție Music Expert, sub managementul lui Dorian Enache și a impresarului Cristi Ochiu. Totodată se alătură și labelului Okapi Soundînființat de Grasu XXl, GuessWho și Agresiv începe să lucreze la viitorul său album.^[6] În 2008, Spike dezvăluie o altă pasiune, regia, și filmează două videoclipuri pentru doi cunoscuți artiști români, Maximilian și Bitză. În primăvara anului 2009 lansează împreună cu Guess Who videoclipul regizat de el pentru piesa „Tu”, care va fi inclusă mai târziu pe albumele lor.^[7] Rămânem prieteni” este cel de-al 2-lea album al lui Spike și a fost lansat cu Gazeta Sporturilor și Cat Music, în data de 8 decembrie 2009. Concomitent a fost relansat și albumul lui Guess Who – Probe Audio (redenumit Locul Potrivit/Probe Audio),^[8] amândouă fiind distribuite prin intermediul GSP-ului în 60.000 de exemplare.^[9] Albumul a fost promovat și de videoclipurile “Banii”, “Scandal” și „Realitate”.^[10]
  Spike produce un alt clip pentru Grasu XXl și Mitză (Agresiv), videoclip realizat în totalitate digital. În august 2009 filmează videoclipul piesei ”Banii”. Filmările s-au desfășurat în comuna Sinești, localitatea Hagiești, într-un un conac construit de familia Marghiloman în secolul XIX. Scenariul lui Spike imaginează un personaj fictiv, scriitor, care locuiește într-o zonă în care banii cad din cer și nu fac altceva decât să acopere peisajul și să zboare în toate direcțiile. ”Rămânem Prieteni”. Clipul pentru Scandal a fost filmat pe 28 noiembrie în capitală, la studiourile Atlantis, regizor fiind chiar Spike. La filmări au fost prezenți și Guess Who, Agresiv (Vlad, Mitză), Maximilian, Grasu XXL, euGEN, Dj Oldskull și mulți alți prieteni de-ai lor.
  2010 - 2014
  În februarie 2010 pornește împreună cu Guess Who în TU-r, un turneu național desfășurat în 22 de orașe (21 fără orașul în care a avut loc concertul inaugural),^[11] la care s-au strâns peste 16.000 de fani.^[12] Concertul inaugural a avut loc pe pe 11 februarie în Jet Set Events Hall (București) și a constat de fapt în lansarea albumului lui Spike, Rămânem Prieteni; cei doi au plecat în alte 21 de orașe,^[11] iar turneul s-a încheiat pe 24 aprilie în locul unde s-a ținut primul eveniment.^[12] La ultimul concert a fost lansată o nouă piesă numită „PI2DE”.^[13] În septembrie 2010 a început împreună cu Guess Who al doilea turneu național, numit reTU-r.^[14] Acesta a fost ultimul turneu în formula Guess Who și Spike, urmând ca la terminarea acestuia, în concerte, cei doi artiști să-și întâlnească separat fanii.^[14] Spike a regizat videoclipul cântecului „Realitate” pe parcursul a trei zile la începutul lunii august: o zi în parc, o zi în supermarket și o zi pe un acoperiș dintr-un gang (din Cotroceni).^[15] În videoclip apare și cunoscutul personaj euGEN (pe numele real Tiberiu Popovici).^[15] Videoclipul piesei „Realitate” a lui Spike a avut premiera pe reTU-r.ro pe 26 august 2010, iar odată cu el a fost publicat și un interviu cu artistul în care povestește cum au decurs filmările (la care a participat în calitate de regizor).^[16] Tot în septembrie a lansat Guess Who videoclipul piesei „Unu Altu” -^[17] o piesă mai veche care a fost refăcută și relansată special pentru publicul din mainstream (radio/TV). Clipul a fost filmat la Buftea la începutul lunii august de Spike.^[17]
  Întrebat de ce a lăsat în vacanță partea de muzică, el a spus „Pentru că a prins contur faza asta cu videoclipurile”^[18]. Lora, Guess Who, Grasu XXL, Narcotic Sound și acum Andreea Bănică sunt artiștii care au trecut prin mâna lui Spike.^[19] Spike, asa cum anunță 1 Music Channel, este cel mai căutat regizor de clipuri din România.^[20]
  2014 - The Evil Twin Studio
  Spike a continuat să se ocupe de regie și de studioul său The Evil Twin. A regizat numeroase videoclipuri atât pentru prietenii săi de la Okapi Sound cât și pentru numeroase nume importante din industria muzicală românească: Horia Brenciu, Delia, Voltaj, Pavel Stratan, Raluka, Hi-Q, Voxis, Dya, Connect-R, etc.
  2015
  În 2015, Spike lansează alături de OkapiSound și Universal Music Romania, cel de-al 4-lea album oficial "Lumea Lui Paul". Albumul a fost produs în mare parte în perioada Ianuarie-Martie 2015, timp în care Spike s-a retras singur în casa de vacanță de pe lângă Brașov, unde a lucrat singur 2 luni de zile o mare parte din versuri și instrumentale. Albumul a fost finalizat, mixat și masterizat de Grasu XXl și Cristi Dobrică la OkapiSound. A urmat și un videoclip la piesa "Încerc", clip în care Spike și colegii de la Okapi (Grasu, Maximilian, GuessWho) s-au costumat și machiat în personaje penibile inspirate din starea muzicii românești la momentul de față. Lumea lui Paul a fost unul dintre cele mai apreciate albume de Hip Hop din 2015. Totodată Spike a fost unul dintre artiști apreciați la Media Music Awards 2015 alături de Lori cu piesa Suflete Pereche. La sfârșitul lui 2015, Spike regizează pentru Voltaj cel de-al doilea videoclip.  

  Spike
  Date personale
  Nume la naștere	Paul Mărăcine
  Născut	21 aprilie 1985 (34 de ani) București, România
  Cetățenie	România
  Ocupație	cântăreț, regizor, grafician, producător[1]
  Activitate
  Origine	română
  Gen muzical	Hip-Hop, Rap
  Ani de activitate	2002 – Prezent
  Case de discuri	Evil Twin Roton 20 CM Records Okapi Sound Cat Music Universal Music Romania
  Interpretare cu	Paraziții; Anonim/Guess Who; Grasu XXL; Lori; Mefix; Cheloo; Ombladon

• 1987: Anastasia Prîhodko (în ucraineană Анастасія Костянтинівна Приходько; în rusă Анастаси́я Константи́новна Прихо́дько) (n. 21 aprilie 1987 în Kiev, RSS Ucraineană, Uniunea Sovietică) este o cântăreață de muzică folk binescută pentru vocea sa gravă. Este câștigătoarea proiectului Fabrica de Staruri din Rusia.
  La data de 7 martie 2009, interpreta a câștigat selecția națională din Rusia cu piesa „Mamo”, fiind desemnată ulterior ca reprezentanta Rusiei la Concursul Muzical Eurovision 2009, unde s-a clasat pe poziția cu numărul unsprezece.  

  Anastasia Prîhodko Анастасія Приходько
  Date personale
  Nume la naștere	Anastasia Kostiantînivna Prîhodko
  Născută	21 aprilie 1987 (32 de ani)  Kiev, RSS Ucraineană, Uniunea Sovietică Kiev, URSS
  Cetățenie	Ucraina
  Ocupație	Cântăreață
  Activitate
  Origine	Kiev, Ucraina
  Studii	Kyiv National University of Culture and Arts[*]
  Gen muzical	Folk, rock, pop
  Tipul de voce	Contralto
  Instrument(e)	Flaut, chitară, pian
  Ani de activitate	2005-prezent
  Case de discuri	Moon Records
  Premii	Artist Emerit al Ucrainei Anastasia Prîhodko interpretând cântecul „Mamo” în finala preselecției naționale din Rusia pentru Eurovision, pe 7 martie 2009

• 1988: Robbie Amell (n. 21 aprilie 1988, Toronto, Canada) este un actor canadian. 

  Robbie Amell
  Date personale
  Născut	21 aprilie 1988 (31 de ani)  Toronto, Canada
  Cetățenie	Canada
  Ocupație	actor jucător de hochei pe gheață[*] model actor de film actor de televiziune[*]
  Activitate
  Partener(ă)	Italia Ricci[*]
  Rude	Stephen Amell

• 1992: Daniel Ilie Natea (n. 21 aprilie 1992, Sibiu) este un judokan român legitimat la secția din Brașov a CS Dinamo.
• 1996: Florentina Craiu (n. 21 aprilie 1996, Râmnicu Vâlcea)^[5] este o handbalistă română de handbal joacă pentru echipa de club CS Rapid București.^[6][7]
  În 2014 a fost componentă a echipei naționale de handbal feminin pentru junioare a României care a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial din Macedonia, ^[1][2][8] iar în 2016 alături de echipa națională de handbal feminin pentru tineret a României a cucerit medalia de bronz la Campionatul Mondial din Rusia.
• 1999: Katrin Klujber (n. 21 aprilie 1999, în Dunaújváros)^[1] este o handbalistă maghiară care joacă pentru FTC-Rail Cargo Hungaria^[
• 2007: Prințesa Isabella Henrietta Ingrid Margrethe a Danemarcei, Contesă de Monpezat (n. 21 aprilie 2007), este membră a familiei regale daneze. Este al doilea copil al Prințului Moștenitor Frederik al Danemarcei și a soției lui, Mary, Prințesă a Danemarcei. Este nepoata reginei Margareta a II-a a Danemarcei. În Linia de succesiune la tronul din Danemarca ocupă locul trei, după tatăl său și fratele mai mare, Christian.
  Este prima prințesă născută în familia regală daneză de la nașterea mătușii sale, regina Anne-Marie a Greciei, în 1946.
  Până când numele ei a fost anunțat la botez, părinții și media se refereau la ea ca "Lillepigen".^[2][3], o poreclă afectuoasă care înseamnă "micuța fetiță". Prințesa s-a născut la Rigshospitalet din Copenhaga, la ora 4:02pm. La naștere a cântărit 3,35 kg și a măsurat 50 cm. Nașterea prințesei a coincis cu celebrarea a 60 de ani de domnie a străbunicului său Frederic al IX-lea al Danemarcei și împarte aceeași zi de naștere cu regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit.
  Botezul a avut loc la 1 iulie 2007 la Palatul Fredensborg. A purtat aceeași îmbrăcăminte de botez ca fratelui său. Numele de botez este Isabella Henrietta Ingrid Margrethe. Nașii au fost: Prințesa Mathilde, Ducesă de Brabant, Prințesa Alexia a Greciei și Danemarcei, Nadine Johnston, Christian Buchwald, Peter Heering și Marie Louise Skeel.^[4]
  Numele ei are următoarea semnificație:
  • Isabella este varianta italiană a numelui latinizat Elisheva, care are etimologie biblică și cunoaște multe variante în diferite limbi. Frederik și Mary au spus mediei în ziua botezului că s-au decis asupra numelui cu două săptămâni înainte, după ce au căutat prin numele istorice regale daneze. Au ales numele soției regelui Christian al II-lea al Danemarcei, Isabella de Asturia, sora împăratului Carol al V-lea.^[5] Numele a fost pe poziția a 16-a ca popularitate pentru fetițele daneze născute în 2007.^[6]
  • Henrietta este numele mamei Prințesei Moștenitoare, Henrietta Donaldson, care a murit în 1997.
  • Ingrid este numele bunicii materne a Prințului Moștenitor, Ingrid a Suediei, care a murit în noiembrie 2000.
  • Margrethe este numele bunicii paterne, regina Margareta a II-a a Danemarcei  

    Prințesa Isabella
    Prințesa Isabella în 2010
    Date personale
    Nume la naștere	Isabella Henrietta Ingrid Margrethe
    Născută	21 aprilie 2007 (12 ani) Rigshospitalet, Copenhaga, Danemarca
    Părinți	Frederik al Danemarcei[1] Mary Donaldson[1]
    Frați și surori	Prințul Christian al Danemarcei Prințul Vincent al Danemarcei Prințesa Josephine a Danemarcei
    Cetățenie	Danemarca
    Religie	Church of Denmark[*]
    Ocupație	aristocrat[*]
    Apartenență nobiliară
    Titluri	Prințesă
    Familie nobiliară	Casa de Monpezat