MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 24 APRILIE 2021 / ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri

 1. /24 APRILIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri

EVENIMENTE

1184 î.Hr.: Potrivit legendei, grecii intră în Troia folosind un cal.

1990: Telescopul spațial Hubble a fost lansat la bordul navetei spațiale Discovery.

• 1184 î.Hr.: Războiul troian: Potrivit legendei, grecii intră în Troia folosind un cal.
• 1434: Prima atestare documentară a funcției de spătar la Curtea Moldovei – funcție de înalt demnitar, care purta, la festivități, sabia și buzduganul domnului.
• 1558: Maria Stuart, regină a Scoției se căsătorește cu Delfinul Franței, François, la Notre Dame de Paris.
• 1800: Președintele american John Adams semnează un act prin care era alocată suma de 5000$ în vederea achiziționării de cărți "pentru uzul Congresului". Astfel, s-au pus bazele Bibliotecii Congresului SUA.
• 1846: Începutul războiului mexicano-american.
• 1870: S-a pus piatra de temelie a Capelei Sf. Elisabeta, ale cărei picturi murale au fost executate în 1874 de Gheorghe Tăttărescu.
• 1877: Începe războiul ruso–turc, la care ia parte și România, dornică să–și consfințească independența de stat deplină.
• 1898: SUA invadează Cuba, declanșând Războiul Hispano-American care se încheie prin Tratatul de pace de la Paris (10 decembrie 1898), prin care Cuba este proclamată independentă.
• 1914: Experimentul Franck-Hertz, un pilon al mecanicii cuantice, este prezentat Societății germane de Fizică.
• 1915: Începe genocidul armean,în care 2 milioane de armeni sunt uciși de către otomani.
• 1916: A început la Dublin, revolta de Paști; repede înăbușită, mișcarea a avut un rol determinant în modificarea statutului Irlandei, ca republică independentă.
• 1918: Tratatul de pace de la București, dintre România, pe de o parte și Germania, Austro–Ungaria, Bulgaria și Turcia, pe de altă parte. Pacea, înrobitoare pentru țara noastră, nu a fost niciodată ratificată de către regele Ferdinand, tratatul devenind nul.
• 1945: Al Doilea Război Mondial: A început Bătălia de la Halbe în pădurea Spree, lângă orășelul Halbe, în sud-estul Berlinului și s-a terminat cu victoria sovieticilor.
• 1967: Cosmonautul sovietic Vladimir Komarov moare în naveta Soyuz 1 când parașuta nu se deschide. Este primul om care moare în timpul misiunilor spațiale.
• 1970: Este lansat primul satelit chinez, "Dong Fang Hong I".
• 1990: Telescopul spațial Hubble a fost lansat la bordul navetei spațiale Discovery.
• 1998: Sârbii aprobă prin referendum (94,73%) respingerea de către președintele Slobodan Miloșevici a unei medieri a conflictului din Kosovo, propuse de comunitatea internațională.
• 2001: S–a desfășurat "Gala Hagi", marcând retragerea lui Gică Hagi – „unul dintre cei mai buni fotbaliști români din toate timpurile".
• 2004: S–a deschis, la Viena, un nou muzeu "Sisi" la palatul imperial Hofburg.

NAȘTERI

Wilhelm de Orania zis și Wilhelm Taciturnul, principalul conducător al Revoltei olandeze împotriva Spaniei

Philippe Pétain, mareșal francez

• 1533: Wilhelm Taciturnul (d. 1584)
• 1538: Guglielmo Gonzaga (24 aprilie 1538 – 14 august 1587) a fost Duce de Mantua și Montferrat din 1550 până în 1587. A fost al doilea fiu al lui Federico al II-lea Gonzaga, Duce de Mantua și a Margaret Palaeologina. În 1574, Montferrat a fost ridicată la rang de ducat iar el a devenit primul duce. A fost succedat de fiul său, Vincenzo. Guglielmo a fost deosebit de interesat de muzica vocală sacră și este cunoscut mai ales istoricilor muzicii pentru corespondența sa amplă cu compozitorul Pierluigi da Palestrina Giovanni. El a construit o biserică nouă, mare, în Mantua, dedicată Sfintei Barbara. S-a angajat într-o negociere fără precedent cu papalitatea pentru a crea propriul său rit pentru Mantua și a dedicat resurse considerabile dezvoltării unui repertoriu muzical pentru biserică, comandând lucrări de Giaches de Wert și Palestrina. O parte a corespondenței sale cu Palestrina discută despre lucrările comandate în detaliu, oferind preferințele sale muzicale. Gusturile muzicale ale lui Guglielmo au fost conservatoare pentru acele timpuri. El s-a bucurat să imite muzica contrapunct dar a fost preocupat și să mențină claritatea textului, arătând astfel influența reformelor tridentine. La moartea sa, fiul său Vincent a invitat adepți ai tendințelor mai moderne la curtea sa. Guglielmo s-a căsătorit cu Arhiducesa Eleanor de Austria la 26 aprilie 1561. Copiii lor au fost:
  • Vincenzo I, Duce de Mantua (21 septembrie 1562 – 9 februarie 1612); s-a căsătorit cu Eleonora de Medici (nepoata Eleanorei).
  • Margherita Gonzaga (27 mai 1564 – 6 ianuarie 1618); s-a căsătorit cu Alfonso II d'Este.
  • Anna Caterina Gonzaga (17 ianuarie 1566 – 3 august 1621); s-a căsătorit cu unchiul matern, Ferdinand al II-lea, Arhiduce de Austria   

    Guglielmo Gonzaga
    Guglielmo Gonzaga, Duce de Mantua
    Date personale
    Născut	24 aprilie 1538 Mantua
    Decedat	14 august 1587 (49 de ani) Goito
    Înmormântat	Basilica Palatina di Santa Barbara[*]
    Părinți	Federico II Gonzaga, Duke of Mantua[*] Margaret Paleologa[*]
    Frați și surori	Federico Gonzaga[*] Louis Gonzaga[*] Francesco III Gonzaga, Duke of Mantua[*]
    Căsătorit cu	Eleonora de Austria
    Copii	Vincenzo I, Duce de Mantua Margherita, Ducesă de Ferrara Anna Caterina, Arhiducesă de Austria
    Religie	catolicism
    Ocupație	politician
    Apartenență nobiliară
    Titluri	Duke of Mantua[*]
    Familie nobiliară	Casa de Gonzaga
    Duce de Mantua și Montferrat
    Domnie	1550 - 1587
    Predecesor	Francesco III Gonzaga
    Succesor	Vincenzo I Gonzaga

• 1581: Sf. Vincențiu de Paul (în franceză Vincent de Paul) (n. 24 aprilie 1581 – d. 27 septembrie 1660) a fost un preot francez din cadrul Bisericii Romano-Catolice care și-a dedicat viața îngrijirii săracilor și combaterii mizeriei. Figură marcantă a reînnoirii spirituale franceze din secolul al XVII-lea, el este venerat ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Anglicană. A fost canonizat în 1737.^[1] Vincențiu de Paul a fost renumit pentru compasiunea, umilința și generozitatea sa.
  Călugărițele „vincentine”, din congregația surorilor de caritate înființată de Vincențiu de Paul, au purtat până în anul 1964 acoperământul de cap numit cornette, caracteristic acestora. 

  Sf. Vincențiu de Paul, C.M.
  Date personale
  Născut	24 aprilie 1581 Saint-Vincent-de-Paul, Guyenne și Gasconia, Regatul Franței
  Decedat	27 septembrie 1660 (79 de ani) Paris, Regatul Franței
  Cetățenie	Franța
  Religie	Biserica Catolică
  Ocupație	preot catolic[*]
  Venerație
  Venerat în	Biserica Catolică și Biserica Anglicană
  Beatificat	13 august 1729, Roma, Papa Benedict al XIII-lea
  Canonizat	16 iunie 1737, Roma, Papa Clement al XII-lea
  Sărbătoare	27 septembrie 19 iulie (calendarul catolic, 1737-1969)
  Patronaje	opere de caritate; spitale; leprozerii; obiecte pierdute; Madagascar; deținuți; Richmond, Virginia; ajutor spiritual; Societățile Saint Vincent de Paul; voluntari
  Sfinți Călugăriță vincentină, cu cornette     Ranquines, casa natală a Sf. Vincențiu de Paul

• 1777: Maria Clementina a Austriei (germană Maria Klementine Josepha Johanna Fidelis von Österreich; 24 aprilie 1777 – 15 noiembrie 1801) a fost arhiducesă a Austriei și al zecelea copil și a treia fiică a lui Leopold al II-lea, Împărat Roman și a Mariei Luisa a Spaniei. A fost mama faimoasei ducese de Berry. Arhiducesa Maria Clementina s-a născut la Villa del Poggio Imperiale, pe atunci situată în Marele Ducat al Toscanei, care era condus de tatăl ei, Leopold I, Mare Duce de Toscana din 1765. A fost numită după Prințul Clemens Wenceslaus de Saxonia, unchiul mamei sale și fratele Mariei Amalia de Saxonia, bunica maternă a Mariei Clementina.
  Tatăl ei era al doilea fiu al împărătesei Maria Terezia a Austriei iar mama era fiica regelui Carol al III-lea al Spaniei. Maria Clementina a fost al zecelea copil al părinților ei din cei șaisprezece. A crescut în Marele Ducat de Toscana până în 1790, când, după decesul fratelui tatălui ei, împăratul Iosif al II-lea, tatăl ei a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman și întreaga familie s-a mutat la curtea din Viena. Maria Clementina avea 13 ani.
  În același an, 1790, ea s-a logodit cu Francis, Prinț Moștenitor al Neapole, fiul cel mare al regelui Ferdinand al IV-lea al Neapole și a Maria Carolina de Austria. Logodnicul ei era moștenitor aparent atât a tronului din Neapole cât și a tronului din Sicilia. Ei erau verișori primari atât pe linie paternă cât și pe linie maternă, toții bunicii lor fiind comuni. Uniunea lor a fost ultima din cele trei dintre familiile regale ale Austriei și Neapole, cele doua anterioare fiind între Arhiducele Francisc (fratele ei mai mare) și Maria Teresa de Neapole și Sicilia în 1790, și între Arhiducele Ferdinand (fratele ei mai mare) și Luisa de Neapole și Sicilia.
  La 19 septembrie 1790 a avut loc căsătoria prin procură. Era o perioadă turbulentă, războaiele napoleoniene afectau peninsula italiană și nunta efectivă nu a avut loc timp de mai mulți ani. Între timp, ambii părinți ai Mariei Clementina au murit în 1792, la o perioadă scurtă de timp, iar fratele ei Francisc a devenit noul împărat. Un armistițiu cu Franța a permis în cele din urmă ca Maria Clementina să călătorească în Neapole în 1797. Noua ei familie a așteptat-o la Foggia unde nunta a avut loc la 26 iunie 1797. A fost un eveniment simplu, deoarece era un timp de război.
  Soacra ei, regina Neapole scria: "Fiul meu o iubește cu pasiune și ea la fel" adăugând că "este o plăcere să-i văd armonizați atât de bine ... eu sunt încântată de blânda, sensibila și concilianta prințesă".^[1] Cu toate acestea, Mariei Clementina îi era dor de casă și era ursuză și rezervată. Câteva săptămâni mai târziu, regina Maria Carolina a adăugat în legătură cu cuplul:

  „Soțul ei este soțul ei de două sau de trei ori în douăzeci și patru de ore, o chestiune pe care o interesează. În ciuda acestui fapt, există o tristețe, o plictiseală, un dezgust invincibil. Eu cred că trebuie să fie din cauza sănătății ei altfel este nefiresc, ea nu are chef de nimic. Nu este că regretă viața ei de la Viena...voi face totul pentru fericirea ei, deși am de semănat printre mărăcini și pe pământ spinos. Dar ea este soția fiului meu. Datorită educației pe care i-am dat-o tânărul este foarte îndrăgostit de ea ca femeie...dar acest lucru nu poate dura cu atâta dezgust, plictiseală și nici o însușire fermecătoare, pe care el din fericire el este prea drăguț să le observe... voi încerca să-i câștig încrederea ei, dar nu sunt sigură de reușită. Toate nevoile ei sunt anticipate; nimic nu-i lipsește, ea este nemulțumită și toată lumea observă.”

  

  Arhiducesa Maria Clementina
  Maria Clementina a fost maiestuoasă și avea clasă. Mai bine educată și mai inteligentă decât soțul ei placid, ea l-a dominat. Cuplul s-a înțeles bine. "Soțul ei o adoră în toate sensurile cuvântului. El spune că ea îl iubește, și cu siguranță arată și cere multe dovezi de dragoste", a scris regina de Neapole. Pasiunea cuplului a uimit-o pe regină care: "a cerut cerului să calmeze simțurile lor supraexcitate transmițându-le copii".^[2] Ca și soțului ei, Mariei Clementina punea puțin preț pe viața de la curte. Ea a preferat jocurile de familie, plimbările cu lună pe terasă și conversația.
  Ei au avut doi copii. Maria Clementina a murit la Neapole la un an după ce a născut un fiu. Se crede că a murit de boli pulmonare sau tuberculoză. A fost înmormântată la biserica Santa Chiara din Neapole, lângă fiul ei.
  După decesul ei, soțul ei s-a căsătorit cu o altă verișoară primară, Infanta Maria Isabella a Spaniei, fiica cea mică a regelui Carol al IV-lea al Spaniei (fratele mamei Mariei Clementina).
  Fiica lor, Carolina, s-a căsătorit cu Charles Ferdinand, Duce de Berry în aprilie 1816. El a fost fiul regelui Carol al X-lea al Franței și a Prințesei Maria Teresa de Savoia. Ei au fost părinții pretendentului la tron Henri d'Artois, conte de Chambord și ai Ducesei de Parma, făcând din Maria Clementina strămoașa actualului Duce de Calabria și a rivaului acestuia, Ducele de Castro.  

  Maria Clementina
  Ducesă de Calabria
  Maria Clementina, 1796, de Joseph Hickel
  Date personale
  Nume la naștere	Marie Klementine Josephe Johanna Fidelis
  Născută	24 aprilie 1777 Villa del Poggio Imperiale, Toscana
  Decedată	15 noiembrie 1801 (24 de ani) Neapole
  Înmormântată	Biserica Santa Chiara, Neapole
  Cauza decesului	cauze naturale[*] (tuberculoză)
  Părinți	Leopold al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Maria Louisa a Spaniei
  Frați și surori	Maria Anna Ferdinanda Maria Theresa de Austria Arhiducele Louis de Austria Francisc I al Austriei Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana Arhiducele Joseph, Palatin al Ungariei Arhiducele Rainer Joseph de Austria Anton Victor de Austria Alexandru Leopold de Austria Arhiducele Carol, duce de Teschen Rudolf von Habsburg-Lothringen Arhiducele Ioan de Austria Archduchess Maria Amalia of Austria (1780-1798)[*]
  Căsătorită cu	Francisc I al celor Două Sicilii
  Copii	Prințesa Carolina, Ducesă de Berry
  Ocupație	aristocrat[*]
  Apartenență nobiliară
  Titluri	prințesă
  Familie nobiliară	Casa de Habsburg-Lorraine Casa de Bourbon-Două Sicilii

• 1794: Mihail Sturza, Domn al Moldovei (d. 1884)
• 1824: Zsigmond Ács, scriitor și traducător maghiar (d. 1898)
• 1830: Prințesa Eugenie a Suediei și Norvegiei (suedeză Charlotta Eugenia Augusta Amalia Albertina) (24 aprilie 1830 – 23 aprilie 1889) a fost membru al Casei regale Bernadotte și artist amator. 
  Eugenie a Suediei și Norvegiei
  Eugénie s-a născut la Palatul Stockholm și a fost al patrulea copil și prima fiică a regelui Oscar I al Suediei și a Josephinei de Leuchtenberg.
  A avut o sănătate precară încă de la naștere și a luat decizia să nu se căsătorească. Ea a spus că acest lucru i-a oferit oportunitatea să ducă o viață independentă. Când femeilor adulte nemăritate li s-a acordat majoratul legal în 1858, a devenit probabil prima femeie din Suedia care a cerut să-i fie acordată independența legală. Mai târziu, Eugenie a spus că în timpul copilăriei își dorea să fie băiat la fel ca frații ei.
  În 1852, în timpul unei vizite a familiei regale la Oslo, câțiva membri s-au îmbolnăvit. Eugenie a făcut pneumonie și nu s-a recuperat niciodată pe deplin. De asemenea, l-a pierdut pe "dragul ei frate" Prințul Gustaf, Duce de Uppland, fratele ei favorit, lucru care a afectat-o foarte mult.
  Ea a avut de mai multe ori pneumonie, iarna fiind nevoită să se limiteze la câteva camere calde ale palatului regal. Sănătatea precară a determinat-o să devină interesată de medicină; a fondat două orfelinate și o casă pentru bolnavii incurabili situată în apropierea reședinței ei de vară, Fridhem din Gotland, o insulă unde ]ncep\nd cu anul 1859 ea își petrecea verile. De asemenea, a fondat o organizație pentru a ajuta persoanele cu handicap și a copiii bolnavi (1879), precum și Eugeniahemmet, un spital pentru copiii bolnavi (1882).  

  Prințesa Eugenie
  Prințesa Eugenie (fotografie daghereotipie)
  Date personale
  Nume la naștere	Charlotte Eugenie Augusta Amalia Albertina
  Născută	24 aprilie 1830 Palatul Stockholm, Stockholm, Suedia
  Decedată	23 aprilie 1889 (58 de ani) Palatul Stockholm, Stockholm, Suedia
  Înmormântată	Riddarholm Church[*][1][2]
  Părinți	Oscar I al Suediei[3][4] Josephine de Leuchtenberg[3][4]
  Frați și surori	Oscar al II-lea al Suediei Carol al XV-lea al Suediei Prințul Gustaf, Duce de Uppland August
  Cetățenie	Suedia
  Religie	luteranism
  Ocupație	compozitoare pictoriță sculptoriță[*] filantroapă[*] scriitoare
  Apartenență nobiliară
  Titluri	prințesă
  Familie nobiliară	Casa de Bernadotte

• 1845: Carl Spitteler, scriitor elvețian, laureat al Premiului Nobel (d. 1924)
• 1846: Marcus Clarke, romancier și poet australian (d. 1881)
• 1856: Philippe Pétain, mareșal francez (d. 1951)
• 1868: Gheorghe Balș, inginer și istoric de artă român (d. 1934)
• 1886: Ștefan Bezdechi, filolog și traducător român (d. 1958)
• 1904: Willem de Kooning (24 aprilie 1904 – 19 martie 1997) a fost un artist olandezo-american, care s-a născut în Rotterdam, Olanda.
  În perioada de după al Doilea Război Mondial, de Kooning a pictat într-un stil devenit cunoscut cu denumirea de expresionism abstract și a făcut parte din grupul de artiști care au devenit cunoscuți ca făcând parte din New York School. Alți pictori din acest grup: Jackson Pollock, Elaine de Kooning, Lee Krasner, Franz Kline, Arshile Gorki, Mark Rothko, Hans Hofmann, Adolph Gottlieb, Robert Motherwell, Philip Guston și Clyfford Still. 

  Willem de Kooning
  Willem de Kooning
  Date personale
  Născut	24 aprilie 1904 Rotterdam, Olanda
  Decedat	19 martie 1997 (92 de ani) Long Island, New York, Statele Unite
  Cauza decesului	cauze naturale[*] (boala Alzheimer)
  Căsătorit cu	Elaine de Kooning[*] (din 1943)
  Naționalitate	Olandez, American
  Cetățenie	SUA  Regatul Țărilor de Jos
  Ocupație	pictor sculptor[*] profesor universitar[*] designer
  Activitate
  Domeniu artistic	Expresionism abstract
  Studii	Willem de Kooning Academy[*][1]
  Profesor pentru	Robert Rauschenberg, Tom Wesselmann[*]
  Opere importante	Woman I, Easter Monday, Attic, Excavation
  Premii	Praemium Imperiale

• 1905: Helen Tamiris, născută Elena Becker (n. 24 aprilie 1905, New York, SUA – d. 4 august 1966, New York, SUA), a fost o dansatoare, coregrafă și profesoară americană.
  În 1930 a fondat propria ei școală și companie de dans, pe care le-a condus până în 1945. În 1960 împreună cu soțul ei, Daniel Nagrin (de asemenea dansator), au fondat Tamiris-Nagrin Dance Company.
  Multe dintre lucrările ei, cum ar fi Walt Whitman Suite din 1934, se bazează pe o tematică americană. Din 1945 până în 1957, a coregrafiat mai multe musicaluri de pe Broadway, precum Annie Get your Gun în 1946, Touch-and-Go de 1949 și Fanny în 1954. 

  Helen Tamiris
  Helen Tamiris
  Date personale
  Născută	24 aprilie 1905[1][2][3][4][5][6]  New York, SUA
  Decedată	4 august 1966 (61 de ani)[1][2][3][4][5][6]  New York, SUA
  Cetățenie	SUA
  Ocupație	coregrafă[*] dansatoare[

• 1906: Prințesa Vera Constantinovna a Rusiei (rusă Вера Константиновна Раманова; 24 aprilie 1906 – 11 ianuarie 2001), a fost cel mai mic copil al Marelui Duce Constantin Constantinovici al Rusiei și al soției lui, Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg. A fost strănepoata Țarului Nicolae I al Rusiei, s-a născut în Rusia imperială și s-a jucat cu copiii Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei.^[1] Și-a pierdut mare parte din membrii familiie în timpul Primului Război Mondial și al Revoluției ruse din 1917. La vârsta de 12 ani, a părăsit Rusia revoluționară împreună cu mama și cu fratele ei George, plecând în Suedia.
  Și-a petrecut restul vieții în exil, la început în Europa de Vest, apoi, din anii 1950, în Statele Unite.  

  Prințesa Vera Constantinovna
  Prințesa Vera, copil, în brațele fraților ei
  Date personale
  Nume la naștere	Vera Konstantinovna Romanova
  Născută	24 aprilie 1906 Palatul Pavlovsk, Imperiul rus
  Decedată	11 ianuarie 2001 (94 ani, 262 zile) New York, Statele Unite
  Înmormântată	Novo-Diveevo Russian Orthodox Cemetery[*]
  Părinți	Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg
  Frați și surori	Prințul Ioan Constantinovici al Rusiei Prințul Igor Constantinovici al Rusiei Prințul Constantin Constantinovici al Rusiei Prințul George Constantinovici al Rusiei Prințul Oleg Constantinovici al Rusiei Prințul Gabriel Constantinovici al Rusiei Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei
  Cetățenie	Imperiul Rus  Rusia
  Ocupație	aristocrat[*]
  Apartenență nobiliară
  Titluri	prințesă
  Familie nobiliară	Casa Holstein-Gottorp-Romanov

• 1911: Eugen Jebeleanu, poet român (d. 1991)
• 1917: Emma Beniuc, traducătoare română, soția poetului Mihai Beniuc
• 1919: Mihu Dragomir (Mihail G. Dragomirescu), poet român (d. 1964)
• 1926: Nelly Merola, pictor de costume
• 1932: Florin Pucă, artist plastic din România (d. 1990)
• 1933: Alexandru Lazăr (n. 24 aprilie 1933, Arțari, județul Călărași - d. 16 octombrie 2019, București) a fost un actor și critic de film român. Alexandru (Sandu) Lazăr s-a născut pe 24 aprilie 1933 în comuna Ileana, județul Călărași. A urmat, la început, doi ani de Filologie la Universitatea din București, după care a trecut la Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC), la clasa de actorie a profesorului Moni Ghelerter, având-o ca asistentă pe Sorana Coroamă-Stanca.
  În 1961, a absolvit IATC-ul cu spectacolele de absolvire „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, „Secunda 58” de Dorel Dorian și „Centrul înaintaș a murit în zori” de Agostino Cuzzani.
  În perioada 1961-1975 a fost actor la „Teatrul Tineretului” din Piatra Neamț, după care, între anii 1975-1977, a fost asistent și apoi (1977-1991) lector universitar I.A.T.C. la clasa actorului Amza Pellea. În perioada 1991-2001 a fost conferențiar universitar la „Academia de Teatru și Film” (ATF), iar în 2001 devine doctor în istoria teatrului românesc. A fost, de asemenea, profesor la Facultatea de Arte a Universității „Hyperion” din București. 

  FILMOGRAFIE

  • Am fost șaisprezece (1980)
  • Burebista - (1980)
  • Saltimbancii (1981)
  • Șantaj (1982)
  • Fram - (1983)
  • Sosesc păsările călătoare - (1984)
  • Secretul lui Bachus - (1984)
  • Secretul lui Nemesis - (1985)
  • Cucoana Chirița - (1986)
  • Harababura - (1990)
  • Stare de fapt - (1996)
  • Aurora - (2010)   

    Alexandru Lazăr
    Date personale
    Nume la naștere	Alexandru Lazăr
    Născut	24 aprilie 1933
    Decedat	16 octombrie 2019 (86 de ani)
    Ocupație	actor de teatru[

• 1934: Shirley MacLaine, actriță americană
• 1942: Barbra Streisand, actiță, cântăreață americană
• 1943: Florin Medeleț, istoric, arheolog român (d. 2005)
• 1945: Doug Clifford, toboșar și compozitor american (Creedence Clearwater Revival)
• 1947: Roger D. Kornberg, chimist american, laureat Nobel
• 1952: Jean-Paul Gaultier, designer francez de modă
• 1955: Cristian Sorin Dumitrescu, politician român
• 1956: Florin Constantinescu (n. 24 aprilie 1956, com. Vânători, jud. Iași, România) este un politician român, ales ca senator de Iași în legislatura 2008-2012 și legislatura 2012-2016.
• 1960: Marian Truță (n. 24 aprilie 1960, București) este un scriitor român contemporan de science fiction și fantasy.

  Volume publicate

  • 2008 - Vremea renunțării, Editura Bastion, Timișoara
  • 2012 - A doua venire, Editura Nemira, București ^[1]
  • 2014 - Vegetal (colaborare cu Dănuț Ungureanu), Editura Nemira, București
  • 2015 - Mineral (colaborare cu Dănuț Ungureanu), Editura Nemira, București

  Antologii

  • 1987 - Az osszerobbanas, Editura Kriterion, București
  • 2009 - Alte țărmuri, Societatea Română de Science Fiction și Fantasy
  • 2011 - Steampunk - A doua revoluție, Editura Millennium Books, Satu Mare

  Apariții în periodice

  • 1987, 1988, 1994 - Almanahul Anticipația
  • 1995, 1996 - Colecția Povestiri Științifico Fantastice, Anticipația.

  Povestiri

  • „Nopțile noastre la tropice” în Hoțul de amintiri, Editura Labirint, 1990
  • „Johnny și caracatița”, CPSF, #469/01-06-1990
  • „Pod între dimineți”, CPSF, #491
  • „Nicăieri, pretutindeni, țărmul”, Anticipația CPSF, nr. 505
  • „De ce cad îngerii ”, Almanah Anticipația 1998 din 1997
  • „Ubik, mon amour” , Almanah Anticipația 2013

  Traduceri

  • 2009 - Războiul bătrânilor, John Scalzi, Editura Millennium Press, Satu Mare.
  • 2012 - Războinicii - vol. 1, Antologie de G. R. R. Martin și Gardner Dozois, Editura Nemira, București.

  Ca editor

  • CPSF Anticipația (2012-2015)
• 1968: Aurelia Cristea (n. 24 aprilie 1968, Bucea, Cluj) este un politician român. La alegerile din anul 2012 a fost aleasă deputat de Cluj din partea Partidului Social-Democrat (PSD). Între 5 martie și 13 decembrie 2014 a fost ministru delegat pentru dialog social și relația cu societatea civilă în guvernul Victor Ponta. Aurelia Cristea este inițiatoarea legii antifumat din România. În data de 1 februarie 2017 și-a dat demisia din PSD, în semn de protest față de adoptarea OUG prin care guvernul Grindeanu a dezincriminat unele fapte de corupție
• 1971: Dorian Boguță (n. 24 aprilie 1971, Chișinău^[1]) este un actor și regizor român, originar din Basarabia.^[2] A apărut în peste treizeci de filme începând cu 1984. Actorul Dorian Boguță s-a născut în Chișinău, RSSM, fosta URSS (acum în Republica Moldova) pe 24 aprilie 1971. El a absolvit Universitatea de Teatru și Film „Shota Rustaveli” din Georgia în 1992 și a început cariera de actor la Teatrul Național din Chișinău, unde a jucat numeroase roluri notabile. În 1999, el s-a mutat la București și a început dă joace în filme, dobândind o recunoaștere cu serialul TV „Lombarzilor 8” (2006) și mai târziu cu „Francesca” (2009), care au fost apreciate în întreaga lume, la multe festivaluri de film de prestigiu. În 2009 și-a făcut debutul în regie, cu scurt-metraj „10”, marcând începutul unei serii de scurt-metraje de succes, „De acum încolo” (2012), care a câștigat mai multe premii printre care și premiul pentru cel mai bun scurt-metraj românesc.^[3]
  Un alt moment important în cariera sa a fost regizarea scurt-metrajului „Kazimir”, care a devenit unul dintre primele filme de groază românești. Urmare pasiunii pentru actorie și regie, el a fondat site-ul Actorie de film.ro, împreună cu colegii săi, actorii Dragoș Bucur și Alexandru Papadopol, site care cuprinde atât o școală de actorie, cât și o companie producătoare. Scopul școlii este de a-i învăța pe elevi un stil de actorie care este realist și vine în mod natural. În 2013, cei doi au produs primul lor lungmetraj folosind actori educați la actoriedefilm.ro, Love Building, care în scurt timp a devenit unul dintre filmele românești de cel mai de succes în box-office-ul românesc. Dorian Boguță lucrează în prezent la un proiect în care va debuta ca regizor într-un film de lung metraj. 

  Dorian Boguță
  Date personale
  Născut	24 aprilie 1971 (48 de ani) Chișinău, Moldova
  Ocupație	Actor
  Activitate
  Ani de activitate	1984-prezent

• 1972: Sebastian Grapă (n. 24 aprilie 1972) este un senator român, ales în 2012. La data de 1 martie 2017 Sebastian Grapă, la data faptelor consilier județean Brașov, a fost trimis în judecată, de către Direcția Națională Anticorupție, sub acuzația de dare de mită și complicitate la abuz în serviciu.
  Alături de alți inculpați, Sebastian Grapă ar fi prejudiciat Consiliul Județean Brașov cu peste 1 milion de lei prin derularea unor contracte supraevaluate cu mai multe primării din județ.
• 1975: Cristian Adomniței, politician român
• 1981: Cristian-Gabriel Seidler (n. 24 aprilie 1981) este un deputat român, ales în 2016. Este și actual vicepreședinte al partidului Uniunea Salvați România.
• 1981: Gualberto Campos, fotbalist venezuelean
• 1985: George Alexandru Neagu (n. 24 aprilie 1985, Orăștie) este un fotbalist român, care evoluează pe postul de fundaș stânga, fiind, în prezent, liber de contract.
• 1986: Cristina Viorica Gheorghe (n. 24 aprilie 1986, în Slobozia) este o handbalistă italiană de origine română care joacă pentru clubul HC Dunărea Brăila^[1][2] și echipa națională a Italiei. Gheorghe evoluează pe postul de intermediar dreapta și a fost cea mai bună marcatoare a Italiei în meciurile de calificare la Campionatul European de Handbal Feminin din 2014. Italia nu s-a calificat, dar Gheorghe a a jucat în toate cele șase partide și a înscris în total 32 de goluri
• 1987: Serdar Tașçı, fotbalist german
• 1993: Alina Ivanivna Komașciuk (în ucraineană Аліна Іванівна Комащук; n. 24 aprilie 1993, Netișîn) este o scrimeră ucraineană specializată pe sabie. În sezonul 2012-2013 a fost campioana mondială la juniori, apoi a urcat pe primul podium său la o etapă de Cupa Mondială de seniori, cucerind medalia de bronz la Chicago. În același an s-a alăturat echipei naționale a Ucrainei, cu care a fost vicecampioană europeană și campioana mondială. În 2015 a câștigat medalia de aur pe echipe la ediția inaugurală a Jocurilor Europene.
• 1995: Lăcrămioara Georgiana Stan (n. 24 aprilie 1995, Slobozia)^[3] este o handbalistă română ce evoluează la CSM Slatina pe postul de portar.
  Lăcrămioara Stan a debutat la CSȘ Slobozia, echipă cu care s-a calificat în semifinalele Campionatului de Junioare III, în 2008.^[4] În 2012, ea s-a transferat la Național Râmnicu Vâlcea, echipă care evoluează în Divizia A, și a devenit jucătoare a Centrului Național de Excelență din Râmnicu Vâlcea.^[5] În februarie 2013, pentru a suplini plecarea portăriței Amandine Leynaud,^[5] Lăcrămioara Stan a fost cooptată în lotul CS Oltchim Râmnicu Vâlcea. Ea a căpătat dublă legitimare, putând evolua atât pentru Oltchim cât și pentru Național.^[6]
  Stan a fost convocată prima dată în 2010 la echipa națională de junioare a României, pentru care, până în 2012, a jucat în 30 de meciuri, și a participat la Campionatul European pentru Junioare Cehia 2011 și Campionatul Mondial pentru Junioare 2012 din Muntenegru. De asemenea a participat cu echipa națională de tineret a României la Campionatul European de Tineret ediția 2013 din Danemarca.
  În 2012, Lăcrămioara Stan a fost declarată handbalista anului în municipiul Slobozia.^[13]
  Odată cu desființarea echipei de handbal feminin Oltchim Râmnicu Vâlcea la sfârșitul sezonului sezonului 2012-2013, Stan a semnat cu HC Dunărea Brăila. A evoluat pentru echipa brăileană până în decembrie 2017, cu excepția returului din sezonul 2016-2017, când a fost împrumutată la CSM Unirea Slobozia. În decembrie 2017, Stan s-a despărțit de HC Dunărea Brăila iar în ianuarie 2018 a semnat cu CSM Slatina.