4. / 27 MAI 2021 - POEZIE
EMIL ISAC
Emil Isac, poet de factura simbolista, prozator, dramaturg, publicist
Biografie Emil Isac
Emil Isac (n. 17 mai 1886, Cluj - d. 25 martie 1954, Cluj) a fost un poet român.
Emil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) şi al soţiei sale, profesoara de desen, Eliza născută Roşescu (1854–1922).
A studiat la Liceul Piariştilor din Cluj şi Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept şi Facultatea de Ştiinţe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viaţa sa, în oraşul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viaţa nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viaţa românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaştri şi Pe lângă apa care trece.
Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Ştiinţe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoştinţă cu ideile progresiste şi umanitariste şi s-a ataşat cauzei clasei muncitoare.
După moartea sa, în 1954 a fost construit un muzeu în casa sa din oraş, Muzeul „Emil Isac”, format din trei mari camere, dedicate vieţii poetului, tatălui său şi lucrărilor sale.
Opere
Poezii, impresii şi senzaţii moderne, 1908
Ardealule, Ardealule bătrân, 1916
Poeme în proză, 1923
Cartea unui om, 1925
Poezii, 1936
Opere, 1946
Poezii alese, Biblioteca pentru toti, E.S.P.L.A., 1954
Poezii alese, 1956
Scrieri alese, 1960
Versuri, Editura Tineretului, 1964
Poezii, Editura Minerva, 1975
Emil Isac, 110 poezii, Editura Dacia, 1981
Emil Isac (n. 17 mai 1886, Cluj - d. 25 martie 1954, Cluj) a fost un poet român.
Emil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) şi al soţiei sale, profesoara de desen, Eliza născută Roşescu (1854–1922).
A studiat la Liceul Piariştilor din Cluj şi Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept şi Facultatea de Ştiinţe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viaţa sa, în oraşul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viaţa nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viaţa românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaştri şi Pe lângă apa care trece.
Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Ştiinţe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoştinţă cu ideile progresiste şi umanitariste şi s-a ataşat cauzei clasei muncitoare.
După moartea sa, în 1954 a fost construit un muzeu în casa sa din oraş, Muzeul „Emil Isac”, format din trei mari camere, dedicate vieţii poetului, tatălui său şi lucrărilor sale.
Opere
Poezii, impresii şi senzaţii moderne, 1908
Ardealule, Ardealule bătrân, 1916
Poeme în proză, 1923
Cartea unui om, 1925
Poezii, 1936
Opere, 1946
Poezii alese, Biblioteca pentru toti, E.S.P.L.A., 1954
Poezii alese, 1956
Scrieri alese, 1960
Versuri, Editura Tineretului, 1964
Poezii, Editura Minerva, 1975
Emil Isac, 110 poezii, Editura Dacia, 1981
POEZII:
Ardealul
Ardealul este fintina de aur,
Ardealul este matase.
Ardealul este lacrami pe pine,
Ardealul este dulce ca mierea.
Ardealul este ciobanul cu cine.
Ardealul este al copiilor balaur.
Ardealul este apa ce curge.
Ardealul este si foc si singe.
Ardealul este mama ce plinge,
Ardealul este copilul ce zimbeste
Si floarea ce creste.
El este visul fara desteptare.
Nemarginit ii este hotarul.
Ardealul este
Isus si
Calvarul,
Ardealul este lantul ce se sfarma,
El este a pasarilor larma,
Este sinul de mama si otelul tare,
Este flutur alb si
Muntele
Mare.
Ardealule,
Ardealule,
Ardealule,
Orice piins si cintec din tine porneste.
Ardealule, frumosule, mai frumos esti
Ca
Luceafarul din lumile ceresti.
Tu m-ai invatat sa pling si sa cint,
Pamintul tau este mai mult decit pamint,
Esti fintina de aur
Si de aur ai galeata,
Si piatra ta noaptea scinteiaza
Si vesnicia te-a luat in paza.
Al meu esti, al nostru esti,
Povestea cea mai frumoasa dintre povesti.
Ardealul este matase.
Ardealul este lacrami pe pine,
Ardealul este dulce ca mierea.
Ardealul este ciobanul cu cine.
Ardealul este al copiilor balaur.
Ardealul este apa ce curge.
Ardealul este si foc si singe.
Ardealul este mama ce plinge,
Ardealul este copilul ce zimbeste
Si floarea ce creste.
El este visul fara desteptare.
Nemarginit ii este hotarul.
Ardealul este
Isus si
Calvarul,
Ardealul este lantul ce se sfarma,
El este a pasarilor larma,
Este sinul de mama si otelul tare,
Este flutur alb si
Muntele
Mare.
Ardealule,
Ardealule,
Ardealule,
Orice piins si cintec din tine porneste.
Ardealule, frumosule, mai frumos esti
Ca
Luceafarul din lumile ceresti.
Tu m-ai invatat sa pling si sa cint,
Pamintul tau este mai mult decit pamint,
Esti fintina de aur
Si de aur ai galeata,
Si piatra ta noaptea scinteiaza
Si vesnicia te-a luat in paza.
Al meu esti, al nostru esti,
Povestea cea mai frumoasa dintre povesti.
Noapte de iunie
Fragi coapte ne-au servit la masa.
Si, catre miezul noptii, vin.
In fumul de tigare, ascunse
Femeia capul ei frumos. . Abatele dormi pe scaun
Si-alaturi, in odai, dansau.
Barbatul a-nceput sa joace
Cu cavalerul doamnei, carti.
Ramasem singuri in odaie, Femeie ea, si eu poet.
Femeia tinara ca focul
Si dulce ca un vis de iarba.
Si fragile-ncepura vorba :
E miezul noptii si e vin Pe buzele ce-asteapta glasul,
Ori poate si-au ucis cuvintul.
Pe scaun doarme unchiul grav
Si numai horcaitul lui
E constiinta ce pazeste. Alaturi : dans si carti de joc. incearca si tu-al tau noroc.
Si fragile
Femeia isi deschise ochii
Ca sa porneasca noapte-aprinsa Din sufletul adinc.
Si miinile lui gituira
Un trandafir nevinovat.
Petalele cadeau pe capu-mi,
Parfumul ce indeamna sinul.
Si fragile.
Viata dulce, rosie si calda,
Dulce si trecatoare,
Parfumata si frumoasa.
Clipele trecatoare — fragi dulci, Sarutari — fragi dulci.
Fragile indemnau
Si luna isi adormea stralucirea
Si vintul porni afara sa trezeasca zorile,
Vuiau afara arborii, Noaptea clocotea in mrejele infinitului.
Fragile
Si femeia mi-a strins tare si lung mina.
Si-a luat ramas bun de la noapte.
Si de la mine.
Si s-a trezit abatele.
Dansul alaturi a contenit.
Parechile infierbintate intrau la tisana.
Barbatul si prietenii navalira
In salon cu pofta trecuta a norocului
Si eu priveam tremurind fragile, .
Dulci rosii fragile
Pe care le-am putut gusta.
Si
Abatele le-a mincat.
Femeia lumina alba in noapte, . Si de departe auzeam
Fluierind trenul.
Si, catre miezul noptii, vin.
In fumul de tigare, ascunse
Femeia capul ei frumos. . Abatele dormi pe scaun
Si-alaturi, in odai, dansau.
Barbatul a-nceput sa joace
Cu cavalerul doamnei, carti.
Ramasem singuri in odaie, Femeie ea, si eu poet.
Femeia tinara ca focul
Si dulce ca un vis de iarba.
Si fragile-ncepura vorba :
E miezul noptii si e vin Pe buzele ce-asteapta glasul,
Ori poate si-au ucis cuvintul.
Pe scaun doarme unchiul grav
Si numai horcaitul lui
E constiinta ce pazeste. Alaturi : dans si carti de joc. incearca si tu-al tau noroc.
Si fragile
Femeia isi deschise ochii
Ca sa porneasca noapte-aprinsa Din sufletul adinc.
Si miinile lui gituira
Un trandafir nevinovat.
Petalele cadeau pe capu-mi,
Parfumul ce indeamna sinul.
Si fragile.
Viata dulce, rosie si calda,
Dulce si trecatoare,
Parfumata si frumoasa.
Clipele trecatoare — fragi dulci, Sarutari — fragi dulci.
Fragile indemnau
Si luna isi adormea stralucirea
Si vintul porni afara sa trezeasca zorile,
Vuiau afara arborii, Noaptea clocotea in mrejele infinitului.
Fragile
Si femeia mi-a strins tare si lung mina.
Si-a luat ramas bun de la noapte.
Si de la mine.
Si s-a trezit abatele.
Dansul alaturi a contenit.
Parechile infierbintate intrau la tisana.
Barbatul si prietenii navalira
In salon cu pofta trecuta a norocului
Si eu priveam tremurind fragile, .
Dulci rosii fragile
Pe care le-am putut gusta.
Si
Abatele le-a mincat.
Femeia lumina alba in noapte, . Si de departe auzeam
Fluierind trenul.
Viitorul
Toti oamenii ies la poarta.
Ceriul e rosu
Pling toti.
Si rid si blastama toti.
Arde.
Arde.
Oii renaste lumea moarta.
Ceriul arde si zeii pier toti.
Vine un nou soare
Vine o dimineata mare
Si oamenii blastama si pling si cinta.
Ceriul tot arde si vin de departe
Oamenii noi si doinele moarte
Apun in noaptea frinta.
Ceriul e rosu
Pling toti.
Si rid si blastama toti.
Arde.
Arde.
Oii renaste lumea moarta.
Ceriul arde si zeii pier toti.
Vine un nou soare
Vine o dimineata mare
Si oamenii blastama si pling si cinta.
Ceriul tot arde si vin de departe
Oamenii noi si doinele moarte
Apun in noaptea frinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu