7. /17 MAI 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
VSEVOLOD COROLIUC
Vsevolod Coroliuc (n.17 mai1956, Ghindești în Republica Moldova) este un muzician rock, poliinstrumentalist (flaut, fluier, saxofon, baterie, percuție, sarod, sitar), compozitor și vocalist.
Biografie
Născut într-o familie mixtă (lipovean și româncă). Unchiul a fost deportat la Kurgan în anul 1949 ca culac. Membru ULCT (1970-1984). A fost membru al formațiilor "Dnestrovskie ghitarî"(1970-1973), "Cordial" (Tiraspol)(1973-1974), Surgut(1974-1979)", "Cruiz" din Rusia și "Covceg". A practicat stilurile pop, baladă, reagey, hard rock. Este cunoscut ca autorul muzicii piesei "Izvorul" pe versuri de Vasile Alecsandri, care a fost un șlagăr în interpretarea formației "Cruiz", unde a colaborat cu Valeriu Găină și Alexandru Chirnitchi, de asemenea din Basarabia , sau Republica Moldova. În anul 1984 a colaborat o perioadă de timp de 1 an la Chișinău cu chitaristul Alexandru Cazacu și compozitorul Ion Enachi, ca percuționist și toboșar. Actualmente locuiește la Moscova. Admirator al formațiilor Beatles și a lui Ravi Shankar, a compus muzică pe texte de autori români, ruși și de pretutindeni.
Discografie
- 1981 Крутится волчок
- 1982 Послушай, человек
- 1985 КиКоГаВВА
- Album retrospectiv al formației Kruiz în seria «Легенды русского рока».
- 1994Regae- Ковчег (casetă)
- 1994 Колокольчики (a apărut 1999)
- 1995 Батакакумба ( reeditat 2005)
- 1997 Девочка-скерцо
- 1998 Сторона от
- 1999 Божия коровка
- 2000 Регги левой ноги
- 2007 Ольга Арефъева и группа Ковчег
SIGISMUND TODUȚĂ
Sigismund Toduță (n. 17 mai 1908, Simeria, județul Hunedoara – d. 3 iulie 1991, Cluj-Napoca) a fost un compozitor, muzicolog, profesor român, membru corespondent (martie 1991) al Academiei Române. Liceele de Muzică din Cluj și Deva îi poartă numele.
 Membru corespondent al Academiei Române |
|---|
| Sigismund Toduță | |
 Compozitorul Sigismund Toduță, portret de Catul Bogdan | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 17 mai 1908 Simeria, Austro-Ungaria |
| Decedat | 3 iulie 1991, (83 de ani) Cluj-Napoca, România |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie |  România  |
| Religie | Biserica Română Unită cu Roma |
| Ocupație | compozitor, muzicolog |
| Activitate | |
| Educație | 1. Conservatorul de muzică din Cluj 2. Academia „Santa Cecilia” din Roma 3. Pontificio Istituto di Musica Sacra |
| Reprezentant | 1. Rector la Conservatorul G. Dima din Cluj 2. A condus Filarmonica de Stat din Cluj |
| Premii | 1. Ordinul Muncii clasa a II-a 2. Premiul de Stat 3. Maestru Emerit al Artei |
| Profesor pentru | Liviu Comes |
| Modifică date / text | |
iografia compozitorului Sigismund Toduță
Studiile
(1926-1938)
Sigismund Toduță s-a născut la Simeria (Hunedoara) şi a învățat în primele clase la şcoala generală care îi poartă astăzi numele.
După anul 1918, urmând Liceul romano-catolic de băieţi din Alba–Iulia, tânărul Sigismund studia pianul cu Elisa Rieszner, cunoscută atunci ca fiind o elevă a lui Franz Liszt.
Astfel pregătit, în anul 1926 Toduţă a fost primit în anul III la clasa de pian a Ecaterinei Fotino, la Conservatorul de muzică şi artă dramatică din Cluj. Se înscrie şi la cursurile secţiei de pedagogie muzicală, pe care le absolvă în anul 1930. La finalul studiilor de pian, Sigismund Toduţă apărea ca solist în concertul orchestrei Conservatorului din 1932, interpretând Imperialul beethovenian. Dirijorul de atunci, Marţian Negrea, îi devenise profesor de compoziție în 1930. Îşi împlineşte vocaţia de compozitor şi primeşte la Academia de muzică şi arta dramatică al treilea certificat de absolvire, cel semnat tot de rectorul Augustin Bena, în anul 1936.
În aceeaşi perioadă Toduţă a urmat doi ani studii în jurisprudenţă la Universitatea din Cluj. Pentru ca în 1932 să obţină o diplomă de absolvire a Seminarului pedagogic universitar.
Admis încă din acest an ca profesor de muzică la Liceul Sf. Vasile cel Mare din Blaj, este remarcat şi va fi recomandat de Mitropolia greco-catolică pentru a-şi continua studiile la Roma. Parţial susţinut financiar de banca blăjeana Patria, Toduţă ajunge în 1936 în capitala Italiei şi se înscrie la Pontificio Istituto di Musica Sacra. Parcurge diferitele cursuri si seminarii pentru a primi licenţa în cântec gregorian, magisterium în compoziţie sacră. Este de asemenea menţionat ca elev obişnuit la clasa de orgă principală ale renumitului profesor Ferruccio Vignanelli. Eforturile sale sunt împlinite prin obţinerea titlului de doctor în muzică sacră (analiză şi stilistică muzicală) la 14 noiembrie 1938.
În aceeaşi doi ani, fascinat de marea tradiţie a muzicii italiene, Sigismund Toduţă hotărăşte să se perfecţioneze la Academia Santa Cecilia. Acolo erau deja prezenţi Alfredo Casella şi Ildebrando Pizzetti. A participat cel puţin un an la cursurile de măiestrie pianistică ale lui Casella. Maestrul Pizzetti i-a urmărit în 1938 lucrările scrise la Cluj sau la Roma şi i-a sugerat drumul creator prin al său exemplu de compozitor format doar la şcolile italiene.
Înarmat cu şapte diplome universitare de specialitate, dintre care trei obţinute la şcolile superioare din ţară, iar altele patru în străinătate, Toduţă, revenit în ţară în ianuarie 1939, se impune treptat după 1947 ca profesor la Consevatorul de muzică Gheorghe Dima şi construieşte o şcoală de compoziţie, unitară, coerentă, în adevărata tradiţie a artei muzicale româneşti.
Profesorul Sigismund Toduţă
Încerc un sentiment de satisfacţie deplină urmărind zborul spre înălţimi al foştilor mei discipoli. Cuvântul lor în competiţia valorilor creatoare marchează o prezenţă în care sălăşluiesc prolegomenele unei şcoli de compoziţie clujene, investită cu perspectivele unui viitor deosebit de luminos.
Sigismund Toduţă
Doctoratul în România
Diploma de doctor obţinută la Roma, a intrat în posesia lui Sigismund Toduţă abia în 1970, când şi-a îndeplinit obligaţia de a-şi publica rezumatul tezei în Italia, în 30 de exemplare. Astfel şi-a putut împlini visul de a înfiinţa la Cluj studii doctorale. Prestigiul şcolii muzicologice clujene a crescut evident şi datorită exigenţei sale recunoscute.
Teze de doctorat realizate sub conducerea ştiinţifică a prof. S. Toduţă:
Rector al Conservatorului Gheorghe Dima
(1962-1965)
Numirea profesorului Sigismund Toduţă ca rector al Conservatorului G. Dima, la 1 octombrie 1962, a însemnat un moment de importanţă majoră în viaţa institutului. Însăşi denumirea funcţiei era de acum pronunţată cu o sporită distincţie.
Prin ţinuta şi formaţia sa academică se integra cu cinste în pleiada distinşilor rectori din centrul universitar clujean de la acea vreme, precum: Constantin Daicoviciu, Aurel Moga, Alexandru Domşa, Emil Negruţiu şi Daniel Popescu, purtând prin erudiţia şi comportamentul lor alura magnificenţei, chiar dacă trebuiau să răspundă apelativului TOVARĂŞE!
Faptul că doleanţele muzicienilor erau transmise Ministrului Învăţământului, prof. Ştefan Bălan de către un glas recunoscut pe plan naţional prin titlurile obţinute, a permis o favorabilă negociere a problemelor cheie: cifra de şcolarizare, planuri de învăţământ, etc.
Întrucât nu s-a păstrat un proiect managerial, încercăm în cele ce urmează să punctăm direcţiile pe care le-am descifrat din însăşi participarea nemijlocită la îndeplinirea intenţiilor preconizate de către conducere, intenţii care au fost realizate în timp, nu fără a întâmpina numeroase dificultăţi, unele obiective, altele datorate mentalităţilor epocii.
- asigurarea efectivului de studenţi necesar fiinţării Corului şi Orchestrei institutului;
- restructurarea corpului didactic prin reorganizarea catedrelor, pensionări şi angajarea tinerilor absolvenţi;
- urmărirea nivelului de pregătire a studenţilor prin vizitarea orelor de curs, asistenţă la examenele unor discipline teoretice dar şi la cele de Specialitate, Muzică de cameră, Pian secundar şi altele;
- sublinierea importanţei cercetării ştiinţifice prin referate tematice în catedre, măsuri de pregătire a primei Sesiuni de comunicări ştiinţifice a cadrelor didactice din 1964 şi tipărirea acestora în volum;
- antrenarea cadrelor didactice de la Facultatea de Instrumente şi Canto în recitaluri anuale publice, şi organizarea primei Stagiuni permanente de concerte în 1965;
- acordarea unei importanţe sporite acestei manifestări artistice prin tipărirea de afişe, programe de sală, fotografierea protagoniştilor şi imprimarea pe bandă de magnetofon;
- lărgirea orientării repertoriale prin programarea a numeroase lucrări aparţinând stilului baroc şi accentuarea interesului pentru muzica secolului al XX-lea (eliminarea unor lucrări romantice lipsite de valoare);
- cunoaşterea bazei reale a materialului de studiu prin inventariere şi adoptarea de măsuri pentru actualizarea zestrei bibliotecii;
- achiziţionare de magnetofoane din U.R.S.S., Cehoslovacia şi R.D.G.;
- încercarea de a stabili relaţii cu alte instituţii de artă din ţară şi străinătate.
* * * Sigismund Toduţă – Destăinuiri, Documente, Mărturii, 2008.
Director al Filarmonicii de Stat Transilvania
(1970-1974)
În 1970, prin stingerea din viaţă a Maestrului Antonin Ciolan, directorul fondator al Filarmonicii de Stat Transilvania, postul de conducere a rămas vacant. Era necesar să fie ocupat de o personalitate de acelaşi înalt nivel.
La primirea solicitării de a conduce destinele instituţiei, Sigismund Toduţă a condiţionat acceptarea funcţiei de înfiinţarea unui cor permanent bugetat, fără de care nu putea fi cântat marele repertoriu vocal simfonic.
După dificile negocieri, corul a fost creat în 1972 devenind, pe parcursul anilor, unul dintre cele mai bune din ţară, cu mari succese internaţionale.
Creația muzicală
Muzica vocal-simfonică
- Missa pentru cor mixt cu acompaniament de orgă (1937)
- Psalm 97 pentru cor mixt, soliști și orchestră (1938-39)
- Psalm 133 pentru cor, soliști și orchestră
- Copiii cântă – Suită pentru cor de voci egale și orchestră de coarde, versuri de Ana Voileanu-Nicoară (1960)
- Balada steagului - pentru soprană, cor mixt și orchestră, versuri de Victor Tulbure (1961)
- Miorița - balada-oratoriu pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri populare (1978)
- Pe urmele lui Horea - oratoriu pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri populare (1978)
- Meșterul Manole - operă-oratoriu în trei acte, după drama omonimă de Lucian Blaga (1980-83)
- 4 Lieduri pentru soprană și orchestră, versuri de W. Shakespeare, Fr. V. Schoeber, R. M. Rilke, Ch. Baudelaire
Muzică simfonică și concertantă
- Eglogă pentru orchestră mare (1933)
- Trei schițe simfonice pentru orchestră mare (1936)
- Variațiuni simfonice pentru orchestră mare (1940)
- Concertul (nr. 1) pentru pian și orchestră (1943)
- 4 Intabulaturi pentru orchestră de coarde, după Valentin Greff Bakfark (1950)
- Divertisment pentru orchestră de coarde (1951)
- Concertul nr. 1 pentru orchestră de coarde (1951)
- Simfonia I (1954)
- Simfonia a II-a în re minor, cu orgă, “În memoria lui George Enescu” (1955)
- Simfonia a III-a “Ovidiu” (1957)
- Uvertura festivă (1959)
- Simfonia a V-a (1962/75)
- Concertul pentru suflători și percuție (1970/1976)
- Concertul nr. 2 pentru orchestră de coarde (1972-73)
- Concetrul nr. 3 pentru orchestră de coarde „in stile antico” (1974)
- Stampe vechi pentru orchestră de coarde (1974)
- Simfonietta „in antico stile” (1977)
- Concertul nr. 4 pentru orchestră de coarde (1980)
- Concertul pentru flaut și orchestră de coarde (1983)
- Concert (nr. 2) pentru pian și orchestră (1986)
- Concertul pentru oboi și orchestră de coarde (1989)
Muzică instrumentală de cameră
- Cvartet de coarde (1936)
- Preludiu pentru pian
- Părintele Hubic văzut de Dr. S. Toduța, pentru pian (1941)
- Piesă... pentru pian
- Passacaglia pentru pian (1943)
- 3 Schițe pentru pian (1944)
- Sonatina pentru pian (1950)
- Suită de cântece și dansuri pentru pian (1951)
- Sonata pentru flaut și pian (1952)
- 10 Colinde pentru pian (1952)
- Sonata pentru violoncel și pian (1952)
- Sonata (nr. 1) pentru vioară și pian (1953)
- Adagio pentru violoncel și pian (1954)
- Sonata pentru oboi și pian (1955)
- 4 Schițe pentru arpă (1958)
- 4 Piese petru pian (cca.1958)
- 6 Piese pentru pian (cca.1960)
- Trenia pentru pian (1970)
- Preludiu – Coral – Toccata pentru pian (1973-1974)
- Terține pentru pian (1975)
- Joko – 4 piese pentru arpă (1978)
- ...pentru pace - pentru pian (1987)
- Sonata nr. 2 pentru vioară și pian (1981)
- Sonatina pentru vioară și pian (1981)
- 6 piese pentru oboi solo (1981)
- Simfonia B-A-C-H pentru orgă (1984)
- 7 Coral-preludii pentru orgă (1985)
- Recitativo - pentru pian (cca.1985)
- Sonata nr.2 pentru flaut și pian (1987-88)
- Sonata pentru flaut solo (1989)
- Sonata pentru violoncel solo (1989)
Muzică corală
- Liturghia (nr. 1) Sf. Ioan Gură-de-Aur pentru cor mixt (1937)
- Psalm 23 pentru cor mixt (1937)
- Psalm 97 - pentru cor mixt și orgă (1938)
- Psalm 133 - pentru soliști, cor și orchestră (1939)
- Arhaisme - pentru cor mixt, versuri Mihail Celarianu (1942/1968)
- 20 Coruri - pentru voci egale (1958-59)
- 5 Melodii bănățene - pentru voci egale bărbătești (1955-58)
- 10 Coruri mixte (1950-56)
- 15 Coruri mixte (1969)
- Triptic - pentru voci egale, versuri Ana Voileanu – Nicoară (1951)
- Norul - pentru voci egale, versuri Vlaicu Bârna (1951)
- Cântec de leagăn - în formă de canon pentru voci egale (1955)
- Imn pentru pace - pentru cor de copii, cu acompaniament de pian, versuri Vlaicu Bârna(1956)
- Codrule, când te-am trecut - pentru voci bărbătești (1960)
- Înălțimi - pentru voci bărbătești, versuri Ștefan Bitan (1961)
- 2 Madrigale - pe versuri de Dante pentru cor mixt (1965)
- 6 Cântece populare (1973)
- La râul Babilonului - pentru cor mixt (1974)
- Liturghia (nr. 2) (1974)
- Cântec pentru pionieri pentru cor de copii și pian, versuri de Ana Voileanu Nicoară (1976)
- La curțile dorului – 3 madrigale pe versuri de Lucian Blaga (1978)
- 4 Madrigale - pe versuri de Lucian Blaga pentru cor mixt (1981)
- 10 Miniaturi corale - pentru voci egale, versuri populare
- 3 Coruri - pentru voci egale, versuri Lucian Blaga (1986)
- Doină 1, Doină 2, Joc - pentru voci egale și pian, versuri populare (1985)
- 2 Coruri pentru voci egale versuri Ana Blandiana (1989-90)
Lieduri
- Somnoroase păsărele, versuri Mihai Eminescu (1943)
- Tăcerea ta, versuri Octavian Goga (1943)
- Curcubeul dragostei, versuri Mihai Beniuc (1947)
- Bureți, versuri Vlaicu Bârna (1951)
- 4 Cântece populare - pentru voce și pian (1953)
- 9 mai 1895, versuri Lucian Blaga (1957)
- 14 Lieduri - pentru voce și pian, versuri Lucian Blaga (1984)
- 16 Lieduri - pentru voce și pian, versuri Ana Blandiana (1987)
- 5 Lieduri - pentru voce (S) și pian versuri de W. Shakespeare, Fr. V. Schoeber, R. M. Rilke, Ch. Baudelaire, E. Montale (1987)
- 5 Lieduri - pentru voce (Bar sau Ms) și pian, versuri Lucian Blaga (1983/1988)
Creația muzicologică
Formele muzicale ale Barocului în operele lui J. S. Bach. București, Editura Muzicală. Vol. I: Forma mică mono- bi- și tristrofică, 1969. Vol. II: 15 Invențiuni la două voci. 15 Invențiuni la trei voci. În colaborare cu Hans Peter Türk. 1973. Vol. III. Variațiunea. Rondoul. În colaborare cu Vasile Herman. 1978.
Ordine și distincții
- premiul al II-lea de compoziție “George Enescu” (1940)
- premiul “Robert Cremer” (1943)
- Premiul de Stat (1953, 1955)
- Maestru Emerit al Artei (1957)
- Ordinul Muncii clasa a II-a (1964)[1]
- premiul „George Enescu” al Academiei Române (1974)
- premiul acorday de Uniunea Compozitorilor (1973, 1976, 1978 și 1983)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu