11 IUNIE 2021

 4. /11 IUNIE 2021 - POEZIE

GRIGORE ARBORE

Biografie Grigore Arbore
Grigore Arbore (Popescu) (n. 11 iunie 1943, în Pietroşiţa (Dâmboviţa))
Scriitor român stabilit în Italia, critic şi istoric de artă, domeniu unde s-a exprimat strălucit. 

Studii in istoria lumii antice si arheologie (1965) si istoria artei (1970). Cadru didactic asociat la Institutul „N. Grigorescu“ din Bucuresti (1970-1972). Doctoral Degree in History of Art (1973-1975) la Scuola Normale Superiore din Pisa. Stabilit in Italia (1987). Din 1991, superexpert, apoi director tehnic (1995) in Consiliul National al Cercetarii (C.N.R.) al Italiei. 

Beletristica: Exodul, 1967; Cenusa, 1969; Auguralia, 1972; Poeme, 1974; Averse, 1976; Stolul de argint, 1979; Retrageri, 1979 (antologie); Din toate partile, 1984. 

Istoria artei si culturii: Futurismul (1976), Cetatea ideala a Renasterii: studiu asupra morfologiei formelor urbane (Bucuresti, 1976), Forma ca viziune: Bernini si stilistica baro-cului (Bucuresti, 1984), Arta in timpul monarhiilor absolute (UTET, Torino, 1997).

A coordonat colectia monumentala de studii Pictura in Europa publicata de Electa (Milano, 1994). A coordonat stiintific realizarea de mari expozitii de arta si cultura. A planificat si ingrijit sinteza Cavalerii stepelor (Electa, Milano, 1980) dedicata istoriei culturilor antice din Asia Centrala. Recent a ingrijit volumul De la Marea Adriatica la Marea Neagra, venetieni si romani: trasee de istorii comune (C.N.R., 2003).

Consilier personal al presedintelui Romaniei, Ion Iliescu, intre 1990-1992, 1992-1996, 2000-2004. Cavaler al Ordinului de Merit al Republicii Italiene (1982). Cavaler al Ordinului Serviciu Credincios al Romaniei (2002).

Auguralia

Pe plaji pustii, prin cetati
invadate de blânde reptile
lânga uriasele sarcofage de calcar
îngropate în iertatorul nisip îngenunche
Poetul
ascultându-si tacut respiratia. Umbla în jur
nedeslusite zvonuri celeste,
trecute furtuni îl inunda acolo pe albul
auguralelor lespezi. El se roaga încet
nume fara sir murmurând
catre steaua hipnotica. Soaptele lui
se astern peste ziduri -
binecuvântat, verde muschi. Totul
va dormi învelit în mantia
rugilor sale, instabilele valuri
vor revarsa catre el umbre eterne. Pasarea
prinsa de lava îi arunca-n retina
urmele zborului. Auguralia. 

Printre păduri crepusculare

Pe vinetele cimpuri de toamna
ucigase iarasi incep vinatorile
cornuri de bronz se presimt cum indeamna
haite rebele spre lanul de unde
triste pleaca privighetorile.
Cind mai departe, cind mai aproape
corul de lupi se aude
sub plapindul amurg doar un vint dezolat
prin infirmele crengi se ascunde.
Parca tinzind spre un tainic sfirsit
corpul iubit recade-n nemiscare.
Viu mai ramine in trupuri doar vuietul singelui
metalic sunet ce ne-a insotit
prin padurile crepusculare.

Incursiune

Sub trestii înfloresc nuferi miraţi
Strânşi în centurii albe sub picioarele
putrezite ale podului. Massaciucoli
este o apă stearpă care se retrage
inertă sub asaltul
huruitor al cărăbuşilor atraşi
de lanurile gliei.

E necesar ca revenind aici
să nu crezi inutil în reuşita
incursiunii pescăruşilor peste canalul
secat de mult şi devenit
arteră searbădă.
Ei urlă-n ceruri de atâta soare,
deplâng lumina şi se năpustesc
deasupra prozii învelind-o
în cuvântări solemne despre
sensul autodevorării.

Suntem oricum în vremea
exagerărilor retorice şi-ţi poţi
dori ceva mai mult decât poate înfăptui
privirea până la orizontul prăbuşit
între staminele de maci care astupă
priveliştea către oraşul unde
la baza turnurilor înclinate
cetele melcilor alterează
pacea covorului de umbră.

Poţi aspira de pildă la mărirea
spre infinit a zilei până când
ultimul strop de aer cald dispare
în bronhiile deschise; poţi
îndrăzni să-ncerci cu dinţii duritatea
culorilor de alge; poţi să saluţi un gând al tău mai vechi
rămas din verile trecute lângă firul
elastic şi înşelător al
vorbitoarei trestii.

Oricum e inutil căci viaţa
este-n amurg, aici, o pană
de ciocârlie ce continuă
sa cânte singură umbra pe ape.

Tu s-o culegi încet, cu teamă,
să nu frângi melodia revărsată
în corpul tău odată cu această
înstrăinată mângâiere.

GRIGORE POPESCU

Grigore Bajenaru Popescu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

POPESCU BAJENARU Grigore I. , se naste la 26 dec. 1907, comuna Cocioc, judetul Ilfov.

Prozator si istoric literar. Fiul prof. si publicistului I.M. Popescu-Bajenaru si al Anei (n.?).

Absolva sectia moderna a Liceului „Gh. Lazar" din Bucuresti (1926). Licentiat al Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1930), doctor in litere (1938) cu teza Schitele si nuvelele lui Delavrancea, publicata in . Profesor la diverse licee din Bucuresti, functionar la primaria capitalei. Debut editorial cu volum de povesti Din tara basmelor (1924).

Colaboreaza la revista interbelice Lumea copiilor. Dimineata copiilor. Universul copiilor. Universul. Convorbiri literare s.a. In 1942, publica romanul Cismigiu et Comp., care contine amintiri din viata sa de licean. Autor al mai multor volum in versuri pentru copii (Hora anotimpurilor, 1945; Cu trenul, 1947; Cei trei strengari, 1947; Ocupatiile micutilor, 1947), al unei comedii, Comoara (1948), lipsita de calitati scenice.

Publica romane cu caracter istoric: Banul Maracine (1967), Inelul lui Dragos-Voda (1968), Cerbii lui Mihai-Voda (1968), Maretul rege Burebista (1980) s.a., precum si culegeri de legende istorice. Literatura lui este una de popularizare, de divertisment, cu scopuri declarat educative, fara mare potential artistic.

Debutind ca autor de povesti pentru copii Grigore Bajenaru Popescu a publicat ulterior numeroase carti pentru tineret in care domina usurinta de a versifica (Hora anotimpurilor, 1945; Cei trei strengari, 1947 s.a.), umorul si anecdoticul.

Nu i-au lipsit nici preocuparile de istorie literara, concretizate in lucrarea de mici dimensiuni Un plagiat ardelenesc dupa romanul „Ciocoii vechi si noi" al lui N. Filimon (1932), intr-o lucrare de doctoral referitoare la Schitele si nuvelele lui Delavrancea (1939) sau intr-un studiu de popularizare a dramaturgiei eminesciene, publicat in seria „Cunostinte folositoare", Eminescu dramaturg (1940), lucrari azi depasite ca informatie si metodologie. Specifica prozei pe care o practica Grigore Bajenaru Popescu este degajarea stilistica, vorbirea colorata a eroilor, fluenta dialogului, trasaturi ce apartin unei literaturi de colportaj si divertisment. in special in romanul umoristic de amintiri Cismigiu et Comp. (1942), istorie spumoasa a vietii liceenilor „lazaristi" de odinioara, evocare sentimentala in fond a tineretii autorului, domina verva si vitalitatea specific adolescentine.

Melodramatic in descrierea primelor iubiri ale eroilor sai, Cismigiu et Comp. contine si reusite pagini de lirism retrospectiv, de surprindere a psihologiei liceenilor, istorisiri, scaldate de un umor debordant, dar citeodata frizind facilitatea. Latura anecdotica, reprezentind in conceptia autorului „esenta, crema spuma" intimplarilor istorice, e preponderenta si in culegerea de Mici povestiri despre oameni mari (1981). Sub aparentele facilitatii anecdotice, fondul intimplarilor povestite este revelator pentru caracterele exemplare ale oamenilor de cultura, stiinta si literatura (N. Iorga, O. Goga, L. Rebreanu. V. Parvan s.a.) despre care autorul depune marturie directa sau preluata din surse demne de incredere. Ni se releva din aceste pagini un observator atent al psihologiei umane, posedind arta subintelesului decent si, uneori, a malitiei benigne, dar mai ales un pedagog stiind sa sublinieze, prin amanunte captivante, o conduita morala demna de urmat. Interesante sint si culegerile de legende Virful cu dor (1973) si Piatra Craiului (1979) transcrise cu patos si putere evocatoare. Sint cuprinse in aceste pagini referinte la istoria legendara a unor locuri, ca si evocari ale unor chipuri de voievozi romani vestiti prin faptele lor.

Dovedind o informatie istorica atenta, dar si suficienta capacitate de inventie epica menita sa suplineasca eventuala lipsa a documentelor, P. -B. este si autorul unor romane istorice: Banul Maracine (1967), Inelul lui Dragos-Voda (1968), Cerbii lui Mihai-Voda (1968), Taina lui Mirceu-Voievod (1970), Spatarul Coman de Suceava (1977), Maretul rege Burebista (1980).

Adresindu-se tinerei generatii, unghiul acestor naratiuni istorice este precumpanitor educativ si moral; fara prea mari calitati artistice, ele au meritul ca sint scrise intr-o limba curata, lipsita de inutile podoabe stilistice, fara o arhaizare exagerata a vocabularului si sintaxei, in scopul unei lecturi ce se vrea instructiva si agreabila.

OPERA: Din tara basmelor. Bucuresti, 1924; Un plagiat ardelenesc dupa romanul „Ciocoii vechi si noi" al lui N. Filimon, Bucuresti, 1932; Schitele si nuvelele lui Delavrancea, Bucuresti, 1939; Delavrancea, omul si opera. Bucuresti, 1939; Eminescu, dramaturg. Bucuresti, 1940; Cismigiu et Comp., roman, Bucuresti, 1942 (ed. II, 1947; ed. III, 1967; ed. IV, 1978); Prin codrii Ceahlaului, Bucuresti, 1943; Mintea si norocul. Bucuresti, 1943; Hora anotimpurilor, versuri pentru copii, Bucuresti, 1945; Ocupatiile micutilor. Bucuresti, 1947; Cu trenul, versuri pentru copii, Bucuresti, 1947; Cei trei strengari, versuri, Bucuresti, 1947; Comoara, comedie intr-un act, trei tablouri, Bucuresti, 1948; Orologiul imparatului. Bucuresti, 1957; Banul Maracine, roman, Bucuresti, 1967; Inelul lui Dragos-Vocla, roman. Bucuresti, 1968; Cerbii lui Mihai-Voda, roman, Bucuresti, 1968; Taina lui Mircea-Voievod, roman. Bucuresti, 1970; Buna dimineata, baieti. Bucuresti, 1972; Viiful cu dor, Bucuresti, 1973; Gradina inteleptilor. Bucuresti, 1975; Spatarul Coman de Suceava, roman. Bucuresti, 1977; Piatra Craiului, Bucuresti, 1979; Maretul rege Burebista, roman. Bucuresti, 1980; Mici povestiri despre oameni mari. Bucuresti, 1982; Fata din dafin. Bucuresti, 1982; Ispirescu, imparatul basmelor. Bucuresti, 1984; Povestiri de vitejie. Bucuresti, 1984; Noua basme vesele pentru toate virstele. Bucuresti, 1989.

REFERINTE CRITICE: V. Gafita, Bibliografie de literatura romana pentru copii, 1978.