5. /1 IULIE 2021 - TEATRU/FILM
Aimée Iacobescu | |
Date personale | |
---|---|
Născută | Unguriu, Buzău, România |
Decedată | (71 de ani) București, România |
Cauza decesului | cauze naturale (cancer) |
Cetățenie | România |
Ocupație | actriță |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Gabriela-Aimée Iacobescu[1] (n. , Unguriu, Buzău, România – d. , București, România) a fost o actriță română.
Biografie
Aimée Iacobescu a declarat într-un interviu din Jurnalul Național, că s-a născut de fapt în noaptea de 23 iunie, lucru cunoscut doar de familie și apropiați.[2]
A absolvit Secția de Actorie a Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (IATC), azi Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, în 1968, la clasa profesoarei Beate Fredanov, asistenți Octavian Cotescu și Laurențiu Azimioară.
Aimée Iacobescu a fost protejata scriitorului Eugen Barbu, a filmat cu regizorul Dinu Cocea și a devenit apoi preferata inginerului-regizor Sergiu Nicolaescu.
A rămas în amintirea publicului cu rolul Domniței Ralu.
Aimée Iacobescu suferea de cancer și mijloacele ei financiare modeste făceau cu greu față tratamentului costisitor. În dimineața zilei de 27 martie 2018 s-a stins din viață.[3]
Filmografie
- De-aș fi... Harap Alb (1965)
- Haiducii (1966)
- Șapte băieți și o ștrengăriță (1967) - Livia
- Răpirea fecioarelor (1968)
- Haiducii lui Șaptecai (1971) - Domnița Ralu
- Zestrea domniței Ralu (1971) - Domnița Ralu
- Săptămâna nebunilor (1971) - Domnița Ralu
- Cu mîinile curate (1972) - Charlotte
- Nu filmăm să ne-amuzăm (1975) - Lucia
- Osînda (1976) - Magda Pârâianu
- Revanșa (1978) - damă de companie
- Ultima noapte de dragoste (1980) - prostituată
- Dumbrava minunată (1980) - Sora Soarelui
- Cuibul de viespi (1987) - Jenny Valeriu / Amy Andronache
- Detectiv fără voie (serial TV, 2001)
Premii și distincții
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Aimée Iacobescu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[4]
Dragoș Pâslaru | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (69 de ani)[1] |
Cetățenie | România |
Ocupație | actor |
Prezență online | |
Modifică date / text |
În fața anchetatorilor care doreau să obțină de la el declarații care să ducă la arestarea celor vinovați de maltratarea sa, Dragoș Pâslaru a spus doar „Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc și sufletul meu a iertat tot”.[3]
După Revolutia din decembrie 1989 el a protestat în 13-15 iunie 1990 în Piața Universității împotriva regimului instalat după înlăturarea regimului comunist, fiind bătut de mineri. În același an, a părăsit lumea teatrului și s-a călugărit, în anul 1990, la Manastirea Frasinei din Judetul Valcea, devenind fratele Valerian. În fața anchetatorilor care doreau să obțină de la el declarații care să ducă la arestarea celor vinovați de maltratarea sa, Dragoș Pâslaru a spus doar "Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc și sufletul meu a iertat tot". În cadrul mănăstirii, fratele Valerian a lucrat la sectorul zootehnic, apoi ca bucătar, iar apoi a devenit șeful cancelariei Mănăstirii Frăsinei. In anul 2014 monahul Valerian, asa cum se numeste acum, a fost hirotonisit de catre IPS Varsanufie, arhiepiscopul Ramnicului, in cadrul unei slujbe emotionante desfasurate la catedrala din Ramnicu Valcea.
Roluri în teatru
- Trăsura la scară, Teatrul „C.I. Nottara“ (premiera 11 oct. 1983)
- Cum vă place, Teatrul „C.I. Nottara“ (premiera 30 apr. 1985)
- Ultimul bal, Teatrul „C.I. Nottara“ (premiera 21 sept. 1986)
- O noapte furtunoasă, Teatrul „C.I. Nottara“ (premiera 28 ian. 1987)
- Taifun (Furtuna), Teatrul „C.I. Nottara“ (premiera 14 dec. 1988)
- Al patrulea anotimp, Teatrul „C.I. Nottara“ (premiera 2 oct. 1989)
- Burghezul gentilom, Teatrul „C.I. Nottara“ (premiera 11 nov. 1989)
- Ospățul lui Balthazar, Teatrul „C.I. Nottara“ (premiera 20 apr. 1991)
- Teatrul seminar. Bios și Eros, Teatrul „Odeon“ (premiera 1992)
- Poveste de iarnă, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (premiera 2 mart. 1994)
- Melissa, Poveste de iarnă, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (premiera 26 apr. 1995)
Filmografie
- O lacrimă de fată (1980)
- Pruncul, petrolul și ardelenii (1981)
- Angela merge mai departe (1982)
- Concurs (1982)
- Secvențe... (1982)
- Singur de cart (1983)
- Ochi de urs (1983)
- Întoarcerea din iad (1983)
- Să mori rănit din dragoste de viață (1984)
- Umbrele soarelui (1986)
- Drumeț în calea lupilor (1988)
- Șobolanii roșii (1991)
- A unsprezecea poruncă (1991)
- Balanța (1992)
- Domnișoara Christina (1992)
- O vară de neuitat (1994)
- Capul de zimbru (1996) (film TV)
- Femeia în roșu (1997)
- Fii cu ochii pe fericire (1999)
Carmen Lopăzan (n. ,[1] București, România) este o actriță de film, scenă, televiziune și voce română, trainer[2] și liber profesionist.[3][4]
Biografie
A absolvit UNATC I.L. Caragiale,[5] secția Arta actorului, în anul 2002. Ca actriță a colaborat cu Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național și făcându-și apariția în filmele: „Marți, dupa Crăciun”, „Cealaltă Irina”, „Camelia” și serialul de televiziune „La urgență“.[6] A mai dublat vocea personajelor din desene animate:Ever After High, Dădaca Pruna, Steven Universe, ICarly, etc.[7]
Filmografie
- Camelia[8] - Regia: Marian Crișan
- Marți după Crăciun[9] - Regia: Radu Muntean
- Cealaltă Irina[10][11] - Regia: Andrei Gruzsniczki
- Carmen [12]- Regia: Doru Nitescu
- Pana[13] - Regia: Răzvan Ghițeanu
- La urgență - Regia: Andrei Zincă
- Traseu[14]
Dublaje
- Un show obișnuit
- Uimitoarea lume a lui Gumball
- Elevi Interdimensionali Zero
- My little pony: Filmul
- Cum să evadezi de pe Pământ[15]
- Barbie în tabăra de muzică[16]
- Lego Ninjago: Maestrii Spinjitzului
- ICarly
- Mako Mermaids
- Spioanele
- Regele Shaman
- Copiii de la 402
- Tutenstein
- Winx Club
Matei Alexandru | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 25 decembrie 1927 Goioasa, județul Bacău |
Decedat | (86 de ani) București |
Căsătorit cu | Paula Cornelia Matei |
Cetățenie | română |
Ocupație | actor |
Roluri importante | „Stejarul” (1992) - Butușină, „Dumbrava minunată” (1981) - tatăl, „Un surîs în plină vară” (1963) - Colae |
Alte premii | |
Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967), Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer (2004) | |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Biografie
S-a născut la 25 decembrie 1927 la Goioasa (județul Bacău). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" secția actorie în 1951, deși începuse facultatea la Iași, în anul 1948. Fost deținut politic, închis, împreună cu tatăl Matei Dumitru și fratele Matei Octavian, este dat afară din facultate... Revine, la București, unde-și continuă facultatea. Tatăl - Matei Dumitru, fost fruntaș liberal, are funcția de primar al comunei Goioasa. Primar fiind, nu și-a luat niciodată indemnizația, lăsând-o în beneficiul obștii. Părinții sunt deportați, toate bunurile confiscate, iar tânărul student este nevoit să muncească pentru a se întreține. Noaptea descărca vagoane de marfă în Gara Obor, iar ziua mergea la facultate și...figurație la Teatrul Național, la Radio și unde i se mai oferea posibilitatea...65 de ani pe scena Naționalului bucureștean.[1]
Matei Alexandru a interpretat roluri în film, radio și televiziune, dar a fost prezent și pe scena teatrului. De asemenea, a semnat regia unor spectacole de teatru TV.
Pe scena teatrului a jucat în piese de Jaroslav Hašek, Molière, Eugene O'Neill, Friedrich Dürrenmatt, Carlo Goldoni, Ion Luca Caragiale, Anton Cehov și Mihail Sebastian.
Printre filmele în care a jucat se numără Weekend cu mama (2009), Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003), Corul Pompierilor (2000), Mușchetarii în vacanță (1984), Grăbește-te încet (1981), Elixirul tinereții (1975) și Ultimul cartuș (1973).
Distincții
Printre premii și distincții obținute se numără premiul național la Concursul Tinerilor Actori, pentru piesa "Steaguri pe tunuri", Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, în 2004, premiul de creație, pentru rolul sufleurul Smărăndache din Căruța cu paiațe, de Mircea Ștefănescu, în 1978, Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice, în 1967, premiul I pentru Interpretare la Concursul Tinerilor artiști din teatrele dramatice, în 1957, și mențiune pentru realizarea rolului Adam în "Preludiu", la Decada dramaturgiei originale, în 1956.[2] 2002 - Societar de Onoare al Teatrului Național I.L.Caragiale
2004 - Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer
2012 - Gala Premiilor UNITER - Premiul pentru întreaga activitate.[3]
Filmografie
Actor
- Un surîs în plină vară (1964) - Colae
- Neamul Șoimăreștilor (1965)
- Răscoala (1966)
- Șapte băieți și o ștrengăriță (1967) - dublaj de voce
- Războiul domnițelor (1969)
- Castelul condamnaților (1970) - maiorul Matei
- Facerea lumii (1971) - Anghel, președintele sindicatului
- Ultimul cartuș (1973)
- Porțile albastre ale orașului (1974) - col. Caragea
- Elixirul tinereții (1975)
- Ultimele zile ale verii (1976) - ing. Popovici
- Falansterul (1979)
- Omul care ne trebuie (1979)
- Dumbrava minunată (1980) - Vasilian
- Grăbește-te încet (1982)
- Orgolii (1982) - prof. Crețu
- Miss Litoral (1991)
- Weekend cu mama, 2009 - șoferul de taxi
- Niki Ardelean, colonel în rezervă, 2003
- Stejarul, 1992 (Butușină)
- Enigmele se explică în zori, 1987
- Mușchetarii în vacantă, 1984
- Miezul fierbinte al pâinii, 1983
- Femeia din Ursa Mare, 1982
- Visul unei nopți de iarnă, 1980 (film TV)
- Ciocolată cu alune, 1980
- Jucătorii de cărți, 1977 (film TV)
- Tufă de Veneția, 1977
- Doctor fără voie, 1976 (film TV)
- Alarmă în Deltă, 1976 - tâlharul Jan
- Conspirația, 1974
- Canarul și viscolul, 1969
- Doi bărbați pentru o moarte, 1969
- Cerul începe la etajul III, 1967 - Cazacu
- Vremea zăpezilor, 1966 - Alex. Matei
- Les fêtes galantes, 1965
- Cartierul veseliei, 1964
- Când primăvara e fierbinte, 1960
- Ciulinii Bărăganului, 1957
Teatru
Actorie
Teatrul Național București
Teatrul Național Craiova
Teatru de Televiziune / Regie
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu