3. /8 IUNIE 2021 - RELIGIE ORTODOXĂ
+ Sf Mc Nicandru și Marcian;
Aducerea moaștelor Sf Mare Mc Teodor Stratilat
Sf Mc Nicandru
Sfinţii Mucenici Marchian, Nicandru, Iperehie, Apolon, Leonid, Arie, Gheorghe, Selneniad, Irineu şi Pamvon, au pătimit pentru Hristos şi pentru credinţa cea întru El, chinuiţi fiind de mai-marele Egiptului cu flămânzirea, cu setea şi cu frigul, lupta muceniciei au săvârşit.
Viața Sf Mc Marcian
Când s-a înmulţit necuratul eres al lui Arie, mari dezbinări au avut loc în biserica lui Hristos, încât aceasta a fost despărţită în două. Atunci s-a pornit o mare prigoană împotriva credincioşilor din partea arienilor, întocmai ca şi de la închinătorii de idoli, căci erau urâţi, chinuiţi şi ucişi toţi cei care Îl mărturiseau pe Hristos ca pe Făcătorul, iar nu că făptură, Dumnezeu întrupat, iar nu om simplu. Mai ales s-a înmulţit arieneasca putere, pentru că însuşi împăratul Constantie, fiul marelui Constantin, a căzut în acest eres. Acesta avea în curtea sa doi boieri mari, pe Evsevie şi Filip, care erau arieni şi care îi prigoneau mult pe cei dreptcredincioşi şi supărau Biserica lui Hristos. Ei au fost pricinuitorii izgonirii şi morţii celui între sfinţi, părintele nostru Pavel mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, pe care l-au trimis în Armenia şi au îndemnat pe arieni ca să-l sugrume, lucru care s-a şi făcut, iar în locul lui în scaun au rânduit pe Macedoniu. Asemenea şi pe mulţi alţi dascăli şi mărturisitori ai dreptei credinţe i-au pierdut în diferite feluri, între care erau şi mucenicii Marcian şi Martirie, care cu scrierile şi cuvintele lor au împodobit foarte mult Biserica lui Dumnezeu. Ei au lăsat multe învăţături bisericeşti din care se adăpau fiii duhovniceşti.
Amândoi au slujit pe lângă pomenitul sfânt mărturisitor şi patriarh Pavel. Marcian era citeţ şi Martirie era ipodiacon. Amândoi erau notari care scriau toate învăţăturile şi faptele patriarhului lor, prin care întăreau dreapta credinţă. Ei mai erau şi mari propovăduitori ai cuvântului lui Dumnezeu şi slujitori ai Bisericii, pe care o apărau ca două paveze împotriva ereziilor, pentru că Domnul le-a dat lor înţelepciune, precum şi credincioşilor lor ucenici, împotriva căreia arienii, care îi prigoneau, nu puteau să se împotrivească, nici să răspundă. După izgonirea şi moartea Sfântului Pavel, începătorii de eresuri au îndreptat otrava lor asupra celor doi ucenici ai săi, Marcian şi Martirie. Mai întâi, ca un cărbune de foc în cenuşă, ascundeau mânia lor în vicleşug şi se sileau cu meşteşugită înşelăciune să-i întoarcă de la dreapta credinţă la păgânătatea lor, dându-le mult aur plăcuţilor lui Dumnezeu şi făgăduindu-le să le mijlocească de la împărat mari daruri, să-i ridice la scaune arhiereşti şi să-i facă stăpâni peste multe averi, numai să primească credinţa lor cea rătăcită. Dar ei, nesocotind toate acestea, n-au primit aurul, nici cinstea făgăduită lor, şi au râs de acest vicleşug, voind mai bine să rabde ocară, necinste, chinuri şi moarte pentru dreapta credinţă, decât, vieţuind în eresuri, să aibă bogăţie, slavă şi cinste.
Văzând ereticii că nu pot cu nimic să-i înduplece pe sfinţii mucenici şi mărturisitori la a lor rea credinţă, i-au condamnat la moarte, pe care sfinţii o doreau pentru Hristos, mai mult decât viaţa. Când i-au prins şi i-au dus la locul de ucidere, şi-au cerut puţină vreme pentru rugăciune şi, ridicând ochii şi înălţând mâinile în sus, au zis: "Doamne Dumnezeule, Cel ce ai creat deosebit inimile noastre, Cel ce cunoşti faptele noastre, primeşte în pace sufletele robilor Tăi, căci pentru Tine murim şi ne socotim ca nişte oi duse la tăiere. Ne bucurăm, însă, că pentru numele Tău ieşim cu o aşa moarte din viaţă, învredniceşte-ne pe noi să fim părtaşi vieţii veşnice, Tu care eşti viaţa noastră". Rugându-se aşa, când au spus "Amin", şi-au plecat sub sabie sfintele lor capete, pe care le-au tăiat necredincioşii arieni, pentru mărturisirea dumnezeirii lui Iisus Hristos.
Iar unii dintre credincioşi au luat cinstitele lor moaşte şi le-au îngropat la porţile Melandiei, în cetatea Constantinopolului, cărora, mai pe urmă, cel dintre sfinţi, părintele nostru Ioan Gură de Aur, le-a zidit o biserică din temelie, în care se făceau multe tămăduiri, cu rugăciunea sfinţilor mucenici, întru slava lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat în veci. Amin.
Aducerea moaștelor Sf Mare Mc Teodor Stratilat
Sfântul Mare Mucenic Teodor a pătimit pentru Hristos de la păgânul împărat Lichinie, în cetatea Eracliei, unde era voievod. Vremea sfârșitului său a fost în opt zile ale lunii februarie, iar în această lună și zi se cinstește aducerea cinstitelor lui moaște din cetatea Eracliei în Evhaita, patria lui. Pentru că așa i-a zis el lui Uar, slugii sale, care a privit la pătimirea sa și a scris-o pe aceea: „Trupul meu să-l pui în Evhaita, în stăpânirea strămoșilor mei”. Deci cel ce va voi să știe toate cele despre acest sfânt, să citească pătimirea lui cea scrisă pe larg și pusă în ziua de opt februarie. Iar noi să pomenim aici o minune care s-a făcut de icoana lui și pentru care Sfântul Anastasie Sinaitul și Sfântul Ioan Damaschin ne încredințează. Acea minune a fost astfel:
Departe de cetatea Damascului, ca la patru mii de pași, era un loc care se numea Carsat, unde era biserica Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat. Și când au luat saracinii locul acela în stăpânirea lor și au început a locui acolo, mulți dintre dânșii au intrat în biserica mucenicului și au întinat-o cu toate necurățiile, pentru că au băgat în ea dobitoacele lor, femeile și copiii și făceau acolo multe păcate trupești spurcate și urâte. Și acolo, pe un perete, era pictat chipul Sfântului Mare Mucenic Teodor, iar într-o zi oarecare, șezând mulți saracini și vorbind în biserica aceea, unul dintre dânșii a luat un arc și o săgeată și, încordând arcul, a săgetat în acel chip și a nimerit cu săgeata în umărul drept al sfântului și îndată a curs sânge din icoană, ca dintr-un om viu. Și văzând saracinii această minune, s-au mirat, însă n-au ieșit din biserică, ci locuiau în ea și își săvârșeau necurățiile după obiceiul lor cel spurcat. Și erau cei ce locuiau acolo douăzeci de saracini, fiecare având femeile și copiii lor; și în puține zile toți au pierit cu moarte amară, fiind loviți fără de veste. Iar cei ce locuiau afară din biserică, toți au rămas sănătoși în acea vreme. Și spune Cuviosul Anastasie Sinaitul despre acea icoană, că a văzut-o el însuși și era pe ea semnul sângelui ce cursese din rană.
Această minune a fost spre înfricoșarea saracinilor necredincioși, iar nouă credincioșilor spre învățătură, ca să știm că suntem datori a cinsti sfintele icoane, căci prin ele se fac minuni și lucrează minunat darul Dumnezeului nostru.
Troparul aducerii moaştelor Sfântului Marelui Mucenic Teodor Stratilat, glasul al 4-lea:
Cu numirea oştirii celei adevărate, purtătorule de chinuri, al cerescului împărat, voievod preabun te-ai făcut, Sfinte Mare Mucenice Teodore. Căci cu armele credinţei te-ai oştit înţelepţeşte şi ai biruit cetele demonilor şi purtător de biruinţă viteaz te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credinţă pururea te fericim.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul crucii puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu muceniceştile străluciri, arătat fiind strălucit, stai înaintea lui Hristos făcătorului de podoabă, de Dânsul fiind împodobit, ca cel ce eşti numit cu numele dumnezeieştilor daruri, Sfinte Mare Mucenice Teodor.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dumnezeieştile arme ale credinţei fiind întrarmat, Sfinte Teodore, tare ai tăiat taberele vrăjmaşului cele de suflet stricătoare şi biruitor făcându-te, cu mucenicii împreună te-ai încununat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luminată deşteptarea sufletului tău arătând-o împăratului celui rău credincios, de Dumnezeu înţelepţite, cu înţelepciunea cuvintelor tale şi cu harul faptelor, pe acela l-ai ruşinat, Sfinte Mucenice Teodore.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fără de sămânţă de la dumnezeiescul Duh, cu voia Tatălui ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu şi cu trup ai născut pe Cel din Tatăl fără mamă şi pentru noi din tine fără de tată.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tabăra păgânilor ca un voievod puternic o ai întors înapoi şi toate meşteşugirile vicleanului demon de nimic le ai făcut.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca cel ce ai fost cu suflet osârduitor, cu gând cucernic, mărite, capiştile păgânilor celor fără de lege le-ai pierdut.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu tăria cugetului năvălirile vrăjmaşilor le-ai răbdat, morţii celei de viaţă făcătoare a mai Marelui pătimitorilor urmând.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tu numai celor de pe pământ, solitoare a virtuţilor celor mai presus de fire, Maica lui Dumnezeu ai fost. Pentru aceasta, bucură-te, strigăm ţie.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti puterea mea, Doamne şi scăparea şi întărirea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rănit-ai pe şarpele, cel ce vrea să te rănească pe tine şi prin răbdătoare împotriviri mucenic te-ai arătat, cântând cu deadinsul Celui Ce te-a întărit pe tine: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cheltuindu-ţi trupul prin multe răni, gând neclintit ţi-ai pus, de trei ori fericite, cântând cu osârdie Celui Ce te-a întărit pe tine: Slavă puterii Tale, Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Împodobitu-te-ai cu patimile Stăpânului, ale tale cinstite patimi, preaînţelepte, cu acelea împreunând te-ai învrednicit strălucirii Lui şi frumuseţii celei dorite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Neştiind de nuntă, ai născut Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi fiind Fecioară. Pentru aceasta cu glasuri neîncetate şi cu credinţă neîndoită, Bucură-te strigăm ţie, Stăpână.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu stropiturile sângelui trupului tău ai oprit sângele demonic, cel ce se aducea spre pierzare, nebiruite Mucenice Teodore.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O, minte evlavioasă; o, înţelepciune slăvită; o, credinţă preafierbinte, a cinstitului de chinuri purtător, prin care pe Dumnezeu a dobândit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Minte având strălucită cu dumnezeiască lumină, ai întunecat pe şarpele părtinitorul răutăţii, preamărite Teodore.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine Armă nesfărâmată împotriva vrăjmaşilor te punem înainte; pe tine Întărire şi Nădejde mântuirii noastre, dumnezeiască Mireasă, te-am câştigat.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Biruit-ai cu îndrăzneală tare, pe cei neînţelepţi, pe cruce fiind întins şi cu cuie pătruns, fericite, închipuind Patima cea mântuitoare a Făcătorului.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ţie, celui ce ai pătimit după lege în temniţă fiind încuiat, Hristos S-a arătat îndemnându-te ca un mai-mare al vitejilor, spre lupte împotriva vrăjmaşului, mărite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Jertfă curată şi sfântă şi fără prihană pe tine te-ai adus, Celui Ce S-a adus pe Sine Însuşi de bunăvoie Jertfă pentru tine, purtătorule de lupte, Sfinte Mucenice Teodore.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
O, minune mai nouă decât toate minunile, că Fecioara neştiind de bărbat zămislind în pântece pe Cel Ce ţine împreună toate, cu uşurinţă L-a încăput.
Irmosul:
Jertfi-voi ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cele de sus căutând...
Cu bărbăţia sufletului, întru credinţă ca întru o platoşă îmbrăcându-te şi cuvântul lui Dumnezeu ca o suliţă în mâini luând, pe vrăjmaşul ai rănit, între mucenici Mare Teodore. Cu care împreună lui Hristos Dumnezeu, nu înceta a te ruga pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În cuptorul nevoinţelor tale, mucenice mărite, ai ars uscăciunea necredinţei şi luminător dreptei credinţe te-ai făcut, cântând: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un voievod şi ca un înţelept şi ca un treaz cu fapta, pe împăratul cel neînţelept şi răucredincios de nimic l-ai făcut şi l-ai arătat pe el neputincios, întărindu-te cu puterea Duhului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Legea se biruieşte de slava laudelor tale. Că tu ai strălucit cu prealuminatele străluciri ale muceniciei, Stăpânului tău strigând Teodore: Binecuvântată este puterea stăpâniei Tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce eşti Locaş sfinţit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, Bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nădăjduind spre Tine, Cel Ce ai răbdat pentru mine crucea şi moartea, pe cruce m-am ridicat, Stăpâne şi m-am pătruns cu săgetături şi la răni cumplite m-am adus, Doamne! - ai strigat mucenice, pătimind, înţelepte viteazule Teodore.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adusu-te-ai pe tine însuţi jertfă curată Făcătorului tău, bucurându-te, Sfinte Mucenice Teodore şi te-ai deosebit, mărite, spre împărăţia cerească cu sfinţii mucenici strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Ca un crin şi ca un trandafir înţelegător, cu miresmele patimilor tale pe noi ne umple de miros, gonind cu harul totdeauna stricăciunea cea rea a patimilor noastre şi îndemnându-ne să strigăm cu sufletele binemirositoare: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tu Una din toate neamurile, Fecioară Preacurată, Maică lui Dumnezeu te-ai arătat; tu Dumnezeirii te-ai făcut Locaş, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, nearzându-te cu focul Luminii celei neapropiate; pentru aceasta te binecuvântăm, Marie, dumnezeiască Mireasă.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, piatra cea netăiată...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Acum cu adunările celor fericiţi şi cu cetele mucenicilor, ca un împodobit cu luptele, împreună sălăşluindu-te şi împreună desfătându-te, cunună purtând, stai înaintea Celui Ce era dorit ţie, Sfinte Teodore.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Spre înălţimea cerească ridicându-te, cele pământeşti ai urât şi de sfârşitul Celui dorit tu te-ai învrednicit, singură săvârşirea celor dorite luând, Sfinte Teodore, bucurându-te.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De Tine Unul, Cuvântul cel fără de moarte, Care ai pătimit cu trupul şi ai murit, mucenicul cel de Dumnezeu înţelept dorind, nemurirea Ta a dobândit, în ceruri sălăşluindu-se, Făcătorule a toate, Atotputernice.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Purtătorule de chinuri, ca un viteaz cugetător, îndrăzneală având către Dumnezeu, nouă tuturor celor ce te cinstim cu dragoste; cere pentru noi iertare de greşeli, izbăvindu-ne de patimi şi de necazuri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel ce a voit a veni în trup, Care a înfrumuseţat toate cu cu vântul, întru tine S-a sălăşluit, pe tine Una mai Sfântă decât toate aflându-te şi de Dumnezeu Născătoare te-a arătat după adevăr, Maică Fecioară.
Irmosul:
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine Muntele cel netăiat Fecioară, s-a tăiat, unind firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Mai presus de fire nevoinţe făcând, cereştile răsplătiri de la Dumnezeu după vrednicie ai dobândit, purtătorule de chinuri, mult-pătimitorule. Că nesupunându-te poruncii celei fără Dumnezeu, la chinuri de bunăvoie te-ai dat. Pentru aceasta răbdând striviri şi chinuri şi cruce şi moarte, împreună cu Hristos te-ai preaslăvit după cuviinţă, Sfinte Mucenice Teodore. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Iar de va fi Post:
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Sufletul meu cel smerit, Fecioară, care în viforul ispitelor lumeşti acum este înecat, ca şi cum ar fi fără ocârmuitor, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi de sarcina păcatelor se arată nedeşertat şi în fundul iadului este silit să cadă, întâmpină-1, Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunea ta fierbinte îl miluieşte, dându-i limanul tău cel cu bună linişte, ca să strig cu credinţă către tine: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dea mie, că pe tine te am nădejde, eu nevrednicul robul tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând şi cu amar strigând: Lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncul milei, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu