5. /5 IULIE 2021 - TEATRU/FILM

CONSTANTIN TĂNASE

Biografie Constantin Tănase

Constantin Tănase (n. 5 iulie 1880, Vaslui — d. 29 august 1945, București) a fost un actor român de scenă și de vodevil, celebru cupletist și o figură cheie în teatrul de revistă românesc.

Viața

S-a născut într-o familie modestă (tatăl, Ion Tănase, era laborant de farmacie), într-o casă țărănească din Vaslui, județul Vaslui. A fost un elev mediocru, cele mai mari note fiind la muzică și sport, iar primul contact cu teatrul l-a avut prin frecventarea spectacolelor de la Grădina "Pîrjoala", unde se juca teatru popular, cu actori precum Zaharia Burienescu si I.D. Ionescu. Acest lucru l-a inspirat în crearea unui grup de teatru de amatori împreuna cu prietenii, cu care juca scene din piesele Meșterul Manole, Capitanul Valter Mărăcineanu sau Constantin Brâncoveanu, prima lor scenă fiind beciul casei. În timp, reprezentațiile s-au mutat în hambar și chiar în poiată.

Prima experiență profesională ca actor a fost în cadrul trupei de teatru de limba idiș condusă de Mordechai Segalescu: aveau nevoie de un actor pentru un spectacol in Vaslui și a fost ales tânărul Tănase, care era deja nelipsit de la repetiții. În 1896 termina gimnaziul și, în ciuda dorinței sale de a deveni actor, s-a înscris la liceul militar din Iași, unde a fost respins la examenul medical, singura probă unde nu-și făcuse griji, în favoarea unui fiu de colonel. Dezamăgit, s-a îndreptat către Brăila, unde a frecventat o scurtă perioadă liceul "Nicolae Bălcescu", la care însă a fost nevoit să renunțe după câteva săptămâni din lipsă de bani.

În Brăila s-a împrietenit cu învățătorul și scriitorul Ion Adam, care i-a oferit tânărului de 18 ani catedra sa din Cursești, Rahova, de vreme ce Adam urma să plece la cursuri în Belgia. S-a descurcat destul de bine ca învățător, însă a intrat în conflict cu directorul și câțiva profesori. Cu ajutorul lui Adam, a primit un alt post la Hârșoveni, Poenești, unde învățase poetul Alexandru Vlahuță. Tănase și-a dezvoltat repede propriul stil de predare, aducând muzica și gimnastica pe primul loc, lucru care a atras noi elevi către școală. Părinții elevilor au fost de asemenea implicați în activitățile școlare, prin excursii in aer liber, unde preda istorie și geografie. Ajuns foarte repede un personaj iubit in localitate, atrage însă antipatia notarului si câtorva avocati locali care nu îi apreciau metodele, astfel încât Tănase este în cele din urmă dat afară.

Ziua de 14 octombrie 1899 îl găsește în București, unde s-a înrolat voluntar la Regimentul 1 Geniu București. Dupa efectuarea stagiului militar s-a înscris la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, de unde a absolvit în 1905. A inceput sa lucreze în teatru, și s-a căsătorit cu Virginia Niculescu în 1917.

In 1919 a pus bazele trupei de teatru Cărăbuș în București, împreună cu care urma să creeze o tradiție de teatru de cabaret/ revistă pe parcursul următorilor 20 de ani, tradiție prezentă și astăzi, mai ales la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, care functioneaza încă la adresa fostului "Cărăbuș" pe Calea Victoriei, 33-35, în inima Bucureștiului.

În buna tradiție a marilor actori de comedie, a creat un tip de personaj, acela al cetățeanului simplu, umil si necăjit, mereu în contradicție cu birocrația aparatului de stat; personajul său, unic în costumul său clasic, cu pătrățele, crizantemă la butonieră si bastonaș, s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce-l va aduce de multe ori in atenția cenzurii.

Împreună cu "Cărăbuș" a făcut numeroase turnee prin țară, și cel puțin un turneu în Turcia. Tănase a jucat de asemenea și la Paris. O sursă menționează operele de caritate ale actorului – 3 școli primare și o biserică.

La "Cărăbuș", Tănase lansează carierele a numeroși artiști, mai ales Maria Tănase și Horia Șerbănescu.

A fost decorat la 28 ianuarie 1942 cu Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor.^[1]

Moartea

Tănase a murit în București pe 29 august 1945. Au existat zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis de către Armata Roșie invadatoare. Potrivit acestei versiuni, Tănase încă mai juca în București, un an după sosirea rușilor, și a fost ucis din cauza satirei la adresa soldaților ruși care aveau obiceiul să "rechiziționeze" toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând "Davai ceas". Tănase a compus un cuplet:

„Rău a fost cu «was ist das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»
De la Nistru pân' la Don
Davai ceas, davai palton
Davai casă si moșie
Harașo, tovărășie!”

După mai multe reprezentații a fost arestat, amenințat cu moartea, și i s-a ordonat să nu mai joace piesa. Dar Tănase nu era omul ușor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile "bandajate" cu ceasuri de mâna. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariție, deși actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi și-a deschis pardesiul, scotând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac". Două zile mai târziu marele actor era mort.

Nepotul actorului, Tănase Radu Alexandru, a oferit o versiune care pare mai plauzibilă [1]: blocaj renal în urma unui tratament cu 20 de aspirine/zi, aplicat în urma unei infecții faringiene survenită datorită consumului unei halbe de bere rece într-o zi călduroasă de vară. Întrucât de puțină vreme se inventase penicilina, un apropiat s-a oferit sa îi procure antibioticul din Italia. Din păcate un membru al familiei a refuzat oferta, argumentând că maestrul Tănase avea un sistem de autoreglare al organismului foarte eficient. Ceea ce a urmat s-a dovedit fatal pentru marele actor, teatrul românesc pierzând prematur una dintre cele mai mari valori ale sale din toate timpurile.

Teatrul lui Tănase era adesea politic și avangardist. Iată câteva versuri reprezentative dintr-un cântec:

„În țara asta, țara pâinii
Să aibă pâine chiar și câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă
Lor ce le pasă cum e traiul
Scumpiră trenul și tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până și pâinea și tutunul
Și când înjuri pe șleau de mamă
Ei, cică, eu fac pe nebunul.”

„Teoria mea-i ușoară
Toată viața e o scară
Pe care, ca și la moară
Toți o urcă și-o coboară”

Și cu asta ce-am făcut?

„Ne-am trezit din hibernare
Și-am strigat cât am putut:
Sus cutare! Jos cutare!
Și cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Și-am luptat, cum am știut,
S-avem nouă guvernare,
Și cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie,
Și cu asta ce-am făcut?

Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Și cu asta ce-am făcut?

Pentru-a căștiga o pâine,
Mulți o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin țări străine,
Și cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Și cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Și cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Țara-i plină de vedete,
Și cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!
E sloganul cunoscut;
Iarăși am votat ca proștii,
Și cu asta ce-am făcut?”

Constantin Tanase- Vrei, Nu Vrei

Constantin Tănase - Un actor răzvrătit

Ucis pentru o glumă...

C. I. NOTTARA

Constantin I. Nottara
Date personale
Născut	5 iunie 1859  București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești
Decedat	16 octombrie 1935 (76 de ani)  București, România
Copii	Constantin C. Nottara
Cetățenie	România
Ocupație	actor de teatru[*]
Activitate
Roluri importante	Don Salluste, Ștefan cel Mare, Oedip, Lear, Hamlet, Horațiu etc.
Modifică date / text

Constantin I. Nottara (n. 5 iunie 1859, București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești – d. 16 octombrie 1935, București, România) a fost un actor român, una dintre personalitățile cele mai de seamă ale teatrului românesc, tatăl compozitorului Constantin C. Nottara.

Biografie artistică

Constantin Nottara - de Dimitrie Paciurea

A fost elevul lui Ștefan Vellescu. În 1877, Nottara a început să joace pe scena Teatrului Național. Unul dintre pionierii școlii realiste de interpretare scenică, a aderat un timp la stilul romantic de joc, sub influența cerințelor vremii și sub îndrumarea lui Mihail Pascaly. A studiat la Conservatorul de Arta Dramatică și Lirică din București și la Teatrul Odeon din Paris, preluând la întoarcere la numai 24 de ani majoritatea rolurilor principale ale Naționalului.

Nottara s-a afirmat în roluri ca Shylock, Hamlet și Lear din teatrul shakespearean, Oedip din Oedip rege de Sofocle, Don Salluste din Ruy Blas de Hugo, bătrânul medic din Medicul în dilemă de Shaw, Ștefan Tipătescu din O scrisoare pierdută și Ion din Năpasta de Ion Luca Caragiale, Vlaicu din Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, Ștefan cel Mare din Apus de Soare și Tudose din Hagi-Tudose de Delavrancea etc. În 60 de ani de scenă a jucat în aproximativ 700 de roluri de compoziție.

Contactul cu dramaturgia originală, îndrumarea lui Caragiale și colaborarea cu actori de orientare net realistă ca Aristizza Romanescu și Grigore Manolescu, l-au readus la vechea sa orientare realistă. Jocul lui Nottara profund emoționant, pus în valoare de un glas modulat caracteristic, și expresiv prin frazare, se întemeia pe construirea gândită și precisă a rolului, astfel încât nimic din interpretare să nu rămână nejustificat.

Nottara a avut o intensă activitate și ca director de scenă și profesor la Conservatorul dramatic din București. Printre elevii săi se numără actori de renume: Tony Bulandra, Velimir Maximilian, Ion Manolescu, Maria Ventura, Maria Filotti etc.

A locuit pe str. Câmpineanu, fostă Regală, în apropierea Teatrului Național bombardat în cel de-al Doilea Război Mondial și pe actualul Bulevard Dacia la nr. 105, unde s-a aflat până de curând casa memorială.

Galerie de imagini

• 

  Actorul C.I. Nottara la sfârșitul secolului al XIX-lea

 
• 

  Constantin I. Nottara - caricatură de Nicolae S. Petrescu-Găină

 
• 

  Omul șarpe (Hamlet, actul III), în Revista Pagini literare - caricatură de Nicolae S. Petrescu-Găină

 
• 

  Casa unde a locuit actorul Constantin Nottara (1859-1935) și fiul acestuia, compozitorul Constantin C. Nottara (1890-1951)

C. I. Nottara...un om, o viata, un destin!

• IRINA MOVILĂ

Irina Movilă
Date personale
Născută	5 iunie 1966 București
Cetățenie	România
Ocupație	actriță
Activitate
Ani de activitate	1992 - prezent
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Irina Movilă (n. 5 iunie 1966, București) este o actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce.^[1]

Biografie

În 1991 a absolvit Academia de Teatru și Film, clasa maestrului Mircea Albulescu.^[2] Între 1992 - 2001 a jucat în mai multe spectacole pe scena Teatrului Mic, iar din 2002 joacă la Teatrul Național București. În 1994 a câștigat premiul pentru „Cea mai valoroasă speranță a cinematografului european”, în cadrul Festivalului Internațional de la Geneva, pentru rolul “Fifi” din filmul „Pepe și Fifi”.^[3]

Viață personală

A fost căsătorită cu regizorul Dan Pița. Are o fată, Ana (născută în 2008).

Filmografie

• Dopul scuză mijloacele (2014), rolul asistentă
• Femeia visurilor (2005), rolul Vanda
• Dulcea saună a morții (2003), rolul Leo
• Dușmanul dușmanului meu (1999), rolul Petra
• Don Juan sau dragostea pentru geometrie (1997), Teatru TV, rolul Miranda
• Eu sunt Adam! (1996)
• Ochii care nu se văd (1994)
• Pepe & Fifi (1994), rolul Fifi
• E pericoloso sporgersi (1993), rolul Cristina
• Cum va place? (1992)
• Hotel de lux (1992)
• Moartea unui artist (1991), rolul eleva Cristina
• Subspecies (1991), rolul Mara

Teatru de televiziune

• Don Carlos (1996), rolul Eboli
• Cum vă place de William Shakespeare, rolul Rosalinda
• Insula de Mihail Sebastian, rolul Nadia

Teatru

Teatrul Național București

La Teatrul Național București, Irina Movilă a jucat în mai multe piese de teatru:^[4]

• Lut de Marijke Schermer,^[5] regia Vlad Massaci, 2016, rolul Dora
• Terorism de Frații Presniakov, regia Felix Alexa, 2015, rolul Femeia
• Revizorul de Nikolai Gogol, regia Felix Alexa, 2013, rolul Artemii Zemlianika, directoarea spitalului
• Livada de vișini de A.P. Cehov, regia Felix Alexa, 2010, rolul Varia
• Jocul ielelor de Camil Petrescu, regia Claudiu Goga, 2007, rolul Maria Sinești
• Neînțelegerea de Albert Camus, regia Felix Alexa, 2005, rolul Marta
• Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regia Felix Alexa, 2003, rolurile Hipolita, Titania
• Revizorul de Nikolai Gogol, regia Serghei Cerkasskiy, 2002, rolul Maria Antonovna, fiica primarului
• O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale, regia Felix Alexa, 2002, rolul Veta

Teatrul Mic

În perioada 1992 - 2001 a jucat în mai multe piese la Teatrul Mic:

• Pușca de vânătoare de Yasushi Inoue, 2001
• Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, 2000, rolul Jessica
• Sonata fantomelor de August Strindberg, regia Cătălina Buzoianu, rolul Domnișoara
• Școala femeilor de Molière, regia Alexandru Dabija, rolul Agnes
• Bigamul de Ray Cooney, 1997, rolul Mary Smith
• Copiii soarelui de Maxim Gorki, regia Cristian Hadji Culea, 1996, rolul Melania
• Fazanul de Georges Feydeau, 1995, rolul Maggie
• Sfârșitul Troiei de Walter Jens, regia Vlad Mugur, 1994, rolul Elena din Troia
• Pescărușul de A. P. Cehov, regia Cătălina Buzoianu, 1993, rolul Mașa
• Equs de Peter Shaffer, 1992, rolul Mama

Teatrul Național din Timișoara

• Femeia în roșu de Mircea Nedelciu, 1999, rolul Femeia în roșu

Teatru radiofonic

• Sodoma și Gomora (13 martie 2005) - regia tehnică și producător Vasile Manta

Premii și nominalizări

În 1992 a primit premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul Lumilor Latine, Arcachonn din Franța și în 1993 premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Film de la Geneva.

A fost desemnată Cea mai valoroasă speranță a cinematografului european pentru rolul din Pepe și Fifi (1993). Irina Movilă a primit din partea Asociației Producătorilor, Autorilor și Realizatorilor de Film Premiul Pro Victoria - „Placheta de aur" interpretare feminină.

Spectacol@Bucuresti.ro cu Irina Movilă