5. /10 IULIE 2021 - TEATRU/FILM
- Poarta Albă (2014) - avocatul Trailer
- Examen (2003) - Capitan miliitie
- Amen. / Amen (2002) - Ofiter SS 5
- Detectiv fără voie (2001)
- Diplomatic Siege / Dusmanul dusmanului meu (1999) - American official
- Magic in the Mirror (1996) - Swanston/Dr. Schmott
- Magic in the Mirror: Fowl Play (1996) - Swanson/Dr. Schmott
- Această lehamite (1994)
- Începutul adevărului / Oglinda (1994)
- Patul conjugal (1993)
- Liliacul înfloreşte a doua oară (1988) - Doru
- Fiul munților (1981)
- Dumbrava minunată (1980)
| Aristide Demetriade | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1872  |
| Decedat | (58 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
Modifică date / text  | |
Aristide Demetriade[1] (n. 10 iulie 1872, satul Valea Ratei, comuna Murgești, Județul Buzău - d. 21 februarie 1930, București) a fost un actor român, elev al lui Ștefan Vellescu, precum și regizor de film. A jucat la Teatrul Național din București. Tragedian cu bogate resurse, Demetriade a interpretat cu patos romantic și cu un deosebit simț al nuanțelor[judecată de valoare], obținând întruchiparea diferențiată a fiecărui personaj, rolurile principale din piesele „Răzvan și Vidra” de Bogdan Petriceicu Hașdeu, „Despot Vodă” de Vasile Alecsandri, „Trandafirii roșii” de Zaharia Bârsan, „Hamlet” și „Iuliu Cezar” de William Shakespeare, „Ruy Blas” de Victor Hugo etc.
A fost unul dintre pionierii filmului românesc, regizând peliculele Înșir'te mărgărite (1911), alături de Gr. Brezeanu), Independența României (1912), Scheci cu Jack Bill (1913) și Oțelul răzbună (1913).
Actorul Aristide Demetriad a copilărit în casa de peste șosea de actualul cămin cultural din Dumitrești, unde a locuit familia sa, tatăl său (Arhile Demetriad) fiind arendașul unei moșii.
Biografie
Aristide Demetriade s-a nascut pe 10.07.1872 la Dumitresti, Râmnicu Sărat, Vrancea si a murit la 21.02.1930 la Bucuresti, la 58 de ani. A copilărit în casa de peste sosea de actualul Cămin Cultural din Dumitresti, unde tatăl sau, Arhile Demetriad, era arendasul unei mosii.
Actor român, elev al lui Ștefan Vellescu, precum și regizor de film. A jucat la Teatrul Național din București. Un actor cu bogate resurse, Demetriade a interpretat cu patos romantic și cu o deosebită virtute, reușind întruchiparea fiecărui personaj în rolurile principale din piesele „Răzvan și Vidra” de Bogdan Petriceicu Hașdeu, „Despot Vodă” de Vasile Alecsandri, „Trandafirii roșii” de Zaharia Bârsan, „Hamlet” și „Iuliu Cezar” de „Shakespeare”, „Ruy Blas” de Victor Hugo ș.a. A fost unul dintre pionierii filmului românesc, regizând peliculele Înșir'te mărgărite (1911, alături de Gr. Brezeanu), Independența României (1912), Oțelul răzbună (1913) și Scheci cu Jack Bill (1913)
Actorul născut la Valea Ratei, județul Buzău în anul 1871, a jucat multe roluri memorabile pe scena Teatrului Național. A intrat în pielea lui Tokeramo, în piesa Taifun, a lui Tipătescu, în O scrisoare pierdută, a lui Warwick, în Sfânta Ioana sau a lui Romeo, în Romeo și Julieta. Rolul care l-a consacrat și a cărui interpretare a dus-o până aproape de perfecțiune a fost cel al unui alt erou shakesperian, Hamlet. Nici un alt actor român nu l-a putut egala, nici măcar Constantin Nottara sau Tony Bulandra. A fost, dacă putem spune așa, un Lawrence Olivier al României.
Printre cele care i-au dat replica pe scenă s-au numărat artiste de seamă ale scenei românești: Aristița Romanescu, Maria Filotti, Tina Barbu sau Marioara Voiculescu. Colegi la Teatrul Național din București i-au fost, printre alții: C. Nottara, M. Ciucurescu, Ana Mateescu Giupagea, I. Brezeanu, V. Leonescu, Al. Alexandrescu, T. Bulandra, C. Mărculescu, N. Brancomir, V. Crețoiu, Lili Popovici și mulți alții.
Despre el, scriitorul Victor Eftimiu (un cunoscător în ale teatrului, dacă ar fi să ne referim doar la faptul că soția sa era mare actriță Agepsina Macri, care la rîndul ei a jucat în piesele lui Shakespeare - Hamlet sau Macbeth), spunea:
„E vioara fără preț pe care se tânguie, cu murmure de vânt și răzvrătiri de mare, tristețea imensă și muzicală a veacului nostru îndurerat”.
Și nu a fost singurul nume al tagmei scriitoricești care l-a admirat. Rebreanu, Arghezi, Dem. Demetrescu au fost și ei impresionați de jocu-i fără cusur. Viața acestui remarcabil artist a avut un sfârșit demn de tragediile în care a jucat. Pe 21 februarie 1930, în chiar primul act al piesei Trandafirii roșii, Aristide Demetriade s-a prăbușit pe scenă. Cortina se lasă, iar peste câteva minute, publicul este anunțat că artistul, despre care se știa că este bolnav și care anunțase că aceasta va fi ultima sa apariție pe scenă, nu-și mai poate continua rolul din motive de sănătate... Realitatea era că sufletul marelui actor se înălțase deja la ceruri.
Dar, așa cum spune zicala „viața e o scenă și noi suntem actorii ei”, spectacolul trebuia să continue. Așa că tânărul actor Vasile Crețoiu a preluat rolul și la dus până la capăt, ca într-un omagiu post-mortem adus celui abia trecut în lumea celor drepți. Cel care a spus ca nimeni altul: „A fi sau a nu fi...” intrase în legendă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu