4. /17 AUGUST 2021 - POEZIE

ION PĂUN PINCIO

Membru post-mortem al Academiei Române

Ion Păun-Pincio
Poetul Ion Păun
Date personale
Născut	17 august 1868 Mihăileni, Botoșani, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești
Decedat	30 decembrie 1894 (26 de ani) București, Regatul României
Părinți	Alexandru Păun și al Mariei (n. Cozmița)
Naționalitate	român
Cetățenie	România
Ocupație	poet, publicist, telegrafist
Pseudonim	Ion Păun-Pincio
Limbi	limba română
Studii	Conservatorul din Iași
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1888 - 1894
Mișcare/curent literar	presămănătorism și poporanism
Operă de debut	în periodicul Familia (1888)
Opere semnificative	În urma despărțirei · Ție · Când trec... · Spre vad · Noapte · Dies irae · Iubita mea · Toamnă
Influențe[ascunde] Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Michelangelo
Modifică date / text

Ion Păun cu pseudonimul Ion Păun-Pincio (n. 17 august 1868, Mihăileni, Botoșani – d. 30 decembrie 1894, București) a fost un scriitor român, ales post-mortem membru al Academiei Române.

Referințe critice

• Dimitrie Anghel - Ștefan Octavian Iosif, Portrete, 1910;
• Nicolae Iorga, Ist. Ut. rom. cont., II;
• Barbu Lăzăreanu, Ioan Paun-Pincio, 1948;
• George Cristea Nicolescu, Curentul literar de la „Contemporanul", 1966;
• Garabet Ibrăileanu, Opere, V, 1977;
• Ion Popescu-Băjenaru, in Ateneu (suplimentul Caiete botosanene), nr. 8, 1985.
• T. Avramescu, Amintiri literare despre vechea miscare socialista, 1975;
• Z. Omea, Curentul cultural de la „Contemporanul", 1977;
• Z. Omea, in Era socialista, nr. 21, 1978;

POEZII:

Iubita mea

Ce dulce e scânteia ce mi-ai aprins în piept!
Cum inima-mi tresare spre tine când mă-drept!
Iubita mea, stea blândă, pierdută-n depărtări,
Tu mă abaţi din calea pustiilor cărări...
De-o rază de la tine mă simt iar mângâiat
Şi umbrele durerei slăbesc, se stîng treptat.

A jale-mi cată ochii pe tristele câmpii,
Aştept mereu, iubito, din neguri ca să-mi vii,
Să rătăcim alături... Din lumea lor să ies
https://Versuri.ro/w/x087
Înduioşat în suflet, că tu m-ai înţeles...
Iar farmecul iubirei la plânsetul de vânt
Părea-va o poveste ce frunzele o cânt...

Iubita mea, stea blândă, pierdută-n depărtări,
Tu mă abaţi din calea pustiilor cărări...
Duios gândind la tine, rămân pierdut în loc,
Înmărmurind la gândul nespusului noroc...
Şi geana-mi rourează o lacrimă de dor:
Un sol, o întrupare a sfântului amor!

Noapte

Se lasă pâcla sură pe nesimţite-n jos
Şi-n limpede albastru blând luna se iveşte;
Iar nemişcata pânză de apă-ncet albeşte,
Se pare-un zori de ziuă blajin şi somnoros,

Şi se desface-n tihnă pustie şi adâncă
Singurătatea albă a-ntinsului neant!
Doar tremurul de trestii pe ţărmul celalant
https://Versuri.ro/w/z087
O turbură o clipă, sunând din stâncă-n stâncă...

Apoi, se stânge totul în albul somnoros,
Se ţese parcă moartea din liniştea pustie –
Şi-i noapte, o dulce noapte de toamnă ce te-mbie
În golul veciniciei să te cobori voios...

Ție

Uitarea stearpă m-a robit
Şi nu-mi mai este dor,
Ca-n vremurile din trecut,
De zilele ce mor.

Şi-n locul dragostei de-atunci
Şi-a patimei nebune,
Pe vatra inimei simţesc
https://Versuri.ro/w/v087
O pată de cărbune...

Iar când în cale-mi te-ntâlnesc,
În faţa mea când vii,
Din ochii mei lacrimi de curg –
Curg lacrime pustii...

ANDREI BURAC

Andrei Burac
Date personale
Născut	17 august 1938[1]  Cîrnățeni, raionul Căușeni, Moldova
Decedat	30 iunie 2020 (81 de ani)
Cetățenie	România  Moldova
Ocupație	poet prozator[*] dramaturg traducător publicist
Limbi	limba română
Note
Premii	Ordinul Gloria Muncii
Modifică date / text

Andrei Burac (n. 17 august 1938,^[1] Cîrnățeni, raionul Căușeni, Moldova – d. 30 iunie 2020) a fost un poet, prozator, dramaturg, traducător și publicist din Republica Moldova.

Note biografice

• 1955 - 1958 - felcer în raioanele Congaz și Căușeni
• 1958 - 1964 - student la Institutul de Medicină din Chișinău
• 1964 - 1967 - medic-chirurg la Spitalul raional din Căușeni
• 1965 - începe să publice versuri în presa literară
• 1967 - 1975 - medic-chirurg la Spitalul clinic din Chișinău și redactor științific pentru domeniile medicină și sport la Enciclopedia RSSM, editată de Academia de Științe a Moldovei
• 1975 - membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova
• 1975 - 1977 - urmează Cursurile superioare de literatură de pe lângă Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova, (maeștri - dramaturgul Victor Rozov, criticul de teatru Inna Vișnevski
• 1988 - membru al Uniunii Teatrale din Moldova
• 1991 - inițiază constituirea PEN-Clubului din Republica Moldova și este ales ca secretar al acestuia
• 1993 - membru al Academiei Mondiale de Artă și Cultură (California, SUA) și al Congresului Mondial al Poeților
• 1994 - membru al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România
• 1998 - obține Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Poezie pentru volumul „Cu toată ființa spre altundeva”
• 1998 - decorat cu medalia „Mihai Eminescu”
• 1998 - președinte al PEN-Clubului din Republica Moldova^[2]
• 2000 - menționat cu Premiul UNESCO pentru Dramaturgie (pentru propagarea ideilor binelui și a culturii în lume)
• 2004 - Premiul de Excelență pentru contribuția la dezvoltarea dramaturgiei naționale contemporane
• 2006 - Premiul „Gheorghe Cincilei” decernat de Teatrul „Satiricus - Ion Luca Caragiale”
• 2007 - Certificat de apreciere al Companiei Publice „Teleradio-Moldova” în semn de recunoștință și considerație, pentru parteneriat armonios și îndelungat

Publicații

• 1967 - Orizont vertical (versuri), volum respins de Editura Cartea Moldovenească, Chișinău, pe motive ideologice, redactor Eugenia David, recenzent Nicolai Costenco
• 1970 - Ispita înfloririi (versuri), Editura Cartea Moldovenească, Chișinău
• 1976 - Culegători în amurg (versuri), Editura Cartea Moldovenească, Chișinău, redactor Mihai Cimpoi, prezentare de Liviu Damian
• 1977 - Perpetuele bucurii (publicistică, dialoguri), Editura Cartea Moldovenească, Chișinău
• 1988 - Primăvara în doi (culegere de piese - „Primăvara în doi”, „Fântâna Anghelinei”, „Bufnița”, „Iulia”), cuvânt înainte de Leonid Cemortan, Mihai Cimpoi, Eugen Gheorghiță
• 1990 - Întoarcerea lui Traian (poezie, proză, dramaturgie), Editura Literatura artistică, Chișinău
• 1998 - Cu toată ființa spre altundeva (versuri), Editura Cartier, Chișinău, menționată cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Poezie
• 2005 - Flacăra din vechile oglinzi (versuri), Editura Viitorul românesc, București
• 2005 - Între somn și veghe (proză), Editura Prut Internațional, Chișinău
• 2005 - Asediați de cuvinte (dialoguri), Editura Augusta, Timișoara
• 2006 - Există ore (versuri), Editura Cartea Moldovei, Chișinău
• 2008 - Arena (dramaturgie), Editura Lumina, Chișinău, prefață de acad. Mihai Cimpoi

Spectacole

• 1979 - piesa Primăvara în doi, Teatrul Dramatic din Gorki (astăzi Nijni Novgorod)
• 1982 - piesa Primăvara în doi, Teatrul Dramatic din Tiraspol, regizor Efim Rubinștein
• 1984 - piesa Iulia, Teatrul Dramatic „A. Ostrovski” din Irbit
• 1985 - piesa Fântâna Anghelinei, Teatrul Dramatic din Tiraspol, regizor Efim Rubinștein
• 1988 - piesa Stația, Teatrul Dramatic din Tiraspol
• 1996 - piesele Ispita lui Iuda, Fiul Tatălui, Urechea lui Marcu, Cireneanul, Răzbunarea lui Caiafa, Nebunia lui Pilat, Legenda Marelui rabin (serial radiofonic după o idee de Giovanni Papini), Radio Moldova, regizor Olga Șveț, compozitor Vlad Burlea, redactor Ilie Teleșcu
• 1997 - piesa Paznic la izvoare, Radio Moldova, regizor Victor Ciutac
• 2004 - piesa Ispitirea lui Iuda, Teatrul „Satiricus - Ion Luca Caragiale” din Chișinău, regizor Ion Popescu, actori - Valentin Delinschi, Vitalie Țapu, Nina Toderico, Ion Popescu

Filme

• 1984 - Fii fericită, Iulia! (lungmetraj), Studioul „Moldova-film”, regizor - Iacob Burghiu, actori - Mihai Volontir, Elena Proklova, Eugenia Todorașcu, Victor Ciutac
• 1984 - Moartea de după prânz (film-spectacol), TV Moldova, regizor - Ariadna Rudeaghin, actori - Grigore Grigoriu, Veaceslav Madan, Victor Ciutac, Vitalie Rusu
• 1987 - Bufnița (film-spectacol), TV Moldova, regizor - Ariadna Rudeaghin, actori - Vladimir Zaiciuc, Maria Doni, Petru Hadârcă, Eugenia Todorașcu, Angela Iașcenco (transmis la TV bielorusă, letonă, lituaniană, armeană, georgiană în traducere cu voce după cadru)
• 1988 - Primăvara în doi (film-spectacol), TV Moldova, regizor - Ariadna Rudeaghin, actori - Tatiana Saenco, Petru Hadârcă, Elena Ababi, Luiza Pâslaru, Andrei Porubin, Nelly Cozaru, Paulina Zavtoni

ION HADÂRCĂ

Sari la navigareSari la căutare

Ion Hadârcă
Date personale
Născut	17 august 1949 (71 de ani)[2]  Sîngerei, URSS
Cetățenie	Republica Moldova  România
Religie	creștinism ortodox[*]
Ocupație	jurnalist politician scriitor
Senator al României
În funcție 21 decembrie 2016 – 21 decembrie 2020
Circumscripția	Vaslui
Legislatură	legislatura 2016–2020[*]
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
În funcție aprilie 2009 – noiembrie 2014
Membru supleant al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei
În funcție 22 ianuarie 1996 – 22 iunie 1998[1]
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
În funcție 1990 – aprilie 1998
Deputat al poporului URSS
În funcție 1989 – 1991
Circumscripția	Молдавская ССР
Premii	Ordinul Republicii Medalia „Mihai Eminescu”
Partid politic	ALDE (din 2016) Frontul Popular din Moldova Partidul Liberal Reformator (Republica Moldova) PCUS Partidul Liberal din Moldova
Alma mater	Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă din Chișinău
Modifică date / text

Ion Hadârcă (n. 17 august 1949,^[2] Sîngerei, URSS)^[3] este un poet, traducător și om politic din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 și 1998 și din 2009 până în 2014. Ion Hadârcă a fost fondatorul și primul președinte al Frontului Popular din Moldova (1989—1992), președinte al Partidului Liberal Reformator.

Biografie

Ion Hadârcă s-a născut la data de 17 iunie 1949 în comuna Sîngereii Vechi (astăzi orășelul Sîngerei) din județul Bălți.^[3] Din anul 1963 a fost membru al ULCT. A debutat ca poet în timpul școlii, publicând în anul 1965 primele versuri în revista "Cultura Moldovei". După absolvirea Școlii medii generale din Sângerei în anul 1966, este angajat la ziarul raional1 "Calea leninistă".

Între anii 1968–1970 își satisface stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică, după care devine student la Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice "Ion Creangă" din Chișinău (1970-1974). În perioada studiilor universitare, își continuă activitatea literară, citind primele cicluri de poeme în cadrul cenaclului literar "Luceafărul", poezii care i s-au publicat în ziarele "Tinerimea Moldovei", "Moldova socialistă", "Cultura Moldovei".

Între anii 1974–1978, efectuează studii de doctorat la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova și activează în calitate de colaborator. În anul 1977, este consemnată apariția primei plachete de versuri a lui Ion Hadârcă, "Zilele" (în colecția "Debut", sub numărul 19/1979), în prefața căreia criticul literar Mihai Cimpoi remarca: "Nu poetul alege temele, ci temele îl aleg pe poet, după cum nu poetul are de căutat dimensiunea temporală, cărei este predestinat, ci Prezentul l-a încadrat organic în sine". Pentru acest volum, i-a fost decernat Premiul "Boris Glăvan" al tineretului din RSS Moldovenească.

În anul 1978, devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Este autorul selecției pentru antologia de poezii, poeme și eseuri Fața pâinii în anul 1979, urmând o a doua ediție în anul 1985.

În perioada 1978-1981, Ion Hadârcă lucrează în calitate de redactor, apoi șef de secție la Editura Literatura artistică din Chișinău. Demisionează de la editură în anul 1981 din motive ideologice, neîmpărtășind politica cenzurii oficiale, care se înăsprise mult în perioada tipăririi în Occident a romanelor lui Soljenițîn și a activizării mișcării disidente "Solidaritatea" din Polonia. Timp de doi ani nu este angajat nicăieri.

În anul 1983 este numit director al cenaclului literar "Luceafărul" de pe lângă revista "Tinerimea Moldovei". Apoi, după doi ani, i se oferă conducerea secției de Literatură pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor din Moldova. La Plenara din 18-19 mai 1987 este ales membru al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, precum și secretar al Comitetului de conducere, ulterior – al biroului organizației de partid al breslei scriitoricești.

Începând din anul 1992, Ion Hadârcă îndeplinește funcția de președinte al cenaclului Mihai Eminescu de la Biblioteca Publică “O.Ghibu” din Chișinău.

Ion Hadârcă s-a remarcat și ca traducător, publicând următoarele traduceri: volumul de versuri Trestia dulce de Mirta Agirre (1981), Curcubeul turkmen de I. Pirkuliev (1984), basmul Daruri înțelepte de Samuil Marșak (1986), poezii scrise de scriitorii ruși Aleksandr Pușkin, Iuri Lermontov, Velimir Hlebnikov, Serghei Esenin, Evgheni Evtușenko (1986-1987), volumul Versuri de Ivan Draci (1989), volumul Poem în aquaforte de Federico Mayor (1998), „Demonul meu” de M. Lermontov (2006).

Activitate politică

Ion Hadârcă (stânga), Mihai Ghimpu și Mihai Grati la începutul anilor '90.

În anul 1974 devine membru PCUS.

Începând din anul 1988, poetul Ion Hadârcă se angajează în mișcarea de eliberare națională, de trezire a conștiinței de neam a românilor basarabeni. Este fondatorul și primul președinte al Frontului Popular–Creștin din Moldova (1989–1992).

În anul 1989, este ales în funcția de deputat al poporului în Parlamentul U.R.S.S. În anul 1990, este ales din nou ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova în prima sa legislatură democratică și deține funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului.

La 28 ianuarie 1993, președintele Parlamentului Republicii Moldova, Alexandru Moșanu, vicepreședintele Ion Hadârcă, președintele Comisiei pentru mass-media Valeriu Matei și președintele Comisiei de relații externe Vasile Nedelciuc și-au prezentat în mod surprinzător demisia din funcțiile respective, motivându-și gestul prin dorința de a preveni opinia publică „asupra pericolului restaurării depline a regimului totalitar în Republica Moldova”.

În anul 1994, Ion Hadârcă este reales deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În perioada 1 ianuarie 1996 - 22 iunie 1998, a fost membru supleant în delegația Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

În anii 1998—2008 nu a participat în activitatea politică. Din 2008 până în 2010 este vicepreședinte, iar din 2010 până în 2013 este prim-vicepreședinte a Partidului Liberal.

În anul 2009 a devenit deputat în parlament pe listele Partidului Liberal și președinte al fracțiunii parlamentare a PL.

La 12 aprilie 2013 Ion Hadârcă împreună cu 30 de membri ai Partidului Liberal (PL) s-a reunit în Consiliul de Reformare al Partidului Liberal (CRPL), cerând înlocuirea lui Mihai Ghimpu cu Dorin Chirtoacă în fruntea PL-ului^[4][5]. În ziua următoare Consiliul Republican al Partidului Liberal l-a exclus din rândurile formațiunii pe Ion Hadârcă, alături de alți 4 deputați liberali-reformatori^[6].

În calitate de președinte fracțiunii parlamentare PL a participat la negocierile privind formarea majoritătii pro-europene în Parlament și la 30 mai 2013 a semnat acordul de constituire a Coaliției pentru Guvernare Pro-Europeană.

La 15 decembrie 2013, la Congresul de Constituire a Partidului Liberal Reformator Ion Hadârcă a fost ales președinte al formațiunii.

Este căsătorit cu Maria și are doi copii: Ionela și Eugen.^[7] Pe lângă limba română, Ion Hadârcă mai vorbește limbile engleză și rusă.^[8]

Opere publicate

• Zilele (Ed. Lit. artistică, 1977) - versuri
• Baciul mieilor chirilici (Ed. Lit. artistică, 1981) – culegere de poezii pentru copii
• Lut ars (Ed. Lit. artistică, 1984) - poezii și poeme
• Noițele (Ed. Lit. artistică, 1985) - versuri pentru copii
• Darul vorbirii (Ed. Lit. artistică, 1985) - versuri
• �eloe pole, ernye ove ki (Ed. Lit. artistică, 1987) - versuri
• Ambasadorul Atlantidei (Ed. Junimea, Iași, 1996) - poeme
• Cetățile albe (Ed. Eminescu, București, 1998) - versuri
• Helenice (Ed. Uniunii Scriitorilor, Chișinău, 1998) - poeme
• Două imperii (Ed. Garuda-Art, Chișinău, 1998) - sonete
• A fi în timp (Ed. Augusta, Chișinău, 1999) - sonete
• Albe cetățile negre (Ed. Garuda-Art, Chișinău, 1999) - poeme
• Duminica Mare (Ed. Cartea Moldovei, 1999) - poezii pentru copii
• Arena cu iluzii (Ed. Garuda-Art, Chișinău, 1999) - interviuri, discursuri, atitudini
• Teoria stării inutile (Ed. Helicon, Timișoara, 1999) - versuri
• Dezinfecția de frontieră (Ed. Junimea, Iași, 2001) - versuri
• Bunicuța zburătoare (2002) - versuri pentru copii
• Aproape trei cai (2003) - versuri pentru copii
• Era barbară (Ed. Garuda-art, Chișinău, 2005) - publicistică și eseuri
• Arta obsesiei (Ed. Poesis, Iași, 2005) - poeme
• Grauncioare de lumină (Ed.Prut International, Chisinau, 2009)-basme zmeieplasme

Antologii

• ROSARIEN: Rumänische Gegenwartslyrik 2020, 444 Pag., Dionysos Boppard 2020, trad. Christian W. Schenk, ISBN 979-8649287029;

Premii

• Laureat al revistei "Flacăra" (1992)
• Premiul "Mihai Eminescu" al Consiliului județean Suceava (1997)
• Premiul "Carte frumoasă, cinste cui te-a scris..." pentru volumul de poeme Helenice în cadrul celui de-al VII-lea Salon de Carte Românească (Iași, 1998)

Aprecieri critice

„Poezia lui a rămas însă aceeași: o splendidă sinteză de simțire și luciditate. Moldova suverană îi datorează mult și luptătorului Hadârcă, și poetului Hadârcă. Citindu-l pe acest poet, după ce i-am tot citit pe ceilalți, sunt obligat să constat că marea poezie de la Chișinău este recunoașterea revoluției de la Chișinău. Sper, pentru tot restul poeziei române, cea scrisă între hotarele de azi ale statului nostru, să se molipsească de simplicitatea, de îndurerarea, de fatalitatea poeziei basarabene. O poezie care a dezrobit o țară. Unul din numele acestei lupte este același cu unul din numele acestei poezii: Ion Hadârcă.”

—Adrian Păunescu

„Remarcăm la poetul Ion Hadârcă o anumită eleganță, de loc ostentativă, a rostirii. Poetul nu-și caută formula, ci o găsește cu ușurință aproape întoteauna. Atunci când sintaxa este însă întoarsă, el nu-și abandonează ținuta, ci ca un adevărat arbitru al verbului, care a dobândit înțelepciunea de a ființa într-un ținut pe cît de miraculos, pe atât de ambiguu, mărginit de două imperii, unul lăuntric, altul.”

—Nichita Danilov

POEZII:

Faţa pâinii (apoteoza spicelor)

Cu tot negrele ţărânii
Preacurată-i faţa pâinii
Şi cu risipa fărâmii
Preacurată-i faţa pâinii
Şi cu sarea grea din spate
Preacurată-i faţa pâinii
Şi-mpărţită-n jumătate
Preacurată-i faţa pâinii
Maică-Ea de dimineaţă
Preacurată-i faţa pâinii
A purtărilor de-o viaţă
Preacurată-i faţa pâinii
Şi când mirii se sărută
Preacurată-i faţa pâinii
Cu dinţi umezi de-alăută
Preacurată-i faţa pâinii
Căci în trupul de secară
Preacurată-i faţa pâinii
Urcă dragostea de ţară
Preacurată-i faţa pâinii
Şi-n prosoape ne desface
Preacurată-i faţa pâinii
Ani de muncă ani de pace
Preacurată-i faţa pâinii.

Zilele

... Şapte iar
Şi-mi pare că-i puţin.
Şi-mi mai pare c-au furat din ele
Mâţele cu fosfor pe lumini,
Stăncile cu soarta pe cişmele.

Şi-am să-ncerc de-a-ndoaselea apoi
Să le-nşir pe degete-fuioare:
Sâmbătă şi vinere şi joi...
Noaptea printre degete mă doare.

Nu-nţeleg, părinte,
şi mă mir -
Şapte sunt şi câtă măcinare.
Ca uimirea lângă trandafir,
Ca lumina dintr-o lumânare.

Dacă vii cumva de sărbători,
De-ale casei noastre să-mi aduci -
Zile mari încununate-n zori
Cu frunzari de vişini şi de nuci.

Ale mele tot mai mici se fac.
Ale mele tot mai des se duc,
Ca din palmă firele de mac,
Ca din codri viaţa de haiduc.

RUXANDRA MIHAELA BRAGA

Ruxandra Cesereanu
Date personale
Născută	17 august 1963 (57 de ani)[1]  Cluj, România
Cetățenie	România
Ocupație	poetă istoric istoric literar[*] critic literar[*] eseistă scriitoare
Activitate
Alma mater	Universitatea Babeș-Bolyai
Organizație	Universitatea Babeș-Bolyai
Modifică date / text

Ruxandra-Mihaela Braga (născută Cesereanu, 17 august 1963, Cluj) este o poetă, prozatoare, publicistă și eseistă română. Este, de asemenea, cadru didactic universitar și cercetătoare.

Cuprins

• 1Activitate profesională
• 2Volume publicate
  • 2.1Poeme
  • 2.2Proză
  • 2.3Eseuri și critică
  • 2.4Cărți traduse
  • 2.5Volume colective
• 3Bibliografie selectivă
• 4Note
• 5Legături externe
  • 5.1Interviuri

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

Ruxandra Cesereanu este fiica scriitorului Domețian Teodoziu Cesereanu și a soției sale, Aurora și nepoată de bunic a preotului greco-catolic Vasile Cesereanu (1899-1984).^[2]

A urmat cursurile Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1981–1985). În timpul facultății a fost redactor la revista „Echinox”. Din 1991 este redactor la revista „Steaua” din Cluj-Napoca, din 2011 redactor-șef adjunct, iar din 2015 redactor-șef. Și-a susținut doctoratul, în 1997, cu teza Infernul concentraționar reflectat în conștiința românească.

Actualmente, este profesor universitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, în cadrul Departamentului de Literatură Comparată. Timp de 4 ani a fost cadru didactic în cadrul Catedrei de jurnalism de la Facultatea de Științe Politice. Este, de asemenea, cercetător al universului concentraționar.

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

Poeme[modificare | modificare sursă]

• Zona vie, poeme, Dacia, Cluj, 1993 (volum tradus în limba engleză și apărut în SUA sub titlul Lunacies, Meeting Eyes Bindery, New York, 2004)
• Grădina deliciilor, poeme, Echinox, Cluj, 1993
• Cădere deasupra orașului, poeme, Transpres, Sibiu, 1994
• Oceanul Schizoidian, poeme, Marineasa, Timișoara, 1998 (volum tradus în engleză și apărut în SUA sub titlul Schizoid Ocean, Sigmund Freud Publishing House, Binghamton, 1997)
• Deliruri și delire. O antologie a poeziei onirice românești, Paralela 45, Cluj-București, 2000
• Veneția cu vene violete. Scrisorile unei curtezane, poeme, Dacia, Cluj, 2002
• Femeia-cruciat, antologie, poeme, Paralela 45, Cluj-București, 1999
• Kore-Persefona, poeme, Editura Vinea, 2004
• Oceanul Schizoidian, poeme, ediția a doua, Editura Vinea, 2006
• Submarinul iertat, poem-roman scris în colaborare cu Andrei Codrescu, ediție de lux de 150 de exemplare, cu 7 ilustrații color, cartea în copertă de catifea, Brumar, 2007 ^[3]
• Coma, poeme, Vinea, 2008.
• Ținutul Celălalt, poem-roman scris în colaborare cu Marius Conkan, Cartea Românească, 2011.^[4]
• California (pe Someș), Editura Charmides, 2014.
• Scrisoare către un prieten și înapoi către țară, Pitești, Paralela 45, 2018.

Proză[modificare | modificare sursă]

• Călătorie prin oglinzi, microroman, Dacia, Cluj, 1989
• Purgatoriile, proză scurtă, Albatros, București, 1997
• Tricephalos, roman, Dacia, Cluj, 2002
• Nebulon, proză, Polirom, 2005
• Nașterea dorințelor lichide, proză, Cartea Românească, 2007
• Angelus, roman, Humanitas, 2010.
• Un singur cer deasupra lor, roman, Polirom, 2013.

Eseuri și critică[modificare | modificare sursă]

• Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conștiința românească, eseu, Fundația Culturală Română, București, 1998
• Panopticum. Tortura politică în secolul XX, eseu, Institutul European, Iași, 2001
• Imaginarul violent al românilor, eseu, Humanitas, 2003
• Decembrie 89. Deconstrucția unei revoluții, eseu, Polirom, 2004
• Gulagul în conștiința românească, eseu, ediția a doua, Polirom, 2005
• Năravuri românești, publicistică, Polirom, 2006
• Gourmet, eseu, Limes, 2009
• Biblioteca stranie, eseu, Curtea Veche, 2010
• Fugarii. Evadări din închisori și lagăre în secolul XX, eseu, Polirom, 2016.
• Călătorie spre centrul infernului. Literatura și memorialistica închisorilor și lagărelor comuniste, ediția a treia, revăzută și adăugită, Pitești, Editura Manuscris, 2018.

Cărți traduse[modificare | modificare sursă]

În limba engleză:

• Schizoid Ocean (poems), translated by Claudia Litvinchievici, Binghamton, esf publishers, 1997.
• Lunacies (poems), translated by Adam J. Sorkin, Claudia Litvinchievici and the poet, NYC, Meeting Eyes Bindery, 2004.
• Crusader-Woman (poems), translated by Adam J. Sorkin and the poet, Black Widow Press, 2008.
• Forgiven Submarine (poetry), translated by Andrei Codrescu, Black Widow Press, 2009.
• Angelus (novel), translated by Alistair Ian Blyth, New Orleans, Lavender Ink, 2015.

În limba italiană:

• Coma (poesía), a cura di Giovanni Magliocco, Roma, Aracne, 2012.
• Venezia dalla vene viola. Lettere di una cortigiana (poesía), a cura di Giovanni Magliocco, Roma, Aracne, 2015.

În limba maghiară:

• Keresztesasszony, traducere de Visky Zsolt, Koinonia, 2007.
• Utoferfiak, traducere de Selyem Zsuzsa, Pecs, Jelenkor Kiado, 2009.

În limba bulgară:

• Anghelus, traducere de Hristo Boev, Sofia, Perseus, 2017.

Volume colective[modificare | modificare sursă]

• Deliruri și delire. O antologie a poeziei onirice românești, (preambul, miniportrete și selecție de texte de Ruxandra Cesereanu), Cluj, Editura Paralela 45, 2000
• Ruxandra Cesereanu (coordonatoare), Fărâme, cioburi, așchii dintr-o Curte a Miracolelor. Antropologie urbană narativă,  Cluj, Editura Limes, 2004
• Ruxandra Cesereanu (coordonatoare), A doua Curte a Miracolelor, București, Editura Tritonic, 2004
• Ruxandra Cesereanu (coordonatoare), Made in Romania. Subculturi urbane la sfârșit de secol XX și început de secol XXI, Cluj, Editura Limes, 2005
• Romania inghesuita. Cutii de chibrituri, borcane, conserve: ipostaze ale ghetoizarii in comunism si postcomunism (coordonator), Editura Limes, 2006^[5]
• Ruxandra Cesereanu (coordonatoare), Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național, Iași, Editura Polirom, 2006
• Ruxandra Cesereanu (coordonatoare), T(z)ara noastră. Stereotipii și prejudecăți, București, Institutul Cultural Român, 2006

Cântarea cântărilor

Gura ta atita noapte daruie
Bolnava-s de iubire.
Verde si purpurie sint fete-femei din
Cluj,
desi soarele negru a ajuns si-aici.
Regele nu a voit sa ma duca-n pustiu,
iar regina m-a preamarit.
Pe unde sa ratacesc?
Singele tau ca vinul il vad curgind in vis.
Iasomia mi s-a-ncolacit prin par
si fratii mei s-au miniat cind mi-am chemat iubitul.
Ci trupul lui e cerbul-rege
si talpile ii sint de lapte si ochii sint de linx.
Singur migdal mirosind a primavara,
genele-i sint telegari gonind.
impartita cu piele de matase, sa gust din tine-as vrea,
cum musca toamna din strugurele aburit.
Mireasa de came trecatoare,
nufarul sfintei mi-esti tu
ca pruncul in pintec cu lacrimi.
Tobe se-aud departe.

Genunchii sa-ti indoi cind voi veni ca sa te iau
si sa-ti adun nisipul din sandale.
Cu degetele oarbe-apoi am sa te-naltui
si-am sa zidesc un turn fierbinte dincolo de munti.
O, floare-nalta si viorie,
corb albastru este numele tau.
Spune-mi unde te-ascunzi?
Daca nu stii sa cauti, tine-te dupa urmele singelui sau,
caci stea si-a taiat in talpi, ca sa-l gasesti.
Fete-femei, va jur ca nu-l aflu.
Urmele singelui sau nu duc nicaieri.
Sint crinul viu.
Frumos esti, iubitule, si-nmiresmat.
Mi te-nchipui si te-aseman cu cerbul calcind pe zori.
Proaspat e trupul tau si aburind.
impartita, carnea ta am s-o ferec in nestemate.
Cerboaicele ne ling pe umeri
si umbra chiparosului ne infasoara.
Iubitul odihneste si ma viseaza.
Bolnava-s de iubire.
Dati-mi sa beau,
caci vreau sa afle-ntreg orasul de iubirea mea.
Vreau sa dansez in visul alesului meu.
O, fete-femei, fac toate acestea fiindca asa mi-e voia.
Iata-I ca vine si imi petrece bratul dupa git,
iata-l ca ma cuprinde si ma poarta pe umeri.
Capul mi-l scutur de bucurie ca o minza.
Ca mierea e gura lui in amurg, ca mierea-ntunecata.
Precum bobocul de crin asa e de alba-mparatita mea.
Arata-mi chipul ca zapada si ochii de ciuta
si zburda-n gradina mea, caci aleasa-mi esti.

Pina cind seara n-a cazut,
pina cind umbra n-am aflat
si chiparosii nu s-au scuturat,
vino, fugi din casa fratilor tai si petrece in casa mea.
Puternic glasul lui mi-a patruns in vis.
Doresc pe iubitul meu si-l caut plingind.
Unde esti tu, cel pe care sufletul meu te cunoaste?
iti stiu ochii-ntelepti si poruncile,
si ma tem de tine, cerbule-rege.

Trezeste-te, aleasa, si vino dupa mine.
Danseaza-mi ferecata-n matase
si taipile-am sa-ti odihnesc in palma.
De mireasma bobocului de crin voi adormi in amurg.
Resfira-ti parul pe perne si cinta.
Zburda-n gradina mea si petrece.
Caci glasul tau e puternic si buzele tale purpurii.
lubeste-ma sau altfel departeaza-te de la mine.
Parul tau e sarpe negru, lucios, care musca din suflet.
Amurgul s-a prabusit ca un glob in odaie,
dar trupul iubitului nu mai era linga mine.
L-ati vazut pe cel ratacitor, voi, paznici ai orasului
care va aratati doar noaptea?
Am alergat la raspintii,
dar urmele pasilor se innegrisera.
Cautat-am intreaga noapte, tremurind.
Si l-am gasit.
O, fete-femei, capul lui de cerb stralucea
si gura lui era inmiresmata.
Veniti si priviti cit de gingas paseste.
Freamata ca un chiparos roditor
si-adolescenti impodobiti il inconjoara,
caci este-ntiiul din singurul fiu al mamei sale.
Ochii tai sint ai ciutei insingurate iesind din riu,
iar buzele tale sint faguri salbatici.
Pina cind seara n-a cazut,
pina cind umbra n-am aflat
iar chiparosii nu s-au vestejit,
vino, aleasa mea.
La gitul tau imi racoresc miinile
si suflarea ta ma-nvioreaza.
La ospat vor fi saptezeci si sapte de mirese
si un singur rege.
Ci tu vei fi a saptezeci si saptea,
cea mai aleasa caprioara alba.
Gitul tau e zidit in margele ca un turn inflorit.
De mireasma lui ametesc,
iar marturie imi e somnul greu.
Ascuns in casa vinului, priveste regele.
Aleasa mea, esti sora-mireasa

iar eu sint mire alb si frate-cerb.
Maninca, mireasa, din rodiile coapte.
Ochii tai sint pasari lucioase,
parul tau despletit e noaptea pe suflet,
esti alba, alba.
Bea din vinul meu si danseaza.
Departe de fratii tai te-am dus in odaia de tamiie.
Eu dorm si te visez dansind,
tu ratacesti prin oras si ma cauti.
Paznicii noptii nu stiu unde sint
si gura lor e pecetluita.
Cine-i neprihanit?
O, fata-femeie, bolnava esti de iubire.
Ca luna de alba, ca nufarul de proaspata,
inspaiminti saptezeci si sase de mirese
care asteapta sa le poruncesti.
Palide, ele te inconjoara mirate de iubirea ta.
Trupurile noastre de biserici moi se pleaca unul spre altul.
Tu esti inelul pe trupul meu alb,
tu esti cel ce vei merge-n pustiu.
Caci ei ma prigonesc cind sarutarea mea e fierbinte,
caci ei ma lovesc cu pietre cind te imbratisez,
caci tu ma departezi de la tine cind privirea mea e in lacrimi.
La fel de grea precum moartea este iubirea.
Grea si neasemuita.
O tara a suspinelor.

Cântec de spurcare

Cinta, zeita, minia aprinsa, am treizeci de ani
si sint jivina azmutita de piclosi
Nostradami,
nu mai sint fecioara,
nici in barbat nu m-am preschimbat,
tunelul intre viata si moarte a fost iluminat
si spalatorese grase l-au frecat cu alcool,
ca sa piara lighioanele in incaperile de la subsol.
lata spaime si goluri cind viata a ajuns la jumatate,
cind moartea sta in cap si ride cu dintii lati,
cei ce sint forfecutele neantului si ai calaului vesel frati

Am inghitit diamant lichid, venele mi le-am vopsit cu argint, parul mi l-am uns cu ulei de luna nebuna, oasele mi le-am fosnit ca pisicile torcatoare, iubitul l-am mincat si tot nu m-am indestulat, am mingiiat inaripatii de pe morminte, lacrimile orfanilor le-am lins ca o camila in desert, singele viu l-am strins pentru muzeul de ceara, m-am imbatat si am preacurvit,

Domnisorule-Doamne, lasa-ma sa-ti ating gleznele de malahit.
Am adormit intr-un tirziu pe
patul de cuie, m-am scrijelit si m-am imblinzit, ranile mele erau flori de iasomie lipite de
rodii cu gingiile aprinse, rasaritul capului imbracat era in rochii ninse, soarele-mi statea in
git ca o inghititura de aur, moartea mea cobora de pe munte ca un negru taur, cel pe care
voiam sa-l spintec pentru totdeauna, ca sa scap de incaruntirc, de caderea dintilor si de
tremuratul carnii de abur.
Am strabatut in genunchi drumurile si rascrucile, genunchii mei
erau doua talpi de copil debil, pentru pacatoasa in gind, cu buze vernil, in piept aveam
lumina de-ntuneric si lanterne de staniol, in inima statea un drac fara cornite, plingacios si
gol, picioarele i le spala un inger cu minecile aripilor suflecate, - hei, dracusorule, esti de-al
nostru acum, chiar daca ai unghii lungi si rinjete inflorate.
Ce puteam sa mai spun eu,
Niniloh, porcii lumii se albisera si nu mai faceau groh-groh, diamante puteam arunca
acum, caci nu le-ar mai fi tropait cu rituri de scrum.
Ca o strigoaica ma tavalisem cindva in
baltoaca-mi de viata racnisem, bolborosisem si avusesem coronita de ceata, nimeni nu
credea ca simtisem vreodata astfel, spuneau: esti o inzidita de buna voie, o preacurata cu
uter de otel, esti o prefacuta si suferinta ta-i fum, nu mai geme. nu mai ofta in zadar, chiar
daca dimineata te trezesti in osuar.

in pragul delirului ma aflam de la treizeci de ani,
de cind luna se despicase si cazusera in ea bolovani,
eram cu maruntaiele in flacari si cu mintea ca o icoana haituita,
pina cind alesul m-a aflat in a leoaicei zodie preafericita.

Trupul

Femeie, turbata esti,
oasele ti le zdrobesti de-un zid in vid,
despicata ti-e inima si pilpiitoare ca o sopirla.
Ti-am vindut capul si miinile bibliotecilor antice,
din piele sa faca papirusuri si-un palimpsest cumplit.
carnea sa-ti fie rnincata de canibali mentali,
cei care te viseaza rasuciti in somnul cititorului in stele.
De gheata sint dintii albi ai neantului,
spinarea-i un arbore cosmic cu diamante in paragina.

Femeie, tu esti o febra cu maruntaiele in afara
ursoaica ce dormi in casa de blana si carne,
cine-ar putea sa-ti aduca papusile carora le-ai smuls capul,
dar pe care le-ai hranit in copilarie,
cine-ar putea sa-ti mai daruie intiia sarutare
ce avea cornite de miel?

Trupul (Iezuita)

Vezi toate poeziile poetului Ruxandra Cesereanu

Femeie, turbata esti, oasele ti le zdrobesti de-un zid in vid, despicata ti-e inima si pilpiitoare ca o sopirla. Ti-am vindut capul si miinile bibliotecilor antice, din piele sa faca papirusuri si-un palimpsest cumplit. carnea sa-ti fie rnincata de canibali mentali, cei care te viseaza rasuciti in somnul cititorului in stele. De gheata sint dintii albi ai neantului, spinarea-i un arbore cosmic cu diamante in paragina. Femeie, tu esti o febra cu maruntaiele in afara ursoaica ce dormi in casa de blana si carne, cine-ar putea sa-ti aduca papusile carora le-ai smuls capul, dar pe care le-ai hranit in copilarie, cine-ar putea sa-ti mai daruie intiia sarutare ce avea cornite de miel? Ti-aduci aminte, erai o fetita sumbra, cu platosa, fata ai fost apoi, cu parul in flacari, si ai ajuns femeia fluturelui cap-de-mort. Harpoanele ti s-au infipt in git si un flamingo roz s-a-ncolacit la briu ca o centura de castitate. Acum, cel intors din cruciada urca spre tine, sabia o invirte deasupra capului de parca ai fi Ierusalim lepros. Ai putea, oare, sa dai trupul tau celor infometati, sa-ti soarba fructele ochilor si gura ca un pui ivoriu de iepure? Trupul tau nu-i un patinoar de tirit, ci un loc de uitare, ca sa te ierte cei ce te zdrobesc in picioare fiindca nu-i vrei, tesatura pielii tale e greu de urzit si mult naucitoare. Holbati, ei nu stiu ce sa creada si-o gheara de vultur ca un gheizer le macina piepturile razboinice. Jaguari batrini sint barbatii, fara prihana ii privesti cum cad in palatele de viscere, cum se tavalesc prin biblioteci de vene multicolore, cum isi amesteca nervii lunguieti, si vesmintele se desira, si epiderma lor urla. Spre esafod te poarta ca sa-ti suceasca gitul. pasarea flamingo zboara de la briu si plinge pentru gloria ta, apoi centura de castitate se inalta precum un pustnic intr-o hruba pe munte. Violatorii vor bea in circiumi, vor rosti mascari asudate, isi vor mingiia barbile pline de licheni, se vor lauda ca niste invingatori sticlosi. Hoituri vor ci, calugarite pingarite si dihanii de cenusa. Ei cred ca umilinta trupeasca e cea mai inspaimintatoare noapte de dragoste si se feresc ca de-un ciumat pe o insula parasita. Cita frica jilava pentru vremurile netrebniciei carnale, dogoarea i-un alfabet becisnic pe care-l inveti zvircolindu-te in anotimpul brinduselor. Dar eu voiam sa vorbesc despre atingeri doar ca sa scap de ele, nu ca sa le laud. Ghilotina smerita ii spun gitului, plamin alb cu unghii ovale, mirtoaga iezuita. Chiar asa. Iezuitul, acesta-i numele de taina. Un singur pelerin asteapta Iezuitul meu, dar acesta-i dus cu mintea prin deserturi si taigale de cianura. Ca unui ibovnic de lebada neagra ii simt ochii mirositori a migdal, subsuorile vorbitoare, talpile valurite si Iezuitul meu rosteste poeme cu sini. instelat este pelerinul negru, el nu-i barbatul mortii, ci-mblinzitorul fara bici si fara zahar candel, iubitul nu-i un retor al epidermei, ci un print al camforului, ce calca pe jaratic. Arhonte de nouazeci si noua de carate salbatice, iubitul i-un carnivor ce schilodeste stapinele gratioase ale mintii. Chiar daca pieptul lui e coclit de gheare, nimic nu ar putea sa-i ascunda pustia si alte tari de lepadare, intravenoasele il brazdeaza ca niste albine, o, sfinte iubite, cite halouri te poleiesc preapline! Iezuitul meu electric explodeaza scrisnitor, izvoarele se varsa-n oceanul de clor, cine sint eu, barbat sau femeie, inot nevrotic si ma lipesc de solzii pestilor din curcubee. Iubit-iubitelule, dihanie de apostol neinflorit, Cretina deliciilor sint eu si de la treizeci de ani am murit.