5. /3 AUGUST 2021 - TEATRU/FILM
MONI GHELERTER
| Moni Ghelerter | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Solomon Ghelerter  |
| Născut | Iași, România |
| Decedat | (74 de ani) București, România |
| Părinți | Milo Ghelerter (fratele lui Leon Ghelerter) |
| Frați și surori | Felix Ghelerter |
| Căsătorit cu | Marcela Rusu |
| Cetățenie |  România |
| Etnie | evreii din România[*] |
| Ocupație | actor jurnalist avocat regizor de teatru |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
| Ani de activitate | 1941 - 1975 |
| Lucrări remarcabile | „Celebrul 702” |
| Premii | 1. Maestru emerit al artei 2. Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a |
| Profesor pentru | Cezara Dafinescu |
Modifică date / text  | |
Moni Ghelerter (numele la naștere, Solomon Ghelerter [1], n. , Iași, România – d. , București, România) a fost un om de teatru român-evreu, regizor la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București și profesor de actorie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București.
Biografie
Moni Ghelerter s-a născut într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Milo Ghelerter, de meserie farmacist, era ziarist la Evenimentul. Prieten cu scriitorul Șalom Aleihem, Milo Ghelerter l-a găzduit la Iași în cursul vizitei acestuia în România în anul 1906. Milo Ghelerter era fratele cunoscutului Dr. Leon (Litman) Ghelerter, conducător al mișcării socialiste din România și medic, ctitor de spitale la Iași și București.
A urmat în orașul natal Conservatorul de Artă Dramatică, fiind elevul poetului și profesorului Mihai Codreanu, și Facultatea de Drept.[2] Și-a luat doctoratul în drept la Paris.[3] Apoi, timp de un deceniu, a practicat avocatura și ziaristica. A fost secretar de redacție la ziarul Le Moment din București și secretar al avocatului și scriitorului Demostene Botez.[2]
Primul contact cu lumea teatrului îl are la vârsta de opt ani, în anul 1913. Nepotul lui, arhitectul Lou Gelehrter, își amintește de povestea unchiului său, Moni:
- Aveam vreo 8 ani și am intrat în salonul de mode, (pălării) al mamei mele, salonul Hélène din Iași. Mama pleca în fiecare an la Paris și aducea cele mai elegante pălării pentru elegantele Iașiului din acele vremuri. În prăvălie se afla o frumoasă care discuta râzând cu mama. „Eu, dragă, nu port nimic pe dedesubt.” Domnișoara își ridică rochia lungă și se arătă goală în fața noastră. Era Elvira Popescu!
Moni Ghelerter și-a început ucenicia pe lângă regizorul Alexandru Finți, montând piesa Gema de Margaret Kennedy la Teatrul Barașeum din București, locul unde în timpul prigoanei fasciste antonesciene se adunaseră actorii și oamenii de teatru evrei, între care M. H. Maxy, Alexandru Finți și Beate Fredanov. Aici, întâi ca ajutor și apoi ca regizor, a pus în scenă mai multe de piese de teatru, care au avut succes.[3]
Debutul propriu-zis, ca regizor, a avut loc la 23 ianuarie 1946, cu premiera absolută a piesei Ultima oră de Mihail Sebastian, pe scena Teatrului Național din capitală,[2] unde a activat până la sfârșitul vieții sale, la 4 noiembrie 1979.
Moni Ghelerter a pus în scenă spectacole memorabile la multe teatre din București și din țară. Alături de actorul Radu Beligan și dramaturgul Alexandru Mirodan deschide în 1964, cu spectacolul „Celebrul 702”, porțile Teatrului de Comedie din București.
A primit titlul de maestru emerit al artei.[2]
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[4]
Este înmormântat, alături de fratele său, Felix Ghelerter, la Cimitirul Filantropia din București. Monumentul funerar, realizat din travertin, a fost conceput de sculptorul Nicolae Roșu.
Viața particulară
Moni Ghelerter fost căsătorit pentru câțiva ani cu actrița Marcela Rusu, căsătorită ulterior cu liderul comunist Alexandru Bârlădeanu și mai târziu cu scriitorul Aurel Baranga.
Fratele lui Moni Ghelerter a fost Felix Ghelerter, care și-a continuat activitatea în domeniul cărții și după naționalizarea și desființarea în 1952 a editurii Forum, pe care a fondat-o. Cei doi frați, Moni și Felix, au fost legați strâns în viață, ca și în lumea de dincolo, mormintele celor doi se află unul lângă celălalt la Cimitirul Filantropia din București
Mărturii ale celor care l-au cunoscut
În romanul Obsesia, Geo Bogza îi face portretul:
- „Era un băiat cult și contemplativ... slab, palid, cu părul vâlvoi..., purta în toată făptura lui o veșnică stare de nervozitate... Avea ochi mari, exagerați, ca de o alarmă perpetuă, ca de o spaimă neprecisă.” (S. Galeriu)
La mormântul lui, Alexandru Mirodan a spus:
- „Avea, în contactul cu oamenii (și secolul) erupții verbale și explozii uluitoare; spectacolele lui erau epurate de tot ce este țipător iar orice pată de culoare cât de cât violentă pe decor sau costum îl oripila, făcându-l s-o excludă pe loc de pe scenă”. Și mai departe: „Nu era un "diplomat". Dimpotrivă. Își oferea luxul de a arunca vorbe de spirit, adeseori acide, așa cum alții, cu pretenții mai mici de la viață, își ofereau luxul unui automobil sau al unei calătorii în străinătate. Dacă s-ar fi născut cu un veac mai devreme – așa cum, poate, i s-ar fi potrivit – Moni Ghelerter ar fi strălucit, cu siguranță, în marile saloane alături de Proust sau Wilde, patronii lui întru rafinament și causticitate; pe scenă însa el știa, magistral, să stabilească cele mai bune relații între personaje și intuia, cum puțini din generația sa, actorul potrivit pentru rolul potrivit.”
Spectacolele realizate de Moni Ghelerter în ordine cronologică
- Frații Sanger, de Margaret Kennedy, premieră la 15.06.1941, la Teatrul Barașeum
- Ultima oră, de Mihail Sebastian, premieră absolută la 23.01.1946, la T.N.B.
- Unchiul Vanea, de Anton Cehov, premieră la 30.04.1946, la T.N.B.
- Frenezie, de Peyret Chappuis, premieră la 30.10.1946, la T.N.B.
- Nepotul din Giurgiu, de Alexandru Șahighian, premieră la 23.12.1946, la T.N.B.
- Nopțile mâniei, de Armand Salacrou, premieră la 20.09.1947, la T.N.B.
- Domnișoara, de Jacques Deval, premieră la 05.12.1947, la T.N.B.
- Romeo și Julieta, de William Shakespeare, premieră la 09.10.1948, la T.N.B.
- Confruntarea, de Seinin și Lev Tur, premieră la 13.02.1949, la T.N.B.
- Trei surori, de Anton Cehov, premieră la 27.01.1950, la T.N.B.
- Ziua cea mare, de Maria Banuș, premieră la 10.04.1950, la T.N.B.
- Egor Buliciov și alții, de Maxim Gorki, premieră la 12.02.1951, la T.N.B.
- Dealul vrăbilor, de Al. Simukov, premieră la 02.07.1951, la A.T.F.B.
- Trei surori, de Anton Cehov, premieră la 03.07.1951, la A.T.F.B.
- O noapte furtunoasă, de I. L. Caragiale, premieră la 06.07.1951, la A.T.F.B.
- Dușmanii, de Maxim Gorki, premieră la 06.07.1951, la A.T.F.B.
- Lupii, de Radu Boureanu, premieră la 14.04.1952, la T.N.B.
- Vadul nou, de Lucia Demetrius, premieră în anul 1952 la T.L.S.B.
- Oameni de azi, de Lucia Demetrius, premieră la 23.09.1952, la T.L.S.B.
- Ultima oră, de Mihail Sebastian, premieră la 17.12.1953, la T.N.B.
- Ultima oră, de Mihail Sebastian, premieră la 03.03.1954, la Teatrul Național Arad
- Cei din Dangaard, de Martin A. Nixo, premieră la 27.10.1954, la T.N.B.
- Citadela sfărâmată, de Horia Lovinescu, premieră la 23.05.1955, la T.N.B
- Căsuța de la marginea orașului, de Aleksei Arbuzov, premieră la 10.01 1956, la A.T.F.B.
- Ziariștii, de Alexandru Mirodan, premieră la 06.10.1956, la T.N.B.
- Caleașca de aur, de Leonid Leonov, premieră la 03.11.1957, la T.N.B.
- Arborele genealogic, de Lucia Demetrius, premieră la 29.12.1957, la T.N.B.
- Furtuna, de William Shakespeare, premieră la 28.03.1958, la T.N.B.
- Lapzarta Elott, de Mihail Sebastian premieră la 29.06.1958, la Teatrul Național Târgu Mureș
- Surorile Boga, de Horia Lovinescu, premieră la 20.09.1959, la T.N.B.
- A Treia Patetica, de Nikolai Pogodin, premieră la 20.11.1959, la T.N.B.
- Maria, de Vasile Iosif, premiera la 22.06.1960 la T.N.B.
- Celebrul 702, de Alexandru Mirodan, premieră la 05.01.1961, inaugurarea Teatrului de Comedie
- Secunda 58, de Dorel Dorian, premieră la 15.02.1961, la A.T.F.B.
- Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, premieră la 15.02.1961, la A.T.F.B.
- Orfeu in infern, de Tennessee Williams, premieră la 04.05.1962, la T.N.B.
- Vizita bătrânei doamne, de Friedrich Dürrenmatt, premieră la 26.02.1963, la T.N.B.
- Șeful sectorului suflete, de Alexandru Mirodan, premieră la 21.09.1963, la T.C.
- Să nu te joci cu dragostea, de Alfred de Musset, premieră la 19.12.1964 la T.N.B.
- Dragă mincinosule, de George Bernard Shaw, premieră la 27.09.1964, la T.L.S.B.
- Don Juan, de J. B. Molière, premieră la 27.01.1965, la A.T.F.B.
- Idiotul, de Feodor Dostoievski, premieră la 27.01.1965, la A.T.F.B.
- Regele moare, de Eugen Ionescu, premieră la 10.10.1965, la T.N.B.
- Domnii Glembay, de Miroslav Krleža, premieră la 11.02.1967, la T.N.B.
- Seringa, de Tudor Arghezi, premieră la 23.09.1967, la T.N.B.
- Nicnic, de A. Bursan, Gh. Panco, premieră la 29.03.1968, la T.C.
- Triptic, de George Astaloș, premieră la 10.12.1968, la A.T.F.B.
- Don Quijote, de Miguel de Cervantes, premieră la 14.12.1968, la A.T.F.B.
- Camuflaj, de Alexandru Mirodan, premieră la 21.08.1969, la T.E.S.
- Transplantarea Inimii Necunoscute, de Alexandru Mirodan, premieră la 13.11.1969, la T.L.S.B.
- O Noapte Furtunoasă, de I. L. Caragiale, premieră la 10.10.1972, la A.T.F.B.
- Kir Zuliaridi, de Vasile Alecsandri, premieră la 10.10.1972, la A.T.F.B.
- Cymbeline, de William Shakespeare, premieră la 15.11.1972, la A.T.F.B.
- Buna noapte nechemată, de Alexandru Popescu premieră in anul 1972, la T.T.P.N.
- Viligiaturiștii, de Maxim Gorki, premieră la 10.01.1973, la A.T.F.B.
- Dragostea noastră, de Silvia Andreescu, premieră la 15.09.1973, la T.T.P.N.
- Pygmalion, de George Bernard Shaw, premieră în 1974, la T.L.S.B.
- Tovarășul Feudal și fratele său , de Alexandru Mirodan, premieră la 23.01.1975, la T.C.
- Valiza cu fluturi, de Iosif Naghiu, premieră la 25.05.1975, la T.T.P.N.
| Dana Dogaru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Dana Mihale[1] |
| Născută | 1 august 1953 București |
| Părinți | Aurel Mihale |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Dana Dogaru (n. 1 august 1953, București) este o actriță de film, radio, televiziune, scenă, și voce română.[2]
Biografie
În 1976 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București la clasa profesoarei Beate Fredanov.[3] A fost căsătorită cu actorul Mihai Dogaru,[4] cu care are un copil, Irina.[5]
Filmografie
- Iarba verde de acasă(1977)
- Eu, tu, și... Ovidiu(1978) - Dana
- Hanul dintre dealuri(1988)
- Moartea domnului Lăzărescu (2005) - vecina Mihaela
- Moromeții 2 (2018) - personajul Catrina Moromete[6]
- Sieranevada (2016) - personajul Doamna Mirică
- Cealaltă Irina (2009)
- Francesca (2009) - personajul Doamna Elena
- Nunta mută (2008) - nuntaș
- Hârtia va fi albastră(2006) - personajul Doamna Andronescu
- Adio, Europa! (2003)
- Conferință la nivel înalt(1994)
- Puricele (1993) - Raymonde Chandebise
- Vinovatul (1991)
- Expediția (1988)
- Prințul negru (1988)
- Vulcanul stins (1987)
- Acasă (film) (1984)
- Eroii nu au vârsta(Serial TV, 1984)
- Încrederea (1984)
- Hangița (1983) - personajul Mirandolina
- Calculatorul mărturisește (1982)
- Rămân cu tine (1982) - personajul Saveta
- Întoarce-te și mai privește o dată (1981)
- E atât de aproape fericirea (1977)[7]
Teatru
A debutat în teatru în 1977 cu rolul Evei în piesa Ulciorul sfărâmat de Heinrich von Kleist (Teatrul Nottara). Au urmat alte roluri precum, Stanca în Răceala de Marin Sorescu, Fata din Jocul de Ion Băieșu, Juliette din Mâța în sac de Georges Feydeau, Silvia din Acești îngeri triști de Dumitru Radu Popescu, Paulina din Fecioara și moartea de Ariel Dorfman.[8]
Paradisul de Horia Lovinescu 1990 cu Emil Hossu, Dana Dogaru, Mircea Albulescu TEATRU RADIOFONIC SF
| Imola Kézdi | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (43 de ani)[1] Miercurea Ciuc, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță actriță de film |
| Alte premii | |
| Premiul Mari Jászai[*] (2010) Premio Lili Poór[*] (2011) | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Imola Kezdi (în maghiară Kézdi Imola, n. 3 august 1977, Miercurea Ciuc, județul Harghita) este o actriță de teatru și film română. Activând la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (în maghiară Kolozsvári Állami Magyar Színház), actrița este cunoscută pentru diferite roluri memorabile pe care le-a interpretat atât pe scenă cât și în film.[2]. Actriței i s-a decernat Premiul UNITER pentru cea mai bună actriță.
Biografie
Actriță de teatru
Într-unul din spectacolele montate de Mihai Măniuțiu pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, Tragica istorie a doctorului Faust, de Christopher Marlowe, actrița îl întruchipează pe Mefisto.
Pentru spectacolul Flacăra albă, flacăra neagră (Dybbuk), versiune a piesei „Dibbuk” de S. Anski, pusă în scenă de regizorul israelian David Zinder,[3] actrița a primit premiul UNITER pentru cea mai bună actriță.[3]
Actriță de film
În 2001, actrița a debutat în film interpretând, alături Gheorghe Dinică și Ovidiu Niculescu, unul din cele trei roluri principale din filmul Război în bucătărie, realizat de regizorul Marius Theodor Barna. Filmul fusese realizat anterior, în 1998 într-o versiune pentru televiziune, fiind ulterior extins pentru a deveni o versiune cinematografică.
Caracterizări
Regizorul de film Ioan Cărmăzan afirmă despre Imola Kezdi că este „una dintre cele mai interesante actrițe de film, o combinație între Meryl Streep și Nicole Kidman”.[2]
Filmografie
- Război în bucătărie (2001)
- Orient Express (2004)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu