7. /2 SEPTEMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
GHERASE DENDRINO
| Gherase Dendrino | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Turnu Măgurele, Teleorman, România |
| Decedat | (71 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | muzician compozitor dirijor |
| Activitate | |
| Gen muzical | operetă |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Gherase Dendrino (n. 2 septembrie 1901 Turnu Măgurele – d. 4 ianuarie 1973, București) a fost un compozitor și dirijor român. Acesta a fost elevul lui Dumitru Georgescu-Kiriac și Alfonso Castaldi. A compus operete (Lăsați-mă să cânt, Lysistrata), muzică ușoară, muzică de film ș.a.
Compoziții
- În lipsa unor informații cronologice, titlurile nedatate vor fi așezate la capătul listei și ordonate alfabetic.
| Titlul piesei | Forma muzicală | Versuri | Anul apariției | Interpretări mai cunoscute |
|---|---|---|---|---|
| Cântă o mandolină | romanță | Aurel Felea | Surorile Kosak | |
| Ce faci astă seara tu? | tango | D. Dubae, P. Sabin | Dorel Livianu | |
| Drum bun | tango | Puiu Maximilian | ||
| În cârciumioara unde cântă un cobzar | romanță | Mihai Maximilian | Doina Badea | |
| În satu-n care m-am născut | romanță | Gherase Dendrino, Ștefan Cristodulo, Vasile Vasilache | Gică Petrescu, Gliceria Gaciu | |
| În vals ne-am întâlnit | ușoară | Aurel Felea | Mihaela Runceanu | |
| Mai spune-mi odată "te iubesc" | tango | R. Costăchescu | Nicolae Nițescu | |
| Plouă | ușoară | Ștefan Cristodulo | Mihaela Runceanu | |
| Poate cânți și tu | tango | Nicolae Kirițescu | Jean Moscopol, Nicolae Nițescu | |
| Să nu ne despărțim | romanță | Gherase Dendrino | Mia Braia | |
| Să nu te superi dacă plâng | romanță | Puiu Maximilian | Ion Luican, Lavinia Slăveanu | |
| Un gondolier cânta o melodie | tango | Aurel Felea, Gherase Dendrino | Gică Petrescu | |
| Vor trece anii | romanță | Aurel Felea | Nicolae Nițescu |
Gherase Dendrino - Te iubesc viața mea
”LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT!” de Gherase Dendrino
Gherase Dendrino - Va fi o zi cu soare
DIODOR NICOARĂ
| Diodor Nicoară | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (78 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | dirijor politician |
| Senator | |
| Modifică date / text | |
Diodor Nicoară (n. 2 septembrie 1942, Bătești, Timiș) este un dirijor de cor, personalitate marcantă a lumii muzicale timișorene.
Biografie
Studiile superioare le-a făcut la Conservatorul din Iași unde l-a avut ca profesor pe Ion Pavalache pe atunci și dirijorului corului Gavriil Musicescu.
Cariera sa dirijorală este strâns legată de cea a dirijorului de cor Ion Românu iar când acesta preia funcția de director al filarmonicii, Diodor Nicoară devine în 1969 dirijor de cor permanent pe lângă Mircea Hoinic, activând trei ani mai târziu ca unic dirijor de cor la Filarmonica Banatul din Timișoara până la pensionare, în 2006, cu câteva întreruperi când a preluat funcții politice. A fost și director al filarmonicii între anii 1988-1990.
Activitate
Diodor Nicoară a pregătit aproape 50 de lucrări vocal-simfonice prezentate în țară și în străinătate, de exemplu: Simfonia a VIII-a de Mahler, Damnațiunea lui Faust de Berlioz, Requiemul de război de Britten toate la Belgrad, Das Alexanderfest de Händel, Missa Solemnis de Beethoven, Requiemele de Mozart și Verdi în Italia, Simfonia nr.2 "Lobgesang“ de Mendessohn-Bartholdy și multe altele.
Ansamblul coral a efectuat sub bagheta lui înregistrări pentru radio, televiziune și discografice, ca de exemplu, prima înregistrare româneasca pe disc a unei liturghii, Liturghia ortodoxa de Gh. Cucu cu Casa de discuri Electrecord[1].
Diodor Nicoară a obținut două premii internaționale la Vatican, cu corul de cameră Sursum Corda din Timișoara (Premiul III-1994 și Premiul II-1995), la Concursul Internațional Giovanni Pierluigi da Palestrina .[2]
Diodor Nicoarc a fost senator în legislatura 1990-1992, ales în județul Timiș pe listele partidului FSN. Diodor Nicoară a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Republica Federală Germania.[3]
Tatăl nostru - Gh. Cucu
Sfinte Dumnezeule - Gh. Cucu
SORIN CHIFIRIUC
Sorin Chifiriuc (n. 2 septembrie 1950, București) este un muzician (compozitor, chitarist, basist – chitară bas – și cântăreț) român cunoscut pentru contribuțiile semnificative la dezvoltarea muzicii rock din țara sa, în anii 1970, 1980 și 1990. Începând din anii 1990, Chifiriuc interpretează și muzică blues.
Este cunoscut de către apropiați prin porecla Skifi.
În anul 2012 s-a călugărit.[1]
Studii
A absolvit Conservatorul din București la clasa de compoziție, fiind coleg de an cu Dan Aldea.
Activitate
A avut o amprentă puternică asupra muzicii tuturor grupurilor în care a activat. Astfel, evoluează în formulele: Curtea Veche nr. 43, Iris, Domino, Sfinx și Roata. Mai puțin cunoscută este cariera sa alături de grupurile Electric Red Roosters, Doi Galbini și Ceata melopoică (condusă de muzicianul Mircea Florian).
Sorin Chifiriuc este recunoscut de către public și evitat de către organele de cenzură pentru nonconformismul său și pentru mișcarea scenică foarte energică. S-a remarcat la chitară și în ipostaza de cântăreț, deși pentru scurt timp (alături de Iris, în anii 1970) a cântat la chitară bas. (Comparabil este aportul chitaristului român Sorin Romanescu la formația Sarmalele Reci.)
Chifiriuc este unul dintre puținii promotori ai subgenurilor punk (aduce influențe Sex Pistols în formația Iris), new wave (alături de grupurile Domino și Sfinx) și post-punk (parțial cu Sfinx, dar îndeosebi cu Roata). Privitor la zona post-punk, muzicianul citează ca influențe formațiile britanice The Stranglers și Cocteau Twins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu