9. /3 SEPTEMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

 MARINA VOICA

Marina Voica
Marina Voica - ”A fost odată ca niciodată” (CD)
Date personale
Nume la naștere	Marina Aleksandrovna Nikolskaia
Născută	3 septembrie 1936 (84 de ani)  Ivanovo-Voznesensk, RSFS Rusă, URSS
Cetățenie	România
Etnie	rusă
Ocupație	cântăreață
Activitate
Gen muzical	muzică ușoară
Tipul de voce	soprană
Instrument(e)	voce[*]
Ani de activitate	1960—prezent
Case de discuri	Electrecord
Interpretare cu	Margareta Pâslaru
Colaborare cu	Valeriu Lazarov
Premii	Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler[*]
Prezență online
site web oficial Internet Movie Database
Modifică date / text

Marina Voica (născută Marina Alexandrovna Nicolskaia; n. 3 septembrie 1936, Ivanovo-Voznesensk, RSFS Rusă, URSS) este una dintre cele mai importante și îndrăgite soliste de muzică ușoară / pop din România. Vedeta face parte din generația de aur a muzicii pop-soul românești, fiind și o stea a emisiunilor de divertisment profesionist.

Artist complex, cant-autoarea Marina Voica are o carieră artistică impresionantă, de peste cinci decenii. Din palmaresul său se pot aminti:

1)- cele cca. 850 de melodii înregistrate și lansate pe o serie de 27 discuri, 3 casete, 6 CD-uri și la radio, tv, cântate în turnee în țară și în străinătate,

2)- nenumărate și neuitate apariții tv, programe de divertisment și varietăți, revelioane, călătorii muzicale,

3)- premii la concursuri naționale și internaționale, un lung șir de premii de excelență din partea mai multor posturi de televiziune, radiouri, case de discuri și a unor importante reviste și publicații din România și din străinătate.

4)- 9 stagiunii jucate la Teatru de revistă Constantin Tănase, actriță de film, cu un rol principal în filmul Țărmul n-are sfârșit, în regia lui Mircea Săucan.

5)- apariții în peste 300 de emisiuni tv

6)- mentorat artistic-muzical - a ajutat tineri talentați să promoveze.

Biografie

Marina Voica a fost îndrăgostită de muzică încă din copilărie, în anii studenției fiind prezentă pe scenă ca interpretă la numerose evenimente artistice. În alegerea repertoriului și a prestației artistice a fost influențată de Lolita Torres. Pe plan profesional a trebuit să aleagă între muzică, gimnastică și economie. După anii petrecuți pe băncile facultății, a absolvit Facultatea de Finanțe și Credit de la Moscova, unde a făcut cunoștință cu un român, Marcel Voica, cu care s-a căsătorit. După terminarea facultății s-a stabilit definitiv în România și a fost angajată la ADAS.

Pe plan muzical, Marina Voica a atins consacrarea imediat după lansarea sa în emisiunea „Tinere talente” a lui Valeriu Lazarov de la TVR, cu piesa Pe aripa vântului lansată în 1960. De atunci Marina Voica a devenit foarte îndrăgită, ajungând una dintre cele mai iubite soliste, o adevărată stea în muzica ușoară românească și europeană.

De-a lungul carierei a abordat un reportoriu muzical extrem de divers, evoluând de la piese antrenante cu tentă disco-pop până la piese de linie soul, piese de largă amplitudine vocală, lansând melodii devenite șlagăre celebre dar și piese de factură latino-americană, samba, cumbia, merequetengue etc.

Încă de la lansare, Marina Voica a atras atenția celor mai importanți compozitori, care i-au încredințat spre interpretare inspirate melodii pe care artista, cu un farmec aparte, le-a transformat în adevărate hituri ale generațiilor care au urmat din anii ’60 și până astăzi.

Muziciana Marina Voica are o voce inimitabilă, cu un timbru extrem de cristalin, delicat și plăcut.

Artista este și autoare de versuri, scriind texte mai cu seamă pentru compozițiile proprii.

De reținut că Marina Voica este printre puținele soliste autohtone cu accentuată personalitate și cu un temperament artistic aparte, care s-a impus nu doar pe scenă, în concursuri și festivaluri de muzică pop, ci și în cele mai importante topuri și clasamente de specialitate. Ca atare, Marina Voica a dominat valoric în toate topurile muzicale românești de muzică pop ale anilor ’60,’70, ’80 și chiar ’90.

Cariera

Marina Voica a figurat în paginile faimoasei reviste de top-uri muzicale americane, Billboard, primind Diploma Star of the year - Music week, în 1974.

A participat la mai multe ediții ale festivalului-concurs Șlagăre în devenire, în cadrul căruia a lansat șlagărul lui Marcel Dragomir Ce vrei tiu mare albastră. La festivalul Mamaia a fost premiată în 1973 pentru piesa Încrederea, compusă de Ion Cristinoiu și în 1975 pentru piesa La malul mării, de Temistocle Popa.

Între 7-12 iulie 1972 Marina Voica a participat la ediția a 14 -a Festivalului Internațional al Cântecului de la Knokke (Belgia) - Cupa Europei, Din echipa României au mai făcut parte Dida Drăgan și Anda Călugăreanu, iar din juriul internațional al festivalului a făcut parte și compozitorul Vasile Veselovski.

În 1983 Marina Voica a câștigat Marele Trofeu al festivalului de muzică ușoară Mamaia cu piesa compusă de Marius Țeicu, intitulată Să cântăm azi omenirii, iar la ediția Mamaia ’84 a lansat piesa Ore de Ionel Tudor.

Marina Voica a susținut recitaluri și a efectuat turnee în Germania, Italia, Franța, SUA, Belgia, Polonia, Israel, Canada, Spania, Cehoslovacia, Cuba, Rusia, Republica Moldova, Turcia, Bulgaria etc.

În cariera reputatei artiste au existat și numeroase obstacole și piedici. În 1980, Marina Voica împreună cu soțul ei de atunci, medicul Viorel Teodorescu, a decis să părăsească țara, având intenția de a se stabili în Germania. După doar un an de zile petrecut în Germania, intervenind îmbolnăvirea gravă a soțului ei și, apoi, decesul acestuia, Marina Voica a revenit în România. Autoritățile politice ale vremii nu i-au iertat însă îndrăzneala de a pleca din țară și, cu toate tentativele de a reveni în prim planul vieții artistice și muzicale româmești, Marina Voica a avut de suportat un nedrept boicot politcio-ideologic, care s-a manifestat sub forma interdicției de a mai apărea în emisiuni de televiziune și de a mai fi difuzată la radio, lucru cu care artista se mai întâlnise pe perioade scurte, având de suferit pe fondul tensiunilor și disputelor politice româno-ruse din anii ’60. Dar în 1983, când Televiziunea Română transmitea în direct festivalul de la Mamaia, aflându-se că Marina Voica a cucerit Marele Trofeu, radio și televiziunea au decis ca evoluția artistei să fie cenzurată și netransmisă pe post, astfel încât publicul telespectator să nu afle cine obținuse laurii concursului. De întâmpinat o situație similară a avut parte Marina Voica și la radio.

Doar scrisorile fanilor ei și insistențele lor repetate au făcut ca unii redactori ceva mai curajoși (Lucia Popescu Moraru) de la Radio România să mai difuzeze, din când în când, dar, oricum, foarte rar, șlagărele Marinei Voica. Solista s-a confruntat nu doar cu interdicția ca atare, dar și cu faptul că unii compozitori au ezitat să-i mai ofere piese, atâta timp cât acestea, oricum, nu puteau ajunge pe filiera mass-media la iubitorii genului muzicii pop.

Practic, între 1981-1990 Marina Voica a trebuit să se mulțumească cu aparițiile sporadice pe plan concertistic. Din acest motiv ea a dispărut din actualitatea muzicală vreme de aproape un deceniu, după 1990 fiind pusă în ingrata condiție de a nu fi cunoscută de noile generați, care nu erau născute în anii ’60 și ’70. Consecința a fost că multe din cântecele pe care le lansase, totuși, în deceniul 8 al secolului trecut să rămână în anonimat și să nu mai fie recuperate și redescoperite corespunzător niciodată în cultura muzicală și nici în voga hit-urilor românești.

Compozitori ca George Grigoriu, Victor Arsene, Dan Dimitriu, Dan Stoian, Marcel Dragomir, Ion Cristinoiu, Ionel Tudor și Marius Țeicu au continuat să-i propună piese, chiar dacă cu o oarecare rezerve, știind că acestea nu vor putea fi difuzate pe post din cauza cenzurii. Dealtminteri și Electrecordul i-a editat în anii ’80 albumul Să nu-mi vorbești de iubire + casetă audio cu același titlu și alte 2 piese pe discul celor „trei Marine”, din 1987, Marina Voica, Marina Florea, Marina Scupra.

După 1990 i-au fost editate, la diferite case de discuri, LP-uri și CD-uri, Marina Voica, Cântece vechi, cântece noi, Într-un colț de cafenea (Și afară plouă, plouă), albume ce reunesc mai cu seamă compozițiile proprii ale artistei. Iar in 2019 este inca apreciata si apare la "vorbeste lumea"

Relația cu compozitorii

Marina Voica a fost agreată de majoritatea marilor compozitori. A cântat piesele lor și a avut cele mai fertile colaborări cu Radu Șerban, Marius Țeicu, Ion Cristinoiu, George Grigoriu, Marcel Dragomir, Camelia Dăscălescu, Gabriel Mărgărint, Temistocle Popa, Vasile V. Vasilache, Bujor Rișcuția, Vasile Veselovschi, Laurențiu Profeta, Dan Dimitriu, Petre Mihăescu, Victor Arsene, Horia Moculescu, Dan Stoian, Ileana Toader, Andrei Proșteanu, Remus Teodorescu, Cornel Fugaru, Gherase Dendrino, Aurel Giroveanu, Paul Urmuzescu, Mihai Constantinescu, Ionel Tudor s.a.

Discografie

• Pentru-a nu știu câta oară, Nopți, La Țărmul iubirii (compozitor Vasile Veselovschi),
• Joc de taină, Pentru ce, Învățați-mă să râd (compozitor Gabriel Mărgărint)
• A fost odată ca niciodată (compozitor Petre Mihăescu)
• La malul mării (compozitor Temistocle Popa),
• Dacă nu te-ntâlneam (compozitor Andrei Proșteanu)
• Prieten drag, Balada - duet cu Margareta Păslaru (compozitor Radu Șerban)
• Pentru voi îndrăgostiții lumii, Trebuia să vii, Pasărea albă, Într-o zi cu soare, E frumos, e atât de frumos, În luna florilor (compozitor Camelia Dăscălescu),
• I-am spus inimii să cânte, Fetele cu ochi albaștri (compozitor George Grigoriu),
• Clipe de viață, Albă ca Zăpadă și cei șapte pitici, O romantică fată, Dincolo de nori, Soarele apare iar, Dacă eu, dacă tu, dacă noi, Da, da, da (compozitor Marius Țeicu)
• Aș vrea să fiu, Hei, voi nopților (compozitor Vasile V. Vasilache)
• Frumoasele amintiri Margareta Pâslaru și Marina Voica la primul duplex București - Belgrad - regia Alexandru Bocăneț
• Încrederea, Of de dragoste, Uneori, îmi pare rău (compozitor Ion Cristinoiu)
• Vacanță albă neuitată, Greu de ghicit, Orice iubire, Uneori, îmi pare rău, Dacă priviți, Ce vrei tu mare albastră, Rămân cu tine (compozitor Marcel Dragomir)
• Dor (compozitor Horia Moculescu),
• Dacă vei veni înapoi la mine, Despre vorbe, Tu vei rămâne tu (compozitor Dan Dimitriu)
• Să nu-mi vorbești de iubire, Gargarita (compozitor Laurențiu Profeta)
• Un singur da, un singur nu, Ore (compozitor Ionel Tudor)
• Tinerețe, nu pleca (compozitor Remus Teodorescu),
• Dacă inima mea ar putea să vorbească, Romanța dragostei (compozitor Aurel Giroveanu),
• Om lângă om, O pânză-n depărtare, Un tren într-o gară (compozitor Paul Urmuzescu)
• Cântec suav (compozitor Dan Stoian)
• Din oaza de soare duet cu Cornel Fugaru ( compoziție Cornel Fugaru)
• Dor călător, Cântecul meu, Și afară plouă, plouă, Acordeonul, Uită-te în ochii mei, Gelozie, Doar focul, Apartament 23, Bucureștiul e micul Paris, Lacrimi de fericire, (compoziții proprii)
• Cifre, cifre (compoziție proprie), interpret Laurențiu Duță
• Frunze-n vânt (compozitor Victor Arsene),
• Chem în noapte visul,(Laurențiu Cazan)
• Să nu ne despărțim (compozitor Gherase Dendrino)
• Frumoasă fată (compozititor Ileana Toader)
• Sanie cu zurgălai (compozitor Richard Stein)
• Ce cuvânt (compozitor Mihai Constantinescu)
• De ce ai plecat (compozitor Bujor Rișcuția)

Cele mai de succes cover-uri realizate de Marina Voica

• Vivat veselia
• Turlai
• Vino, vino seniorina
• Calul Troian
• Tico Tico
• Strunelor, voi strunelor
• Ce-ai de zis
• Trei panglici albe
• La Cumbia
• Ce mai faci tu
• Singură iar
• Merequetengue
• Dragoste bine ai venit
• Bomboleo
• Oameni buni, vă rog
• Iute, iute,
• Samba tengi ter pandeiro
• Cosita Linda
• Omul nostalgic
• No me digas adios
• Știu cum ești tu- duet cu Cornel Constantiniu
• Milonga
• La bamba
• Un, dos, tres
• Common people
• Patru flăcăi si-o armonică
• La tărmul iubirii
• Omul melancolic
• Baila negra

Cu ocazia Zilei regalității, în anul 2013, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc la Castelul Peleș , Marina Voica a primit din partea Casei Regale a României Ordinul Coroana României în grad de Cavaler. Decorația a fost înmânată de Alteța Sa Regală principesa Moștenitoare Margareta a României.^[1][2]

Marina Voica aparține generației de aur a muzicii ușoare românești alături de Margareta Pâslaru, Aurelian Andreescu, Dida Drăgan, Dan Spătaru, Corina Chiriac.

Top melodii Marina Voica

MARIA CIOBANU

Maria Ciobanu
Date personale
Nume la naștere	Maria Diaconu
Născută	3 septembrie 1937 (83 de ani), comuna Mateești, județul Vâlcea, România Vâlcea, România
Căsătorită cu	Ion Dolănescu
Copii	Leontina Văduva, Camelia Ciobanu, Ionuț Dolănescu
Cetățenie	România
Ocupație	Cântăreață
Activitate
Alte nume	Maria Ciobanu
Origine	Română
Gen muzical	Folclor
Ani de activitate	1962 - prezent
Case de discuri	Electrecord, Eurostar (casă de discuri), Oltenia Star Music
Interpretare cu	Ion Dolănescu, Liliana Ciobanu, Camelia Ciobanu, Ionuț Dolănescu
Premii	Ordinul Național „Serviciul Credincios” Ordinul Meritul Cultural în grad de mare ofițer[*][1]
Modifică date / text

Maria Ciobanu (n. 3 septembrie 1937, Roșiile, județul Vâlcea) este o interpretă de folclor românesc. Repertoriul său cuprinde peste 600 de piese înregistrate pe discuri, la Radio și TV: „Lie, ciocârlie”, „Aurelu’ mamei...”, „Vântul de vară mă bate”, „Lângă poartă am un tei”, „Cei mai frumoși ani ai mei”, „Ce n-aș da să mai fiu mică”, „Roată, roată...” ș.a.m.d. A fost căsătorită cu Ion Dolănescu.

Studii

• Școala de Artă Populară din București (1965)

Activitate profesională

• Debut pe Scena Ateneului Român alături de Orchestra „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii „George Enescu” (1961)
• Solistă la Ansamblul „Ciocârlia” (1962-2004)
• Colaborează cu toate marile orchestre de muzică populară din țară, cântând sub bagheta unor dirijori maeștri: Ionel Budișteanu, Paraschiv Oprea, Gheorghe Zamfir ș.a.
• A concertat în toată lumea, cunoscând personalități marcante ale lumii muzicale: Placido Domingo, Jose Careras, Luciano Pavarotti, Viorica Cortez, Roberto Alagna ș.a.

Discografie

Articol principal: Discografia Mariei Ciobanu.

Premii și distincții

• Distinsă de 2 ori cu „Discul de Aur"
• Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Maria Ciobanu, la 29 noiembrie 2002, Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.^[2] Tot el i-a conferit, la 7 februarie 2004, și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D - „Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.^[3]

În data de 23 octombrie 2014, într-o ceremonie care a avut loc la Castelul Peleș din Sinaia, a primit din partea Casei Regale a României decorația Ordinul Coroana României în grad de Cavaler, cu ocazia celei de-a 93-a aniversări a Regelui Mihai I al României, decorație înmânată de Principesa Moștenitoare Margareta a României. După eveniment a urmat un dineu în Sufrageria de Stat a Castelului Peleș. Printre personalitățile care au mai fost decorate s-au aflat Draga Olteanu-Matei și Stelian Tănase, președintele-director general al Televiziunii Române, care au primit Ordinul Coroana României în grad de Ofițer, și interprera de muzică populară Sofia Vicoveanca.^[4]

Maria Ciobanu, cele mai frumoase melodii folclorice din toate timpurile

GRIGORE NICA

(Regret: nu pot traduce!)

Grigore Nica (1936–2009) was a Romanian composer, music teacher and performer.

Romanian composer Grigore Nica

He was born in Ploiesti, Romania on October 14, 1936, the son of Mihail and Eugenia (b. Provian). The family moved to Tulcea in 1948.^{[citation needed]}

On November 9, 1952, he was jailed for his political beliefs against Communism and dictatorship. After his release from prison, Grigore completed high school and started his studies in Bucharest at the Ciprian Porumbescu Music Conservatory (currently Universitatea Națională de Muzică) in 1955.^{[citation needed]}

In 1956 he was banned from the conservatory for refusing to collaborate with the Romanian secret police Securitate, and moved back to Tulcea, where he worked as a violin teacher for six years.^{[citation needed]}

Grigore successfully re-enrolled in conservatory in 1963, and went on to complete his studies and receive his master's degree in Composition, Conducting and Teaching in 1968. After graduating, he became a member of the Composers' and Musicologists' Union of Romania in 1968, and worked for 20 years as a music editor for the Romanian National Radio Station in Bucharest.^{[citation needed]}

On June 11, 1990, Grigore, along with his son and daughter, moved to Torrance, California. Between 1990 and 1991 he became a member of the Music Teachers' Association of California (MTAC), joined the professional music fraternity Mu Phi Epsilon as well as the Beach Cities Symphony Orchestra as a violin player. Additionally, he became a member of the American Society of Composers, Authors and Publishers (ASCAP) in 1992.^{[citation needed]}

During this time, he taught violin, viola, piano and composition at his private studio, as well as the Gray School of Music and the European School of Music. Grigore became a U.S. Citizen in 1996.^{[citation needed]}

In 2008, the Romanian RadioTV Studio Orchestra, conducted by Cristian Brancusi, performed and released on the radio the premiere of Grigore Nica's "Concert for Strings and Orchestra". On June 17, 2008 the Composer's Union of Romania honored Grigore Nica's 70th birthday at the Enescu House and Museum with a musical portrait. He was celebrated by his colleagues for his active composing career as well as his work as a radio and television presenter, where he worked on numerous musical and educational shows.

Additionally, his works have been performed in the United States on multiple occasions in 1996,^[1] 1998,^[2] 2000,^[3] 2004^[4] and 2009.^[5]

Grigore Nica died on September 3, 2009^[6] at Torrance Memorial Hospital due to complications from cancer.

Grigore Nica

Profil:

Compozitor și violonist român (1936, Ploiești, România - 2009 Torrance, CA, SUA)