Materialele prezentate reprezintă un colaj realizat din publicații diferite și au drept scop informarea publică cuprinzând sinteza evenimentelor zilei în timp.
joi, 28 octombrie 2021
1. /30 OCTOMBRIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Evenimenjte; Nașteri
A. Evenimente; Nașteri
Evenimente
·130 - Împăratul roman Hadrian întemeiază in Egipt orașul Antinopolis, pentru a-l comemora pe tanarul sau favorit Antinous care se inecase in acel an in apropiere, in apele Nilului.
Antinous - foto: ro.wikipedia.org
Publius Aelius Traianus Hadrianus (24 ianuarie 76 – 10 iulie 138), cunoscut ca Hadrian, a fost Împărat Roman (117-138). Hadrian a fost al treilea dintre așa-zișii „cei cinci împărați buni ai Imperiului Roman”. cititi mai mult pe ro.wikipedia.org Antinous sau Antinou (29 noiembrie ? 111 – 30 octombrie 130) a fost un membru al anturajului împăratului roman Hadrian, care era iubitul său. Antinous a fost zeificat după moartea sa. În luna octombrie 130, potrivit împăratului Hadrian, citat de Dio Cassius, „Antinous s-a înecat în Nil” (Dio Cassius 69.11)
Nu se știe dacă moartea sa a fost rezultatul unui accident, sinucidere, crimă sau sacrificiu religios. Numele sau a fost dat unei constelatii formate din cinci stele din actuala constelatie a Vulturului, mentionata de Ptolemeu in Almagesta. Cultul lui Antinous a fost ultimul mare cult introdus in Imperiul Roman inainte de raspandirea crestinismului.
·637: Antiohia se predă forțelor musulmane sub Califatul Rashidun după bătălia de la Podul de Fier, de pe raul Orontes. A fost una dintre ultimele bătălii purtate între bizantini și Califatul Rashidun în provincia Siria, aceasta marcand anexarea aproape completă a acestui teritoriu la Califatul Rashidun.
·758: Pirați arabi si persi devasteaza orașul chinez Guangzhou, în timp ce autoritățile Tang au închis portul pentru următoarele cinci decenii.
Sudul Italiei în anul 1112, după preluarea domniei de către Roger al II-lea. Granițele Regatului Siciliei la 1154, în momentul morții lui Roger, sunt indicate printr-o linie neagră mai subțire, cuprinzând cea mai mare parte din sudul Italiei – Bătălia de la Rignano (30 octombrie 1137) – Hartă indicând locația bătăliei de la Rignano – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Rignano a constituit cea de a doua mare înfrângere suferită în cariera sa de regele Roger al II-lea al Siciliei și, ca și prima, Bătălia de la Nocera, ea s-a datorat aceluiași oponent: Rainulf al II-lea de Alife.
·1270 - Cruciada a VIII-aa luat sfârșit, dupa ce Carol I al Siciliei (fratele regelui Ludovic al IX-lea al Frantei) si Muhammad I al-Mustansir, sultanului Tunisiei, au ajuns la un acord comercial.
Eighth Crusade – Death of Louis IX during the siege of Tunis – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Cruciada a opta a fost o cruciadă lansată de Ludovic al IX-lea al Franței în 1270. În cazul ultimelor cruciade, cea de-a opta este considerată a șaptea, dat fiind faptul că cea de-a cincea și cea de-a șasea al lui Frederick al II-lea sunt considerate o singură cruciadă. De asemenea, cruciada a noua este considerată uneori ca parte a celei de-a opta.
·1340 - Armatele castiliene și portugheze înving musulmanii marinizi înBătălia de pe Río Salado, una dintre cele mai importante batalii din timpul Reconquistei, in urma careia invadatorii musulmani au fost alungati din Peninsula Iberica.
Battle of Río Salado (30 October 1340) – Part of the Reconquista – Canvas of the battle by unknown 17th century author – foto preluat de pe en.wikipedia.org
·1485 - Henry Tudor este incoronat rege al Angliei, sub numele Henric al VII-lea.
Portretul lui Henric VII ținând trandafirul roșu de Lancastrian, de Michael Sittow – foto: ro.wikipedia.org
Henric al VII-lea a domnit în Anglia între anii 1485 și 1509. El a fost întemeiatorul dinastiei Tudorilor. A oprit războiul celor două roze căsătorinde-se cu Elisabeta de York, fiica lui Eduard al IV-lea, a desființat trupele senioriale și a format camera înstelată. S-a nascut pe 28 ianuarie 1457 si a decedat la 21 aprilie 15o9.
A fost primul monarh rege al Angliei si Irlandei din Casa Tudor si a suit pe tron, dupa ce l-a învins pe Richard al III-lea in batalia de la Boeworth Field. A fost ultimul rege al Angliei care si-a câștigat tronul pe câmpul de luptă. El a fondat o dinastie de lungă durată și, după o domnie de aproape 24 de ani, a fost pașnic urmat de fiul său, Henric al VIII-lea .
·1497 - A avut locLupta de la Cernăuţi. Ştefan cel Mare al Moldovei înfrînge resturile armatei polone, alungandu-i din ţară. Victoria deplină a lui Ştefan cel Mare asupra invadatorilor.
Oșteni moldoveni (1500) – fresca la Manastirea Parhauti – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
După încheierea păcii cu Imperiul Otoman și securizarea frontierei sudice, în ultima parte a domniei, Ștefan își va focaliza politica externă pentru rezolvarea chestiunilor în dispută de la frontiera nordică. În acest sens a dezvoltat un sistem de alianțe cu Cnezatul Moscovei (1491), Hanatul Crimeii și Marele Ducat al Lituaniei (1499), în scopul îngrădirii influenței polone.
După victoria de la Bătălia de la Codrii Cosminului din 1497 și expediția militară în Galiția din 1498, a încheiat pace cu Regatul Poloniei. Ultima sa mare acțiune diplomatică au fost negocierile cu polonezii, din 1502-1503, pentru restituirea Pocuției, negocieri rămase fără succes.
·1595: ariergarda otomană este surprinsă la Giurgiu de Mihai Viteazul şi zdrobită, iar robii luaţi de turci sunt eliberaţi.
·1724 Arhimandritul Ioanichie Stratonikeas a inceput construcţiaBisericii Stavropoleosdin Bucureşti, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (domnitor al Munteniei, 1719-1730). Lucrările de zidire ale bisericii s-au încheiat, în această primă etapă, la 30 octombrie 1724, după cum arată şi pisania, “în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat şi sub păstorirea mitropolitului Daniil, cu toată cheltuiala arhimandritului Ioanichie din Ostaniţa”.
Este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură din perioada fanariotă. Ioanichie a zidit biserica și o mănăstire in curtea hanului sau.În 1726 starețul Ioanichie a fost ales mitropolit al Stavropolei și exarh al Cariei. Mănăstirea pe care a construit-o poartă de atunci numele Stavropoleos, după numele vechiului scaun.
La 7 februarie 1742 Ioanichie, în vârstă de 61 de ani, moare și este îngropat în biserica sa. Hanul și anexele mănăstirii au fost demolate la sfârșitul secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului biserica a fost afectată de cutremure, care au șubrezit turla până la cădere. Picturile turlei au fost restaurate însă la începutul secolului al XX-lea.
În prezent din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există o construcție de la începutul secolului al XX-lea, care adăpostește o bibliotecă, o sală de conferințe și o colecție de icoane vechi (începutul sec. al XVIII-lea) și obiecte de cult, precum și fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist. Clădirea cea nouă a fost construită după planurile arhitectului Ion Mincu.
·1768: Poarta Otomană declară război Rusiei Ţariste.
·1831 - Sclavul fugar Nat Turner a fost prins si arestat in Virginia, fiind acuzat de organizarea celei mai sangeroase revolte a sclavilor din istoria Statelor Unite.
Capturarea lui Nat Turner de către fermierul Benjamin Phipps – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Nathaniel „Nat” Turner (n. 2 octombrie 1800, Southampton, Virginia – d. 11 noiembrie 1831, Jerusalem, azi Courtland, Virginia – executat) a fost un sclav afro-american care a condus în anul 1831 o revoltă a sclavilor negri. (…) Când în 1828 a murit Thomas Moore, Nat Turner a devenit sclavul copilului minor al acestuia, Putnam Moore. După un timp un rotar pe nume Joseph Travis s-a căsătorit cu văduva lui Moore și a devenit noul stăpân al plantației.
În februarie 1831 o eclipsă de soare l-a făcut pe Nat Turner să creadă că era un semn de la Dumnezeu că momentul izbăvirii se apropie. La 21 august 1831 Nat și alți șapte sclavi i-au omorât în pat pe proprietar, pe soția lui și pe copilul ei. Înarmat fiind cu cuțite,topoare și lopeți, grupul lor a trecut apoi de la o plantație la alta, recrutând sclavi și negri liberi, procurându-și cai, catâri, săbii și arme de foc și ucigându-i pe albi fără milă. Se spune că „Generalul Turner” însuși, cum i se spunea, se abținea să ucidă el însuși.
Până ce albii s-au organizat, răsculații, care, spre dezamăgirea lui Turner, nu au depășit numărul total de 70, au reușit să semene teroare, omorând 55 de albi – inclusiv femei și copii.3000 de membri ai milițiilor albilor au fost antrenați în eforturile de represie a revoltei. În cursul represaliilor, albii au omorât circa o sută de sclavi care nuerau implicati în revoltă.
Turner a izbutit să fugă și s-a ascuns vreme de șase săptămâni, până ce a fost prins la 30 octombrie 1831. În vremea detenției avocatul Thomas R.Gray a așternut pe hârtie povestea vieții acestuia. Ea a fost ulterior publicată sub titlul „The Confessions of Nat Turner”. Răscoala eșuată a lui Turner a dus vreme de luni de zile la acte de violență cu ucideri de sclavi, și la înăsprirea regulilor contra negrilor nesupuși.
La 11 noiembrie 1831 Nat Turner a fost spânzurat, în urma unui proces, la Jerusalem, azi Courtland, în comitatul Southampton. Corpul său a fost lăsat medicilor, care l-au decapitat și despicat.
·1837 - A apărutJurnalullui Alexandru Ghica, domnul Ţării Româneşti (1834-1842), prin care era acordat sătenilor dreptul (condiţionat) de a se strămuta în oraşe; “Jurnalul” a fost anulat în 1843 de noul domn, Gheorghe Bibescu (1842-1848).
Alexander II. Ghika – Lithografie de von Josef Kriehuber – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Alexandru Dimitrie Ghica (n. 1 mai 1795, Țara Românească – d. ianuarie 1862, Napoli, Italia) a fost priml domnitor regulamentar al Țării Românești, între aprilie 1834 și 7 octombrie 1842, iar mai târziu caimacam între 4 iulie 1856 – octombrie 1858.
·1863 - Se infiinţează la Bucureşti Şcoala de litere, instituţie premergătoare universităţii
La 30 octombrie 1863 prin decret domnesc se înfiinţează la Bucureşti “Şcoala de litere”, instituţie de învăţămînt superior, premergătoare universităţii.
·1863 - După ce a fost ales rege al Greciei, la vârsta de 17 ani, prințul Wilhelm a sosit la Atena, pentru a fi încoronat sub numele de George I (24 decembrie 1845- 18 martie 1913).
George I (24 decembrie 1845 – 18 martie 1913), rege al Greciei din 1863 până în 1913. Născut prinț al Danemarcei, George avea numai 17 ani când a fost ales rege de Adunarea Națională a Greciei, care l-a detronat pe regele Otto. Numirea lui a fost sugerată și susținută de Marile Puteri (Marea Britanie, Franța și Rusia). Domnia lui de 50 de ani (cea mai lungă din istoria modernă a Greciei), a fost caracterizată de câștiguri teritoriale pentru Grecia în urma Primului Război Mondial. Cu două săptămâni înainte de aniversarea a 50 de ani de domnie și în timpul primul razboi balcanic, a fost asasinat. În contrast cu domnia lui, domniile următoare s-au dovedit scurte și nesigure.
·1888: Tăbăcarul american John Loud, a inventat un instrument de scris pentru produsele sale din piele si a patentat pixul (tocul cu bilă), deși niciodată nu a dezvoltat invenția lui in plan comercial. El a descris în cererea de brevet inventia sa, numindu-o utila “pentru marcare pe suprafete dure – cum ar fi lemnul, hârtia de împachetat aspru, și alte articole, în cazul în care stilourile obisnuite nu pot fi folosite “. Cel care a produs si a comercializat pentru prima data pixurile destinate publicului larg, au fost fratii maghiari Lazslo si Gyorgy Biro, care au patentat și comercializat stiloul – pix. Lazslo Bíró, cu ajutorul fratelui său György, un chimist, a început să lucreze la proiectarea unor noi tipuri de stilouri. Bíró echipat acest stilou cu o mica bila în vârf. Laszlo Bíró a depus un brevet in Anglia, la 15 iunie 1938 , dupa care s-a mutat in Argentina in 1941, unde la data de 10 iunie 1943 , au depus un alt brevet .
·1905 - 17 octombrie (stil vechi) Tarul Nicolae al II-lea face publicăProclamația din Octombrie, care marchează începutul monarhiei constituționale în Rusia.
“Demonstration 17 October 1905″ by Ilya Repin (Russian Museum. St. Petersburg) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Proclamația din octombrie a fost emis pe 30 octombrie (stil nou) /17 octombrie (stil vechi) 1905 de către țarul Nicolae al II-lea sub influența contelui Serghei Witte, ca răspuns la revoluția din 1905. Numele oficial al documentului este Proclamația despre îmbunătățirea ordinei statului.
Proclamația era răspunsul la revoltele din Imperiul Rus și promitea acordarea de libertăți civile pentru poporul rus, inclusiv: inviolabilitatea persoanei, libertatea religie, libertatea cuvântului, libertatea de asociere și libertatea de întrunire, o largă participare la alegerile pentru Dumă, introducerea votului universal și emiterea unui decret care să asigure că nici o lege nu va fi aplicată dacă nu va avea aprobarea Dumei de Stat.
·1918 -Armistițiul de la Moudros.
HMS Agamemnon în dreptul Moudrosului, în timpul Campaniei din Dardanelle, 1915 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Armistițiul de la Moudros/Mudros/Mondros a fost semnat pe 30 octombrie 1918 și a pus capăt ostilităților de pe teatrul de război din Orientul Mijlociu dintre Imperiul Otoman și Aliații din primul război mondial. Armistițiul a fost semnat din partea otomană de ministrul marinei Rauf Bey și amiralul britanic Somerset Arthur Gough-Calthorpe, la bordul vasului militar britanic HMS Agamemnon, ancorat în portul Moudros al insulei grecești Lemnos.
Prin semnarea acestui armistițiu, otomanii acceptau ca garnizoanele lor din afara Anatoliei să capituleze, permiteau aliaților să ocupe forturile care controlau strâmtorile Dardanele și Bosfor și, de asemenea, permiteau acestora să ocupe orice teritoriu „în caz de dezordine” care le-ar fi amenințat securitatea. Armata otomană a fost demobilizată, iar porturile, căile ferate și diferite alte puncte strategice au fost puse la dispoziție aliaților. În Caucaz, Turcia a fost obligată să se retragă pe frontierele antebelice.
Armistițiul a fost urmat de ocuparea Constantinopolului și, mai apoi, de împărțirea Imperiului Otoman. Tratatul de la Sèvres (10 august 1920) a fost actul care a pus capăt în mod oficial războiului, dar prevederile acestui tratat de pace nu au putut să fie puse în practică datorită izbucnirii Războiului de Independență al Turciei.
·1920: Se infiinteaza la Sydney Partidul Comunist din Australia.
·1922: Are loc o greva generală a muncitorilor din Arad (participanţi 30 000 de muncitori), împotriva măririi duratei timpului de lucru la 10 ore.
·1922: Benito Mussolini devine prim-ministru al Italiei. Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como) a fost conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943. A creat un stat fascist utilizând propaganda și teroarea de stat. Folosindu-și carisma, controlul total al mediei și intimidarea rivalilor politici, a ruinat sistemul democratic de guvernare existent. Intrarea sa în cel de-al Doilea Război Mondial alături de Germania lui Hitler a făcut din Italia o țintă pentru atacurile Aliaților, ceea ce a dus în final la căderea dictaturii fasciste mussoliniene și moartea lui.
·1930: Are loc premiera filmului “Ciuleandra“, prima ecranizare după Liviu Rebreanu. “Ciuleandra” este primul film sonor vorbit în româneşte.
·1938 - Regizorul Orson Welles a difuzat radiofonic în New Jersey, “Războiul lumilor”, o prelucrare a romanului lui H.G. Wells, care a stârnit panică în rândurile a mii de oameni care chiar au crezut că S.U.A. au fost invadate de marţieni. Welles, care avea 23 de ani, a decis sa prezinte pe calea undelor invazia martiana din cartea tizului sau.
Spectacol de teatru radiofonic a inceput sambata dimineata, cand o voce a anuntat: “Columbia Broadcasting System (CBS) si statiile afiliate prezinta, impreuna cu Mercury Theater si Orson Welles, “Razboiul lumilor” de H.G. Wells.” La acea ora insa cei mai multi americani ascultau un program concurent, astfel incat nu au auzit anuntul. In momentul in care au comutat pe CBS, “invazia” incepuse. Welles a inceput piesa cu o scurta introducere, urmata de un buletin meteo si apoi de muzica.
La putina vreme, un prezentator a intervenit spunand ca un obiect neidentificat a cazut langa New Jersey. Spectacolul era in plina desfasurare, erau descrisi martienii, modul in care acestia au anihilat cu un gaz toxic 7.000 de membri ai Garzii Nationale. Apoi s-a auzit ca alte navete ale martienilor au fost vazute in Chicago si St. Louis.
O maşină de luptă marţiană angajată în luptă cu vasul Copilul tunetului – foto: ro.wikipedia.org
Piesa radiofonica a fost extrem de realista, efectele audio utilizate, precum si interpretarea foarte buna a actorilor au reusit sa starneasca panica printre ascultatori care nu s-au indoit ca e vorba de un atac al extraterestrilor. In New Jersey, populatia terifiata de ce auzea s-a urcat in masini in incercarea de a scapa din calea martienilor, a cerut autoritatilor masti de gaze si intreruperea electricitatii.
O femeie a navalit intr-o biserica din Indianapolis si a inceput sa strige ca orasul New York a fost distrus si ca a venit sfarsitul lumii. Vazand ca situatia a scapat de sub control, Orson Welles a intrerupt programul si le-a reamintit oamenilor ca e vorba doar de o piesa de teatru. La acea vreme s-a spus ca mai multe persoane s-ar fi sinucis din cauza acestui spectacol.
O comisie federala a facut investigatii, dar a ajuns la concluzia ca nici o lege nu a fost incalcata, astfel incat realizatorii nu pot fi trasi la raspundere. Orson Welles s-a temut ca scandalul provocat de “Razboiul lumilor” ii va ruina cariera, insa publicitatea enorma l-a ajutat sa semneze un contract la Hollywood si sa regizeze cativa ani mai tarziu celebrul film “Cetateanul Kane”.
·1947: 23 de state au semnat, la Geneva, „Acordul General pentru Tarife şi Comerţ” (GATT). Acordul a intrat în vigoare 11.01.1948.
·1956 – Pe fondul situaţiei de criză din Ungaria, în România apar manifestaţii de protest, iniţiate şi coordinate de studenţii din marile centre universitare: Cluj, Bucureşti, Timişoara, Târgu Mureş, Iaşi.
* 1956: A avut loc o mare adunare a studenţilor la Timişoara în contextul Revoluţiei maghiare, soldată cu anchetarea a peste 2000 de studenţi şi condamnarea organizatorilor (Caius Muţiu, Teodor Stanca, Aurel Baghiu, Aurelian Păuna, Ladislau Nagy). Studenţii au prezentat autorităţilor un memoriu în 12 puncte care le sintetiza doleanţele: scoaterea limbii ruse ca materie obligatorie din programa învăţământului superior, reducerea orelor de marxism, burse pentru toţi studenţii, autonomie universitară. retragerea trupelor sovietice din România, relaţii economice cu toate ţările, chiar şi cu cele capitaliste, lichidarea în fapt a cultului personalităţii lui Stalin, desfiinţarea cotelor obligatorii plătite de ţărani, mărirea salariilor muncitorilor, desfiinţarea impozitelor pe salarii)Printre reprezentanţii autorităţilor centrale şi locale prezenţi în sală s-au aflat: ministrul adjunct al Învăţământului, prof. Coriolan Drăgulescu, rectorul Institutului Politehnic şi decani ai facultăţilor timişorene, şi doi membri ai C.C. al P.M.R., Petre Lupu şi Ilie Verdeţ. În acelaşi timp cu adunarea studenţească de la Timişoara, la Bucureşti avea loc o şedinţă de urgenţă a Biroului Politic al CC al PMR care a decis înfiinţarea unui organism de criză, Comandamentul General, în alcătuirea căruia intrau Nicolae Ceauşescu, secretar al C.C. al P.M.R., Alexandru Drăghici, ministrul Afacerilor Interne şi membru al B.P., Leontin Sălăjan, ministrul Forţelor Armate, membru al C.C. al P.M.R., sub conducerea lui Emil Bodnăraş, membru al B.P., eminenţa cenuşie a serviciilor secrete româneşti. Comandamentul a primit atribuţii foarte largi, de la coordonarea activităţilor serviciilor de informare ale statului, cu scopul de a cunoaşte toate acţiunile subversive, starea de spirit din Armată, Miliţie, Securitate, până la reprimarea oricăror acţiuni care ar ameninţa ordinea de stat, având chiar dreptul de a ordona deschiderea focului. M.F.A., M.A.I., Procuratura Militară şi instanţele militare de judecată îi erau subordonate. Comandamentul putea declara stare excepţională în anumite regiuni ale ţării, putea lua măsuri pentru suspendarea cursurilor în institutele de învăţământ. Trupele M.F.A. şi ale Securităţii erau pregătite pentru a interveni în orice moment la ordinul comandamentuluiForţele militare au înconjurat clădirea unde avea loc adunarea studenţească. Studenţii prezenţi la întrunire au fost îmbarcaţi în camioane şi transportaţi în cazarma de la Becicherecul Mic (peste 2.000 de studenţi au fost internaţi pentru câteva zile în lagăr, mulţi dintre ei fiind efectiv luaţi de pe stradă), cei care se evidenţiaseră în timpul discuţiilor fiind duşi direct la Securitate. În 3l octombrie toate cursurile facultăţilor timişorene au fost suspendate, acţiune motivată de atmosfera extrem de încordată existentă în centrul universitar Timişoara. Studenţii de la Facultatea de Medicină au declanşat greva de protest, solidarizându-se cu colegii lor arestaţi cu o zi înainte. Autorităţile au trebuit să recurgă la forţa armată pentru a izola focarele protestatare (mediciniştilor nu le-a mai fost permisă părăsirea căminelor) şi au operat noi arestări. Studenţii au organizat şi o demonstraţie, la care au participat cca 1.000 de persoane, care au străbătut Timişoara, cerând eliberarea colegilor arestaţi. S-au produs alte altercaţii între forţele de ordine şi participanţii la miting. Numărul finalal celor arestaţi şi deferiţi justiţiei a fost de 30. Pedepsele au variat între 3 luni şi 8 ani închisoare pentru delictul de "instigare publică", cele mai mari condamnări revenindu-le organizatorilor adunării - Caius Muţiu, Teodor Stanca şi Aurel Baghiu (8 ani închisoare corecţională). Restul au fost condamnaţi la închisoare între 3 luni şi 7 ani: Valentin Rusu, 7 ani închisoare, Friederich Barth, Heinrich Drobny, 6 ani, Gheorghe Pop, 5 ani, Ladislau Nagy, 4 ani, Nicolae Balaci, Aurelian Păuna, Octavian Vulpe, Iulian Stanciu, 3 ani, Gheorghe Păcuraru şi Victor Daiciuc, 2 ani, Ioan Petca, Axente Treba, Ioan Ilca, Alexandru Daraban, Mircea Moraru, Matei Cristian, Lazăr Dezideriu, Romulus Taşcă, 1 an, Cornel Cormoş şi Radu Valentin, 6 luni, Nicolae Boldea şi Gheorghe Tamaş, 3 luni, doar trei studenţi fiind achitaţi: Paul Marius, Teodor Ciomocoş şi Ioan Mihalca.
·1961 -URSS lansează în arhipelagul Novaia Zemlia bomba cu hidrogen denumităBomba țarului.
Bomba țarului – machetă aflată în prezent la Muzeul armelor nucleare rusești din Sarov – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
A fost detonată la 30 octombrie 1961, în arhipelagul Novaia Zemlia. Scopul ei a fost doar demonstrarea capacității tehnologiilor militare ale URSS; s-a construit un singur exemplar, cea detonată, iar o machetă se află în prezent la Muzeul armelor nucleare rusești din Sarov. Bomba a avut masa de 27 tone, și era de forma unui cilindru lung de 8 m având diametrul de 2,1 m. Este una din cele mai „curate” bombe atomice create vreodată, 97% din energia ei fiind dată de reacția de fuziune nucleară (care nu produce reziduuri radioactive).
Novaia Zemlea. Locul exploziei bombei cu hidrogen denumită Bomba țarului (30 oct. 1961)
foto: ro.wikipedia.org
Explozia a avut loc la 11:32 AM ora Moscovei (30 octombrie 1961), deasupra poligonului militar (coordonate aproximative 73.85 N, 54.50 E) din Golful Mitiușciha la 55 km nord de localitatea Severnâi și la 250 km nord de Belușia. Mingea de foc a avut un diametru de 5–7 km. Lumina exploziei a fost atât de puternică încât a fost zărită de la 1000 km distanță. Ciuperca atomică s-a ridicat la 64 km înălțime și a avut un diametru de 30–40 km.
Toate clădirile din Severnâi au fost distruse. La sute de kilometri distanță casele din lemn au fost distruse și cele din cărămidă și-au pierdut acoperișurile, ferestrele și ușile. Comunicațiile radio au fost întrerupte timp de aproape o oră. Explozia a putut fi văzută și simțită până în Finlanda, spărgând și geamuri. Undele de șoc atmosferice au făcut inconjurul planetei de 3 ori.
Oamenii care s-ar fi aflat la mai puțin de 100 km ar fi suferit arsuri de gradul 3. Căldura s-a simțit până la 270 km. Șocul seismic a măsurat 5-5,25 grade pe scara Richter. Puterea degajată în cele 39 nanosecunde ale exploziei a fost de 5,4×1024 watt (5,4 yottawatt), aproximativ 1,4% din puterea Soarelui.
SUA au estimat inițial puterea bombei la 57 megatone, cifră preluată și de Hrușciov în memoriile sale. După 1991 această cifră a fost revizuită la 50 megatone conform documentelor sovietice.
·1961 - Din ordinul lui Hrusciov, corpul lui Iosif Stalin a fost scos din Mausoleul din Piata Rosie din Moscova,unde fusese asezat alaturi de cel al lui Lenin, pentru “incalcarea preceptelor leniniste”.
Iosif Vissarionovici Stalin(18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic – foto: stirileprotv.ro
Fostul lider sovietic fusese imbalsamat dupa moarte (1953) si depus intr-un sicriu din sticla pentru a putea fi vazut, insa in perioada “destalinizarii”, a fost inmormantat langa zidul Kremlinului. Scoaterea in secret a corpului lui Stalin din mausoleul din Piata Rosie. Stalin a fost un dictator sangeros și cu toate acestea, el era prezentde propaganda regimului ca Tatăl Popoarelor, un înțelept conducător, și continuatorul cauzei lui Lenin.
După moartea sa, oficialitatile URSS au început să recunoască faptul că el a fost responsabil pentru moartea a milioane de oameni. Nikita Hrușciov, prim-secretar al Partidului Comunist (1953-1964) și prim-ministru al Uniunii Sovietice (1958-1964), a condus mișcarea împotriva falsei memorii a lui Stalin. Politica lui Hrușciov a devenit cunoscut sub numele de “destalinizare.”
La 25 februarie 1956, la trei ani după moartea lui Stalin, Hrușciov a ținut un discurs la al XX-lea Congres al Partidului, prin care care desfiintat aura de măreție care l-a înconjurat Stalin. Discursul secret al lui Hrușciov a relevat multe dintre atrocitățile oribile comise de Stalin. Cinci ani mai târziu, Stalin a fost eliminat fizic din locul de onoare reprezentat de mausoleul din Piata Rosie din Moscova, unde era depus si trupul lui Lenin.
Lenin’s preserved body, inside the mausoleum – foto: en.wikipedia.org
La al douăzeci și doilea Congres al Partidului, în octombrie 1961, o femeie în vârstă, bolșevică fanatica, Dora Abramovna Lazurkina s-a ridicat și a spus: “Inima mea este întotdeauna plina de Lenin.Tovarăși, aș putea supraviețui cele mai dificile momente doar pentru că am realizat Lenin în inima mea, și întotdeauna l-au consultat pe ce să fac. Ieri l-am consultat. El stătea acolo în fața mea ca și cum el ar fi fost în viață, și el a spus: “Este neplăcut să fie alături de Stalin, care a făcut atât de mult rău a partidului”
Hrușciov, a dat citire unui decret prin care se dispune îndepărtarea rămășițelor lui Stalin, declarand în continuare ca detinerea în mausoleu a sarcofagului cu sicriul de I.V. Stalin este nepotrivita, deoarece Stalin s-a dedat la încălcări grave ale preceptelor lui Lenin, abuz de putere, represiuni în masă împotriva oamenilor cinstiti sovietici, și alte activități, în perioada cultului personalitatii sale, ceea ce face imposibilă ramanerea catafalcului cu trupul său în mausoleul lui VI Lenin.
Câteva zile mai târziu, trupul lui Stalin a fost scos din mausoleu. Nu au existat ceremonii și nici fanfara. La aproximativ 300 de metri de mausoleu, trupul lui Stalin a fost îngropat lângă alți lideri minori ai revoluției bolsevice, în apropierea zidul Kremlinului, pe jumătate ascuns de copaci. Câteva săptămâni mai târziu, o piatră de granit simplu i-a marcat mormântul cu o foarte simpla inscriptie : ” I.V. Stalin 1879-1953” În 1970, un mic bust a fost adaugat la mormantul acestuia.
Dezastrul ecologic de la Certej a avut loc la data de sâmbătă 30 octombrie 1971, la ora 4:55 dimineața, fiind provocat de ruperea digului și alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara. În perioada de exploatare a iazului, între 1936 și 1971, au fost depozitate în el elemente de depunere complet diferite ca granulație, tasare și umiditate care au creat o falie de alunecare.
Digul s-a rupt pe o lățime de 80 de metri și din iaz au fost expulzați în câteva minute 300.000 de metri cubi de steril. Valul acid de steril a înghițit într-un sfert de oră și a ras de pe fața pământului șase blocuri de locuințe cu 25 de apartamente fiecare, un cămin cu 30 de camere, șapte locuințe individuale și 24 de gospodării au fost distruse sau avariate. Dezastrul a provocat 89 de morți și 76 de răniți.
·1973 - La Istanbul, președintele turc Fahri Korutürk inaugureazăPodul Bosfor, al patrulea pod suspendat din lume ca lungime la momentul acela si care lega continentele Europa şi Asia pentru prima dată in istorie.
Podul Bosfor, de asemenea denumit Primul Pod peste Bosfor este unul dintre cele două poduri din Istanbul, Turcia, se întinde peste strâmtoarea Bosfor și, astfel, conectează Europa și Asia (celălalt este Podul Fatih Sultan Mehmet, care este numit Al doilea Pod peste Bosfor). Podul este situat între Ortaköy (pe partea europeană) și Beylerbeyi (pe partea asiatică).
Acesta este un pod suspendat ancorat cu stâlpi de oțel și suporturi înclinate. Puntea aerodinamică este suspendată în zig-zag cu cabluri de oțel. Acesta are 1.510m lungime, cu o lățime a punții de 39 m. Distanța dintre turnuri (de control principal) este de 1074 m (3524 ft) și înălțimea lor de peste nivel cu căi rutiere este de 105 m (344 ft).
Distanța dintre turnuri (întinderea principală) este de 1074 m și înălțimea lor de peste nivelul drumului este de 105 m. Distanța de la nivelul mării la pod este de 64 m. Podul Bosfor, a fost al patrulea cel mai lung suspendat pod din lume și cea mai lungă din afara Statelor Unite când a fost terminat în 1973. În acest moment este al 17-lea cel mai lung pod suspendat din lume.
·1974: Boxerul Muhammad Ali l-a facut knock out pe George Foreman intr-un meci care i-a adus titlul de campion mondial la categoria supergrea.
·1975 - Printul Juan Carlos a devenit rege al Spaniei dupa ce dictatorul Francisco Franco a renuntat la putere, fiind mult prea batran si slabit. La trei saptamini dupa acest moment Franco, carea avea 83 de ani, a murit in urma unui atac de cord.
Juan Carlos I de Bourbon (n. 5 ianuarie 1938, Roma), rege al Spaniei din 22 noiembrie 1975 până pe 19 iunie 2014, conform constituției Spaniei, care îl recunoaște ca simbol de unitate națională și legitim moștenitor al dinastiei istorice.
· 1992 - Presedintele Romaniei, Ion Iliescu a depus juramantul in fata Camerelor reunite ale Parlamentului.
Depunerea jurământului (dupa alegerile din 20 mai 1990) de către președintele României, Ion Iliescu. În stânga imaginii este Dan Marțian, președintele Camerei Deputaților, iar în dreapta Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului
foto: Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES
·1992: Reabilitarea astronomului si matematicianului italian Galileo Galilei. Papa Ioan Paul al II-lea a declarat ca a fost o greseala datorata unei “tragice neintelegeri reciproce”, condamnarea lui Galilei. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel, precum și suportul pentru copernicanism. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”, „părintele fizicii moderne”, „părintele științei”, și „părintele științei moderne”. Stephen Hawking a spus că „Galileo, poate mai mult decât orice altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei moderne.”Mișcarea obiectelor uniform accelerate, predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu și început de facultate, a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii. Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumite în cinstea sa lunile galileene), și observarea și analiza petelor solare. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie, îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor.Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă, o mare majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum ca Pământul ar fi centrul universului. După 1610, când a început să susțină public heliocentrismul, a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filosofi și clerici, doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615. Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație, Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616, iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susținerea sa—ceea ce a promis să facă. După ce, mai târziu, și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare, Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, publicată în 1632, a fost judecat de Inchiziție, găsit „vehement suspect de erezie”, forțat să retracteze și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu.
·1993: Martin Fettman, primul veterinar care a ieşit în spaţiu, a efectuat prima disecţie în spaţiul extraatmosferic, la bordul navetei Columbia
·1994: A fost organizat, la Bucureşti, primul târg specializat pe carte educaţională din România: Târgul de carte formativă şi educativă „Gaudeamus – Carte de învăţătură” (30 oct – 6 nov); din 1999 a devenit internaţional.
·1995: La referendumul din Quebec, 50,6% dintre cei consultati se pronunta impotriva independentei provinciei fata Canada si 49,4% pentru independenta.
·1998: Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a inaugurat primul obiectiv public purtând numele prințesei Diana, la un an dupa moartea tragică a fostei sale nurori – “Spitalul Diana”, destinat copiilor bolnavi din Birmingham.
·2000 - Ministrul transporturilor Anca Boagiu si primarul general al Capitalei – Traian Basescu, au inaugurat Academia Romana de Aviatie.
·2011 - La Alba Iulia au loc manifestări religioase prilejuite de proclamarea oficială a canonizăriilui Simion Ştefan. (n. ? – d. 1656) , cărturar și traducător român, mitropolit al Ardealului.
Sfântul Ierarh Simion Ștefan- foto: ro.orthodoxwiki.org
Sfantul Ierarh Simion Ştefan (sau Simeon Ştefan) a fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656. De asemenea, a fost un vestit cărturar al acelor vremuri, printre altele fiind traducător şi editor al „Noului Testament de la Bălgrad” (1648), si unul dintre cei mai mari părinţi duhovniceşti români ai veacului al XVII-lea. La slujba oficiată cu acest prilej au fost prezenti Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel, alături de un sobor de ierarhi.
Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei a evidenţiat că „aici ne vom reface spiritual pentru că Sfântul Andrei va fi prezent cu un dar sau cu o minune. Evocarea sa ne va conferi iluminare şi întărire pe calea îngustă şi spinoasă a vieţii pământeşti. Festivităţile solemne vor fi conduse de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel”. Simion Ştefan a fost mitropolit al românilor transilvăneni şi a trecut la Domnul în anul 1656, la Alba Iulia.
În timpul păstoririi sale, în anul 1648, a fost tipărit Noul Testament zis „de la Bălgrad”, prima traducere românească integrală. Canonizarea Mitropolitului Simion Ştefan, cu zi de pomenire la 24 aprilie, a fost aprobată în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 21 iulie 2011.
„Noul Testament de la Bălgrad” – Simion Ștefan, 1648 – foto: ro.orthodoxwiki.org
·2015: 64 de persoane au murit și alte peste 160 au fost rănite în urma unui incendiu care a avut loc în clubul Colectiv din București. Incendiul a izbucnit, cel mai probabil, de la artificiile folosite la un concert care avea loc în acel moment.
* 2020: Cutremur cu magnitudinea 4,2, la miezul nopţii, în judeţul Vaslui
Un cutremur de suprafaţă cu magnitudinea 4,2 s-a produs în noaptea de joi spre vineri, la ora locală 0:39, în zona Moldovei, judeţul Vaslui, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP).
* 2020: COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică
Până astăzi, 30 octombrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 235.586 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
167.897 de pacienți au fost declarați vindecați.
În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 6.546 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.
Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 1.059 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.
Până astăzi, 6.867 de persoane diagnosticate cu infecție cu SARS – CoV – 2 au decedat.
În intervalul 29.10.2020 (10:00) – 30.10.2020 (10:00) au fost raportate 103 decese (64 bărbați și 39 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.
În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 11.236. Dintre acestea, 917 sunt internate la ATI.
Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 3.206.567 de teste. Dintre acestea, 36.335 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 22.342 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 13.993 la cerere.
Situația din România – 30 octombrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne
* Un seism puternic, resimţit în Turcia şi Grecia, s-a produs în Marea Egee
Un puternic seism cu magnitudinea 7 s-a produs vineri în Marea Egee şi a fost resimţit atât în Turcia, cât şi în Grecia, au anunţat centrele seismologice locale şi internaţionale, informează Reuters. Numeroase persoane au ieşit pe străzile oraşului costier Izmir din Turcia după acest cutremur de pământ, potrivit unor martori. Imagini publicate de radioteleviziunea publică turcă, TRT Haber, arată ruinele unei clădiri care s-a prăbuşit în centrul oraşului Izmir.
Autoritatea turcă pentru administrarea dezastrelor şi situaţiilor de urgenţă (AFAD) a precizat că seismul a avut magnitudinea de 6,6, în timp ce Serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite (US Geological Survey- USGS) a anunţat că magnitudinea acestui cutremur a fost de 7.
* 2020: O exoplanetă telurică foarte mică, care nu face parte dintr-un sistem stelar, descoperită de astronomi
Astronomii au anunţat descoperirea celei mai mici “planete rătăcitoare” cunoscută până în prezent, o planetă telurică, probabil mai mică decât Pământul, care nu face parte dintr-un sistem stelar şi se plimbă liberă prin Calea Lactee, transmite vineri Space.com, care preia un studiu publicat joi în ediţia online a revistei Astrophysical Journal Letters.
Masa acestei exoplanete se află undeva între cea a Pământului şi cea a planetei Marte (care are doar 10% din masa Terrei). Dacă această descoperire va fi confirmată, ea va reprezenta un pas important în studierea planetelor rătăcitoare, despre care se crede că sunt extrem de numeroase la nivelul întregii galaxii, dar sunt extrem de greu de detectat pentru că nu au strălucire proprie.
În adolescență, ea a vizitat Franța cu mama ei, cu perspectiva de a se căsători cu Marele Delfin al Franței (mai târziu el s-a căsătorit cu Marie Anne Victoire de Bavaria și Sophia Charlotte a fost propusă ca mireasă pentru Ludovic al XIV-lea însuși, care își pierduse soția în 1683) însă acest lucru nu s-a întâmplat și a fost aranjată căsătoria cu regentul de Brandenburg-Prussia Frederick III (I).
Prin căsătoria cu Frederick, ea a devenit electresă de Brandenburg în 1688 și, prima regină a Prusiei în 1701. Singurul lor copil a devenit Frederick William I al Prusiei. Soțul ei a fost atât de îndrăgostit de ea încât deși avea o metresă oficială -imitație de la Ludovic al XIV-lea- el nu a mai făcut uz de serviciile sale.
În principal, Sophia Charlotte este cunoscută pentru prietenia și corespondența cu tutorele și bunul prieten al mamei sale, Gottfried Leibniz, căruia i-a devenit discipolă. În plus față de germana vorbea franceza, italiana și engleza. În 1696 din inițiativa ei s-a construit la Lützow Palatul Charlottenburg (inițial numit Palatul Lützenburg, mai târziu numit după Sophia Charlotte) după planurile arhitectului Arnold Nehring. Aici a trăit independentă de soțul ei și avea propria ei curte. Soțul ei avea acces doar pe bază de invitație, cum a fost în 1699 când Sophia Charlotte și-a serbat ziua de naștere.
Din anul 1700, ea a locuit acolo în mod regulat în timpul verii. S-a înconjurat de filozofi și oameni de știință și a inspirat înființarea academiei prusace de știință. A fost interesată de muzică; avea o operă italiană la care a angajat muzicieni ca Attilio Ariosti și Giovanni Battista Bononcini.
John Adams a fost unul dintre cei mai importanți susținători ai Războiului de Independență al Statelor Unite din Massachusetts și unul din diplomații majori ai anilor 1770. Considerat pe bună dreptate ca unul dintre Părinții Fondatori ai Statelor Unite ale Americii, John Adams a devenit fondatorul unei importante familii de politicieni, diplomați și istorici. Reputația sa ca unul dintre cele mai importante personalități din istoria Statelor Unite a crescut constant în ultimii ani. Astfel, istoricul Robert Rutland conclude despre Părinții Fondatori: "Madison a fost un mare intelectual ... Jefferson irevocabilul idealist and Franklin cel mai încântător și versatil geniu ... dar Adams a fost cel mai captivant părinte fondator din majoritatea punctelor de vedere." [Ellis p 230].
John Adams s-a născut în satul Braintree(d) (Quincy), statul Massachussetts la 30 octombrie (conform stilului vechi 19 octombrie) 1735. Părinții și strămoșii săi au fost cetățeni onorabili ai comunității încă de la întemeierea ei. Tatăl său, John Adams, era o persoană influentă în lumea afacerilor, fiind și ofițer în miliția locală; mama sa, Suzanna Boylston Adams, era cunoscută pentru devotamentul său pentru familie și biserică. Familia Adams a venit din Anglia pe la 1640 și s-au stabilit pe pământul pe care urmașii lor încă îl mai cultivau în vremea copilăriei lui John Adams.
Pe lângă instruirea informală căpătată în satul său natal, Adams a frecventat și școala latină. În ciuda dorinței sale de a deveni fermier, anii de școală l-au pregătit pentru universitate și pentru o carieră de profesor de religie. Cu puțina pregătire în latină deprinsă de la Joseph Marsh, un om de știință local, John a luat examenul de admitere la Harvard College(d) în 1751 și și-a început cei patru ani de studii universitare care îi incitau imaginația. La absolvire, în 1755, a acceptat postul de profesor la Worcester, în statul natal Massachusetts.
Cariera de profesor nu era exact ceea l-ar fi făcut pe Adams satisfăcut din punct de vedere intelectual; elevii de abia știau ABC-ul și observaseră că profesorul lor era preocupat de alte probleme. Poziția lui, totuși, i-a dat posibilitatea să-i cunoască pe intelectualii din Worcester, inclusiv pe James Putnam(d), un distins jurist. În final, Adams decide să facă o carieră în drept, făcându-și ucenicia cu Putnam. Juristul Adams și-a început cariera în Braintree scriind testamente și acte de interes local. Pe 25 octombrie1764 se căsătorește cu Abigail Adams, fiica reverendului William Smith, cu care a avut o lungă conviețuire.
Adams și-a exprimat concepțiile politice când a formulat protestul locuitorilor din Braintree(d) împotriva Legii Timbrului (Stamp Act) care a devenit un model pentru demonstrații similare în toată Noua Anglie. El considera taxa de timbru ca o povară inutilă pe spinarea poporului și un act neconstituțional. Prin aceste idei a devenit bine cunoscut în statul Massachusetts. Localitatea Braintree(d) l-a recunoscut ca pe un fruntaș al comunității și l-a ales în comitetul director al acesteia, dar activitatea sa de jurist îl obliga să stea mai mult la Boston, drept care a renunțat la această funcție și s-a mutat în capitala Provinciei Massachusetts în 1768.
Fiind întotdeauna pregătit pentru a afirma aspirația sa la libertate, Adams și-a menținut independența politică și și-a oferit serviciile oricui avea probleme. Cazul cel mai dramatic a apărut în 1770 când John Adams și Josiah Quincy i-au apărat pe soldații britanici acuzați de crimă în masacrul de la Boston(d). Deoarece a preluat acest caz, Adams a fost atacat de ziarele patriotice dar în particular a fost felicitat pentru că a câștigat acest caz în favoarea libertății.
Din mai 1770 Adams a devenit reprezentantul orașului Boston în adunarea legislativă (General Court). În 1771, se decide însă să părăsească viața politică, dar numai după 16 luni de semi-retragere revine la Boston.
În mai 1773 radicalii l-au ales în Consiliul Guvernatorului (Governor’s Council) fiind implicat în unele manevre patriotice. John Adams s-a bucurat când bostonienii au aruncat ceaiul în mare în celebra “Partidă de ceai de la Boston” din 1773. În acest fel a revenit la parteneriatul cu radicalii și a devenit delegat al primului Congres Continental în 1774. În următorii trei ani la Philadelphia, Adams a forțat congresul să ia măsuri concrete care urmau să ducă la separarea coloniilor de Anglia. El a impus cu succes numirea lui George Washington în calitate de comandant al forțelor Coloniale și crearea unei forțe navale care să concureze supremația Angliei pe mare. În comitet și Congres el a pus bazele principiilor de politică externă și a ajutat la scrierea rezoluțiilor din 10 mai 1776 care declarau America independentă; de asemenea, a apărat Declarația de Independență în timpul dezbaterilor din Congres. În calitate de președinte al Comitetului pentru Război și Armament timp de un an (1776-1777), Adams a încercat să echipeze armata. Important pentru cauza revoluționară a fost și corespondența extinsă precum și scrierile publicate. Lucrările sale Novanglus (1774-1775) și Gândul despre Guvern (1776) subliniau principiile libertății și ordinii pentru Americani.
În 1778, Adams a fost trimis să-l înlocuiască pe Silas Deane(d), unul din agenții diplomatici la Paris, pentru negocieri în vederea unei alianțe comerciale și militare cu Franța. Înainte ca el să ajungă acolo, negociatorii americani terminaseră tratativele cu succes. Adams s-a întors la Boston unde a fost ales membru al convenției constituționale din Massachusetts; a formulat cele mai multe articole ale Constituției acceptată de Convenția din 1780. Activitatea lui Adams de reprezentant al statului a fost completă când a fost numit ministru plenipotențial în vederea negocierilor de pace cu Marea Britanie. La Paris în timp ce aștepta începerea negocierilor era de așteptat să fie calm și insipid, rol nepotrivit cu temperamentul lui nervos și pasional. Deși sfătuit fără ocolișuri de toată lumea, Adams i-a enervat pe oficialii francezi amestecându-se în probleme de politică și l-a mâniat și pe Benjamin Franklin prin comentarii la adresa comportamentului sau. În final, dând frâu liber ostilităților el s-a retras în Olanda unde s-a asigurat de recunoașterea independenței Americii și a negociat un împrumut și tratatul de amiciție și comerț. Întorcându-se la Paris în octombrie 1782, Adams s-a alăturat lui John Jay și lui Benjamin Franklin în discuțiile pentru pace. La aceste întruniri Adams a insistat pentru extinderea teritoriului american cât mai mult posibil. Tratatul de la Paris care a pus capăt Războiului de Independență s-a semnat pe 3 septembrie 1783. În vreme ce tratatul de pace era ratificat de Congres, Adams și fiul său, John Quincy Adams făceau turul Angliei. În 1784-1784 Adams a negociat împrumuturi pentru SUA în Olanda și tratatele comerciale în Franța. În 1785 a fost numit primul ambasador al Statelor Unite în Marea Britanie. Cei trei ani petrecuți la Londra n-au dat roade semnificative în ceea ce privește obținerea unor concesii comerciale sau în punerea relațiilor Anglo-americane pe o bază amicală. Adams a folosit timpul bine, totuși, cunoscându-l mai de aproape pe Thomas Jefferson și scriind “Apărarea Constituției Guvernului Statelor Unite” (3 vol., 1787). Ulterior a renunțat la postul neproductiv de la Londra și s-a întors la Braintree să studieze, să scrie și să grădinărească. În cursul anului, la primele alegeri ținute sub noua constituție, a fost ales vice-președinte al SUA, confirmându-i-se poziția națională de al doilea om după președintele Washington.
În 1792 a fost reales și iar a acceptat responsabilitățile de vice-președinte cu energie și seriozitate. Adams a prezidat Senatul SUA și adeseori a avut votul decisiv pentru măsuri care să sporească puterile guvernului național, în general, sau acelea ale președinției în particular. Adams a conferențiat în senat despre îndatoririle acestuia. A publicat o serie de eseuri Discursuri despre Davila (1791) care comentau în mare dezordinea civilă cu referință specială la revoluția franceză. Spre deosebire de Washington, Adams avea rivali la președinție și ar fi trebuit să fie mai flexibil. În schimb, el i-a permis lui Alexander Hamilton să-și asume conducerea partidului federalist în vreme ce încerca să se retragă din politica partizană asociindu-se chiar cu critici ai partidului. În timpul campaniei prezidențiale din 1796 Hamilton a încercat în secret să-l substituie pe Thomas Pinckney(d) lui Adams și astfel a divizat partidul. Ca rezultat alegerea era extrem de aproape: Adams a câștigat președinția cu trei voturi electorale (71 la 68) asupra republicanului Jefferson care în cadrul sistemului electoral pe atunci în uz, a devenit vice-președinte.
Adams și-a început mandatul pe 4 martie 1797. Foarte conștient de victoria lui fragilă, el a căutat să instaureze armonia politică. În cuvântul inaugural, urmărind evoluția națiunii, a afirmat credința lui în republicanism și a chemat oamenii să pună capăt politicii partizane. El a încercat să ajungă la un acord cu Jefferson, să-i concilieze pe adepții lui Hamilton și să dea un curs pașnic controverselor cu Franța asupra tratatului lui John Jay . Dar a întâmpinat mari greutăți. În calitatea sa de prim președinte care a urmat unui altuia, Adams nu avea experiență în organizarea cabinetului așa că a decis să păstreze cabinetul mediocru al lui George Washington, parțial pentru că dorea să-i reconcilieze pe federaliști și pentru că știa cât de greu este să găsești oameni buni care să facă servicii. Cabinetul era federalist și chiar mai mult Hamiltonian în ceea ce privește loialitatea. Adams nu și-a dat seama pe deplin de pericolele inerente ale acestei situații până în 1799 când cabinetul și-a violat încrederea lucrând împotriva politicilor lui Adams. Cum relațiile cu Franța se înrăutățeau a trebuit sa recomande pregătiri pentru apărare în timp ce negocierile pentru pace continuau. Deși i-a iritat pe republicani el și-a menținut politica de pace și de pregătire chiar după ce Directoratul Francez i-a insultat pe trimișii Americani și a început să rețină vasele americane. În ianuarie 1798 el a propus crearea unui departament naval și a cerut fonduri pentru a pune armata pe picior de război. Reprimarea de către Adams a capturării de către francezi a navelor Americane a fost populară o perioadă și federaliștii au câștigat alegerile pentru Congres în 1798. Deși Congresul nu a declarat război Adams și-a continuat pregătirile militare, alegându-i pe George Washington, Henry Knox(d), Charles Cotesworth Pinckney(d) și Alexander Hamilton să fie generalii armatei. Dar în timp ce Adams vizita Quincy cabinetul a decis să-l facă pe Alexander Hamilton al doilea la comandă după George Washington. Adams și-a dat seama de semnificația acestei manevre, el a realizat că controlul armatei trecea în subordinea lui Alexander Hamilton (mai ales pentru ca Washington nu era așteptat sa mai participe la vreo bătălie) și, mai mult decât acum, a văzut spectrul militarismului. În timp ce Adams și dădea seama complet de ceea ce se întâmpla, a primit vesti din Europa că Franța intenționează să reia negocierile. În februarie 1799 la nominalizat brusc pe William Vans Maurray ca trimis special spre stupefacția adepților lui Hamilton. Dezbaterea asupra acestei acțiuni a fost dură și Adams a făcut un compromis acceptând să numească o comisie în loc de un singur delegat dar a rezistat presiunilor lui Alexander Hamilton, ambasadorului britanic și ai unor membri din cabinet. În cele din urmă comisia a încheiat un tratat cu Franța pe 30 septembrie 1800. Adams reușise să preîntâmpine un război cu Franța și să păstreze neutralitate țării. Negocierile tratatului au divizat partidul și federaliștii au considerat efectul acestor divizări în alegerile din 1800. Când doi membri ai cabinetului și-au arătat neloialitatea față de Adams el le-a forțat demisia fără nici o delicatețe politică. Acțiunea sa dură i-a înfuriat pe Hamiltonieni care și-au clamat sentimentele în public alăturându-se comportamentului nediplomatic al președintelui. Republicanii conduși de Jefferson și Aaron Burr s-au bucurat de acestă situație dificilă a federaliștilor. Adams a fost incapabil să-și asume responsabilitățile de șef de partid. Rezultatele alegerilor au reflectat această slăbiciune. Federaliștii au pierdut președinția în favoarea lui Jefferson și a republicanilor cu opt voturi electorale (73 la 65) și de asemenea au pierdut Congresul.
Adams a pierdut președinția în favoarea vieții private în Quincy; și-a regăsit simțul umorului și și-a servit țara într-un alt mod. A devenit președinte al societății de arte și științe din Massachusetts, al societății pentru promovarea agriculturii. Corespondența sa cu Jefferson și Benjamin Rush(d) sunt monumente de erudiție care relevă o personalitate încântătoare care putea să fie și militantă și drăgăstoasă în câteva zeci de rănduri vioaie. John Adams a murit la Quincy pe 4 iulie1826 la a 50-a aniversarea a Declarației de Independență. Jefferson a murit în aceeași zi. John Adams a fost toată viața lui un tiran, cu un temperament exploziv, niciodată mulțumit, niciodată satisfăcut cu ce i se oferea deși nici el nu știa exact ce vrea. Scrierile lui (scrisori, cărți, jurnale) au oferit importante date despre viața politică din acea vreme, dar în special arată o minte bine organizată, logică , în același timp un visător, un dornic de joacă dar foarte inteligent om. Se spune de el că nu a rămas în istorie ca un mare președinte pentru că nici un eveniment important nu s-a petrecut în vremea sa, dar cariera lui de politician a fost strălucită, chiar dacă mai enerva uneori pe oficialii străini. De fapt ce putea să facă un al doilea președinte, abia pus la conducerea unei națiuni noi, fără să aibă pe mai mulți în față de unde să tragă învățăminte.
·1751: S-a nascut Richard Sheridan, scriitor irlandez şi director de teatru, cel mai de seamă reprezentant al comediei engleze în secolul XVIII. Comedia sa de debut, „Rivalii”, l-a plasat în doar câteva zile de la reprezentare, printre autorii cei mai celebri din Anglia. Anul următor a preluat conducerea faimosului Drury Lane, pe care l–a reconstruit în 1794 şi de care s–a despărţit doar după incendiul devastator din 1809. Capodopera sa poate fi socotită „Şcoala calomniei” („Critica sau repetiţia unei tragedii”, „Pissarro”); (m. 7 iulie 1816).
La 10 noiembrie 1810, Louise Charlotte s-a căsătorit la Palatul Amalienborg cu Landgraful Wilhelm de Hesse-Cassel (1787-1867), fiul Landgrafului Frederick de Hesse-Cassel și a Prințesei Caroline de Nassau-Usingen.
Împreună au avut șase copii:
Karoline Friederike Marie de Hesse-Kassel (15 august 1811 - 10 mai 1829).
Auguste Sophie Friederike de Hesse-Kassel (30 octombrie 1823 - 17 iulie 1899. S-a căsătorit cu baronul Carl Frederik von Blixen-Finecke, Lord de Näsbyholm.
Sophie Wilhelmine de Hesse-Kassel (18 ianuary - 20 decembrie 1827).
Duiliu Zamfirescu (n. 30 octombrie 1858, Plăinești (azi Dumbrăveni), județul Vrancea – d. 3 iunie 1922, Agapia, județul Neamț) scriitor român, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române. A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuţie a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneştenilor: “Viaţa la ţară”, “Tănase Scatiu”, “În război”, “Îndreptări”, “Anna, ceea ce nu se poate” ; (m. 3 iunie 1922) .
·1869 - La 30 octombrie S.V (8 noiembrie stil nou), s-a nascut Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, numit, in 1990, membru post-mortem al Academiei Romane.
Nicolae Constantin Paulescu(n. 8 noiembrie sau 30 octombrie SV 1869, București; d. 19 iulie 1931, București), om de știință român, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București, a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină. Fziologul roman a facut cercetari importante in domeniul medicinei.
In 1921, el a publicat in premiera, in revista “Archives Internationales de Physiologie”, mai multe studii care se refereau la izolarea unui hormon pancreatic cu efect hiperglicemiat pe care l-a denumit pancreina. Era vorba de insulina, hormon folosit impotriva diabetului, extras din pancreas. Cu toate acestea, senzationala sa descoperire a trecut neobservata.
In 1922, medicul Fr. Grant Banting si biochimistul Ch. Herbert Best din Canada au anuntat din nou descoperirea insulinei, fiind recompensati, un an mai tarziu, cu premiul Nobel pentru fiziologie si medicina. Prioritatea fiziologului roman a fost recunoscuta abia dupa 50 de ani de la brevetarea primului procedeu de fabricare a insulinei.
·1871: S-a nascut poetul francez Paul Valery, considerat unul dintre principalii reprezentanţi ai curentului simbolist (“Farmece”, “Cimitirul marin”, “Sufletul şi dansul”); (d.20.07.1945). Paul Ambroise Valéry (*30 octombrie 1871, Sète – †20 iulie 1945 Paris), scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză.
După absolvirea liceului, Valéry se înscrie în 1889 la facultatea de drept din Montpellier. În acest an publică primele sale versuri în stil simbolist în revista "Revue maritime de Marseille". În 1892 se stabilește la Paris, unde frecventează cercul de poeți grupați în jurul lui Stéphane Mallarmé, cunoaște pe scriitorul André Gide și se împrietenește cu pictorul Edgar Degas. Versurile simboliste scrise între 1889 și 1898, pe linia creațiilor lui Mallarmé și Verlaine, vor fi publicate mai târziu sub titlul "Album de vers anciens" ("Album de versuri vechi", 1921). Începând din anul 1892, face în fiecare dimineață însemnări în caietele sale, care vor fi publicate după moartea sa în 29 de volume ("Cahiers", 1957-1961), cuprinzând reflecții, eseuri, anecdote, aforisme și desene, cu tematică foarte variată, de la modele fizico-matematice la comentarii asupra vieții interioare, emoțiilor resimțite, proceselor de conștiință sau stărilor de vis.
În anii 1894-1900 lucrează ca redactor cultural în ministerul de război, apoi - până în 1922 - este secretar particular al lui Édouard Lebey, directorul agenției de informații "Havas". După Primul război mondial, Paul Valéry devine un fel de "poet oficial" al Franței, din 1924 este președinte al "Pen Clubului" francez, în 1925 este ales membru al "Academiei Franceze", în 1936 este numit președinte al comisiei de cooperare culturală pentru expoziția universală din Paris, din 1937 deține catedra de poezie la Collège de France. În cursul celui de al doilea război mondial refuză să colaboreze cu autoritățile de ocupație germane și este îndepărtat din funcția de administrator al centrului universitar din Nisa. Paul Valéry moare la 20 iulie1945 în Paris.
În scrierile sale teoretice, Valéry pornește de la ideea unei realități autonome a limbajului literar, se confruntă cu problema conștiinței artistice și își mărturisește îngrijorarea cu privire la perenitatea civilizației, viitorul libertății spirituale și retroacțiunea progresului asupra omului. Renumele său literar provine totuși, în cea mai mare măsură, din opera sa poetică, în care - sub influența lui Stéphane Mallarmé - predomină măiestria formală și mai puțin sensul inspirației artistice, folosind alegoria în exprimarea conflictului permanent dintre intelect și simțământ. Valéry dezvoltă teoria semnificației multiple a poeziei: "Versurile mele au sensul care li se dă în momentul lecturii. Ar fi o mare greșeală - care ar contrazice esența poeziei - să se afirme că fiecare poezie corespunde unei anumite intenții reale și unice a autorului"
·1885: S-a nascut la Hailey, Idaho, SUA poetul Ezra Weston Loomis Pound (d. 1 noiembrie 1972 in Veneția, Italia), reprezentant de marcă al modernismului literar al secolului XX.
Dumitru Dron a obținut studii elementare în satul de baștină Cucioaia. A studiat ulterior la gimnaziul din Bălți împreună cu Anton Crihan și Dimitrie Cărăuș, unicii români băștinași, care au studiat la această instituție. În anul 1911 a fost admis la facultatea de matematică a Universității Novorossisk din Odesa. În anul 1914 este îndreptat pe frontul românesc, unde a luptat ca soldat al armatei țariste. În anul 1916, folosindu-se de întreruperile dintre lupte, absolvă Institutul Politehnic din București, facultatea de construcții. În anul 1917 participă la organizarea Comitetului moldovenesc al soldaților frontului. În luna octombrie al anului 1917 participă la lucrările congresului soldaților moldoveni. Uniunea Social- democrată îl înaintezează deputat în Parlamentul basarabean "Sfatul Țării". La 28 iunie1940 se evacuează la Iași, lucrează în transportul feroviar. După 22 iunie1941 este mobilizat la restaurarea căii ferate Iași-Ungheni-Chișinău. Din anul 1944 locuiește la Sibiu, unde este devansat în serviciu din funcția de inspector în cea de stagiar. Lucrează până la pensionare (1953) în Simeria. Dumitru Dron a fost căsătorit cu Elena Gonța (Dron)- prima femeie inginer din România, originară din Puțintei, Orhei. A avut 3 copii: Andrei, Tatiana și Eugenia. Este înmormântat în cavoul familial la Simeria.
Goldie Steinberg s-a născut în Chișinău, Basarabia, Imperiul Rus (astăzi în Republica Moldova), fiind unul din cei opt copii ai lui Chazkel și Devorah Gurfinkel.[2] În 1923, împreună cu familia sa a emigrat în Statele Unite. În 1932 s-a căsătorit cu Philip Steinberg. Soțul său, care a lucrat ca bijutier pe Fulton Street, a murit în 1967.
Către cea de a 113-a aniversare a sa, Goldie Steinberg, avea doi copii: un fiu (n. 1935) și o fiică (n. 1942),[3][4] patru nepoți și șapte strănepoți. În ultima perioadă a trăit în Long Beach, New York, Statele Unite.
·1911: S-a nascut Ruth Hussey, actrita americanca.
·1921 - S–a născut juristul Paul Mircea Cosmovici, membru al Academiei Române, director onorific al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române.
·1930 - S–a născut actorul Vasile Ichim (Teatrul Odeon) (filme: “Cerul n–are gratii”, “Probă de microfon”).
·1932: S-a nascut Louis Malle, regizor francez, reprezentant al Noului Val in cinematograful francez din anii 60 („Amanţii”, „Zazie în metrou”); (d.24.11.1995).
·1936: S-a nascut Polina Astakhova, gimnasta sovietica, de cinci ori medaliata cu aur la Olimpiada.
·1937: S-a nascut regizorul francez de film Claude Lelouch. Claude Lelouch (n. 30 octombrie 1937, Paris), regizor francez, scenarist, actor și producător. S-a născut la Paris dintr-o familie de evrei de origine algeriană.
Primul contact cu camera l-a avut la vârsta adolescenței, cand a primit de la tatăl său o cameră de filmat. Și-a început cariera cu reportaje, începând cu o zi obișnuită în fostul URSS, material pe care l-a filmat având camera ascunsă sub haină. A filmat și evenimente sportive, dintre care Tourul Franței. La debutul său regizoral, criticile nu au fost deloc favorabile, unele voci susținând chiar ca "puteți uita acest nume, oricum este ultima oară când îl auziți".
Însă musicalul "Uns et les Autres" a fost considerat o adevărată capodoperă, iar Lelouch a devenit foarte bine cunoscut pentru dialogurile sale foarte bine construite. A fost arestat chiar pentru ca în una dintre scenele de acțiune din pelicula "C'était un rendez-vous", autoturismul implicat în urmărire a depășit viteza legală de circulație pe străzile Parisului.
Prima parte din recenta sa trilogie, "Le Genre Humain" a avut critici foarte bune. A colaborat pentru muzica filmelor sale cu Francis Lai, iar pentru una dintre coloanele sonore există chiar 300 de variante editate. Are șapte copii și recent s-a despărțit de soția sa.
* 1954: Mario TestinoOBE(n.30 octombrie1954) este un fotograf peruvian de modă și portrete. Munca sa a apărut, la nivel internațional, în reviste precumVogue, V Magazine, Vanity Fair si GQ. El a creat, de asemenea, imagini pentru branduri, cum ar fiGucci,Burberry,Versace, Michael Kors,Chanel,Estee Lauderși Lancôme. Alături de practica sa ca fotograf, Testino a lucrat ca director de creație, editor invitat, fondator de muzeu, colecționar de artă/colaborator și antreprenor.
În 2007, el a înființat MARIOTESTINO+, care privește direcția creativă, direcția de artă, strategie de brand, design grafic, producția de film și fotografii, mass-media digitale și sociale, dezvoltarea de produse, cărți, expoziții, licențiere și parteneriate.
Aaron Hicklin de la publicația The Observer l-a descris ca fiind „Cel mai prolific fotograf comercial de revistă și modă din lume”.
Este puțin cunoscut, cu toate acestea, Testino este foarte caritabil; Testino are o fundație în Peru pentru tinerii artiști.
Testino s-a născut și a crescut în Lima, într-o familie catolică tradițională din clasa de mijloc. El a fost cel mai mare dintre cei șase copii și este de origine irlandeză, spaniolă și italiană. A urmat școala catolică „Santa Maria Marianistas”. În copilărie și-a dorit să fie preot. Testino a studiat economia la „Universidad del Pacifico”, dreptul la „Pontificia Universidad Catolica del Peru” și afaceri internaționale la „University of San Diego”.
În 1976 a plecat la Londra pentru a studia fotografia după abandonarea studiilor sale de economie, drept și afaceri internaționale.[6] A fost în timpul uceniciei sale la studiourile lui John Vickers și Paul Nugent când a făcut primele sale încercări ca fotograf. Locuia într-un etaj neconvertit al unui spital, pentru a face rost de bani a lucrat ca ospătar.[7] Pentru a atrage atenția fotografilor, a avut părul vopsit în culoarea roz.[8] A găsit inspirația în munca fotografului britanic de celebrități, Cecil Beaton.[9]Londra a fost un oraș care i-a permis să se dezvolte în mod expres, fără să simtă restricțiile care îi erau impuse în Peru.[10] La începutul anilor 1990, Testino a găsit inspirația în copilăria lui petrecută în Peru și la verile de adolescent din Brazilia.[11] Acestea l-au ajutat să-și modeleze limbajul fotografic.
Lucrările lui au apărut pentru prima dată în revista Vogue, în 1983.
Testino a devenit unul dintre cei mai recunoscuți și celebrați fotografi din industria modei. A documentat subiecte ce au implicat celebrități, muzicieni, supermodele și artiști precum și subiecte întâlnite de-a lungul călătoriilor acestuia. Munca sa a devenit vizibilă în publicațiile de renume precum Vogue, V Magazine, Vanity Fair, GQ, LOVE, Allure și VMan. Au fost publicate 18 expoziții și cărți bazate pe munca sa. Unele dintre cele mai recunoscute opere ale lui Testino derivă din portretele sale regale, cea mai cunoscută fiind seria de poze cu Prințesa Diana, în 1997.[13] Testino a fost de asemenea fotograful principal în realizarea portretelor Ducelui și Ducesei de Cambridge, cu ocazia logodnei acestora din decembrie 2010. [14] Pe 25 iulie, 2015, a realizat fotografiile Familiei Regale Britanice, după botezul Prințesei Charlotte. Colaborarea fotografului cu Tom Ford și stilistul de modă, Carine Roitfeld pentru campaniile provocative din anii 1990, este creditată ca fiind cea care a condus la renașterea casei de modă, Gucci. Editorul șef de la The Observer a declarat că Testino este ”cel mai prolific fotograf de modă din lume.” [15] Este considerat ca fiind cel care le-a propulsat cariera topmodelelor Kate Moss și Gisele Bündchen.
În ianuarie, 2018, Testino a fost acuzat de hărțuire sexuală de către 13 asistenți bărbați. Modelele Roman Barrett, Jason Fedele and Ryan Locke au făcut plângeri cu privire la comportamentul fotografului în timpul campaniilor din anii 1990. [28] Mai multe acuzații împotriva acestuia au ieșit la suprafață pe 3 martie 2018. 4 din 5 acuzații au descris incidente ce au avut loc în timpul și după anul 2010. Testino a negat acuzațiile. Numărul persoanelor care l-au acuzat public de hărțuire sexuală s-a ridicat la 18.
Mario Testino
·1958 - S–a născut actorul, producătorul şi scenaristul american Kevin Pollak.
Ana Barbu este mama cântăreței Natalia Barbu, care în 2007 a reprezentat Republica Moldova la Eurovision.
Prima oară Ana Barbu a evoluat pe scenă în clasa a treia la școala medie. La sărbătorirea zilei de 8 martie, ea a interpretat cîntecul Sofiei Rotaru „Orașul meu”. După aceasta a început să interpreteze cîntece populare din repertoriul Mariei Drăgan și al lui Nicolae Sulac.
La Bălți a absolvit Colegiul de Muzică, specialitatea canto academic. După absolvire, a venit la audiție la Veronica Garștea și a fost angajată în Capela Corală Academică „Doina”. Cîntăreața a început să-și caute calea sa în creație: inițial ea a visat să devină cîntăreață de operă, însă mai tîrziu s-a implicat în muzica populară și de estradă.
În 1993 se mută cu traiul la Chișinău, unde a apărut pentru prima dată pe scena profesionistă. În 1993 a fost angajată în orchestra de muzica populara „Fluieraș”, sub conducerea lui Serghei Lunchevici, iar mai tîrziu a trecut în ansamblul „Mugurel”, ca apoi să fie solistă a Orchestrei de Muzică Populară a Ministerului Afacerilor Interne, primind și gradul de căpitan în poliție.
A concertat activ în Republica Moldova, Canada și alte țări. A primit titlul de Artistă Emerită a Republicii Moldova.[2]
S-a stins din viață în dimineața zilei de 18 mai 2015, la vârsta de 55 de ani, în urma unei scleroze amiotrofice.[3] La moartea sa, corpul neînsuflețit al său a fost depus la biserica Sfânta Teodora de la Sihla, apoi la la Palatul Național „Nicolae Sulac”, după care interpreta a fost înmormântată la cimitirul din Stăuceni, așa cum și-a dorit, la înmormântare cealaltă fiică a ei din SUA nu a fost prezentă
Ana Barbu
* 1959: Marius Bațu(n.30 octombrie1959,Constanța) este un interpretromândemuzică folkcare s-a remarcat în lumea muzicii românești în 1977, anul în care a înființat, alături de Eugen Baboi, grupulPoesis. În perioada 1982-1985 activitatea sa s-a învârtit în jurul „Cenaclului Flacăra”, iar în 1994, după o perioadă de 8 ani petrecută înGermania, a revenit în România și a reluat activitatea grupuluiPoesis, lansând în 1996 albumulCântec Șoptit.[2]
A urmat o colaborare cu formația Holograf la spectacole și albume precum: 69% Unpluged, Supersonic, Undeva departe și Holografica, susținând partitura de chitară acustică și backing vocal. În aceeași perioadă, îl regăsim alături de nume mari ale muzicii românești precum Ducu Bertzi pe albumele „Dor de ducă”, „Sufletul meu” și „Poveste de iarnă”; Mircea Vintilă - albumul „Madama de pică”, Ovidiu Lipan Țăndărică - „Renașterea”, Dinu Olărașu - „Vis-a-vis”, Stepan Project - „Sensul vieții”, Compact - „5.Compact”.
În luna iunie a anului 2001 Marius Bațu este cooptat în grupul Pasărea Colibri, formație alături de care lansează albumul „Încă 2000 de ani” și se remarcă prin melodii ca „Elegie”, „2000 de ani” și „Cântec șoptit”. După perioada Pasărea Colibri a participat la diverse spectacole alături de Ducu Bertzi, Florian Pitiș și alți artiști.[3]
La sfârșitul anului 2007, după o pauză de mai bine de 10 ani și la 30 de ani de la înființarea grupului, Marius Bațu și Eugen Baboi s-au reunit în fața publicului românesc și au lansat un nou produs marca Poesis, albumul „Babilon”
·1960 - S-a născut Diego Armando Maradona, fotbalist argentinian. A jucat pentru cluburile argentiniene Cebollitas, Argentinos Juniors, Boca Juniors, dar si pentru Barcelona si Sevilla din Spania si Napoli din Italia, in cele 840 de meciuri disputate inscriind 345 de goluri.
Diego Armando Maradona (n. 30 octombrie 1960, Lanús, Buenos Aires, Argentina), fost fotbalist argentinian și actualmente antrenor. A fost prezent in 91 de partide ale echipei nationale pentru care a marcat 34 de goluri. Maradona si-a facut debutul la 15 ani, iar pina in 1981 a jucat pentru echipa Argentinos. S-a transferat apoi la Boca Juniors cu care a castigat primul sau titlu de campion.
In echipa nationala a fost selectionat la 16 ani, doi ani mai tarziu disputand finala si castingand Cupa Mondiala la Tineret, dupa un meci impotriva URSS. In 1982 s-a transferat la FC Barcelona, dar a devenit cu adevarat un star cat timp a jucat la Napoli, unde a castigat cam toate titlurile care se puteau.
Pentru Maradona a urmat apoi declinul, sportivul fiind implicat in diverse scandaluri, indeosebi cele legate de consumul de droguri. In 1992 a plecat de la Napoli si a mai activat pentru perioade scurte la Sevilla si cateva cluburi argentiniene, pentru ca in data de 30 octombrie 1997 sa se retraga din activitate.
Unul dintre filmele create de el a apărut pe Sci-Fi Channel și la festivalul de film Slamdance.
De obicei este considerat de colegii lui Kari Byron și Grant Imahara că este mai diabolic și, de aceea, el este cel care testează părțile mai periculoase ale unor mituri. Acestea includ testarea mitului Steagul roșu unui Taur, testarea mitului cum că limba omului se lipește instant de un stâlp înghețat în Episodul Special: Zăpada și mitul "poți să stai sub apă pentru o oră respirând printr-un tub" (în Ninja Movie Myths 2). Una din cascadoriile mai populare, arătată de mai multe ori, a fost încercarea de a sări cu bicileta peste un vagon de jucărie, aterizând în față. Ca rezultat, el este des implicat în accidente minore dar, până în prezent, nu a suferit nici o rană serioasă
Tory Belleci
* 1971: Anca Puiu (n. 30 octombrie 1971) este o producătoare de film din România.
Este căsătorită cu Cristi Puiu din 1998. Împreună cu Cristi are 3 copii - Smaranda, Ileana și Zoe.
În anul 2004 a fondat cu Cristi Puiu și Alex Munteanu casa de producție cinematografică Mandragora.
Începînd din 2004 a lucrat la producția multor filme care au consacrat succesul noului val al cinematografiei românești. Printre acestea se numără și:
* 1973: Adam Joseph Copeland(n.30 octombrie1973) este un actor canadian si un fost wrestler profesionist cunoscut în ring sub numele deEdge. În prezent activează în WWE sub un contract de Legende.
Copeland s-a remarcat în wrestling făcând echipă cu bunul său prieten din realitate Christian. Este un wrestler cu un palmares impresionant, reușind să câștige în WWE 12 titluri de campion pe echipe.
Anatomy Titus Fall of Rome A Shakespeare Commentary de Heiner Müller - ca Quintus
* 1979: Bogdan Constantin Buhuș (n. 30 octombrie1979, Bârlad, Județul Vaslui) este un fost jucător de fotbalromân cunoscut pentru activitatea de la clubul FC Vaslui, fiind pentru o perioadă de timp căpitan al echipei, și singurul jucător care a jucat în fiecare sezon la FC Vaslui, de la promovarea acesteia în primul eșalon românesc, cu excepția sezonului în care s-a transferat la U Cluj.
* 1981: Lavinia-Corina Abu-Amra (n. ) este un deputat român, ales în 2016 pe listele USR. Lavinia-Corina Abu-Amra este membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Statele Unite Mexicane, Regatul Hașemit al Iordaniei și Republica Senegal.
* 1981: Gianna Jun (n.30 octombrie 1981) este o actriță sud-coreeană, cunoscută pentru rolurile din filmele: My Sassy Girl, Windstruck sau Il Mare.
La vârsta de 16 ani a jucat în filmul White Valentine (1999). În anul 2000 a urmat rolul din filmul Il Mare care s-a dovedit un succes. Însă celebritatea avea s-o dobândească în filmul My Sassy Girl (2001).
În 2004 colaborează cu același regizor, Kwak Jae-Yong, la filmul Windstruck care a devenit cel mai popular film coreean în Japonia.
Cel mai recent film în care a evoluat este thrilerul In Berlin în regia lui Ryu Seung-wan.
Gianna Jun
* 1981: Ivana Marie Trump(/iˈvɑːŋkə/ ; n. 30 octombrie 1981) este o femeie de afaceri și fost fotomodel american, care este în acest moment asistentă a PreședinteluiDonald Trump. Ea este fiica președintelui și a primei sale soții, fostul modelIvana Trump.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu