5. /17 OCTOMBRIE 2021 - TEATRU/FILM
SCRIERI
Arthur Asher Miller (n. ,[1][4][5][6] New York City, New York, SUA – d. ,[1][5][6][7] Roxbury(d), Connecticut, SUA) a fost un dramaturg și eseist american de origine evreiască. A fost laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie precum și soțul lui Marilyn Monroe.
A scris drame sociale într-o tehnică analitică ce amintește de teatrul ibsenian, de perfectă stăpânire scenică, cultivând monologul interior, suprapunerea planurilor, procedeul rememorărilor - pe tema alienării personalității în condițiile capitalismului.
Una dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale este drama "Moartea unui comis-voiajor" ("Death of a Salesman"), jucată în premieră în 1949.
Viața personală[modificare | modificare sursă]
A fost căsătorit cu:
- 1940 - 1956: Mary Slattery;
- 1956 - 1961: Marilyn Monroe;
- 1962 - 2002: Inge Morath, având ca fiică pe regizoarea și scenarista Rebecca Miller.
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- 1945: Focus, roman care denunță intoleranța rasială;
- 1947: All My Sons ("Toți fiii mei"), în care sunt ilustrate drame de conștiință;
- 1949: Death of a Salesman ("Moartea unui comis-voiajor");
- 1953: The Crucible ("Vrăjitoarele din Salem");
- 1955: A View from the Bridge ("Vedere de pe pod");
- 1961: The Misfits ("Inadaptabilii"), care ilustrează căutarea sensului demnității într-o lume ostilă;
- 1964: After the Fall ("După cădere");
- 1968: The Price ("Prețul").
Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller
A realizat scenografii si a asigurat directia de imagine pentru filme ca "Ciulinii Bărăganului", "D-ale carnavalului", "Setea",, "Dacii", "Tinerețe fără bătrânețe", "Felix și Otilia", "Zestrea Domniței Ralu", ‚’Telegrame’’, ,,Singuratatea florilor’’, dar si pentru spectacole de teatru.
Este corealizator al scenariului de la filmul istoric ,,Dacii’’, aparut in 1967. A realizat decoruri pentru filmul ,,Dacii’’, a reusit sa introduca spectatorii in decorul de la inceputul erei noastre, sub indrumarea regizorului Sergiu Nicolaescu.
A realizat designul pentru costume si decoruri, a creat ambianta plastica în care s-a desfăsurat acțiunea unor filme romanesti ca ,,Ciulinii Baraganului’’ sau ,,Felix si Otilia’’.
In anul 1972 a fost distins cu Premiul Asociatiei Cineastilor din Romania pentru filmul ,,Felix si Otilia’’, ecranizare dupa ,,Enigma Otiliei’’ de George Calinescu.
A fost si actor in cateva filme, in roluri mici, episodice, cum este cel din ,,Parasutistii’’.
In seara zilei de 4 martie 1977 se afla in vizita, impreuna cu sotia sa, la o familie care locuia pe strada Colonadelor. Cutremurul a frant destinul scenografului Liviu Popa si a multor oameni de teatru si film aflati in acel bloc.
Vlad Druc (n. 17 octombrie 1948, satul Pociumbăuți, raionul Edineț) este un regizor de filme documentare din Republica Moldova.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Vlad Druc s-a născut la data de 17 octombrie 1948, în satul Pociumbăuți din raionul Edineț. A urmat cursuri de regie de teatru la Institutul de Arte “Gavriil Musicescu” din Chișinău (1966-1967), apoi de regie de film documentar la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova - VGIK (1967–1973).
După absolvirea studiilor la Moscova în anul 1973, este angajat ca regizor la studioul cinematografic "Moldova-film", realizând zeci de filme documentare. Începând din anul 2000 lucrează în cadrul studioului independent "Media SDB". A obținut Diploma pentru cel mai bun film documentar la Concursul republican de vizionare (Chișinău, 1979) pentru filmul Tatăl și Premiul de simpatie al publicului la Festivalul Internațional de Film Documentar CRONOGRAF din Chișinău (13-15 decembrie 2001) pentru filmul Bucuria de a trăi. De asemenea, i s-a decernat în anul 1996 Premiul Național al Republicii Moldova.
În prezent, începând din 2003, este și profesor de Arta filmului la Catedra Regie TV a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Din 2006, este șef al Catedrei Multimedia de la academie.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Regizor[modificare | modificare sursă]
Filme de ficțiune[modificare | modificare sursă]
- Luna lui Caus (1984)
- Corespondentul vostru special (1987)
- Cursa (1989)
Filme documentare[modificare | modificare sursă]
- Arta (1971)
- Moldova la Leipzig (1972)
- Întâlniri pe pământul Franței (1972)
- Ion Creangă (1973)
- Reîntoarcere (1975)
- Și-i veșnic cântecul (1975)
- Pe Magistrala Baikalo-Amur (1976)
- Copilul tău (1976)
- Firul cel viu (1976)
- Pământul meu (1977);
- Gobelen (1978)
- Tatăl (1978)
- Meșterul anonim (1979)
- Ciobenii (1980)
- În astă seară (1980)
- Neobositele mâinile tale (1982)
- Găgăuzii (1982)
- Picătura bunătății noastre (1982)
- Jocurile copilăriei noastre (1985) - în colaborare cu Mircea Chistrugă
- Moara (1985)
- Coboare pacea pe pământ (1988)
- Vai, sărmana turturică! (1988)
- Goliciune (1989)
- Cheamă-i Doamne înapoi (1989)
- Vive la Femme (1989)
- Crăciunul însângerat (1990) - în colaborare cu Valeriu Gagiu
- Ștefan cel Mare (1990)
- Duminica Mare (1990) - în colaborare cu Mircea Chistrugă
- Quo Vadis Popule? (1991/92)
- Memory Depilation (Art, Eromania, 1992)
- Lica Sainciuc (1993)
- La Moldova (Centrul Național de Cinematografie, 1995)
- Nea Costache (studioul "Bucium", 1998)
- Chișinău (studioul "Bucium", 1998)
- Rapsodie chișinăueană (ProFilm, 1999)
- Primarul (ProFilm, 1999)
- Bucuria de a trăi (2001)
- Aria (2005)
Scenarist[modificare | modificare sursă]
- Arta (1971)
- Maria Codreanu (1973)
- Gobelen (1978)
- Meșterul anonim (1979)
- Ciobenii (1980)
- Luna lui Caus (1984)
- Jocurile copilăriei noastre (1985)
- Haiducul (f/a, 1985)
- Moara (1985)
- Duminica Mare (1990)
- Lica Sainciuc (1993)
Actor[modificare | modificare sursă]
- Corespondentul vostru special (1987) - Anton Sârbu
- Cursa (1989) - Pavel
- Ba Liduța, ba Veruța - Ghiță
Regie de montaj[modificare | modificare sursă]
- Cursa (1989)
Regie de imagine[modificare | modificare sursă]
- Alexandru Cazacu (1997)
- Rapsodie chișinăueană (ProFilm, 1999)
Cadru”, cu regizorul Vlad Druc
Sabina Pop (n. 17 octombrie 1954, București) este o regizoare română de filme documentare.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A absolvit în anul 1978 cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Romanitatea orientală (1978)
- Bolți de ospeție (1980)
- Veste din cetatea de foc (1980)
- Poarta spre vecini (1982)
- Ioane, cum e la construcții? (1983)
- Virtuți bucovinene (1983)
- 18 ani stop cadru (1986)
- Expoziția națională "Cântarea României" (1988)
- Maramureș, vatră de suflet românesc (1989)
- Panc (1990)
- Festival Dinu Lipatti (1992)
- Poveste despre lemn (1994)
- Casa cea mare (1998)
- Școala de vise (2003)
- Frații Manakia (2003)
- Cuvinte din bătrâni (2004)
Premii[modificare | modificare sursă]
- ACIN 1980 - Bolți de ospeție
- ACIN 1983 - Ioane, cum e la construcții?
- Festivalul filmului turistic, Karlovy Vary, 1983 - Virtuți bucovinene
- UCIN 1990 - Panc
- Oberhausen, 1990 - Panc
- Bordeaux, 1991 - Panc
Interviu Sabina Pop
| Romulus Guga | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Oradea, România |
| Decedat | (44 de ani) Târgu Mureș, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | scriitor dramaturg poet romancier[*] |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
Modifică date / text  | |
Romulus Guga (n. , Oradea, România – d. , Târgu Mureș, România) a fost un poet, prozator și dramaturg român.[1][2][3]
Biografie și carieră[modificare | modificare sursă]
Romulus Guga a fost metodist la Clubul Casei Universitarilor în perioada 1964-1966), apoi, a ocupat prin concurs postul de secretar literar al Teatrului de Stat din Târgu Mureș (în funcție în perioada 1967-1971).[4]
În 1971, a înființat seria nouă, mureșeană, a revistei Vatra împreună cu scriitorii Dan Culcer și Mihai Sin. A condus revista până la moartea sa.[5] În perioada 1970 și 1974, Guga a publicat cinci romane – Nebunul și floarea (1970), Viața postmortem (1972), Sărbători fericite (1973), Adio, Arizona (1974) și Paradisul pentru o mie de ani (1974).
Romulus Guga a cunoscut limba maghiară din familie, astfel a tradus în română romanul lui Sütö András, Csillag a máglyán ca Un leagăn pe cer.[4]
Versurile sale din prima perioadă de creație sunt în general reflexive.[4] Poetul se simte mereu însingurat și pustiit într-o lume ostilă.[4] A avut o tentativă de înnoire a limbajului metaforic, auster în general, într-o coordonata expresivă inedită în perioada sa, a unei trăiri sumbre, depresive.[4]
Piesele sale de teatru au fost reprezentate pe scena Teatrului de Stat din Târgu Mureș (și nu numai).[4]
Lucrări[modificare | modificare sursă]
- Volume de versuri
- Bărci părăsite, Editura Pentru Literatură, București, 1968
- Totem, Editura Cartea Românească, București, 1970
- Poezii, studiu introductiv de Ștefan Augustin Doinaș, ed. îngrijită de R. Vulpescu, Cluj-Napoca 1986[6]
- Romane
- Nebunul și floarea, Editura Dacia, Cluj, 1970[7][8]
- Viața postmortem, Editura Cartea Românească, București, 1972[9]
- Sărbători fericite, Editura Cartea Românească, București, 1973[10]
- Paradisul pentru o mie de ani, Editura Eminescu, București, 1974[11]
- Adio, Arizona (Spovedania unui naiv făcută în fața unui autor din provincie), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974;[12][13]
- Teatru
Într-o mică haltă CFR, călătorii sunt obligații să-și întrerupă călătoria. Aceștia sunt informați că nu pot pleca mai departe din cauza războiului, în timp ce destinele țării și implicit și ale lor urmează un alt curs. Lumea adunată în mica haltă este obligată să se înfrunte și să se autodefinească. Personajele sunt reprezentanți ai unor categorii sociale diferite care se înfruntă și se autodefinesc.[14]
- Noaptea cabotinilor, 1978
- Evul Mediu întâmplator, Editura Eminescu, 1980[15]
- Amurgul burghez, 1982
- Evul Mediu întâmplator, volum de piese de teatru, ed. îngrijită de Voica Foisoreanu-Guga, Bucuresti, Editura Eminescu, 1984 (Conține piesele “Speranța nu moare în zori”, “Noaptea cabotinilor”, “Evul Mediu întâmplător”, “Amurg burghez”)
- Traduceri
- Un leagăn pe cer de András Sütő, Editura Kriterion. București, 1972[16]
- Iacob mincinosul de Jurek Becker, în colaborare cu Iva Paraschiv, hardcover, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974[17][18]
- Uimitoarele aventuri ale lui Marco Polo de Willi Meinck, în colaborare cu Ileana Foișoreanu. vol. I-II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986[19][20][21]
Moștenire[modificare | modificare sursă]
Festivalul Concurs de Poezie și Proză „Romulus Guga” îi poartă numele. Acesta este organizat de Asociația „Nicolae Băciuț” cu sprijinul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, a Fundației Culturale „Cezara Codruța Marica”, a Fundației Culturale „Vasile Netea” și cu sprijinul Prefecturii Județului Mureș.[22][23]
Adaptări[modificare | modificare sursă]
- Film
- Speranța nu moare în zori (1976), regia Nae Cosmescu, cu actorii Petrică Gheorghiu, Ștefan Iordache, Valeria Seciu, Ioana Bulcă; film TV[24]
- Evul Mediu întâmplător (1990), adaptare radiofonică de Marina Spalas, regia artistică Cristian Munteanu. Cu actorii: Dragoș Pîslaru, Victor Rebengiuc, George Constantin, Silvia Popovici, Virginia Mirea, Mircea Albulescu, Ion Pavlescu, Constantin Dinulescu, Cristian Șofron, Corado Negreanu, Florian Pittiș, Gheorghe Pufulete. Regia de studio: Rodica Leu, regia muzicală: Romeo Chelaru, regia tehnică: Vasile Manta.[25]
- Speranța nu moare în zori (1988), adaptare radiofonică de Alexa Visarion,[26] cu actorii Rodica Tapalagă ca Maria Magdalena, Ion Vîlcu ca un colonel, Florin Zamfirescu ca Picollo, Ștefan Radof ca impiegatul, Corneliu Dumitraș ca scamatorul, Dorina Lazăr ca doamna Zalaxa, Carol Kron ca domnul Zalaxa, Alexandru Lungul ca un țăran, Adrian Vișan ca un soldat.[27]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu