MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

5. /19 OCTOMBRIE 2021 - TEATRU/FILM

Fraţii Jderi de Mihail Sadoveanu

Biografie Mihail Sadoveanu

1880 La 5 noiembrie, la Pascani, judetul Iasi, s-a nascut Mihail Sadoveanu. A fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician si om politic roman. Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori romani din prima jumatate a secolului XX. Opera sa se poate grupa in cateva faze care corespund unor directii sau curente literare dominante intr-o anumita epoca: o prima etapa samanatorista, cea de inceput, a primelor incercari, nuvele si povestiri, o a doua mitico-simbolica, din perioada interbelica (reflectata in romane precum "Creanga de aur" sau "Divanul persian", precum si o ultima faza care corespunde realismului socialist, in acord cu perioada socialist-comunista la care Sadoveanu va adera ideologic. Parintii lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia si Profira Ursache, fata de razesi.

1892-1897 Mihail a urmat studiile primare la Pascani, unde l-a avut ca dascal pe Mihai Busuioc, cel pe care l-a descris in povestirea "Domnu Trandafir". Apoi a urmat gimnaziul "Alecu Donici" la Falticeni. In timp ce studia la gimnaziu, in 1897, intentioneaza sa alcatuiasca, impreuna cu un coleg, o monografie asupra lui Stefan cel Mare, renuntand insa, din lipsa de izvoare istorice.

1897 Debuteaza in revista bucuresteana "Dracu".

1897-1900 Si-a continuat pregatirea la Liceul National din Iasi si la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, insa cursurile au fost intrerupte la sfarsitul aceluiasi an, intorcandu-se la Falticeni. Incepe sa colaboreze la foaia "Viata noua" alaturi de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi s.a., semnand cu numele sau, dar si cu pseudonimul M.S. Cobuz.

1904 Sadoveanu se stabileste la Bucuresti, se casatoreste si va avea unsprezece copii. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata: "Povestiri", "Dureri inabusite", "Crasma lui Mos Precu", "Soimii", fapt pentru care Nicolae Iorga numeste aceasta perioada ”anul Sadoveanu”.

Publica aproape 100 de volume, printre care: ”Floare ofilita”, ”Apa mortilor”, ”Neamul Soimarestilor”, ”Tara de dincolo de negura”, ”Hanu-Ancutei”, ”Imparatia apelor”, ”Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda”, ”Baltagul”, ”Creanga de aur”, ”Locul unde nu s-a intamplat nimic”, ”Fratii Jderi”, ”Nada Florilor”. Mihail Sadoveanu, ”Ceahlaul literaturii romane”, cum l-a numit Geo Bogza, ”Stefan cel Mare al literaturii romane” cum i-a spus George Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala.

1910 Este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. In acest an publica volumele "Povestiri de seara" (la Editura Minerva), "Genoveva de Brabant", brosura "Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobandi pamant" s.a. Colaboreaza la revista „Samanatorul”, dar se va simti mai apropiat spiritual de revista care aparea la Iasi, „Viata Romaneasca”.

1919 Editeaza, impreuna cu George Topîrceanu, la Iasi, revista "Insemnari literare". In decembrie, revista isi anunta incetarea aparitiei. "Viata romaneasca", isi porneste iar munca pentru cultura si folos. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele "Umbre" si brosura "In amintirea lui Creanga", iar la "Editura Luceafarul", volumul "Priveghiuri".

1921 Mihail Sadoveanu, devine membru al Academiei Romane.

1926 Reprezinta Societatea Scriitorilor Romani, impreuna cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin.

1928 Publica povestirea "Hanul Ancutei", apartinand perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o imbinare ideala a genului epic si liric.

1936 Mihail Sadoveanu, George Toparceanu, Mihai Codreanu si Grigore T. Popa, scot, incepand cu luna ianuarie , revista lunara "Insemnari iesene". La moartea lui Garabet Ibraileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista "Viata romaneasca".

1947 Scrisul sau vireaza spre ideologia noului regim comunist, publicand opere afiliate curentului sovietic, al realismului socialist, celebre fiind romanul "Mitrea Cocor" sau cartea de reportaje din URSS, "Lumina vine de la Rasarit". Ca recompensa pentru aceasta orientare, devine presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, functia politica maxima ocupata de un scriitor roman in timpul regimului comunist si se bucura de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.

1948 Publica romanul "Pauna Mica".

1949 Mihail Sadoveanu este ales presedinte al Uniunii scriitorilor.

1952 Publica romanul istoric "Nicoara Potcoava", o capodopera a genului.

1954 Publica volumul "Aventura in lunca Dunarii".

1955 Scriitorului i se confera titlul de Erou al Muncii Socialiste.

1961 In acest an a primit Premiul Lenin pentru Pace.

1961 La 19 octombrie, Mihail Sadoveanu se stinge din viata. A fost inmormantat in Cimitirul Bellu, alaturi de Eminescu.

Opera lui Mihail Sadoveanu este monumentală, curpinzând în total peste o sută de volume. Cele mai cunoscute și semnificative opere ale lui Sadoveanu sunt, după cum urmează:

Șoimii (1904)
O istorie de demult (1907)
Apa morților (1911)
Neamul Șoimăreștilor (1915)
Umbre (1919)
Strada Lăpușneanu (1921)
Oameni din lună (1923)
Ți-aduci aminte (1923)
Țara de dincolo de negură (1926)
Dumbrava minunată (1926)
Dimineți de iulie. Stigletele (1927)
Împărăția apelor (1928)
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă (1929)
Depărtări (1931)
Creanga de aur (1933)
Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933)
Nopțile de Sânziene (1934)
Viața lui Ștefan cel Mare, biografie (1934)
Cuibul invaziilor (1935)
Valea Frumoasei (1938)
Frații Jderi (1935-1942)
Divanul persian (1940)
Anii de ucenicie (1944)
Caleidoscop (1946)
Nada Florilor (1951)
Nicoară Potcoavă (1952)

Cu Ernest Maftei

Biografie Ernest Maftei

Ernest Maftei a fost un actor român, epigramist și adept al Mișcării Legionare. S-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prăjești, lângă Bacău. La școala normală (școala de învățători) din Bacău a debutat cu versuri în revista Liliacul, editată împreună cu patru colegi. Tot aici a aderat la frăția de cruce, organizație anticomunistăa tineretului național-creștin, al cărei lider a devenit la vârsta de 17 ani. În 1937 a participat la tabăra FDC de la Carmen Sylva (Eforie Sud). În 1938 a fost arestat de autoritățile dictaturii regelui Carol II și încarcerat în lagărul de la Vaslui, unde, la 21 septembrie 1939, au fost executați câteva zeci de membri ai partidului „Totul pentru Țară”, moment descris în numeroase interviuri. Între 1941-1945 a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași. În aceeași perioadă a fost arestat și condamnat de autoritățile antonesciene pentru activitatea de membru în FDC. Ca deținut politic, a fost închis în penitenciarele din Galați, de la Jilava și Văcărești. Judecat de patru ori pentru apartenență la Mișcarea Legionară, a fost achitat de fiecare dată. După război a fost șomer, fiind hăituit pentru orientarea sa politică. A jucat la Teatrul Poporului sub numele de Erman Valahu. Aici a primit Meritul Cultural clasa I, la care a fost nevoit să renunțe pentru a nu se deconspira. A fost arestat și condamnat de regimul comunist. A avut o șansă unică, reușind să scape de condamnare grație talentului înnăscut.

Deși a fost un prețuitor constant al farmecului feminin, actorul nu a fost căsătorit decât o singură dată. Fiul său Gheorghe (Gheorghiță) Maftei este un artist plastic cunoscut.

Ernest Maftei se afirmă în cinematografie cu pelicula Desfășurarea, regia Paul Călinescu, 1954. A urmat o carieră de excepție, Maftei însumând în palmaresul său multe filme. A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români. Alături de Colea Răutu și alți actori, a înființat Uniunea Cineaștilor din România. A primit premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie, iar din partea consiliului director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România „Diploma de recunostință” pentru contribuția la dezvoltarea artei și culturii naționale. A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viața rurală și agricultură, transmisă pe canalul TVR2. A refuzat oferta de a juca într-o telenovelă românească, în ciuda onorariului impresionant (300 euro pe zi), considerând-o o producție mediocră. A respins și premiul „Cel mai bun român” pe anul 2005, deoarece între nominalizați se numărau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani și pseudovedete ale unor emisiuni de televiziune de nivel submediocru.

În noaptea de 21 decembrie 1989 a participat, alături de tineretul român, la manifestația anticomunistă din Piața Universității. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors: „În lutul greu din care am plecat / Am frământat simțire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Și jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câștigat. / Mi-e barba albă, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin curând acasă” . În acea noapte, la baricada de la „Intercontinental”, a reușit să ia dintr-un TAB două automate AK-47. Cu acestea a pătruns a doua zi în clădirea Comitetului Central al P.C.R după fuga lui cuplului Ceaușescu. Prima perioadă a regimului lui Ion Iliescu a însemnat pentru „Bădia” (cum îi ziceau prietenii și simpatizanții) persecuții mai mari decât în perioada lui Ceaușescu.

Ernest Maftei a fost o permanență a manifestațiilor de stradă începând din ianuarie 1990. A fost de asemenea unul din reperele Pieței Universității, îndemnând tineretul să lupte împotriva comuniștilor care își consolidau puterea. Venirea minerilor în București, la instigațiile lui Iliescu, a însemnat teroare și moarte răspândită pe străzile capitalei. La 14 iunie 1990, Maftei a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizati în mineri, bătut și aruncat pe malul Dâmboviței, unde a zăcut inconștient circa șapte ore. A fost salvat de un cetățean care l-a recunoscut și l-a transportat la urgență la spital. Soția lui Maftei avea să decedeze, în urma unui infarct, din cauza acestor persecuții. În august 1991, în timpul puciului de la Moscova, la postul de radio german Deutsche Welle, Maftei a fost nominalizat al cincilea pe o presupusă listă a celor mai periculoși anticomuniști, listă întocmită de autoritățile de la București. Rămâne memorabil răspunsul lui Ernest Maftei: „Hai că-s porci! Tocmai pe locul cinci și nu pe primul?” În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturîndu-se camarazilor săi împreună care luptase și suferise în închisori.

Filme cu Ernest Maftei

Ascunde

· Păcală se întoarce (2006) - ţăran Trailer

· Modigliani (2004) - Bunicul lui Modigliani Trailer

· Kínai védelem / Apărarea chineză (1999)

· Triunghiul Morții (1999)

· Train de vie / Trenul vieții (1998) - Maleie

· Brancusi - Cioplitorul de suflete (1996) - Constantin Brancusi

· Dumnezeul lui Ion Creanga (1996) - Mos Nichifor Cotcariul

· George Enescu - Alesul lui Dumnezeu (1996)

· Crucea de piatră / Crucea de piatră - ultimul bordel (1994)

· Le Retour (1994)