4. /19 OCTOMBRIE 2021 - POEZIE

Gherghei Iulia

În loc de biografie

Absolventa a Colegiului de Informatica-facultatea de Matematica-Universitatea Bucuresti- 1997
In prezent, regizor tehnic la Radio Romania Cultural-Radiodifuziunea Romana

19 octombrie 1995

De vreme ce aerul
Ne mai mângâie
Şi frunza ne gâdilă ochiul
Şi mărul îşi sticleşte mireasma
Propun să uităm

Să uităm că în fiece gură de aer
Se lăfăie letala otravă
Să uitam cum că frunza
Ar putea în spin pentru 
Ochi să apară
Să uităm deci că viermele
Şi-a săpat drum spre comoară
În carnea mărului tău

Devreme ce moartea
Nu are miros, gust, culoare
Nu ne rămâne
Decât s-o gătim noi
Cum vrem

Câmpuri de întuneric

Plutesc în rochia-mi albă
și rânjetul morții îl port ca pe-o mască
Umbrele mele, niciuna, nu vor îmbrățișa firul ierbii

Sărutul meu, mireasma unui trandafir, va pluti de-aiurea
Tot ce voi atinge îmi va simți candoarea spectrală
Vă voi umple rănile cu dulcea-mi ambrozie

Vino, să alunecăm peste câmpuri de întuneric
Hai să ne unim sufletele cu lavă topită
să sorbim rouă, să fim ceaţa acestei dimineți

Apoi,eu mă voi topi prin miriști
încet..

Carusel

să mai mușc din ziua asta o dată
să simt cum dinții îmi trosnesc 
izbind asfaltul ce se lăfăie 
se scurge de pe noi alcătuind 
șosele de întuneric

să mai sorb un răsărit sau două
cu lingura să-mi umplu gura
de razele unui soare
scârbit de atâtea gropi de gunoi
de atâtea ecologice minciuni
aruncate în oceane
purtate căluș de pelicani
pentru ca moartea sa pară firească

ce să mai...
am obosit de atâtea ecrane albastre
imitații de cer
clone de paradis
electronic 
plasmatic
prilej de-a ocoli viața

Dan Sociu

Biografie

Dan Sociu s-a născut la 20 mai 1978, la Botoșani, județul Botoșani.

Activitate literară

A obținut „Premiul Festivalului romano-canadian de poezie Ronald Gasparic”, după care, în anul 2002, i s-a decernat „Premiul Național pentru Poezie Mihai Eminescu” pentru volumul de debut borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână.

În anul 2005 publică volumul de versuri cîntece eXcesive, la Editura Cartea Românească, pentru care primește „Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania”.

În anul 2006, revista 22, în urma voturilor a peste douăzeci de critici literari, l-a desemnat ca fiind cel mai bun tînăr poet al momentului

În 2007, la „Colocviul Tinerilor Scriitori din Cluj” a fost votat de colegii de generație ca fiind cel mai popular tânăr scriitor.

Traduce în 2007 prima antologie în limba română a poeziilor lui Charles Bukowski, Dragostea e un cîine venit din iad, iar în anul 2009 Țara mlaștină și alte poeme, o antologie din poeziile lui Seamus Heaney.

A fost invitat pentru lecturi publice în Slovenia, SUA, Cehia, Polonia, Suedia, Austria, Republica Moldova.

În prezent, lucrează ca redactor al editurii Polirom și publică în reviste și ziare românești, precum și în reviste din Austria (Wienzeille), Suedia (Ord & Bild și Lyrikvännen), Polonia (Lampa), SUA (Circumferince – University of Columbia), Serbia, Spania.

În ianuarie 2014 poetul refuză premiul „Cartea de Poezie a anului 2013” acordat de Institutul Cultural Român declarând „Le mulțumesc lui Mihai Iovănel, Alex Goldiș și Bianca Burta-Cernat pentru că au ales „Vino cu mine”, știu exact unde mergem pentru premiul cartea de poezie a anului (nici nu știam de nominalizare) și mi-ar fi prins bine banii, dar nu pot să iau un premiu de la ICR-ul ăsta și de la ministerul ăsta al culturii, ține de un guvern prea scârbos, care nu respectă contractele cu noi, e compus din mincinoși patologici, a încălcat toate promisiunile, a bătut și a hărțuit țărani și protestatari, disprețuiește săracii, e arogant și unsuros, crede că poate face ce vrea din legi și altele, după cum le știm”.

Dosar de presă

„Dan Sociu este un autor care a învățat arta de a capta atenția. Proza sa cea mai banală nu pierde niciodată poezia din vedere. Poezia nu dispare în spatele unor descrieri sau simțăminte de sfârșeală. Dimpotrivă, poetul readuce poezia – aproape pierdută – între lucrurile și evenimentele cele mai derizorii, grotești, între nimicurile noastre de zi cu zi. Poezia lui se întâmplă o dată cu viața.“ – Grigore Chiper.

Opera

·         borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, Editura Junimea, 2002 (poezie);

·         fratele păduche Editura Vinea, 2004 (poezie);

·         cîntece eXcesive, Editura Cartea Românească, 2005, (poezie);

·         URBANCOLIA, Editura Polirom, 2008 (roman);

·         Nevoi speciale, Editura Polirom, 2008 (roman);

·         Pavor nocturn, Editura Cartea Românească, 2011 (poezie);

·         Mouths Dry with Hatred, Longleaf Press, University of Virginia, 2012 (poetry)

·         Combinația, Editura Casa de pariuri literare, București, 2012 (roman);

·         Poezii naive și sentimentale, Editura Cartea Românească, 2012 (poezie).

·         Vino cu mine știu exact unde mergem , Editura Tracus Arte, 2013, (poezie)

Antologii

Este prezent în antologiile:

·         Club 8 Poetry (Editura T, 2001);

·         Ozone friendly (Editura T, 2002);

·         hat jemand etwas gefragt? (Editura Versus, 2003);

·         Povești erotice românești (Editura Trei, 2007);

·         No Longer Poetry (Heaventree Press, 2007),

·         New European Poets, (Graywolf Press, 2008);

·         Compania poeților tineri (Compania, 2011).

·         Nord - Antologia poeților botoșăneni de azi, Gellu Dorian, Ed. Axa, 2009.

Cîntec eXcesiv I

Încă mi se mai întîmplă să cred că în curînd mi se vor trezi superputerile: zborul, invizibilitatea, întoarcerea-n

timp, superelasticitatea, trecerea prin ziduri, dragostea ta –

La 26 de ani, la mijlocul speranţei de viaţă din România, la începutul lui decembrie, la capătul scării abrupte din Green am încercat să te sărut & ai dat înapoi şi era să cad -

Ultima dată m-ai atins la muzeu, ţi-ai lipit o secundă, cît să nu te vadă prietena ta, urechea de braţul meu şi a fost atît de bine, ca şi cum m-ai fi atins prima oară -

Ca şi cum m-ai fi atins în vară, cînd ratasem ceva şi te-ai aşezat lîngă mine şi ai încercat să mă consolezi, fără să ştii că te plac, a fost bine, ca şi cum m-ai fi atins atunci –

Cînd aveam nevoie, la muzeu dar, de fapt, în vară, e greu de explicat, şi data viitoare, poate chiar mîine, cînd îţi vei lipi urechea de braţul meu o să fie ca şi cum ai face-o acum –

cînd te caut pe străzi
pentru că am nevoie.

Îmi lipseşte fix o mie de lei ca să intru oriunde la cald, şi sînt prea timid să cerşesc şi nu sunt norocos să găsesc bani, nu am telefon, nu am o cartelă să te sun, nu sunt destul de norocos să dau de tine întîmplător, pentru că tu eşti acasă cu el,

te iubesc dar acum
nu mai vreau să te caut pe străzi.

Bucureştiul ăsta îmi înnegreşte unghiile pe care le tai în fiecare dimineaţă pentru tine, pentru că s-ar putea să te întîlnesc. Mă bărbieresc pentru tine, mă dau cu deodorant pentru tine, mă împrumut de haine pentru tine -

Dorm oriunde ca să fiu în acelaşi oraş cu tine, pentru că nu am un loc al meu, dar o să am un loc al meu pentru tine, o să omor ratatul din mine pentru tine şi o să fac bani –

O să învăţ să fiu mai cool decît el , o să învăţ toate versurile, piesele şi albumele trupelor care-ţi plac ţie, sau o să te ţin în braţe
cînd o să plîngi -

Troleibuzele care nu duc la tine nu-mi folosesc la nimic. Troleibuzele care duc la tine nu-mi folosesc la nimic.
Într-o noapte o să mă lipesc de maşina neagră din faţa blocului tău, să-i pornesc alarma, să te trezeşti enervată să te ridici din pat de lîngă el -

În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri, la o ţigară, şi tu fumezi trei una după alta, şi pofta ta morbidă mă bucură. Cîndva vom face amîndoi cancer la plămîni şi-mi doresc să nimerim în acelaşi grup de suport, aşa,

ca Bonham Carter & Norton,
Tori Amos & Kafka –

Cîntec eXcesiv II

Şi mai tîrziu au intrat într-un bistro, repede, da, cuvîntul se potrivea cu întîlnirile lor din ultima vreme (dintotdeauna?), 'trăite ca-ntr-o alarmă continuă', cu senzaţia lui ipohondrică de bărbat-ridicol-părăsit-în-staţie (deşi aveau în faţă o dup-amiază întreagă şi-au stat împreună pînă spre seară ) –

Iar ea a probat un inel avangardist, căci intraseră într-un bistro dada, cum anunţa firma roşie, un acvariu cu mese şi scaune de sticlă, unde nu se servea nici un fel de mîncare, ca-n bistrourile obişnuite, doar portofele albastre şi săruri de baie şi inele –

Proba, încîntată, inelul şi el, de undeva din dreapta ei, îi privea, cu aviditatea unui Gollum, vîrfurile ascuţite ale urechilor - cît de mult le iubesc, Miss Frodo, my preciousss... sigur că ar fi vrut să le ronţăie puţin dar în faţa ochilor îi clipea, întunecat, acel X din mijlocul numelui ei –

Semnul interdicţiei, al anulării, acel X de pe ferestrele caselor abandonate ( dar şi al caselor în construcţie, anunţînd că în curînd vor putea fi locuite - ar putea?, ar mai fi posibil vreodată?), şi după ce au ieşit din bistro se străduia să calce pe urmele dulci lăsate-n zăpadă de tălpile ei –

Un 86 a înghiţit-o, şi el a mai rămas, ca de atîtea ori, cîteva minute în staţie (micul lui ritual, pregătirea pentru griefingul din fiecare seară), a simţit, violent, cum se scurg în găurile capacelor de canal (cele cu găuri sînt cele cu ghinion) culorile oraşului, plecase ea si nu mai era nimic de privit –

Eram ca una din acele păpuşi sinistre, cu X-uri în loc de ochi. Din capătul străzii Mecet se auzeau - foarte încet, surdinizate de zăpada murdară - tînguirile stranii ale ţigăncilor (fiaaaareeee vechi, fiaaaareee vechi cumpăr), care mă emoţionează atît de mult, aproape la fel de mult ca micile anunţuri de pe stîlpi ( pierdut broscuţă ţestoasă de Florida - în tratament - găsitorului recompensă substanţială) care s-au înmulţit îngrijorător în ultima vreme...

Cîntec eXcesiv IV

Apă, apă peste tot, şi nici un strop de băut,
50 de posturi TV, şi mai nimic de văzut,
întins în pat – şi-mi pare că mărşăluiesc –
cu ochii injectaţi, privesc
ştirile, poate va arde
ceva pe strada Sfinţii Voievozi
şi, preţ de-o clipă,
o să îţi zăresc
picioarele-n ciorapii galbeni, cînd ieşi
fugind,
din bloc,
ferindu-ţi faţa
nu atît de foc, cît de solzii
reci ai camerelor
video
care nu adăpostesc,
cum simţi că nu te mai adăpostesc
cuvintele (îmi spui că nu ştii
dac-o să mai scrii
şi ţi-e frică), deşi
the word
is a way of murdering
the outside world, adică
tot ce i-a rămas
unuia ca mine,
ce i-ar mai fi rămas
uneia ca tine,
„genul de oameni
care nu se simt bine nicăieri,
indiferent de orice”,
cum îmi spuneai
într-un mail.

În curînd o să mă uiţi, Ruxandra,
şi-n timp, încet încet, mesajele mele
le vei trece-n junk-mail.

Ion Stratan

Biografie

Nastere: 1 octombrie 1955, Ploiesti 
Deces: 19 octombrie 2005, Ploiești

S-a nascut in Ploiesti la 1 octombrie 1955. Urmeaza scoala (clasele l-XII) la Liceul „AL- loan Cuza din localitate, iar in 1981 este absolvent al Facultatii de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii Bucuresti. In timpul studiilor (si nu numai) este participant activ, alaturi de colegi de generatie, la (de acum) cunoscutul „Cenaclu de luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu. 

Debutase in revista „Amfiteatru in 1969 cu Poeme in proza, iar editorial in 1981 cu volumul Iesirea din apa. 

Dupa absolvirea facultatii este profesor de literatura romana si bibliotecar la Ploiesti, iar din 1990 este redactor la revista „Contrapunct a Uniunii Scriitorilor. A obtinut mai multe premii pentru poezie; este de asemenea autor de proza, traduceri, eseuri, critica literara si publicistica politica, membru fondator al miscarii „Alianta civica, 1991.

Ion Stratan este considerat indeobste cel mai dificil, cel mai abscons poet al generatiei sale, un spirit ermetizant in maniera barbiana, departandu-se de colegii lui de cenaclu (si de generatie) prin viziunea ampla, cosmologica, descinsa dintr-o magie a Logosului pe care il stapaneste cu pricepere, apropiat totusi de generatia sa prin (citez din aprecierile criticului literar Eugen Simion) „spiritul ludic, ironia (in varianta witzului), intertextualitatea, deconstructia poemului. Criticul literar Nicolae Manolescu, urmarind proprietatile textului lui Ion Stratan, observa ca „inventia e fonologica si morfologica , iar „sintaxa traieste din elipse , poetul avand deci „ vocatia modificarii structurilor limbii, la nivelul nucleelor si al imenselor forte ce salasluiesc in ele. 

O particularitate a poeziei sale ar fi spiritul cerebral, cultivand cognoscibilul, doritor de a reconstrui marile teme si motive ale poeziei. Criticul literar Dan Cristea observa judicios ca poezia proprie spiritului lui Ion Stratan este „cea cu valoare expresiva, atemporala, nascuta din logica interna a cuvintelor; poezie anti-mimetica, anti-realista care isi creeaza propriul ei timp supranatural, fantastic si parabolic, concluzionand ca avem in fata „un poet remarcabil al hierofaniilor cuvantului.

Poetica lui Ion Stratan este una aleatorie ca si aceea a lui Nichita Stanescu, numai ca ultimul poet ploiestean nu are coerenta vizionara a autorului elegiilor. El e un autor de poetici si mai putin de poezie; ceea ce este in tonul epocii, cu singura observatie ca Ion Stratan se disipeaza in prea multe directii, deconstruindu-se cu fiecare nou volum publicat. Lejeritatea schimbarii tonului, de la un volum Ia altul. conduce catre absenta intensitatii discursive: abia acum imi explic mai bine imposibilitatea de a-1 recepta critic. Desi l-am lecturat de mai multe ori, cu ocazia aparitiei diverselor volume, nu am constatat acea tensiune latenta care sa-mi ateste, in mod permptoriu, trairea subiectului in propria-i scriitura. De aceea, l-am suspectat totdeauna de facatura mimetica. Dupa '89, poetul se destinde si, treptat, fie si din cauza inaintarii in virsta, discursul sau se personalizeaza si incepe sa capete gravitatea virtuala care-i lipsea; ba chiar am putea spune ca scriitura se satureaza de un exces thanatic, precum in volumele Ruleta ruseasca si O zi buna pentru a muri (Pontica).

In Ruleta ruseasca (1993) se recupereaza partial tensiunea poetica, absenta in scriitura impersonala anterioara, iar subiectul poetizant agonizeaza, inclestat pe viata si pe moarte in incercarea de a accede la real (Iar noi ne mai gindim ce [inseamna? Cuvintul nimerit fata de o realitate / Sufleteasca, sau cu unele radacini / in asa numitul real. De aici am / Putea incepe distinctia real / realitate / Sigur ca Herul vazut de fiecare / Si simtit este realitatea reala si / Desigur cel mai real este entimentul), desi, cum. se poate observa din citatul oferit intre paranteze. actantul scriptural nu participa direct, nemijlocit, la jocul fatidic; ultimul vers de altfel singurul ce contine o autentica pulsiune poetica - este un imprumut intertextual prea flagrant din Nichita Stanescu. intr-adevar, in general, luj Ion Stratan ii lipseste acea incordare subiectiva in scriitura care sa-1 personalizeze de aici impresia fada a unui discurs inautentic; nu intimplator, in acest volum, si recurge (in ciclul 1866-1883) la seva pulsatila a unor versuri sau sintagme eminesciene (sau apartinind altora) pentru a-si alimenta si inteti simbioti combustia poetica proprie irelevanta. De exemplu, in textul intitulat 1883 aprilie se caligrafiaza o sumbra viziune escatologica, pornindu-se de la doua versuri din Luceafarul (Da orizont nemarginit I Singuratatii marii II si gindesc uneori cum va fi cerul / dupa ce nu vom mai fi // cum va rasari luna, cum orizontul / va deveni roz inainte de rasarit // poate la mare, intre materii / foarte lichide si foarte materiale // luminati pina la schelete, carbonizati / pe gratarele noptii ne vom gindi / ca am fost subiecti, nu obiecti vreodata), dar rezultatul intertextualizarii este notabil mai degraba in plan teoretic decit poetic, impresia la lectura fiind efectul inteligentei in primul rind si nu al trairii.

Daca in general poetii generatiei '80 construiesc un text care vizeaza coborarea in Realul real, cativa dintre acestia vad, dincolo de Real, o realitate a Verbului. De aici si aspiratia lor catre totalitate. Ion Stratan se numara printre cei din ultima orientare. Dar poetul are capacitatea de a ne contrazice oricand.

Volume de versuri: 

Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981; 
Aer cu diamante, volum colectiv, Bucuresti, Editura Litera, 1982; 
Cinci cantece pentru eroii civilizatori, Bucuresti, Editura Albatros, 1983
Lumina de la foc, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990; 
Lux, Bucuresti, Editura Albatros, 1992; 
Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993 (Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pe anul 1993).

Jucaria a aparut in volumul Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Kant Orient-Express a aparut in volumul Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Cimitirul de masini a aparut in volumul Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993.
Timp si vant a aparut in volumul Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993.

REFERINTE

„La originea manierei lui Ion Stratan fiind Jocul secund, vom descoperi in Iesirea din apa un impresionism subtil, inteligent, bazat pe asocieri socante si pe alte reguli de constructie decit acelea uzuale in limba. () Ermetismul aparent implica o perfecta claritate interioara. Poeziile sint taiate in forme regulate, au muchiile cristalului. Din geometria lor secreta emana caldura, tandrete, senzualitate."
NICOLAE MANOLESCU

Acoperisiul de ciocolata

O sa urcam într-o seara pe acoperisiul
De ciocolata

Sa vedem daca lumea e lunga sau
Lumea e lata.

Si vom vedea cum lumea exista
Pentru ciocolata cea neagra
Pentru copii sii pentru vecie
(Cum a ramas ea întreaga)

Cum s-a sfârsiit sclavagismul
Pentru ciocolata cu lapte
Si cum a-nceput Evul mediu
Împartind dupa fapte

Ciocolata-amaruie ereticilor
sii ciocolata cu alune
Pentru cel ce-ntelegea noroadele
Si facea fapte bune

Cum a-nceput lupta de clasa
Pentru ciocolata cu crema
Si cum erau platiti în tablete
Cei ce-aveau loc în schema

Cum s-a facut zidul cel mare
Din ciocolata chineza
Si cum gustul de stat al istoriei
A pus-o în paranteza

Cum s-au dat edicte sii bule
Cu notatii in spe
Pentru iubitorii de martipanuri
Si de genul Nestlé

Cum s-a pornit lupta cu sabia
Pentru Kohler sii Kandia

Cum au tras tunuri al Navarrone
Pentru un tub Toblerone

Si cum am ajuns ciocolatii
În miezul de noapte
Povestind istorii atemporale
Sub stelele coapte 


Sub numele meu

Spuneti-mi ca e doar un vis, ca n-am ajuns
la “o jumatate de veac” mereu cu pana pe hârtie
grena sii ma voi trezi din roua sii plâns
în dupa amiaza somnului dintre ore sii tenis
la Mariana, în Casa Zapezilor. Ca sunt într-a XII-a
Si ca sierpii rosiii nu m-au musicat, ca merg
mai usior, ca nu m-au lovit, interzis, umilit
Spuneti-mi ca-i numai un vis, ca nu sunt în
realitate norii cei grei, lungile spaime de seara, 
ura sii urletul lumii. Spuneti-mi ca nu sunt
ranit, ca ma voi trezi la Mariana în somnul
de dupa amiaza, în Casa Zapezilor, între ore
sii tenis. Ca sunt într-a XII-a. 


Zebra musicata de fiara

zbiara, zbiara zebra
musicata de fiara
dungile ei se arunca pe
terenurile de tenis, pe hainele
detinutilor, pe gardurile mov
zebra musicata de fiara e fara
dungi, dungile ei fac un sicriu
din dungi de zebra pentru zebra
dungile ei fac zabrele pentru
cusica poetului Ezra Pound
dungile zebrei musicata de fiara
coloreaza urletul coardelor vocale
strigatul vânatorului numara pâna
la zece. cele zece porunci. dar fiara
nu aude e surda sii dezlipesite dungile
de pe zebra durdulie ramasa în camasia
de noapte
zbiara, zbiara zebra, musica, musica fiara
sub curcubeul vargat