7. /29 OCTOMBRIE 2021 - GÂNDURI PESTE TIMP

REGINA MARIA

Maria, regina adulterului. Şirul iubirilor păcătoase şi al copiilor din flori ai celei mai frumoase şi mai influente regine din istoria României  de Cezar Pădurariu

Principesa Maria în anul căsătoriei, 1893

Regina Maria în uniforma  

În timpul Primului Război Mondial, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Charles de Saint–Aulaire, a făcut o afirmaţie care avea să rămână în memoria contemporanilor şi să se transmită posterităţii: “Există un singur bărbat la Palat şi acela este regina”. A fost o modalitate de a-şi arăta respectul deosebit faţă de Regina Maria a României. A fost extrem de iubită de popor, mereu implicată în treburile ţării, iar biografii au concluzionat ulterior că majoritatea deciziilor politice luate de soţul ei, Regele Ferdinand I al României, erau influenţate de către Regina Maria. A fost infirmieră pe front în timpul marii conflagraţii mondiale, iar curajul arătat în faţa obuzelor i-a impresionat pe contemporani. Se spune că România s-a reîntregit în 1918 doar datorită influenţei Reginei Maria în cercurile diplomatice de la Paris, acolo unde s-a reîmpărţit lumea la sfârşitul conflictului. Originile ei nobiliare au făcut din Casa Regală a României, pe vremea Mariei, una dintre cele mai influente din Europa. Născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha, a fost mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Familiile au decis căsătoria cu prinţul moştenitor al tronului României, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, iar pe 29 decembrie 1892 avea să înceapă o căsătorie de 30 de ani care n-a fost fericită nicio clipă. Tânăra aristocrată engleză, alintată de apropiaţi Missy, a ajuns în România la vârsta de 17 ani şi l-a găsit pe timidul şi bolnăviciosul Ferdinand, cu zece ani mai în vârstă, incapabil s-o înţeleagă şi s-o iubească. Principalul motiv a fost că Ferdinand a iubit-o până la moarte pe poeta Elena Văcărescu, exilată la Paris pentru a nu sta în calea traseului către tron al prinţului. Mult prea înflăcărată pentru ce găsise în România, Missy s-a reinventat. Era una dintre cele mai frumoase femei din Europa, de o frumuseţe răpitoare, cu o inimă uriaşă. Dacă, iniţial, Regele Carol I şi Regina Elisabeta au încercat s-o ţină departe de high-life-ul bucureştean, acest lucru s-a dovedit, în cele din urmă, imposibil. La 15 octombrie 1893, se năştea primul ei fiu, Carol Caraiman, viitorul rege al Romaniei, sub titulatura Carol al II-lea. Au urmat Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana şi Mircea. Din cei şase copii, se ştie sigur că ultimii doi au fost concepuţi împreună cu prinţul Barbu Ştirbey, despre care se spune că a fost marea iubire a reginei. Dar până la Ştirbei, Regina a avut un şir de iubiri extraconjugale. Prima a fost vărul ei primar, marele duce Boris Vladimirovici, pe care l-a cunoscut la Moscova la începutul secolului al XX-lea şi împreună cu care se spune că a avut o relaţie de cinci ani. Maria i-a spus, de altfel, regelui Carol I că îl iubeşte pe Boris şi că doreşte un divorţ de Ferdinand fiindcă era însărcinată, iar copilul era al aristocratului rus. Principesa Maria a născut la Londra. „E un noroc că Missy a născut o fată. Un fiu născut în asemenea împrejurări ar fi fost o mare povară”, îi scria la vremea respectivă Carol fratelului său Leopold, tatăl lui Ferdinand. Cel de-al treilea copil se naşte la Gotha, în casa mamei Mariei, va primi numele de Mărioara şi va fi alintată Mignon. Ferdinand acceptă fetiţa ca pe un copil al său, scrie Eugeniu Buchman, în „Jurnal”. Cu toate acestea, s-a speculat în epocă că tatăl micuţei Mărioara a fost de fapt ofiţerul Zizi Cantacuzino. La inceputul anului 1897, tânărul ofiţer din regimentul de roşiori Gheorghe (Zizi) Cantacuzino – un bărbat  “nu prea înalt, subţire, brunet, amuzant şi elegant”, în vârstă de 27 de ani - incepe sa aibă întâlniri din ce in ce mai dese cu Principesa Maria. Povestea continuă şi în primăvara anului 1898 când tânărul Zizi Cantacuzino este adus la palat ca profesor de gimnastică pentru prinţul Carol. Idila continua ulterior în Germania, unde Maria pleacă la tratament, apoi la Constanţa, la bordul unui vas ancorat in larg (drept paravan era verisoara lui Zizi Cantacuzino, o adolescentă). „Apariţiile Mariei  la Constanţa, însoţită în permanenţă de Zizi şi de verişoara acestuia, provocau scandal. Se spunea că Principesa Moştenitoare bătea oraşul cu locotenentul român, însoţită doar de tînăra de treisprezece ani. Instruiţi de Rege să fie informat în legătură cu ceea ce făcea Principesa Moştenitoare, membrii din suita Mariei au relatat că erau împreună de dimineaţa pînă seara şi că el stătea ore întregi în cabina ei. Au mai spus că Principesa Moştenitoare ofensase oficialităţile locale şi pe membrii corpului consular,  luîndu-şi  oficial rămas - bun de la oraş cu tînărul locotenent lîngă ea. Regina Elisabeta şi Mm. Winter au acuzat-o pe Maria de a fi invitat o fată orfană de mamă să petreacă vara cu ea ca să-i servească drept paravan pentru idila ei cu Zizi.” (Hannah Pakula, "Ultima romantica – Viaţa Reginei Maria a României"). Pe 3 martie 1918, cu puţin timp înainte că cei din Casa Regală să se întoarcă la Bucureşti, regina Maria avea să facă cunoştinţă la Iaşi cu Joseph Boyle, colonel, aventurier, om de afaceri, care a făcut senzaţie în epocă reuşind să salveze câţiva zeci de prizonieri români din Rusia. Iată cum notează regina Maria apariţia lui Boyle la Coţofeneşti, în refugiul izolat de lîngă Bicaz, aproape de munţii Carpati : “Eram pe punctul de a mă aşeza la masă, cînd auzii un uruit de maşină, o voce gravă, bărbătească acompaniată de o călcătură apăsată pe scările de lemn. Era Boyle! Ce bucurie ! Am sperat in secret că el va veni, dar nu convenisem nimic". Vara anului 1918 a fost epoca de aur a iubirii dintre cei doi pe care au trăit-o în vecinătatea lacului Bicaz şi a Iaşiului. Pe 23 octombrie, Principesa Maria avea să facă altă menţiune în "Jurnal" referitoare la relaţia dintre Ferdinand şi Joseph Boyle: ”Sînt îngrijorată cînd îi las singuri. Boyle este atit de sigur pe el în tot ce intreprinde. Cînd crede că are dreptate în ceea ce face e gata să se bată pentru ideile sale zece ore în şir, până are cîştig de cauză. Aceasta insistenţă îl scoate din sărite pe Nando. Nu poate să suporte să fie constrîns către o decizie, chiar dacă ea ar coincide cu ce a decis înainte. Are oroare să acţioneze şi îi respinge pe cei care îl obligă să-şi facă datoria. Boyle pe de altă parte nu suportă convenţiile sociale…Confruntările lui cu Nando mă îngrozesc şi mă amuză în acelaşi timp şi mă tem să nu ajungă să se bată într-o bună zi, ceea ce ar fi foarte regretabil…Avem nevoie de un om ca Boyle, dar cred că se înşală în privinţa lui Nando…”. S-au mai văzut sporadic până în octombrie 1921, atunci când relaţia lor avea să se încheie definitiv, când Boyle îi scrie: ”Ţi-a fost imposibil să păstrezi lîngă tine vechiul prieten. Am plecat. Nu mă lăsa să devin o fantomă în viaţa ta. Nu-mi datorezi nimic. Ai fost generoasă şi îţi sunt recunoscător. Te iubesc. Gîndeşte-te la asta.” La 15 octombrie 1922, Maria şi Ferdinand au fost încoronaţi la Alba Iulia. După dispariţia canadianului Boyle, regina s-a reîntors către prinţul Barbu Ştirbey, pe care îl cunoscuse încă din 1909. Prinţesa Callimachi povesteşte în memoriile sale despre marea iubire care s-a născut între Regina Maria şi Prinţul Ştirbei, care a durat toată viaţa. „Îi scria scrisori pline de farmec, omagii adresate frumuseţii ei şi bucuria i se citea printre rândurile opace în fraze curtenitoare”. „Era tot timpul în preajma ei şi se comporta ca un membru al familiei. La Cotroceni sau la Peleş prinţul avea propria lui cameră. Devenind regină, Maria n-a mai ţinut secretă relaţia, aşa că intrările şi ieşirile ei dese, în camera lui Ştirbey se petreceau în faţa personalului palatului, fără cea mai mică reţinere şi fără protocolul la care trebuia să se supună de obicei prinţul. Până în 1922, se născuseră deja toţi cei şase copii, iar Ferdinand acceptase că ultimii doi nu sunt ai lui.  Întorcându-ne puţin în timp, în vara anului 1902, Maria şi Ferdinand au plecat la Londra pentru a asista la încoronarea lui Edward al Vll-lea. Prinicepesa Maria va rămâne în Anglia pe perioada verii şi l-a cunoscut pe tânărul Waldorf Astor, un tânăr de 20 de ani care avea atunci puţin peste 20 de ani, cu care a avut o idilă pătimaşă. Viitoarea Regină a României avea să mărturisească referindu-se la aceasta:  “Săptămînile acelea în frumosul Cliveden sînt printre amintirile cele mai frumoase din viaţa mea. Au fost fericire pură. Lipsită de lucrurile pentru care fusesem născută, am găsit la Cliveden o viaţă sănătoasă şi plină de libertate în nişte împrejurimi superbe, cu tovarăşi tineri, apropiaţi ca spirit ". După încoronarea Regelui Edward, Maria şi Ferdinand s-au reîntors în România, iar Missy l-a invitat pe noul său prieten, însoţit de sora acestuia Pauline, să petreacă luna octombrie la Sinaia. Relaţia dintre Missy si Waldorf a continuat până în anul 1906, an în care tânărul englez se căsătoreşte cu Nancy Shaw. Cei doi soţi – Waldorf si Nancy -  refuză invitaţia de a-şi petrece luna de miere in Romania. “Îl iubeam sincer şi natural, cu tot ce firea mea avea mai bun de dăruit…”, îi scria Principesa Maria Paulinei Waldorf. “El era suflarea, aerul şi spiritul vieţii mele şi el o ştia. Şi totuşi, în momentul în care s-a căsătorit, a renunţat total la mine, de fapt fără milă… Şi el ştia ce înseamnă să trăiesc dintr-o dată fără el”. Regina Maria a murit la Castelul Pelişor, pe 18 iulie 1938, la vârsta de 63 de ani. În ultima parte a vieţii, fiul ei Carol al II-lea, un aventurier notoriu, îi făcuse viaţa un calvar, reproşându-i idila cu prinţul Barbu Ştirbey, care a încercat să rămână alături de ea până la sfârşitul vieţii. Cei doi au fost despărţiţi, însă, cu forţa, de către Carol al II-lea.