4. /8 NOIEMBRIE 2021 - POEZIE
| Ion Brad | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2]  Pănade, Sâncel, Alba, România |
| Decedat | (89 de ani)[3] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Religie | Biserica Română Unită cu Roma |
| Ocupație | politician scriitor diplomat redactor-șef traducător |
| Deputat în Marea Adunare Națională | |
| În funcție – | |
| Circumscripția | Răcari |
| Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român | |
| În funcție – | |
| Ambasador al României în Grecia | |
| În funcție – | |
| Deputat în Marea Adunare Națională | |
| În funcție – | |
| Circumscripția | Vatra Dornei |
| Membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român | |
| În funcție – | |
| Deputat în Marea Adunare Națională | |
| În funcție – | |
| Circumscripția | București |
| Premii | Ordinul Muncii clasa a III-a[*] () Ordinul Tudor Vladimirescu clasa a V-a[*] () Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a[*] () Ordinul Steaua Republicii Socialiste România () |
| Partid politic | PCR (–decembrie 1989) |
| Alma mater | Universitatea Babeș-Bolyai[1] |
Modifică date / text  | |
Ion Brad (n. ,[2] Pănade, Sâncel, Alba, România – d. ,[3] București, România) a fost un diplomat, poet, eseist, romancier, memorialist, traducător și scriitor român, unul din exponenții realismului socialist (mai ales în poezie) în anii 1950 și 1960, dar devenit scriitor de orientare din ce în ce mai diferită ulterior.[4][5]
Note biografice[modificare | modificare sursă]
În anul 1948 a obținut bacalaureatul la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. Între 1948-1952 a urmat cursurile Facultății de Filologie din Cluj. După absolvirea facultății a rămas până în 1955 la Cluj, unde a reușit, ca secretar al Uniunii Scriitorilor, reabilitarea lui Ion Agârbiceanu. În 1955 s-a mutat la București, unde a devenit redactor șef al revistei pentru copii și preadolescenți, purtători ai cravatei de pionier, Cravata roșie. În 1958 a devenit redactor șef al revistei Luceafărul.[6]
Între 1973-1982 a fost ambasador al Republicii Socialiste România la Atena. În perioada 1965-1989 Ion Brad a fost deputat în Marea Adunare Națională.[7]
Ion Brad a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 1974[8] până la căderea regimului comunist în 1989.[9]
Între 1984-1990 a fost directorul Teatrului Nottara din București.
După anul 1990 se remarcă prin numărul mare de volume memorialistice publicate, în special despre perioada în care a fost ambasadorul României în Grecia (șase volume), dar și despre oamenii, situațiile și momentele pe care generația sa le-a parcurs în perioada comunistă.
Se stinge din viață în 6 februarie 2019, la București.
Opera - lucrări publicate [10][modificare | modificare sursă]
Poezie [11][modificare | modificare sursă]
- Cincisutistul - 1952
- Cu sufletul deschis - 1954
- Cântecele pământului natal - 1956
- Cu timpul meu - 1958 (Premiul „George Coșbuc” al Academiei Române în 1959)
- Eroii fabulelor - 1964
- Fântâni și stele - 1965
- Fiica Dunării și a mării - 1966
- Poeme - 1970
- Orga de mesteceni - 1970
- Cele patru anotimpuri - 1972
- Zăpezile de acasă - 1972
- Noaptea cu privighetori - 1973
- Templul dinafară - 1975
- Transilvane cetăți fără somn - 1977
- Războiul cunoașterii - 1979
- Ora întrebărilor - 1979
- Cartea zodiilor - 1982
- Oracole - 1987
- Rădăcinile cerului - 1989
- Icoana nevăzută - 1996
- Al doilea suflet - 2000
Romane [12][modificare | modificare sursă]
- Descoperirea familiei - 1964
care a fost reluat ulterior ca o trilogie (devenită în final tetralogie) în
- Romanul de familie - tetralogie - 1986
- Zăpadia
- Soare cu dinți
- În umbra castelului
- Thalassa
alte romane sunt:
- Ultimul drum - 1975
- Raiul răspopiților - 1978
- Muntele catârilor - 1980 [13]
- Întâlnire periculoasă - 1985
- Proces în recurs - 1988
- Muntele - 1996
Eseuri[modificare | modificare sursă]
- Monologuri paralele - Ion Brad și Monica Anton, Editura Curtea Veche, București, 1999
Memorialistică[modificare | modificare sursă]
- Emil Isac, un tribun al ideilor noi (1972)
- Ambasador la Atena: secvențele începutului, Editura Viitorul Românesc, 2001[14]
- Aicea, printre ardeleni - Casa Carții de Știință, Cluj-Napoca, 2007
- Dincoace de munți
Piese de teatru[modificare | modificare sursă]
- Audiență la consul - 1984
- Nu pot să dorm - 1984 — îl evocă pe Timotei Cipariu ca apărător al identității naționale a românilor din Transilvania în confruntarea lor permanentă cu Imperiul Habsburgic
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- Létay Lajos — Versuri, 1954
- Xantopoulos-Palamas, Christos — Călătorie pe Dunăre, 1974 (traducere de Ion Brad și Dumitru Nicolae)
- Nicolai Zidorov — Poezii, 1975 (traduceri de Ion Brad, Alexandru Andrițoiu și Ion Horea)
- Nikos Kranidiotis — Poezii, 1975 (traduceri de Ion Brad și Dumitru Nicolae)
- Evanghelos Averoff-Tossizza — Porumbeii, 1976 (traduceri de Ion Brad și Dumitru Nicolae)
- Ioana Tsatsos — Poezii, 1976 (traduceri de Ion Brad, Lia Brad-Chisacof și alți cunoscători ai limbii elene)
- Tsatsos, Constantin — Aforisme și cugetări, București, Editura Univers, 1977 (traduceri de Ion Brad și Dumitru Nicolae)
- Dimos Rendis Ravanis — Reîntâlnire, 1978 (traduceri de Ion Brad, Lia Brad-Chisacof și alți cunoscători ai limbii elene)
- Elytis, Odysseas — Variațiuni pe-o rază, București, Editura Univers, 1980
- Kranidiotis, Nikos — Urmașii lui Prometeu, București, Editura Demirug, 1994 (traduceri de Ion Brad și D. Nicolae)
Distincții[modificare | modificare sursă]
- 1959 - Premiul Academiei Române pentru volumul de versuri "Cu timpul meu"
- 1972 - Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Cele patru anotimpuri"
- 1999 - Premiul de poezie "Transilvania" al Festivalului Internațional "Lucian Blaga"
Onoruri[modificare | modificare sursă]
Ion Brad este cetățean de onoare al municipiilor Cluj-Napoca și Blaj.[15]
POEZII:
Toti am ajuns transparenti.
Ziua e-o simpla radiografie
Cu umbre fierbinti.
Numai coloanele negre ale chiparosilor
Vesnic prezenti
Mai masoara distanta pustie
Dintre noi si parinti.
In lumina cautam cuvintele lor.
Ochii lor, mainile lor,
Ca pescarii stele de mare,
Vietati fantomatice, de duhuri altoi.
Adancul de sus, amagitor,
Are gust de iod si de sare,
De sarutul cu care suntem datori
Parintilor ce-au evadat din noi
in marile-acestea solare.
Troite.
Rascruci
Te-ntampina cand vii si cand te duci
in satul din copilarie
Ce-ntoarce capul de batran mirat
Ca nu te-a mai vazut, nu te mai stie.
Pe cine cauti?
Unde ai umblat?
Cu el odata plang in urma ta
Hristosii rastigniti, de tinichea,
Cu lacrimi de rugina rosii
Ce cad pe flori uscate, pe vechile piroane.
A treia oara n-au cantat cocosii,
De ce te-ai lepadat si tu,
Ioane?
Cine ma striga?
Cine reinvie?
E numai satul din copilarie
Faust:
Tinere domn, prieten si dusman,
Prea bine stiu, ma ispitesti de-o viata
Sa batem palma întru nemurire.
Totusi te rog, mai prelungeste-un an,
Si daca poti pe dascal îl învata
Sa nu se mire ca un proaspat mire
De tot ce-n viata singur s-a mintit…
Mefisto:
Te pomenesti, Maestre, ca esti îndragostit!
Nu prea cunosc viata ta secreta
Ca sa-ti gasesc vreo noua Margareta…
Vrei sincer, adevaru-ntreg sa-ti spun?
Batrâne Faust, esti nebun!
Din limpezimea gândurilor reci,
în valurile tulburi vrei sa treci?
Faust:
Cinic te stiu si cinic ai ramas!
M-ai vaduvit de tot ce, tinereste,
Stârnea în mine îngerescul glas
De dragoste ce lumea o-nfloreste.
“Opreste clipa!” am strigat ades,
Când tu, cu duhuri rele împrejururi
Rastalmacirati orice înteles.
Doar tineretea poate fi de-a pururi
Al vietii noastre prim si ultim prag!…
Mefisto (doar pentru el):
E-ndragostit lulea acest mosneag!
Faust (asteptând):
Ai zis ceva? Nu vrei sa îmi raspunzi?
Mefisto (tot pentru sine):
Doarme cu capul între sâni rotunzi…
Faust:
Tacerea ta îmi spune iar ca dracul
Ascuns printre iubitii mei adepti
Ne poate da pe toti de-a berbeleacul
Crezându-i doar nebuni pe întelepti!
Mefisto (cu voce tare):
T;i-am auzit aceste gânduri sumbre.
Dar ia priveste-n jur, sa vezi, Maestre,
Ca-n loc de tineri, un convoi de umbre
Care-au deprins amorul prin palestre
Navala dau acum sa-ti faca placul!
Faust (pentru sine):
Stiam de mult ca-i mare mester dracul!
Mefisto:
Taci? Nu-mi raspunzi? Dovada clara
Ca te-ai îndragostit a suta oara!
Faut:
Daca zici tu, asa poate sa fie!
O dragoste ca focul care trece
De la o casa, scrum facând o mie…
Iar vinovatul, ca o stânca rece
Si rob al tau, supus pentru vecie…
Hai, sterge-o, ca privirea ta miroasa
A misticism si rânceda pucioasa!
Mefisto (diabolic):
Fa cum îti place! Poti sa te întorci
La toate preacuratele femei
Pierdute înc-odata printre porci
Si grohaind în febre ca si ei…
Faust:
Asa vezi lumea? Dragoste sublima
La tine doar cu mâzga face rima!
Hai, lasa-ma sa plec!
Mefisto:
Nebun barbat,
Nu eu pe tine, tu m-ai fost chemat!
Un an ziceai sa-ti dau? Poftim, o mie!
Du-i, daca poti, pe toti în vesnicie…
Goethe (apare, abia stapânindu-si mânia):
îmi încurcati prea rau filosofia!
Plecati si-mi mai cititi o data cartea!
E dragostea mai tare decât moartea!
I-am prea gustat dulceata si amarul!
Acum când toti deplâng octogenarul,
Cu ea în brate vreau sa trec hotarul…
Faust (revine):
Care hotar? Nu-i lantul nesfârsit
Al celor ce frumosul în lume l-au iubit?
Mefisto (îndraznet):
În dragoste, poetii ca vandalii-s!
O pot lua pe urma lui Novalis,
Pot fi luntrasii de pe Rin… Si, vai,
Cum pier privind spre stânci la Lorelei!
Goethe (suparat):
Plecati! v-am spus. Voi judecati poetii?
Dar cine oare sufera ca ei
Când se trezesc în roua diminetii
Desculti, damnati, dar murmurând idei
De fericire, de mister, de-o alta
Minune a iubirii, mai înalta!
Desi nu se cuvine, îi întrerup, le strig:
- Îndemnurile toate sunt foc aprins ori frig!
Cât soarele-si mai joaca amurgul în feresti,
Suflet batrân, ai grija sa nu întineresti!
| Vasile Ghica | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 8 noiembrie 1940 Priponești, județul Galați |
| Naționalitate | română |
| Ocupație | scriitor |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | aforisme |
| Operă de debut | Surâsuri migdalate(1989); |
| Modifică date / text | |
Vasile Ghica (n. 8 noiembrie 1940, Priponești, județul Galați) este un scriitor român. Este cunoscut și apreciat mai ales în calitate de scriitor de aforisme.
Biografie[1][modificare | modificare sursă]
A absolvit liceul "Gh.Roșca Codreanu” din Bârlad, apoi facultatea de Filologie din cadrul Universității "Al.Ioan Cuza” Iași în 1965.
După absolvirea facultății, a lucrat ca profesor la o școală din Matca, iar apoi a predat la alte școli din Tecuci. Între anii 1991-2000, a fost inspector de specialitate la Inspectoratul Școlar Județean Galați.
A inițiat, în 1989, Ziua Cercetașului care se serbează la Tecuci în fiecare an pe data de Sf.Constantin și Elena (21 mai), la care vin sute de cercetași din diferite zone ale țării.
Opera literară[2][modificare | modificare sursă]
Ca scriitor, a început să scrie versuri înainte de a intra la liceu.Ca student, a publicat în revisele "Contemporanul” și "Viața studențească”.A făcut parte din subredacția ieșeană a revistei studențești.
A debutat editorial în anul1989 cu volumul de aforisme "Surâsuri migdalate”(aforisme) la Editura Junimea”din Iași.
A publicat în numeroase reviste: "Ateneu”,Cronica "Porto-Franco”, "Dunărea de Jos” "Lumină Lină”(S.U.A.),Le Courier International de la Francophilie(Galați), "Literatură și artă”(Rep.Moldova,), "Antares”, , "Flacara” , "Vremea” , "Totuși iubirea”, "Flacara lui Adrian Păunescu”, "Viața Liberă”, "Radio-România Cultural”, "Cultural TV”, "Național TV”, "Radio Actualități” , "Radio Iași”.
Aforismele sale au o mare anvergură în toate mediile culturale. Unele dintre ele au fost date ca subiecte și la examenele de bacalaureat.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău și cetățean de onoare al localității natale (Priponești).
Aforisme[modificare | modificare sursă]
- Surâsuri migdalate”(1989);
- Cristale de fum(1991);
- S.O.S.Iubirea!(1995);
- Recviem pentru mileniul doi (ediție bilingvă:româno-franceză)(1997);
- Răscruce de milenii(1997) (ediție bilingvă română-engleză);
- Chef pe Titanic(2008)
- Perdafuri(2009);ediție bilingvă, română- turcă;
- două volume pe internet la adresele: www.citatepedia.ro și www.varox.ro
- În ghearele râsului(2011);
- Rezervație gri(2011)
Versuri[modificare | modificare sursă]
- Spălător de cadavre (2007);
Versurile din placheta "Spălător de cadavre” sunt interogații lirice generate de derapajele condiției umane actuale.
Proză umoristică[modificare | modificare sursă]
- La balamac,birjar! (2008)
În "La balamuc,birjar!”, scriitorul divaghează umoristic diverse citate ale unor personalități ilustre.
Mic dicționar enciclopedic[modificare | modificare sursă]
- Nasc și la Tecuci oameni
Aceasta este una dintre cele mai vaste lucrări ale scriitorului, și este o enciclopedie a personalităților care s-au născut în zona Tecuci.
Premii literare[modificare | modificare sursă]
- Premiile filialei Bacău 2009[1]
- Premiul de onoare "Naji Naaman" la Concursul Internațional de Literatură de la Beirut (Liban, 2013)[2]
- Premiul USR, Bacău, 2010[3]
- Diploma de excelență pentru volumul "Chef pe Titanic" acordat de Uniunea Scriitorilor din România (2010)
- Premiul I pentru volumul "Un posibil manual de dirigenție" la Concursul Național de Creativitate Didactică (1999)
- Premiul pentru proză ultrascurtă pentru volumul "În ghearele râsului" acordat de Uniunea Scriitorilor din România (2012)[4]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu