4. /11 NOIEMBRIE 2021 - POEZIE
MIRCEA DINESCU, poet român
 | |
 | |
| Mircea Dinescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (70 de ani) Slobozia, județul Ialomița |
| Naționalitate |  română |
| Cetățenie | România  |
| Ocupație | poet, scriitor, jurnalist |
| Limbi | limba română[1] |
| Note | |
| Premii | Premiul Herder Ordinul național „Steaua României” |
Modifică date / text  | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
Umanism - Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Mircea Dinescu (n. ,[2][3] Slobozia, Ialomița, România) este un poet, scriitor și publicist român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A absolvit Facultatea de Ziaristică a Academiei Ștefan Gheorghiu, București.[4] Debutează cu poezie în 1967, în revista Luceafărul, și editorial cu Invocație nimănui, (1971), volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut. Este redactor la Luceafărul (1976-1982) și România literară (1982-1989). Talentul literar remarcat de numeroși critici (Lucian Raicu, Alex Ștefănescu, Nicolae Manolescu etc.) este încununat cu numeroase premii literare (Premiul Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, Premiul Academiei Române pentru Literatură ș.a.).
În urma interviului acordat în februarie 1989 lui Gilles Schiller (pseudonimul lui Jean Stern) și publicat în cotidianul Libération în care ataca explicit regimul Ceaușescu, este supus arestului la domiciliu și i se ia dreptul de semnătură. A fost prezent în studiourile Televiziunii Române în timpul revoluției din 22 decembrie 1989. După revoluția din 22 decembrie 1989 este președintele Uniunii Scriitorilor (1990-1993) de unde a demisionat în urma unui scandal.[5]
Înființează revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1990), Plai cu boi (2001) și Aspirina săracului (2003), este membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și fondatorul portului dunărean cultural Cetate (Calafat), fiind proprietarul moșiei, conacului și morii care i-au aparținut boierului Barbu Drugă. În anul 2003, în numărul dedicat „eroilor”, revista Time Europe îl nominalizează pe Mircea Dinescu la categoria „Hate Busters”. Prezență activă, Mircea Dinescu are constante intervenții critice, televizate și publicistice.
Cărți[modificare | modificare sursă]
Volume publicate în limba română[modificare | modificare sursă]
- Invocație nimănui, Editura Cartea Românească, 1971
- Elegii de când eram mai tânăr, Editura Cartea Românească, 1973
- Proprietarul de poduri (stampe europene), Editura Cartea Românească, 1976, 1978
- La dispoziția dumneavoastră, Editura Cartea Românească, 1979
- Teroarea bunului simț, Editura Cartea Românească, 1980
- Democrația naturii, Editura Cartea Românească, 1981
- Exil pe o boabă de piper, Editura Cartea Românească, 1983
- Rimbaud negustorul, Editura Cartea Românească, 1985
- Moartea citește ziarul, Amsterdam, Editions Rodopi, 1989; Editura Cartea Românească, 1990
- Proprietarul de poduri, antologie (1968-1985), Editura Seara, 1990
- O beție cu Marx, Editura Seara, 1996
- Pamflete vesele și triste, Editura Seara, 1996
- Nelu Santinelu, căprar La Cotroceni, Editura Seara, 1998
- Fluierături în biserică, antologie, Editura Seara, 1998
- Corijent la cele sfinte, Fundația pentru poezie Mircea Dinescu, 2003
- De gustibus... - o expoziție de gusturi și culori - cu un Decalog culinar de Mircea Dinescu; album de arta editat de Muzeul de Artă în regie proprie cu ocazia expoziției din 2009
- Femeile din secolul trecut. Poezii noi (2004-2010), cu desene din seria Erotica Magna de Dan Erceanu; Editura: Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu, 2010[6]
- Iubirea mea să scoată țări din criză, Editura: Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu, 2011.
- Scaunul cu trei picioare, 2019[7]
Volume publicate în limbi străine[modificare | modificare sursă]
- À votre disposition; trad. et adapté en français par Marc Rombaut et Constantin Crisan ; avec une préface de Romul Munteanu; Editura Univers, 1982
- A jóság rémuralma (București, 1982)
- Exile On A Peppercorn (Forest Books, London-Boston, 1985)
- Exil im Pfefferkorn (trad. Werner Söllner, Suhrkamp Verlag, 1989)
- Mircea Dinescu – Poèmes (Albin Michel Éd, Paris, 1989, avec une introduction d'Eugène Ionesco)
- Mirage posthume : poèmes; tradus din limba română de Alain Paruit ; avant propos d' Eugène Ionesco ; postface d' Alexandru Papilian et Lucian Raicu; Paris: Albin Michel, 1989
- Trente deux poésies; pref. de Lucian Raicu ; trad. par Miron Kiropol; [Paris]: La Bartavelle, 1989
- Titanic-Valcer (Budapesta, 1989)
- Ein Maulkorb fürs Gras (trad. Werner Söllner, Ammann Verlag, Zürich, 1990)
- De Dood leest de krant (Amsterdam, 1990)
- A halál újságot olvas (Pécs, 1991)
- Democrația naturii (traducere și prefață Ognean Stamboliev, Sofia, editura Hristo Botev, 1995)
- Szentségekből bukásra (Miercurea Ciuc, 2005) ISBN 978-973-665-077-2
- Szegek, ebek és szúró darazsak (Miercurea Ciuc, 2007) ISBN 978-973-665-176-2
- Bőröndnyi ország (Miercurea Ciuc, 2009) ISBN 978-973-665-256-1
Prezență în antologii[modificare | modificare sursă]
- Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9
- Opera poetică (2 volume), Editura Cartier, 2005
- Cele mai frumoase 101 poezii, Editura Humanitas, 2006
- Testament - Anthology of Modern Romanian Verse - Bilingual Edition English/Romanian / Testament - Antologie de Poezie Română Modernă - Ediție Bilingvă Engleză/Română (Daniel Ionita, Editura Minerva, 2012 - ISBN 978-973-21-0847-5)
- Pieta - Eine Auswahl rumänischer Lyrik, Dionysos, Boppard, 2018, în traducerea și selectarea lui Christian W. Schenk, ISBN 9781977075666
Premii literare și distincții[modificare | modificare sursă]
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (1971)
- De trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie
- Premiul Academiei Române pentru literatură
- Premiul Internațional de Poezie, Rotterdam (1989)
- Premiul Internațional CET (Central European Time, Budapesta, 1998)
- Premiul Herder pentru literatură (1999)
- Premiul național de poezie „Mihai Eminescu” (Botoșani, 2008)
- 1991 – Membru de onoare al Universității din Augsburg.
Decorații[modificare | modificare sursă]
- Ordinul național „Steaua României” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[8]
POEZII:
Fuga in doi
Este-n noi o spaima care ne doboara
Bate vant din lucruri,poate dinadins,
Sufletu-i o luntre spre odinioara.
Carnea dulce vasla.Ochiul necuprins
Rupti din soare-s manjii,ii asteapta hatul,
Gloria carutii - glorie pe roti.
Ochelari de piele marginind ospatul
Fara ca privirea sa-nfloreasca-n parti.
Noi vom umple caii gata de plecare
Adunati in plasa ierburilor vechi,
Steaua cea aleasa poate fi oricare -
In singuratate alergam perechi.
Sunt tanar, Doamna
Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange,
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange.
Sunt tanar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as manca, satul
nu m-as incape in pielea mea de tigru.
Sunt tanar, Doamna, tanar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele in os
si sa dezmint zapada pierdut in pirueta.
Sunt tanar, Doamna, inca aripile ma tin
chiar de ating pamantul pe-aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgand prin dansa bunicile si unchii.
Sunt tanar, Doamna, tanar, de-aceea nu te cred,
oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
desi arcasii cetii spre mine isi reped
sagetile vestirii, sunt tanar. Buna seara!
Sentiment masurat cu o rigla
Vulpe hazlie pipa mladioasa
de ce maninci din propria ta casa
de ce ca un tipar scapat din virse
porti pe sub piele triburi agatirse.
Seara prin dreptul fabricii de sticla
mi te dadeai batoasa ca o rigla
ca da ca nu ca da ca nu si iata
limba de clopot cade inmuiata.
Îmi pasă...
Îmi pasă de lume,
Îmi pasă de voi
De cei ce-au avut nume
Și-acum sunt eroi!
Îmi pasă de Soare,
Îmi pasă de Lună
De cel ce nu moare
Și-are viața mai bună.
Îmi pasă de mine,
Îmi pasă de noi
Și-mi pasă de tine
Într-o miercuri sau joi.
Îmi pasă de cei
Ce sunt singuri și triști
Și scriu pe nisipuri
Că nu sunt egoiști.
Îmi pasă de viață,
Îmi pasă de moarte,
Să fim tot în față,
Să fim ca la ”carte”.
Îmi pasă de floarea care dispare,
Îmi pasă de câinele care moare,
Îmi pasă de tot și-mi pasă de toate,
Vreau viețile noastre repetate.
Îmi pasă de tot ce visez și trăiesc,
Îmi pasă de toți ce-i iubesc și doresc,
Îmi pasă de viață, îmi pasă de moarte,
Să-aveți viața ca la carte!
Sanda Elena Dicu
8 noiembrie 2015
N. Gr. Mihăescu-Nigrim, epigramist
Biografie
MIHAESCU NIGRIM Nicolae (numele la nastere: Nicolae Gr. Mihaescu), se naste la 21 mart. 1871, comuna Gura Sarati, judetul Buzau - moare in 11 nov. 1951, Bucuresti.
Poet, prozator si eseist. Fiul unui mic arendas, Grigore Mihaescu. Studii liceale si universitare la Bucuresti.
Doctor in litere si filosofie al Univ. din Bruxelles; diplomat in stiinte sociale si politice. Profesor de liceu la Ploiesti, apoi inspector scolar.
A scos revista Intim si Carmen Sylva.
Colaboreaza la: Universul literar, Vieata noua. Arta, Adevarul literar. Convorbiri literare, Floare-albastra s.a. Debut in literatura cu volum de poezii Astrale (1901).
A scris in diverse domenii, risipindu-se in publicistica si eseistica (Doctrina vietii unui— nebun, 1903; Ce zice englezul despre romani, 1908; Sarlatanii stiintei, 1911; Humorul englezesc, 1912 s.a.), in memoriale de calatorie (.Londra, 1906; Constantinopol, 1906), nuvelistica (Cavalul fermecat, 1912; Din grozaviile Parisului, 1912), roman (in apele oglinzilor, 1940) si incercari dramaturgice (L'Aveu, 1916; Bogdan, 1938). Spiritual, iscoditor, mereu in cautarea unor noi forme de afirmare, Nicolae Nigrim Mihaescu e, in fond, un diletant in acceptiunea originara a termenului. S-a remarcat si ca epigramist de reala virtuozitate.
Nuvelistica lui Nicolae Nigrim Mihaescu (adunata in volumele Cavalul fermecat si Din grozaviile Parisului, ambele din 1912) abordeaza subiecte senzationale, cu inventarul lor obisnuit de situatii epice - crima, nebunie, deghizare, dezvaluirea paternitatii - si personaje pitoresti, majoritatea din medii interlope: apasi, prostituate, vaduve misterioase. Dincolo de caracterul lor conventional, textele se retin totusi printr-o constructie epica ingenioasa. Fara relief sint insemnarile sale de calatorie (la Londra, Constantinopol, Bruxelles) sau numeroasele povestiri pentru copii.
Format in climatul moralizator al literaturii de la 1900 (cu numeroase reflexe samanatoriste), se lanseaza si in proza de larga respiratie, dar cu un evident deficit de vocatie epica sau analitica. In apele oglinzilor (1940), „roman din viata studentilor romani de la Paris", uzeaza de o tipologie rudimentara, schematizata, de antiteze ingrosate: „usuraticul George Ramura" e un cinic fiu de bani gata. Parisul e loc de desfriu si de pierzanie - „prapastie infernala!" - doar batrina doica de acasa cunoaste „calea sanatoasa a vietii". Totul este artificial, fals, excesiv - de la exclamatia si gesticulatia romantica a personajelor pina la transformarile lor bruste (istoria fiind a unei seduceri - in urma careia seducatorul, cuprins de remuscari, se injunghie). Nu lipseste comentariul moralizator, de un retorism desuet, al vocii auctoriale. in memorialele de calatorie naratorul e rationalist-moralist, critic, pierzindu-se insa adesea in divagatii plate, voit „poetizante", despre viata, moarte, timp, calatorie. Studiile, articolele de presa, conferintele apartin doar in mica masura literaturii, desi este evident ca, in unele, autorul a avut intentia de a oferi probe de virtuozitate: stilului adecvat, publicistic, din majoritatea brosurilor (Ce zice englezul despre romani, 1908; Sarlatanii stiintei, 1911; Ideal si anarchie, 1912) i se substituie, de pilda, in Betia mortii (1912) unul retoric, patetic, emfatic, exclamativ si metaforic.
Mai interesanta este Doctrina vietii unui.., nebun (1903), scriere fragmentara, ansamblu de cugetari - speculatii teoretice asupra raportului dintre afirmatie si negatie, variatii pe tema negativista - aducind un plus de degajare si chiar un usor teribilism spiritual. Teatrul lui Nicolae Nigrim Mihaescu e nesemnificativ; piesele - L'Aveau, Bogdan - sint melodrame superficiale, din care nu lipsesc sinuciderile sau crima. Volumul de versuri Astrale (1901) e plin de clisee, alegorii banale, romante. Iluziile sint frunze vestejite, poetul deznadajduit e un vultur ranit s.a.m.d. Este, de altfel, singurul volum de poezii al lui Nicolae Nigrim Mihaescu, care s-a afirmat insa. mai tirziu, ca epigramist.
Poet, prozator si eseist. Fiul unui mic arendas, Grigore Mihaescu. Studii liceale si universitare la Bucuresti.
Doctor in litere si filosofie al Univ. din Bruxelles; diplomat in stiinte sociale si politice. Profesor de liceu la Ploiesti, apoi inspector scolar.
A scos revista Intim si Carmen Sylva.
Colaboreaza la: Universul literar, Vieata noua. Arta, Adevarul literar. Convorbiri literare, Floare-albastra s.a. Debut in literatura cu volum de poezii Astrale (1901).
A scris in diverse domenii, risipindu-se in publicistica si eseistica (Doctrina vietii unui— nebun, 1903; Ce zice englezul despre romani, 1908; Sarlatanii stiintei, 1911; Humorul englezesc, 1912 s.a.), in memoriale de calatorie (.Londra, 1906; Constantinopol, 1906), nuvelistica (Cavalul fermecat, 1912; Din grozaviile Parisului, 1912), roman (in apele oglinzilor, 1940) si incercari dramaturgice (L'Aveu, 1916; Bogdan, 1938). Spiritual, iscoditor, mereu in cautarea unor noi forme de afirmare, Nicolae Nigrim Mihaescu e, in fond, un diletant in acceptiunea originara a termenului. S-a remarcat si ca epigramist de reala virtuozitate.
Nuvelistica lui Nicolae Nigrim Mihaescu (adunata in volumele Cavalul fermecat si Din grozaviile Parisului, ambele din 1912) abordeaza subiecte senzationale, cu inventarul lor obisnuit de situatii epice - crima, nebunie, deghizare, dezvaluirea paternitatii - si personaje pitoresti, majoritatea din medii interlope: apasi, prostituate, vaduve misterioase. Dincolo de caracterul lor conventional, textele se retin totusi printr-o constructie epica ingenioasa. Fara relief sint insemnarile sale de calatorie (la Londra, Constantinopol, Bruxelles) sau numeroasele povestiri pentru copii.
Format in climatul moralizator al literaturii de la 1900 (cu numeroase reflexe samanatoriste), se lanseaza si in proza de larga respiratie, dar cu un evident deficit de vocatie epica sau analitica. In apele oglinzilor (1940), „roman din viata studentilor romani de la Paris", uzeaza de o tipologie rudimentara, schematizata, de antiteze ingrosate: „usuraticul George Ramura" e un cinic fiu de bani gata. Parisul e loc de desfriu si de pierzanie - „prapastie infernala!" - doar batrina doica de acasa cunoaste „calea sanatoasa a vietii". Totul este artificial, fals, excesiv - de la exclamatia si gesticulatia romantica a personajelor pina la transformarile lor bruste (istoria fiind a unei seduceri - in urma careia seducatorul, cuprins de remuscari, se injunghie). Nu lipseste comentariul moralizator, de un retorism desuet, al vocii auctoriale. in memorialele de calatorie naratorul e rationalist-moralist, critic, pierzindu-se insa adesea in divagatii plate, voit „poetizante", despre viata, moarte, timp, calatorie. Studiile, articolele de presa, conferintele apartin doar in mica masura literaturii, desi este evident ca, in unele, autorul a avut intentia de a oferi probe de virtuozitate: stilului adecvat, publicistic, din majoritatea brosurilor (Ce zice englezul despre romani, 1908; Sarlatanii stiintei, 1911; Ideal si anarchie, 1912) i se substituie, de pilda, in Betia mortii (1912) unul retoric, patetic, emfatic, exclamativ si metaforic.
Mai interesanta este Doctrina vietii unui.., nebun (1903), scriere fragmentara, ansamblu de cugetari - speculatii teoretice asupra raportului dintre afirmatie si negatie, variatii pe tema negativista - aducind un plus de degajare si chiar un usor teribilism spiritual. Teatrul lui Nicolae Nigrim Mihaescu e nesemnificativ; piesele - L'Aveau, Bogdan - sint melodrame superficiale, din care nu lipsesc sinuciderile sau crima. Volumul de versuri Astrale (1901) e plin de clisee, alegorii banale, romante. Iluziile sint frunze vestejite, poetul deznadajduit e un vultur ranit s.a.m.d. Este, de altfel, singurul volum de poezii al lui Nicolae Nigrim Mihaescu, care s-a afirmat insa. mai tirziu, ca epigramist.
OPERA: Despre reforma calendarului. Bucuresti, 1900; Filosof ia socialismului, I, Cimpulung, 1900; Astrale, poezii. Bucuresti, 1901; La Roumanie a l'Exposition universelle de 1900, Paris, 1901; Doctrina vietii unui nebun, eseuri. Bucuresti, 1903; Wit and Humour, Bucuresti, 1904; Londra, memorial de calatorie, Bucuresti, 1906; Constantinopol, memorial de calatorie. Bucuresti; 190. Ce zice englezul despre romani, eseuri. Bucuresti, 1908; Sarlatanii stiintei, eseuri. Bucuresti, 1911; Betia mortii. Bucuresti. 1912; Cavalul fermecat, nuvele, Bucuresti, 1912; Din grozaviile Parisului, nuvele, Bucuresti, 1912; Humorul englezesc, eseuri. Bucuresti, 1912; Ideal si anarchie. Bucuresti, 1912; Teoria suprematiei. Bucuresti, 1912; L'Aveau, piece en trois actes, Bucuresti, 1916; Razboiul, Bucuresti, 1916; Zmeul, Bucuresti, 1925; Cartea cu minuni (in colab. cu D.V. Toni), Bucuresti, 1935; Bogdan, piesa intr-un act (in colab. cu Petre N. Mihailescu), Giurgiu, 1938; In apele oglinzilor, roman. Bucuresti, 1940; Inelus, povesti pentru copii. Buzau, f.a. Traduceri: E. Richter, Unde duce socialismul. Jurnalul unui lucrator, Bucuresti, 1895; R.H. Sherand, Viata lui Oscar Wilde, Bucuresti, f.a.; S. Theyre Smith, Care-i din amindoua, comedie intr-un act. Bucuresti, f.a.; K.P. Miiller, Sistemul meu. Bucuresti, f.a. |
REFERINTE CRITICE: L. Predescu, Scriitorii romani, 1938; M. Straje, Dictionar de pseudonime, 1973; N. Crevedia, Epigramisti romani de ieri si de azi, 1975. |
Lunii
Roşie de iese luna,
Când din somnu-i lung se scoală,
E că-n lume-i e ruşine
Să s-arate toată goală.
Când din somnu-i lung se scoală,
E că-n lume-i e ruşine
Să s-arate toată goală.
Chelia lui Cincinat
Agronomia ne învaţă
Că planta de la suprafaţă
Nu are cum să crească-n gol,
Când n-are hrană la subsol.
Că planta de la suprafaţă
Nu are cum să crească-n gol,
Când n-are hrană la subsol.
Pe mormântul meu
Aici zace Mihăiescu.
L-a pus naiba şi-a mâncat
Pe poietul Pavelescu
Şi-a murit intoxicat!
L-a pus naiba şi-a mâncat
Pe poietul Pavelescu
Şi-a murit intoxicat!
Maestrului Radu D. Rosetti, autorul prozei din "Sala paşilor pierduţi"
- Ei, unde vă e avocatul?
Întreabă Curtea pe doi muţi.
- S-a rătăcit, spune aprodul,
În sala paşilor pierduţi.
Întreabă Curtea pe doi muţi.
- S-a rătăcit, spune aprodul,
În sala paşilor pierduţi.
Lui Ion I. Pavelescu
Aici zace Ionel,
Frate bun cu Cincinat,
A murit nemângâiat...
Că n-a fost poet nici el!
Frate bun cu Cincinat,
A murit nemângâiat...
Că n-a fost poet nici el!
Cărţile
Nu cereţi nopţilor lumină,
Nici morţii viaţă de apoi;
Nici cărţi, căci nu ştiu cum se face
Că nu se mai dau înapoi!
Nici morţii viaţă de apoi;
Nici cărţi, căci nu ştiu cum se face
Că nu se mai dau înapoi!
Magistratul Cincinat Pavelescu a fost permutat de la Constanţa la Sinaia
Trist Ovidiu, ce-i cu tine?
Tu la chip înseninat?
Ce arăţi aşa de bine?!
-Am scăpat de Cincinat!
Tu la chip înseninat?
Ce arăţi aşa de bine?!
-Am scăpat de Cincinat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu