6. /7 NOIEMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
MARIA LĂTĂREȚU
| Maria Lătărețu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Maria Borcan |
| Născută | 7 noiembrie 1911 com. Bălcești, jud. Gorj, RomâniaBălcești, Bengești-Ciocadia, Gorj, România  |
| Decedată | 27 septembrie 1972 com. Românești, jud. Botoșani, România Românești, Botoșani, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | cântăreață și autoare populară |
| Activitate | |
| Alte nume | Marița Lătărețu |
| Gen muzical | muzică tradițională, muzică populară |
| Instrument(e) | chitară |
| Ani de activitate | 1928-1972 |
| Case de discuri | Columbia Records, Electrecord, Supraphon |
| Premii | Ordinul Meritul Cultural |
Modifică date / text  | |
Maria Lătărețu (n. 7 noiembrie 1911, Bălcești, Gorj — d. 27 septembrie 1972, Românești, județul Botoșani) a fost o cântăreață română, de muzică țărănească din Gorj și populară. A fost una dintre cele mai îndrăgite interprete din domeniu, fiind supranumită deseori Privighetoarea Gorjului.[1][2][3] Jazzmanul Johnny Răducanu o considera Ella Fitzgerald a României.[4] În cariera sa a susținut un număr mare de concerte, a realizat numeroase înregistrări discografice și a participat la un număr mare de emisiuni de radio și TV.
Viața și cariera artistică[modificare | modificare sursă]
Încă din copilărie, Maria Lătărețu a cântat la hore, nunți, petreceri boierești etc. La 13 ani fratele artistei, Ioniță Borcan, îi cumpără o chitară și o învață să se acompanieze.
În 1928 ea se căsătorește cu vioristul Mihai (zis Tică) Lătărețu din comuna Lelești și cântă împreună în mai toate satele din Gorj.
Ajunge pentru prima oară în București în 1933 unde cântă pentru o scurtă perioadă de timp la localul „La fânăreasă”, întorcându-se apoi în Gorj.
În 1937 este descoperită în Gorj de o echipă de folcloriști alcătuită din Constantin Brăiloiu, Harry Brauner, Tiberiu Alexandru și Mihai Pop. Încântați de vocea, stilul și de repertoriul său tradițional, au invitat-o la București pentru a o înregistra.
Primele înregistrări ale Mariei Lătărețu au fost efectuate, pe cilindri de fonograf, la data de 19 iulie 1937. Apoi, pe 13 septembrie 1937, înregistrează la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea artistică a Arhivei de Folclor a Societății Compozitorilor Români (Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” de azi). Cântă prima oară la Radio București pe 29 august 1937.[5]
Cântă la localul lui Marcu Căciularu (din strada Vespasian, zona Gării de Nord) în 1937, la „Luna Bucureștiului” în 1938 și în perioada 1939-1949 la „Dorul Ancuței”, restaurant de lux din strada Alexandru Lahovari, frecventat de diferiți artiști – scriitori, compozitori, actori. La acesta din urmă a fost angajată la recomandarea lui Constantin Brăiloiu.
Cântă cu taraful soțului ei până în 1949, când devine prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor. De aici se pensionează în 1966.
Întreprinde numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate: Polonia, Cehoslovacia, U.R.S.S., Egipt, Siria, Elveția, Turcia, Ungaria, Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Iordania.
De-a lungul carierei sale a cântat cu mari șefi de orchestră și dirijori:Gelu Barabancea, Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Radu Voinescu, George Vancu, Ion Luca-Bănățeanu, Florea Cioacă, Constantin Mirea, Nicu Novac.
Distincții[modificare | modificare sursă]
- medalia A cincea Aniversare a Republicii Populare Române, acordată pentru meritele deosebite în promovarea melosului popular (1952)
- Ordinul „Muncii”, clasa a III-a (1954)
- titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[6]
- Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a (1968)[7]
Aprecieri[modificare | modificare sursă]
„Eram cu dascălul meu, Constantin Brăiloiu.
Plaiuri gorjenești.
Un conac de odinioară.
Maria Lătărețu.
Neașteptată și minunată clipă cu soarele în suflet.
Frumoasă peste măsură. Tulburătoare privire. plină de gingășie, scăldată în bunătate și omenie.
Acompaniindu-se cu chitara, îngânată de cinci muzicanți populari, Maria se întrece cu păsările cerului, răspunde privighetorilor, șopotului izvorului, foșnetului frunzelor. Clopoțel de cristal, glasul limpede și pătrunzător te poartă dincolo de vremuri, peste lacrima și bucuria omenirii”—Harry Brauner, etnomuzicolog[8]
„Maria Lătărețu este una dintre cele mai autentice reprezentante ale cântecului lăutăresc oltenesc. Folcloriștilor le este cunoscută de multă vreme. Cântecele ei, chiar din discurile pe care le-a făcut Constantin Brăiloiu, au trecut hotarele țării ajungând și în străinătate. Îmi amintesc că odată, vorbind cu un folclorist suedez, mi-a spus că la Radio Stockholm se dă din când în când «Doina oltenească» a Mariei Lătărețu, piesa fiind considerată unul din cele mai frumoase cântece din lume.
Calitatea ei deosebită este că păstrează stilul autentic gorjenesc pe care îl interpretează cu multă delicatețe, cu multă suavitate. Pe lângă faptul că este o bună interpretă, ea își compune singură textele, adică creează la cântecele învățate în tinerețe variante despre care putem spune că sunt ale Mariei Lătărețu.”
La Moscova, a cântat vreme de un an cu contract, la restaurantul de artă culinară românească „Dunărea”. A dat spectacole îndelung aplaudate la „Balșoi Teatr”, ocazie cu care l-a cunoscut pe Aram Haciaturian, marele compozitor al baletului „Spartacus”. Acesta i-a spus într-o seară artistei că afișul de la Dunărea trebuie modificat:
„Pe el nu trebuie scris «În această seară cântă Maria Lătărețu» ci «În această seară cântă Crăiasa cântecului românesc».”—Aram Haciaturian, compozitor[9]
„Oricine și-ar lua osteneala să o compare cu vestitele cântărețe de altădată ale Gorjului, în frunte cu Ioana Zlătaru din Runcu și Ioana Piper din Arcani, al căror glas ni-l păstrează memoria discului, va pricepe că Maria Lătărețu a fost – mai mult decât o cântăreață de talent – creatoarea unui nou stil de cântare, care – prin ea – a făcut școală.”—Tiberiu Alexandru, etnomuzicolog[10]
„Plăcută la vedere , cu gropițe ascunse în colțul buzelor, cu dinți de mărgăritar și cu ochii de licurici, Marița e o autentică țărăncuță din Gorj, care știe să zică minunat o sumedenie de cântări de un farmec deosebit. Marița n-are voce mare. Însă, tradiția sau poate un instinct miraculos, o ajută să înlocuiască această lipsă prin simplicitatea cu care intonează fraza muzicală și prin calitatea de dicțiuni. Această din urmă însușire e de altfel de o mare însemnătate, deoarece textul pe care îl zice Marița te încântă, pe cât te dezmiardă cântecul. Rămâi uimit de fantezia și în același timp de echilibrul și delicatețea de simțire ce se revarsă din versurile cântate și care pot figura cu cinste într-o crestomație populară.”—Mihail Jora, compozitor și dirijor[11]
„De data aceasta am stat în Iugoslavia mai mult. Pretutindeni am constatat un interes sporit pentru ascultarea cântecelor interpretate de dumneavoastră la radio, pe discuri sau de la imitatori. Se poate spune că toți cei care vorbesc românește vor fi știind altele, mai mult sau mai puțin despre România – dar despre Maria Lătărețu știu în mod sigur cu toții. Este plastică relatarea unui om simplu care spunea cam așa «Păi, Maria cântă cam în toată ziua la noi în sat... la radioul nostru». În altă parte din Iugoslavia, unii români din Banat s-au plâns că nu apucă să cumpere discuri aduse din România din cauză că românii din Serbia le-o iau înainte cumpărând mai cu seamă discurile cu cântecele Mariei Lătărețu.”—Sava Iancovici, folclorist[12]
Decesul[modificare | modificare sursă]
În septembrie 1972, Maria Lătărețu a pornit într-un turneu în toată țara, alături de Ion Luican, Laura Lavric și Ionel Schipoancă. Moare, din cauza unei congestii cerebrale, pe 27 septembrie 1972, în culise, după ce și-a susținut recitalul, la căminul cultural din comuna Românești (județul Botoșani). Este înmormântată la cimitirul „Sfânta Vineri” din București.[13]
Maria Lătărețu - Vă las cântecele mele - Album Integral
GIULIA ANGHELESCU
| Giulia Anghelescu | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (36 de ani) Galați, România Galați, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | Cântăreață, DJ radio (PRO FM) |
| Activitate | |
| Gen muzical | Pop, dance |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Ani de activitate | 2000–prezent |
| Case de discuri | Cat Music, HaHaHa Production, MediaPro Music, Roton, Gala Records |
| Interpretare cu | Candy, DJ Project, Dorian Popa |
| Prezență online | |
| site web oficial pagină Facebook cont Twitter Myspace canal YouTube | |
| Modifică date / text | |
Giulia Anghelescu (n. 7 noiembrie 1984, Galați), cunoscută și după mononimul Giulia, este o cântăreață română de muzică pop.[1] Anterior a mai făcut parte din trupa Candy și a fost solista formației DJ Project.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Giulia a pășit prima oară pe scenă la 6 ani, la spectacolul-emisiune pentru copii Tip Top Minitop. În acea vreme, prezentator era regretatul Ioan Luchian Mihalea. Tot în 1995, Giulia și-a lansat prima casetă cu melodii compuse de Adrian Ordean și Mihai Ochiu. În '96, a făcut parte dintr-un trio feminin, iar în 1998, când clubul Giulia și-a închis porțile, a devenit prezentatoarea unei emisiuni TV dedicată adolescenților.
În același an, au urmat alte succese: a câștigat preselecția pentru Școala Vedetelor și și-a înființat un alt trio, din care făcea parte Monica Andrei, viitoare componentă a trupei Candy și Andreea Antonescu de la fostul Andre. Din păcate, formula nu a fost menită să reziste, foarte curând, fetele s-au despărțit. În martie, 2000, Giulia s-a gândit să-și viziteze un prieten din copilărie: Laurențiu Duță. Inițial, Giulia își dorea un material solo, dar Laurențiu i-a propus altceva: un nou trio, așa a ajuns Giulia la Candy. Începând din anul 2002, Giulia se mută în București și absolvă Colegiul "Gheorghe Lazăr". Ulterior, s-a înscris la cursurile Facultății de Sociologie - Psihologie din cadrul Universității "Spiru Haret".
În anul 2004 Giulia renunță la trupa Candy optând pentru o carieră solo. Imediat lansează și primul album solo intitulat "Giulia", de ziua ei, pe 7 noiembrie 2004.
În octombrie 2004, Giulia devine co-prezentatoare la emisiunea "Cool-Mea Distracției", la TVR2, ulterior fiind unic prezentator al emisiunii "Kiss Adventure" de la Prima TV. Giulia, alături de Andu Câmpu, a prezentat emisunea "Kiss my way", de la Kiss FM. Cel de al 2-lea album a fost lansat în vara lui 2006 și s-a numit "Fluturi". Albumul este unul matur, venind cu o schimbare în viața Giuliei, care renunță la atitudinea de adolescentă rebelă, alegând să se transforme într-o domnișoară visătoare. Piesele de pe album reușesc să surprindă un puzzle din viața artistei.
În 2008, este lansat cel de-al treilea album solo al Giuliei, intitulat "Primul Pas". De pe acest album, este promovată piesa "Te-am ales", un featuring cu Gabriel Huiban. Tot în 2008, artista participă la show-ul TV "Dansez pentru tine", unde se clasează pe primul loc reușind astfel să câștige Trofeul Viselor. Începând cu 2009, devine solista trupei DJ Project, cu care lansează 3 piese care în scurt timp vor ajunge să ocupe locuri fruntașe în topurile de specialitate ("Nu", "Regrete" și "Mi-e dor de noi").
În 2011, Giulia declară în mod oficial că este însărcinată. În această perioadă lansează și videoclipul piesei "Vorbe Goale", un clip care marchează relansarea carierei sale solo. În 2012, apare noul album "Un om cu un pian", de pe care este extrasă ca single piesa cu același nume.
În prezent, Giulia are 2 copii, o fată, pe nume Antonia și un băiat, pe nume Eduard Mikael.
Discografie[modificare | modificare sursă]
Albume de studio[modificare | modificare sursă]
Albume solo[modificare | modificare sursă]
Single-uri[modificare | modificare sursă]
- Underrated Love (2011)
- Un om cu un pian
Videoclipuri[modificare | modificare sursă]
- Candy - Heyla
- Candy - Seara îți pare rău
- Candy - Mergem la mare
- CANDY - N-am să uit
- Giulia - Să-mi atingi din nou inima
- Prind aripi
- Giulia și Gabriel -Te-am ales
- Oriunde m-aș afla
- Prima noapte (DJ Project feat. Giulia) - (2008)
- Rain - (2008)
- DJ Project & Giulia - Nu (2009)
- DJ Project & Giulia - Regrete (2010)
- DJ Project & Giulia - Mi-e dor de noi (2011)
- Vorbe Goale (2012)
- Două inimi (Bere Gratis feat. Giulia) - 2013
- Ochii tăi (2016)
- Dorian Popa & Giulia - Ploaie de vară (2016)
- Giulia & Dj Proiect - O secundă (2017)
- Jocuri deocheate (2014)
- Giulia & DJ Project - În lumea ta (2014)
- Anthony Icuagu & Giulia - Sunbright (2014)
- My Life - (2013)
- Îmi dă fiori (2018)
Duete[modificare | modificare sursă]
- Direcția 5 & Giulia — De ce?
- Furbo & Giulia — Baby Baby
- Laurențiu Duță & Giulia — Totul s-a pierdut
- Vali Bărbulescu & Giulia — In the Night
- Codu Penal & Giulia — Vreau banii tăi
- Giulia & Vali Bărbulescu — Zbor
- Marius feat. Giulia — Rain
- Giulia & Gabriel — Te-am ales
- DJ Andi vs Giulia — Opened mind
- GIULIA feat Micke — Mouse song
JIMMY DUB
| Jimmy Dub | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Octavian Năstase |
| Născut | (31 de ani) |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | Solist |
| Activitate | |
| Origine | București, România |
| Gen muzical | Reggaeton, R&B |
| Ani de activitate | 2010-prezent |
| Case de discuri | La Industria J |
| Colaborare cu | Pepe, Connect-R si Anna Lesko |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
Jimmy Dub este un cântăreț român. Pasiunea pentru muzică a descoperit–o la vârsta de 7 ani. A început în lumea dansului, iar după aceea a devenit DJ. În noiembrie 2010, Jimmy lansează videoclipul piesei „Monday”[1], care devine un succes[2] și este difuzat la toate posturile muzicale. În vara lui 2011, lansează videoclipul melodiei „Sunglasses", alături de John Rivas.[3] Rezultatele nu au întârziat să apară și în august 2011, Jimmy Dub este răsplătit cu premiul pentru „Best New Artist" la Romanian Top Hits 2011.[4]
Jimmy Dub - Cand Noaptea Vine | Videoclip Oficial
ANDREI GABRIEL GHEORGHE
Elev al domnului profesorului Marius Teicu, pasionat de muzica, dans sportiv, jocuri pe calculator, ieşirile în aer liber, mersul pe role şi pe bicicletă, precum şi înotul şi patinajul.
Palmares artistic
- 2010
- Premiul III - Festivalul FLORI DE GHEATA 2010 - 3-4 decembrie 2010
- noiembrie 2010 - TVR 2 - invitat impreuna cu grupul vocal Andante la emisiunea "H...ora prichindeilor"
- octombrie 2010 - show la TVRM - emisiunea Apel telefonic, impreuna cu grupul vocal ANDANTE
- Menţiune – Festivalul Internaţional „LIGA CAMPIONILOR” – ediţia I, Râşnov
- Premiul II – împreună cu grupul vocal Andante – Festivalul Naţional de creaţie şi interpretare „MAMAIA COPIILOR” – 14-17 iulie 2010, Constanţa
- Premiul III - Festivalul "MINISTAR CIREŞAR"– 5-6 iunie 2010, Bucureşti , grupa de vârstă 6 – 8 ani
- Premiul I - Festivalul interjudetean "ZÂMBETUL COPILĂRIEI" – 2 iunie 2010
- Locul I - Grupul vocal Bâz - Bâz - Festivalul "PRIMĂVARA OTOPENI" – 29-30 mai 2010
- Premiul de popularitate - Festivalul "PRIMĂVARA OTOPENI"– 29-30 mai 2010
- mai 2010 – TVR 2 - apare ca solist în cadrul emisiunii "ATENŢIE! SE CÂNTĂ!" - prezentatori Horia Moculescu şi Alexandra Velniciuc. Am interpretat "Cel mai mult îmi place mambo!"
- calificare preselecţii zonale pentru „CERBUL DE AUR JUNIOR” şi „MAMAIA COPIILOR”, la categoria de vârstă 5-7 ani
- Premiul „VEDETA FAMILIEI CU LIPICI LA PUBLIC” în cadrul emisiunii „VEDETA FAMILIEI” – TVR 1, 5 iunie 2010, ora 12:00
- Premiul I – Festivalul interjudeţean „PRICHINDEL – cântăreţ şi dansator” – 2010, Bucureşti
- Premiul pentru originalitate – Festivalul Naţional de Muzică Uşoară pentru copii „FIERO – 2010”, la categoria 5-8 ani
- aprilie 2010 - am fost invitat ca solist pe scena Kidex-Bucuresti (Romexpo) alături de grupul vocal ”Andante”, precum şi la spectacolul organizat de către Clubul copiilor sector 5, la Carrefour Grand Arena Bucureşti.
- martie 2010 – TVR 3 - solist în cadrul emisiunii „PREMIANŢII” , cu melodia ”Găseşte-mi loc în inima ta”, compusă de Ştefan Bănică Jr.
- martie 2010 - TVRM – am participat la emisiunea „BASMELE COPILĂRIEI”, cu ocazia Mărţişorului – emisiune realizată de Carmen Fulger.
- februarie 2010 - TVRM - am fost invitat special al emisiunii „EN GARDE” – realizator Carmen Fulger
- 2009
- Premiul special al juriului – Festivalul Naţional de Interpretare a Cântecelor de Iarnă pentru Copii „FLORI DE GHEAŢĂ” – Bucureşti, categoria de vârstă 6 – 8 ani, decembrie 2009
- decembrie 2009 – TVRM – emisiunea „BASMELE COPILĂRIEI” - realizator Carmen Fulger
- decembrie 2009 – TVRM - solist în cadrul emisiunii „APEL TELEFONIC” – realizator George Nicolau (unde am interpretat melodia „Scrisoare către Moş Crăciun”)
- 1 iunie 2009 – TVR 1 – prezentare de modă la Gala „UNICEF”, organizată cu ocazia Zilei Internaţionale a Copilului – prezentată de Andreea Marin Bănică
- în perioada 2007 – 2009 am urmat cursurile şcolii de dans sportiv Spanish Line – Bucureşti, precum şi la şcoala de dans „Mihai Petre”, timp în care am participat la numeroase concursuri de dans sportiv organizate în Bucureşti, unde am obţinut de asemenea diplome şi medalii, cum ar fi: „Cupa Municipiului Bucureşti Oriflame” – octombrie 2007, februarie 2008; „Winter Dance Fest” – decembrie 2008; „Cupa generaţia Nouă”; „Cupa Pygmalion”, etc.
Andrei-Gabriel Gheorghe - "Cantecul prieteniei"
MIHAI BURADA
Mihai Burada, un medic muzician
În afară de unii dintre „ai noștri tineri” – ironizați cu sarcasm de Eminescu, pentru că viețuiau la Paris, într-o dolce farniente – în marile centre universitare ale Occidentului studiau și tineri români, care au dorit să ”aclimatizeze” și în orașele noastre de provincie modelul capitalei, importat, la rândul său, din tradiția culturală europeană pe care unii dintre ei o cunoscuseră și-i înțeleseseră importanța. Astfel, începând cu primele decenii ale secolului XIX, societatea provincială se emancipa, treptat, din punct de vedere cultural. Imitarea modelului capitalei sau al altor centre din Occident, însemna că și în acest orășel moldovenesc lumea întorsese spatele Fanarului, orientându-se din ce în ce mai mult spre Paris, Berlin ori Viena. Această atitudine a favorizat formarea unei intelectualități, într-adevăr selecte, din rândul căreia s-au născut – o spunem chiar cu mândrie – personalități ale culturii naționale și universale.
Unul dintre tinerii „școliți” în Occident, devenit romașcan prin adopție, a fost medicul și muzicianul Mihai Burada, personalitate complexă, la a cărei formare au contribuit în egală măsură atât Hypocrate, cât și Eutherpe. Cel care a marcat viața culturală romașcană, timp de aproape patru decenii, s-a născut la Iași, pe 1 martie 1841, descendent al unei vechi familii de cărturari din ținutul Odobeștiului. Etimologic, numele de familie, Burada, înseamnă în turcă „aici” (adv. de loc). Părinții săi, Tudorachi – având rangul de vornic – și mama sa, Maria, s-au aflat aproape trei decenii în fruntea inițiativelor culturale și artistice din Iași. Poate așa se explică și faptul că trei dintre copiii lor, Gheorghe, Teodor și Mihai s-au remarcat prin valorosul lor aport la dezvoltarea muzicii românești.
* Începuturile
Primul, Gheorghe Burada, a început să studieze vioara în familie, apoi a continuat la Paris, Viena și Dresda. A fost dirijor al corului Mitropoliei din Iași, șef de orchestră la Teatrul Mare din Copou, profesor la Conservatorul de Muzică și Declamațiune din Iași, autorul unui manual de teorie a muzicii pentru elevii acestei instituții, precum și al primului nostru manual de chitară clasică.
Teodor Burada, cel mai cunoscut dintre frați, a studiat și el vioara, mai întâi în familie, apoi a continuat la Conservatorul din Paris, în paralel cu Facultatea de Drept și Școala de drumuri și șosele din capitala Franței. A fost profesor de vioară, violonist-concertist în țară și peste hotare. Aria preocupărilor sale a cuprins cercetări de arheologie, istorie, vechi drept românesc, etnografie și folclor, filologie. Este considerat ctitorul muzicologiei și al istoriografiei teatrului românesc.
Mihai Burada a început studiul muzicii la Iași, ca și ceilalți frați ai săi, apoi a continuat la Paris. Tot aici a urmat, în paralel, facultățile de Științe Naturale și Medicină, obținând doctoratul în medicină în 1867.
În 1870, medicul Burada a venit la Spitalul Precista Mare din Roman, unde a pus bazele unui laborator clinic utilat cu aparatură importată din Germania, a introdus dezinfecția cu acid fenic și, sub influența școlii franceze unde s-a format, a modernizat terminologia limbajului medical.
Gazdă ospitalieră pentru elita intelectualilor romașcani
Casa lui Burada – azi demolată – se afla lângă Spitalul „vechi”, pe strada Speranței, nume parcă predestinat, la nr. 10. Putem spune, fără exagerare că, la nivelul Romanului de atunci, locuința lui Burada era sediul unor adevărate schubertiade, odată ce aici se reunea periodic, elita intelectualilor romașcani: medicul Mauriciu Riegler, fost primar al Romanului, farmacistul Johann Werner, pianist, avocatul Alexandru Mustea, pianist, dirijor al corului Episcopiei, fost primar al Romanului, profesorul de matematică Emanoil Sielberg, violonist și pianist amator, director al Gimnaziului Roman-Vodă, precum și personalități ale culturii românești: scriitorul Calistrat Hogaș, cu cele trei fiice ale sale, care cântau la pian, compozitorul Enrico Mezzetti și soția sa, Elena, soprană la Opera Națională din Iași, Teodor Burada, violonist-concertist de talie europeană, George Enescu, cu ocazia unui turneu din 1915.
Numele lui Mihai Burada se leagă de înființarea, în 1907, a Societății Culturale Miron Costin, una dintre primele de acest gen din țară, la acea dată. Aici au susținut conferințe: A.D. Xenopol, Nicolae Iorga, Calistrat Hogaș, Theodor Speranția, Ovid Densușeanu, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, Liviu Rebreanu.
”Les belles de Roman”
Atras fiind și de compoziție, Mihai Burada a preferat genul mai intim, al miniaturilor și al muzicii de cameră, afirmându-se ca un subtil și galant muzician salonard. Piesele sale, destinate pianului, poartă amprenta stilului de compoziție clasico-romantic, scrise în spiritul celor de acest gen, la modă în saloanele europene ale celei de-a doua jumătăți a veacului XIX. Unele lucrări, printre care Les belles de Roman, op. 23 – vals de salon în stil vienez – prin dedicația precizată, ne trimit cu gândul la întruchipări ale frumuseții feminine ce au aparținut Romanului. Nu putea lipsi genul romanței, abordat în ciclul Cinq romances sans paroles, op. 18, străbătute de un lirism amintind de Mendelsohn Bartholdy sau Schumann. În afară de genul cameral, Mihai Burada a compus și lucrări corale, mai cunoscut fiind Marșul Societății vânătorilor din Roman, op. 21, pentru cor bărbătesc.
Dacă ținem cont de faptul că tot ce apare în câmpul conștiinței se transmite prin relee psihosomatice asupra întregului organism, atunci vom înțelege de ce muzica – formă de comunicare directă, infraverbală – constituie atât un obiect de studiu pentru medicină, cât și o pasiune pentru cei care o practică. În felul acesta ne putem explica și confluența celor două vocații, de medic și de muzician, contopite organic în sufletul celui care a fost Mihai Burada.
Ovidiu TRIFAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu