1. /9 FEBRUARIE 2022 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri
Evenimente
· 474 – Zeno este încoronat co-împărat al Imperiului Bizantin .A domnit in anii 474-475 și din nou 476-491. Revoltele interne și vrajbă religioasă i-au afectat domnia, care totuși a reușit în probleme externe. In timpul sau s-a prabușit Imperiul Roman de Apus, dar Zenon a reusit sa stabilizeze estul Imperiului.
· 772: Intronizarea papei Adrian I; (n. cca 700). Adrian I a fost papă de la 772 la 795. Sub pontificatul său a avut loc al doilea Conciliu de la Niceea din 787 si s-a încheiat prima criza iconoclastă (venerarea imaginilor şi icoanelor). Scrierile sale dogmatice pun în evidență o erudiție patristică cu totul deosebită. În ele abundă citarea Părinților greci, lucru foarte rar în occident în Evul Mediu. A murit pe 25 decembrie 795.
· 1621 - Grigore al XV-lea devine papă.
Papa Grigore al XV-lea - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Papa Grigore al XV-lea, născut Alessandro Ludovisi, (n. 9 ianuarie 1554, Bologna – d. 8 iulie 1623, Roma) a fost papă al Romei din 1621 până în 1623. A fost fiul contelui Pompeo Ludovisi. A studiat filozofia și teologia la școlile iezuiților din Roma. În 1571 și-a început un studiu de drept la Bologna.
Și-a dat doctoratul tot la Universitatea din Bologna (1575). După ce a fost hirotonit preot a început să lucreze în serviciile papei Grigore al XIII-lea, care era tot din Bologna (de aici și numele lui de papă). În 1612, sub Paul al V-lea, a ajuns arhiepiscop de Bologna. Mai târziu, tot papa Paul l-a ridicat la demnitatea de cardinal (1616).
Conclavul l-a ales pe noul papă la 9 februarie 1621. La șase zile după alegerea sa ca papă, l-a făcut cardinal pe nepotul său, Ludovico Ludovisi. În urma eforturilor lui Grigore de a obține demnitatea de Kurfürst („Palatin”) pentru contele Maximilian de Bavaria, acesta din urmă i-a dăruit „Biblioteca Palatină”, adică Biblioteca Universității din Heidelberg.
În 6 ianuarie 1622 a înființat „Congregatio de Propaganda Fide”, pentru răspândirea credinței. Cu două bule (la 15 noiembrie 1621 și la 12 martie 1622) a introdus votul secret cu ajutorul buletinului de vot, dând în felul acesta alegerii papei bazele formei de azi. Pe 12 martie 1622 i-a sanctificat pe Ignațiu de Loyola și Francisco de Xavier (fondatorii Ordinului Iezuit), pe Filip Neri și pe Isidor din Sevilla. Teologul și filosoful Albertus Magnus a fost declarat sfânt pe 15 septembrie 1622. A murit pe 8 iulie 1623 la Roma și a fost înmormântat în Biserica „Sant Ignazio”.
· 1801: Pacea de la Luneville confirmă tratatul de la Campoformio (octombrie 1797), semnat de Austria și Franța; Franța recunoaște anexarea Țărilor de Jos și pretențiile franceze asupra malului stâng al Rinului.
· 1826: Tarul rus Nicolae I aprobă hotărîrea Consiliului de Miniştri, privind statornicirea în Basarabia ţaristă a sîrbilor, aflaţi aici din 1814.
· 1849 – La Roma, rasculatii condusi de revolutionarul italian Giuseppe Mazzini proclama Republica. Giuseppe Mazzini (n. 22 iunie 1805, Genova – d. 10 martie 1872, Pisa) a fost un jurist, democrat și luptător italian în mișcarea „Risorgimento” (în traducere „Renașterea Italiei”) (1815-1870). Republica Romana a intrat in vigoare dupa ce guvernul Statelor Papale a fost înlocuit de un guvern provizoriu republican. A fost condusa de Carlo Armellini, Giuseppe Mazzini și Aurelio Saffi, care au format un triumvirat dupa modelul Romei antice. In Constituția republicii toate religiile puteau fi practicate în mod liber și Papei i-a fost garantat dreptul de a guverna Biserica Catolica. Constituția Republicii Romane a fost prima din lume care a abolit pedeapsa capitală.
· 1861: Războiul civil american: Jefferson Davis a fost ales președinte al Statelor Confederate ale Americii.
· 1863 – Alanson Crane obtine patentul pentru inventarea extinctorului.
· 1880 – N. Callimachi-Catargi, aflat in misiune speciala la Bruxelles, notifica regelui Belgiei, Leopold al II-lea, independenta Romaniei.
· 1895 – Americanul William G. Morgan a inventat voleiul, joc care initial a fost numit Mintonette.
· 1904: Flota japoneză atacă pe neașteptate fortareața rusă Port-Arthur. Începe războiul ruso-japonez (1904-1905), încheiat prin tratatul de pace de la Portsmouth (1905).
· 1920: S-a semnat tratatul Spitzbergenului, prin care se recunoaștea suveranitatea Norvegiei asupra Insulelor Svalbard. Tratatul privind Spitsbergen, adesea denumit și Tratatul Svalbardului, din 9 februarie 1920, a fost cel prin care s-a recunoscut deplina suveranitate a Norvegiei asupra arhipelagului arctic Spitsbergen (astăzi denumit Svalbard). Suveranitatea statului norvegian este, totuși, supusă unor stipulări și nu se aplică toate legile norvegiene. Prin acest tratat, Svalbard a fost parțial demilitarizat și toate țările semnatare au primit drepturi egale de a practica activități comerciale în insule. Norvegia și Rusia încă utilizează acest drept. Nouă țări au fost primele state semnatare ale acordului, printre acestea fiind Statele Unite, Danemarca, Franța, Italia, Japonia, Țările de Jos, Norvegia, Suedia și Regatul Unit (inclusiv dominioanele de peste mări Irlanda, Canada, Australia, India, Africa de Sud și Noua Zeelandă). Alte țări au semnat tratatul în primii cinci ani de după ce a intrat în vigoare, inclusiv Uniunea Sovietică în 1924 și Germania și China în 1925. Astăzi, tratatul are peste 40 de semnatari. El a fost trimis pentru a fi înregistrat în cadrul Seriei de Tratate a Ligii Națiunilor la 21 octombrie 1920. Dintre semnatarele inițiale, Japonia a fost ultima care l-a ratificat la 2 august 1925. Ulterior, la 14 august 1925, tratatul a intrat în vigoare.Norvegia a preluat sarcinile de administrație a teritoriului și a luat imediat mai multe măsuri pentru protecția mediului.
· 1929: S-a încheiat, la Moscova, între URSS, România, Letonia și Estonia un acord prin care statele semnatare se obligau să pună în aplicare Pactul Briand-Kellogg, de renunțare la război ca instrument de politică națională, încă înainte de ratificarea lui de către toate statele. Pactul a fost propus de Aristide Briand, ministrul de externe al Franței și laureat al Premiului Nobel pentru Pace, ca un tratat bilateral între Franța și Statele Unite ale Americii, prin care se scotea în afara legii folosirea războiului pentru rezolvarea problemelor dintre cele două țări. Briand a considerat că o asemenea inițiativă avea să încălzească relațiile răcite dintre foștii aliați și, mult mai important, avea să asigure o viitoare alianță a SUA cu Franța într-un eventual nou război european. Frank B. Kellogg, Secretarul de Stat al Statelor Unite, dorea, pe de altă parte, să evite orice altă implicare a SUA într-un război european, fiind din acest motiv neinteresat de propunerea franceză. Totuși, dacă s-ar fi opus tratatului, el ar fi trebuit să facă față atât atacurilor din Congresul Statelor Unite, cât și presiunilor exercitate de grupurile pacifiste. De aceea, Kellogg a răspuns cu o propunere pentru un pact multilateral împotriva războiului, deschis tuturor națiunilor doritoare de pace. Peste 10 ani, Rusia va invada Finlanda, Estonia, Letonia, Polonia si va ocupa teritoriile romanesti Basarabia si Bucovina de Nord. Frank Billings Kellogg (* 22 decembrie 1856 – † 21 decembrie 1937) a fost un politician și om de stat american. Între anii 1925 și 1929 a fost Secretar de Stat al Statelor Unite în cabinetul Președintelui Calvin Coolidge. În 1928 a fost decorat cu ordinul Freedom of the City în Dublin, Irlanda și, în 1929, guvernul francez l-a făcut membru al Legiunii de Onoare.
În perioada în care a fost Secretar de Stat a devenit coautor al Pactului Kellogg-Briand, semnat în 1928. Tratatul, propus de ministrul francez de externe Aristide Briand, dorea să legifereze „renunțarea la război ca instrument al politicii naționale.” Frank Billings Kellogg a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1929.
În perioada în care a fost Secretar de Stat a devenit coautor al Pactului Kellogg-Briand, semnat în 1928. Tratatul, propus de ministrul francez de externe Aristide Briand, dorea să legifereze „renunțarea la război ca instrument al politicii naționale.” Frank Billings Kellogg a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1929.
· 1934: Semnarea, la Atena, de către reprezentanții României, Iugoslaviei, Greciei și Turciei a Pactului Înțelegerii Balcanice (cu un protocol și o anexă secretă), care stipula, printre altele, că statele semnatare "își garantează mutual securitatea frontierelor balcanice" și "își iau obligația de a nu întreprinde nici o acțiune politică față de alt stat balcanic nesemnatar al pactului fără avizul mutual prealabil al celorlalți semnatari și de a nu lua nici o obligație față de oricare alt stat balcanic fără cunoștința prealabilă a celorlalte părți". Inițial a fost concepută ca un pact în cinci, însă Bulgaria a refuzat oferta. (Guvern Gheorghe Tătărescu, ministru de Externe Nicolae Titulescu).
· 1943: S-a încheiat bătălia de la Guadalcanal cu o victorie a Aliaților pe frontul din Pacific din Al Doilea Război Mondial. Victoria de la Guadalcanal, reprezinta sfarsitul unei batalii care a durat din luna august 1942 si care a oferit trupelor generalului MacArthur, controlul asupra Noii Guinee si a insulelor Pacificul de Sud . Puterile Axei intra în defensivă. Această bătălie, ce a făcut parte din teatrul de operațiuni din Pacific în cel de-al Doilea Război Mondial, s-a purtat în zona insulei Guadalcanal, insulă ce a fost aprig disputată atât pe uscat, pe mare, cât și în aer, luptele de pe această insulă fiind prima ofensivă de amploare lansată de forțele aliate împotriva forțelor japoneze după atacul de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941. Bătălia pentru Guadalcanal a fost începută în august 1942, când forțele americane, au inițiat debarcări în arhipelagul Solomon, pentru a împiedica utilizarea acestor insule de către japonezi ca baze de aprovizionare și de lansare a atacurilor aeriene. Aliații intenționau de asemenea, să utilizeze insulele Guadalcanal și Tulagi ca locații pentru neutralizarea puternicei baze japoneze de pe insula Rabaul ce amenința rutele de aprovizionare dintre SUA, Australia și Noua Zeelandă. Scopurile inițiale ale americanilor au fost însă anulate de intențiile liderilor japonezi care doreau preluarea controlului asupra acestor zone bogate în resurse naturale și crearea de baze militare strategice pentru apărarea Japoniei în sud-estul Pacificului. Bătălia decisivă pentru Guadalcanal a stârnit controverse în rândul Aliaților, întrucât englezii principali aliați ai americanilor, susțineau că prioritară este anihilarea Germaniei în Europa, însă șefii de stat major ai SUA au înțeles că pericolul cel mai mare pentru ei erau japonezii și de aceea au hotărât suplimentarea trupelor pentru atacul final asupra insulei Guadalcanal. Astfel, trei bătălii terestre majore, cinci bătălii navale şi bătălii aeriene aproape zilnice între trupele militare japoneze și soldații americani, au avut loc până în 9 februarie 1943, când niponii au evacuat forțele din insula Guadalcanal. Chiar dacă această campanie a avut numeroase pierderi în rândul militarilor americani, victoria de la Guadalcanal a fost o victorie de o mare importanță strategică în lupta împotriva japonezilor, deoarece ea deschis drumul americanilor către insulele din jurul arhipelagului nipon, drum ce va permite inițierea de masive atacuri aeriene asupra capitalei Tokyo și a altor orașe din Japonia.
· 1944: Acord economic romano-german privind modalitatile de achitare de catre Reich a produselor furnizate armatei germane din Romania.
· 1945: S-a descoperit o mare cantitate de arme și muniții (ascunse cu aprobarea vicepreședintelui Consiliului de Miniștri, Petru Groza, și a subsecretarului de stat de la Interne, Virgil Stănescu) ce urmau a fi folosite într-o eventuală lovitură de forță pentru instaurarea unui guvern comunist. Existența acestui depozit contrazicea declarația stîngii politice, că nu dorea o lovitură de stat, ci continuarea programului.
· 1945: Se promulgă Legea pentru epurarea presei, care prevedea sancționarea cu admonestare scrisă, suspendarea activității între 6 luni și 5 ani și interzicerea definitivă de a lucra în presă pentru acei ziaristi, publiciști și colaboratori ai presei care înainte de 23 august 1944 s-au pus în slujba hitlerismului sau a fascismului, au fost stipendați de către puterile Axei pentru propagandă în favoarea politicii lor, au îndemnat la acte de teroare, schingiuiri și omoruri.
· 1953: Aparitia colectiei “Livre de poche”, care a cunoscut un succes remarcabil. Primul roman din colectie a fost „Koenigsmark”, de Pierre Benoit, ce purta numarul 1, dar in aceeasi zi au aparut si „Les Clef du royaume”, de Cronin, si „Zbor de noapte”, de Saint-Exupeery. Ideea de a edita autori de prima mana la un pret modic a fost luata de francezi de la americani (existenta colectiei romanesti Biblioteca pentru toti nu era cunoscuta pe malurile Senei). Numele colectiei fusese folosit deja, la inceputul secolului, de Tallandier, de la Hachette, pentru o serie de romane populare. Astazi colectia numara 3.500 de titluri si publica in jur de 360 de volume pe an.
· 1965: Razboiul din Vietnam.Primele trupe americane sunt trimise in aceasta tara.
· 1967 – Premiera, la Bucuresti, a filmului “Dacii” (debutul cu o pelicula de lung metraj a regizorului Sergiu Nicolaescu; (scenariul: Titus Popovici).
· 1969: Primul zbor al unui “jumbo jet”. Cel mai mare avion din lume, Boeing 747, poreclit “jumbo jet”, face primul test de zbor în Statele Unite.
· 1971 — Misiunea Apollo 14 s-a întors pe Pământ. A fost a treia misiune care a dus oameni pe Lună.
· 1977: Postul de radio Europa Liberă a transmis scrisoarea deschisă prin care scriitorul Paul Goma se solidariza cu protestatarii anti-comuniști ai Chartei 77 din Cehoslovacia. A fost „actul de naștere” al dizidenței românești.
· 1990: In Romania se constituie CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională), prin restructurarea CFSN, organ legislativ şi al puterii de stat, avînd ca scop asigurarea pregătirii şi desfăşurării alegerilor programate pentru 20.05.1990. Consiliul Provizoriu de Uniune Națională a fost înființat după ce, la 20 ianuarie 1990, PNȚCD, PNL și PSDR au cerut, printr-un comunicat publicat în ziarul „Dreptatea”, dizolvarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și preluarea puterii de un guvern de coaliție format din partidele înființate până la acea dată. La 27 ianuarie 1990, are loc o întâlnire — dialog a reprezentanților CFSN și ai PNȚCD, PNL și PSDR, în cadrul căreia s-a abordat posibilitatea participării partidelor nou înființate la conducerea politică a țării. Constituirea Consiliului Provizoriu de Uniune Națională s-a convenit la 1 februarie prin restructurarea CFSN. Prima ședință plenară a CPUN s-a desfășurat, la sediul Parlamentului din Dealul Mitropoliei.
· 1990 - Prin decret CFSN, Aurel Dragoş Munteanu se eliberează, la cerere, din funcţia de preşedinte al Radioteleviziunii. Răzvan Theodorescu este numit în funcţia de preşedinte al Radioteleviziunii Române.
· 1991: În timpul epidemiei de holeră, guvernul peruan numește o urgență națională. Acest lucru nu poate împiedica răspândirea epidemiei în Ecuador, Columbia,Mexic și Nicaragua. Din cei aproximativ 400.000 de pacienți mor aproximativ 12.000.
· 1991: Electoratul lituanian voteaza independenta tarii fata de fosta URSS.
· 1992 - Au avut loc primele alegeri libere în administraţia publică locală, după 1989.
· 1995: Alain Delon, actor, regizor și producător, primește "Ursul de aur" pentru întreaga carieră, la Festivalul de film de la Berlin.
· 1998: La Tbilisi, Eduard Șevardnadze, presdintele Georgiei independente si fost ministru de externe al URSS, supraviețuiește unui atentat îndreptat asupra lui.
· 2000 - A început a 50-a ediţie a Festivalului de Film de la Berlin, desfăşurat în perioada 09.02-20.02.2000. Festivalul s-a desfăşurat la Post Potsdamer Platz şi a avut în deschidere filmul lui Luc Besson, "Jeanne d'Arc", şi pe cel al realizatorului german Wim Wenders, "The Million Dollar Hotel".
· 2001: Reprezentanții Bisericii Catolice, Luterane și Reformate s-au reunit pentru a analiza problema indulgențelor, pentru prima oară de la marea schismă din 1517.
· 2006: A început Festivalul de Film de la Berlin, desfăşurat în perioada 9.02 – 20.02.2000. Festivalul s-a desfăşurat la Post Potsdamer Platz şi a avut în deschidere filmul lui Luc Besson, “Jeanne d’Arc”, şi pe cel al realizatorului german Wim Wenders, “The Million Dollar Hotel”.
Nașteri
· 1441 - S-a născut in orasul Herat, din vestul Afganistanului, poetul, ganditorul si omul de stat uzbec, Ali-Shir Nava’i. (d. 1501).
Ali-Shir Nava’i – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Nizām al-Din ʿAlī Shīr Herawī, cunoscut ca Ali-Shir Nava’i sau Ali Șir Nevai (n. 9 februarie 1441 – d. 3 ianuarie 1501) a fost unul din marii poeți ai Turkistanului din secolul al XV-lea, întemeietor al literaturii de limbă ciagatai A scris in limbile uzbeca, tadjica si persana. Opera principala a lui Nizamaddin Navoi este considerata ciclul epic intitulat “Hamsa”
· 1645: S-a nascut Johann Aegidius Bach (d.noiembrie 1716), organist, violistul, si dirijor de orchestră municipala in Erfurt, Germania. A fost unchiul lui Johann Sebastian Bach, fiul lui Johannes Bach si tatăl compozitorului Johann Bernhard Bach.
* 1690: Maria Vittoria de Savoia (Maria Vittoria Francesca; 9 februarie 1690 – 8 iulie 1766) a fost fiica nelegitimă a lui Victor Amadeus al II-lea al Sardiniei și a metresei sale Jeanne Baptiste d'Albert de Luynes soția lui Joseph Ignace Scaglia, Conte de Verua. Ea a fost ascendenta lui Victor Emanuel al II-lea al Italiei și descendenta pretendentului la tronul Franței, Prințul Henri, Conte de Paris.
* 1690: Maria Vittoria de Savoia (Maria Vittoria Francesca; 9 februarie 1690 – 8 iulie 1766) a fost fiica nelegitimă a lui Victor Amadeus al II-lea al Sardiniei și a metresei sale Jeanne Baptiste d'Albert de Luynes soția lui Joseph Ignace Scaglia, Conte de Verua. Ea a fost ascendenta lui Victor Emanuel al II-lea al Italiei și descendenta pretendentului la tronul Franței, Prințul Henri, Conte de Paris.
Maria Vittoria Francesca di Savoia a fost copilul Victor Amadeus al II-lea al Sardiniei și a metresei sale Jeanne Baptiste d'Albert de Luynes. Relația părinților ei a început în anul 1689 când mama ei, Jeanne Baptiste, a atras atenția Ducelui de Savoia. Inițial mama ei nu a vrut să fie amanta ducelui însă a fost încurajată de soțul ei, soacra și în cele din urmă de soția ducelui, Anne Marie d'Orléans.[1] Maria Vittoria s-a născut la Torino la 9 februarie 1690.
Curând părinții ei s-au îndrăgostit și a început la curte domnia mamei sale Jeanne Baptiste. Popularitatea mamei ei a făcut-o nepopulară la curtea savoiardă. Tatăl Mariei Vittoria a devenit obsedat de Jeanne Baptiste, care a decis să fugă din Savoia în 1700 și să se refugieze în Franța condusă de Ludovic al XIV-lea.
Maria Vittoria a avut un frate, Vittorio Francesco, care a murit în 1762, la vârsta de 68 de ani fără moștenitori. Când mama lor a părăsit Savoia, Maria Vittoria și fratele ei au rămas în grija iubitorului lor tată. Tatăl ei a aranjat căsătoria cu Victor Amadeus, Prinț de Carignan. Soțul ei făcea parte din cea mai importantă familie din regat după familia ducală.
Tatăl ei a recunoscut-o și a numit-o marchiză de Susa.
| Maria Vittoria Francesca de Savoia | |
| Prințesă de Carignan Marchiză de Susa | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Maria Vittoria Francesca di Savoia |
| Născută | 9 februarie 1690 Torino, Ducatul de Savoia |
| Decedată | (76 de ani) Paris, Franța |
| Înmormântată | Paris  |
| Părinți | Victor Amadeus al II-lea al Sardiniei Jeanne Baptiste d'Albert de Luynes |
| Frați și surori | Maria Louisa de Savoia Marie-Adélaïde de Savoia Carol Emanuel al III-lea al Sardiniei Victor Amadeus, Prince of Piedmont[*] |
| Căsătorită cu | Victor Amadeus, Prinț de Carignan |
| Copii | Louis Victor, Prinț de Carignan Anna Teresa, Prințesă de Soubise |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | Spion |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Prințesă |
| Familie nobiliară | Casa de Savoia |
· 1729 – S-a nascut (9 februarie s.v /20 februarie s.n) Fiodor Volkov, actor rus, numit de criticul literar Vissarion Belinski “parintele teatrului rus”. In 1750, Volkov, a organizat, la Iaroslavl, o trupa teatrala de amatori, din care o buna parte au intrat in componenta primului teatru public permanent din Rusia; (d.04.04.1763/ 15 aprilie s.n). Fiodor Grigorievici Volkov (n. 9 februarie/ 20 februarie 1729, Kostroma; d. 4 aprilie/ 15 aprilie 1763, Moscova) a fost un actor și regizor de teatru rus. El este considerat ca fiind unul din întemeietorii sălilor de spectacole din Imperiul Rus. In 1750, Volkov, a organizat, la Iaroslavl, o trupa teatrala de amatori, din care o buna parte au intrat in componenta primului teatru public permanent din Rusia; (d.04.04.1763/ 15 aprilie s.n).
· 1763: Ludovic I, Mare Duce de Baden (9 februarie 1763 – 30 martie 1830) a fost al 3-lea Mare Duce de Baden din 8 decembrie 1818 până la moartea sa. A fost unchiul predecesorului său, Karl Ludwig Friedrich, și moartea lui a însemnat stingerea liniei Zähringen a Casei de Baden. A fost succedat de fratele său vitreg, Leopold.
El a asigurat existența în continuare a Universității din Freiburg în 1820, după care Universitatea a fost numită Universitatea Albert-Ludwig. El a fondat, de asemenea, Politehnica Hochschule Karlsruhe în 1825. Hochschule este cea mai veche școală tehnică din Germania.
Moartea lui Ludovic în 1830 a dus la multe zvonuri. Moartea lui a însemnat, de asemenea, dispariția liniei familiei sale ăn familia Baden. Succesiunea a mers la copiii din a doua căsătorie morganatică a Marelui Duce Karl Frederic și Louise von Karoline Geyer Geyersberg, care a fost numită contesă de Hochberg în nobilimea austriacă, la cererea personală a lui Karl Frederic.
| Ludovic I | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 9 februarie 1763 Karlsruhe |
| Decedat | (67 de ani) Karlsruhe |
| Înmormântat | Q883348[*] |
| Părinți | Karl Frederic, Mare Duce de Baden Caroline Louise de Hesse-Darmstadt |
| Frați și surori | Amalia di Baden[*] Carl Ludovic de Baden Wilhelm de Baden Leopold, Mare Duce de Baden Friedrich of Baden[*] Maximilian of Baden[*] |
| Copii | Louise Katharina von Langenstein und Gondelsheim[*] Luise Werner[*][1] Ludwig Wilhelm August Graf von Langenstein und Gondelsheim[*][1] Louise Gräfin von Langenstein und Gondelsheim[*][1] |
| Cetățenie |  Germania |
| Religie | Luteranism |
| Ocupație | suveran[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce |
| Familie nobiliară | Casa de Zähringen |
| Mare Duce de Baden | |
| Domnie | 8 decembrie 1818 - 30 martie 1830 (11 ani, 112 zile) |
| Predecesor | Karl |
| Succesor | Leopold |
· 1773: William Henry Harrison (n. , Comitatul Charles City, Virginia, SUA – d. , Washington, SUA[1]) a fost un lider militar american(d), politician și cel de-al nouăleapreședinte al Statelor Unite ale Americii (4 martie 1841 - 4 aprilie 1841). Harrison a servit ca primul guvernator(d) al Teritoriului Indiana(d) și, mai târziu, ca membru al House of Representatives și senator din partea statului Ohio.
Harrison a dobândit o faimă națională ca erou de război, după învingerea indienilor americani în bătălia de la Tippecanoe(d), din 1811, luptă în urma căreia a dobândit numele de "Tippecanoe" sau "Old Tippecanoe". Ca general în Războiul din 1812, contribuția sa cea mai notabilă a fost obținerea victoriei în cadrul bătăliei cunoscută ca Battle of the Thames(d), victorie care a clarificat dominația americanilor asupra britanicilor în zona de care Harrison era responsabil.
Când William Henry Harrison a ocupat oficial funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii, în 1841, la vârsta de 68 de ani, era cel mai în vârstă președinte al țării, record ce a ținut 140 de ani, până la alegerea lui Ronald Reagan în alegerile prezidențiale(d) din 1980. Harrison a murit după doar 31 de zile de la ocuparea funcției, stabilind astfel un alt record, de data aceasta neegalat, acela de a fi președintele celei mai scurte președinții din istoria SUA. Harrison a fost, de asemenea, primul președinte american care a decedat în timpul mandatului său.
· 1775: S-a nascut Bolyai Farkas, matematician maghiar din Transilvania, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul geometriei; (d.20.11.1856). A fost tatăl matematicianului János Bolyai.
· 1830: Abdülaziz, sultan otoman (d. 1876)
* 1840: Vasile Burlă (n. 9 februarie 1840, Opăițeni, Bucovina - d. 9 ianuarie1905, Iași) a fost un filolog român.
* 1840: Vasile Burlă (n. 9 februarie 1840, Opăițeni, Bucovina - d. 9 ianuarie1905, Iași) a fost un filolog român.
A urmat școala primară la Storojineț, gimnaziul la Cernăuți și liceul la Beiuș, unde a obținut și bacalaureatul. Studiile universitare le-a făcut în Austria, la Viena și Graz, unde și-a luat licența în filologie greacă și latină.[2]
În 1873 a venit la Iași unde a fost numit profesor de limba greacă și latină la Liceul Național, unde a devenit, peste ani, director.[2][4]
Între 1880 și 1890 a fost profesor la Institutul liceal de domnișoare Humpel, iar din 1898 la 1901 profesor de latină și greacă la Liceul Internat. Timp de un an, în 1875-1876, a funcționat ca profesor suplinitor la Universitatea din Iași.[2]
În 1889, Vasile Burlă s-a numărat printre fondatorii Societății Științificedin Iași, alături de Grigore Cobălcescu, Alexandru D. Xenopol, Constantin Meissner, Alexandru Grigore Suțu.[5]
În 1901 Vasile Burlă s-a pensionat și după nici cinci ani, a decedat la 9 ianuarie 1905 și a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași.[2]
Informații despre Vasile Burlă (cu detalii succinte asupra asupra activității acestuia, accentul fiind pus pe studiile filologice scrise de Burlă și publicate în 1875), se regăsesc într-un manuscris al lui Iacob Negruzzi, păstrat la Memorialul Ipotești - Centrul Național de Studii "Mihai Eminescu" din Ipotești, județul Botoșani.
Vasile Burlă a fost unul dintre cei mai erudiți profesori pe care i-a avut Colegiul Național din Iași, unii din elevii săi, precum Nicolae Iorga și Mihail Sadoveanu au devenit personalități marcante ale culturii române
Scrieri:
Scrieri:
- Studii filologice (1880), volum în care a adunat articolele cu caracter lingvistic.
Vasile Burlă a fost un valoros autor de manuale didactice, între care:[4]
- Gramatica limbei grecești clasice,
- Carte de exerciții latine,
- Gramatica limbei grecești, ș.a.
| Vasile Burlă | |
 Filologul Vasile Burlă (fotografie din 1873) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 9 februarie 1840 Opăițeni, Bucovina, Austro-Ungaria |
| Decedat | 9 ianuarie 1905, (65 de ani) Iași, România |
| Înmormântat | Cimitirul „Eternitatea” din Iași |
| Căsătorit cu | Matilda Cugler (1872)[1] |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | filolog |
| Activitate | |
| Educație | Studii la universitățile din Viena și Graz |
| Organizație | fondator al „Societății Științifice” din Iași |
| Lucrări remarcabile | „Studii filologice (1880)” |
· 1846 – S-a nascut Wilhelm Maybach, celebru designer si constructor de masini; (d. 29.12.1929).
* 1846: Leopold Maximilian Joseph Maria Arnulf, Prinz von Bayern (n. 9 februarie 1846 - d. 28 septembrie 1930) a fost al doilea fiu al lui Luitpold, Prinț Regent al Bavariei (1821–1912) și al soției lui, Arhiducesa Augusta de Austria (1825–1864). A fost Generalfeldmarschall în armata germană și austro-ungară pe fronul de est în Primul Război Mondial.
* 1846: Leopold Maximilian Joseph Maria Arnulf, Prinz von Bayern (n. 9 februarie 1846 - d. 28 septembrie 1930) a fost al doilea fiu al lui Luitpold, Prinț Regent al Bavariei (1821–1912) și al soției lui, Arhiducesa Augusta de Austria (1825–1864). A fost Generalfeldmarschall în armata germană și austro-ungară pe fronul de est în Primul Război Mondial.
Prințul Leopold a intrat în armata bavareză la vârsta de 15 ani și a devenit locotenent la 28 noiembrie 1861.[1] Prima sa luptă a avut loc în cadrul războiului austro-prusac din 1866 unde el a comandat o baterie de artilerie la Kissingen și Rossbrunn.
În 1870, regele Ludwig al II-lea al Bavariei, l-a trimis pe Leopold pe câmpurile de luptă din Franța, unde armata bavareză se lupta alături de armata prusacăîn războiul franco-prusac. A servit în regimentul 3 bavarez de artilerie. A fost promovat la rang de maior în decembrie 1870.[2] Pentru actele sale de curaj împotriva inamicului el a primit Crucea de Fier clasele 1 și 2, cavaler al ordinul militar de merit clasa 1, cavaler al Crucii Ordinului militar Max Joseph, cea mai înaltă distincție militară bavareză și decorații de la mai multe alte state germane.
În anii de după război, Prințul Leopold și-a petrecut cea mai mare parte a timpului călătorind, a vizitat Africa, Asia și alte țări din Europa. S-a căsătorit la 20 aprilie 1873 la Viena cu verișoara sa de gardul doi, Arhiducesa Gisela a Austriei, fiica împăratului Franz Joseph al Austriei și a împărătesei Elisabeta.
Leopold a rămas în armata bavareză și în cele din urmă a fost promovat la rangul de mareșal (Generalfeldmarschall) la 1 ianuarie 1905.[2] S-a retras din serviciul activ în 1913.
| Prințul Leopold al Bavariei | |
 Prințul Leopold al Bavariei, 1917 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Leopold Maximilian Joseph Maria Arnulf |
| Născut | 9 februarie 1846 München, Bavaria |
| Decedat | (84 de ani) München, Bavaria |
| Înmormântat | St. Michael's Church, Munich[*] |
| Părinți | Luitpold, Prinț Regent al Bavariei Arhiducesa Augusta de Austria |
| Frați și surori | Theresa de Bavaria Prince Arnulf of Bavaria[*] Ludwig al III-lea al Bavariei |
| Căsătorit cu | Arhiducesa Gisela a Austriei |
| Copii | Prințesa Elisabeta Prințesa Auguste Prințul Georg Prințul Konrad |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Germania |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | ofițer |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce |
| Familie nobiliară | Casa de Wittelsbach |
· 1874 - S-a nascut Dmitri Gulia, scriitor, lingvist, istoric si etnograf abhaz; a fondat primul teatru din Abhazia in 1921; (d.7.04.1970). Deasemenea, Dmitri Gulia este cel care a creat alfabetul abhaz, pe baza celui chirilic. A scris poeme, povești și romane. A fost culegător de folclor și a întemeiat primul ziar abhaz, Apsna. El este considerat părintele literaturii abhaze.
· 1885: S-a născut Alban Berg, compozitor austriac (d. 1935)
* 1891: Ronald Charles Colman (n. 9 februarie 1891 – d. 19 mai 1958) a fost un actor englez
Născut în Richmond, Surrey, Anglia, ca Ronald Charles Colman, viitorul actor a fost al doilea fiu și al patrulea copil [2] al lui Charles Colman și al Marjory Read Fraser.
A fost nominalizat de patru ori pentru Academy award, cu filmele Bulldog Drummond (în 1929), Condemned (în 1930), Random Harvest (în 1942), și A Double Life (în 1947), rol pentru care a și primit râvnitul trofeu. În anul 2002, statueta Oscar a lui Colman a fost vândută la licitație, de către firma Christie's pentru suma de $ 174,500
* 1891: Ronald Charles Colman (n. 9 februarie 1891 – d. 19 mai 1958) a fost un actor englez
Născut în Richmond, Surrey, Anglia, ca Ronald Charles Colman, viitorul actor a fost al doilea fiu și al patrulea copil [2] al lui Charles Colman și al Marjory Read Fraser.
A fost nominalizat de patru ori pentru Academy award, cu filmele Bulldog Drummond (în 1929), Condemned (în 1930), Random Harvest (în 1942), și A Double Life (în 1947), rol pentru care a și primit râvnitul trofeu. În anul 2002, statueta Oscar a lui Colman a fost vândută la licitație, de către firma Christie's pentru suma de $ 174,500
· 1902 – S-a nascut Gabriel Peri, ziarist si erou al rezistentei franceze; (d.15.12.1941).
· 1908: S-a nascut poetul român Cicerone Theodorescu; (d. 18.02.1974.
· 1910: S-a nascut Jacques Monod, biochimist,laureat al Premiului Nobel pentru medicină pe anul 1965; (d. 31.05.1976).
* 1910: Dan Valentin „Mon Cher” Vizanty (n. 9 februarie 1910, Botoșani - d. 12 noiembrie 1992, Paris) a fost un pilot militar român care a luptat în al Doilea Război Mondial, impunându-se ca unul dintre așii aviației de vânătoare române.
* 1910: Dan Valentin „Mon Cher” Vizanty (n. 9 februarie 1910, Botoșani - d. 12 noiembrie 1992, Paris) a fost un pilot militar român care a luptat în al Doilea Război Mondial, impunându-se ca unul dintre așii aviației de vânătoare române.
Vizanty s-a distins inițial pe Frontul de Est, în calitate de comandant al Escadrilei 43 de Vânătoare, iar ulterior în luptele disproporționate dusecontra aviației de bombardament americane din vara anului 1944 pentru apărarea Capitalei și a zonei petroliere Ploiești, în calitate de comandant al Grupului 6 Vânătoare, dotat cu avioane de fabricație românească IAR 80.[1][2]
În ultima parte a războiului, a comandat Grupurile 1 și 6 Vânătoare (reunite sub titulatura de Grupul 1 Vânătoare) în campania din vest contra Germaniei. Intrată în istorie, o convorbire telefonică între Vizanty și prietenul său, comandorul german Eduard Neumann – care devenise între timp inamicul României, s-a dovedit a fi memorabilă:
„- Dragă Vizanty, într-o jumătate de oră, voi lansa un bombardament asupra Bucureștiului. Ce vei face?- Ridic aviația de vânătoare.- Te înțeleg, fiecare cu datoria sa.- Nu există alternativă. Tristă realitate. Dacă ne ajută Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o zi pentru a evoca doar clipele fericite petrecute împreună.”—Convorbire purtată la 24 august 1944, orele 8.30 între Oberst Eduard Neumann, Jagdabschnittsführer Rumänien și Căpitanul aviator Dan Vizanty, comandant al Grupurilor 1 și 6 de vânătoare[3]
Până la sfârșitul războiului, Vizanty a acumulat 4.600 de ore de zbor și 43 de victorii personale, conform sistemului prevăzut de Statul Major al Aerului, ceea ce l-a plasat printre cei mai buni piloți de vânătoare din cel de-Al Doilea Război Mondial
Cunoscut ca monarhist, Vizanty a fost îndepărtat din armată de către regimul comunist, fiind trecut în rezervă la 22 august 1947. Refuzând să-și denunțe propriile convingeri, în anul 1961 a fost condamnat la cinci ani de detenție și închis la Jilava, Gherla și Cluj[6][7], sentința fiind dată pentru „uneltire contra ordinii sociale“. Doi ani mai târziu a fost eliberat pe 17.01.1963, fiind grațiat prin decretul 5/63 C.S. semnat de Gheorghe Gheorghiu-Dej, și a revenit la domiciliul său din Strada Matei Basarab, din București.[7]
Istoricul Gheorghe Median detaliază:[4]
- „Pentru comuniști, era un individ periculos. Era un erou de război, credibil și respectat în armată și chiar de populație. Circulau știri despre victoriile sale, iar despre eroismul lui erau pline revistele. Nu puteau să îl lase în pace, el fiind monarhist, fiu de boier și un om cu educație aleasă. Singura cale era discreditarea lui“.
Fostul comandor a fost nevoit să lucreze ca muncitor necalificat, locuind într-un apartament din București. Fiind considerat un "element periculos" pentru orânduirea socialistă, Ana Maria Vizanty își amintește cum angajații statului totalitar îi hăituiau și supravegheau tatăl: "A rămas fără nimic. I-au confiscat toată averea. Casa părintească de la Botoșani a fost dărâmată. A muncit în mai multe locuri. A fost recuperator de epave aviatice după război, muncitor agricol, angajat la Plafar, tehnician, muncitor în construcții, macaragiu“.[4]
Salvarea pentru Vizanty a venit în 1968, când Charles de Gaulle, președintele Franței, aflat în singura sa vizită oficială pe teritoriul României, l-a întrebat, în mod oficial, pe Nicolae Ceaușescu despre soarta generalului regalist Paul Teodorescu și despre cea a asului aviației militare Dan Vizanty. Prin urmare, fostul pilot a fost ridicat în grabă de pe șantierul unde lucra, îmbrăcat în uniformă de comandor și prezentat președintelui Franței. Un istoric a sugerat că „De Gaulle a înțeles că ceva nu era în regulă. Nu a spus nimic, dar a luat legătura în Franța cu foștii aviatori și a fost pusă la cale salvarea lui Vizanty“.[4]Prin urmare, în următorii ani, membrii unei organizației internaționale a piloților de vânătoare („Les Vieilles Tiges“), cu care Vizanty se împrietenise în timpul războiului, au încercat să îl aducă în Franța, însă pilotul român a refuzat, dorind în primul rând să asigure un trai decent pentru fiica sa în România. Cu toate acestea, în iunie 1977, Vizanty a fost chemat de primarul Parisului, Jacques Chirac, și de membrii Asociației Aeronautice Internaționale „Les Vieilles Tiges“, într-o misiune de cercetare pentru a întocmi o istorie a aviației europene. Fiica sa, Ana Maria, își amintește cum aceasta „a fost șansa lui. Avea 67 de ani și a plecat. Nu ne-a spus nimic, nici mie, nici mamei. Eram studentă la București. În felul acesta, nu aveau ce scoate comuniștii de la noi. A plecat și nu s-a mai întors niciodată“.[4]
Ajuns în Franța, Vizanty a fost întâmpinat cu onoruri. Jacques Chirac i-a înmânat „Medalia de Argint“ a orașului Paris pentru meritele sale ca aviator. În mod întrucâtva ironic, salvarea sa de regimul comunist a fost determinată de foștii piloți împotriva cărora Vizanty a luptat în război. Asul român l-a reîntâlnit, cu această ocazie, și pe colonelul german Eduard Neumann, împreună cu care a băut o șampanie. Fiica comandorului își amintește cum, „deși a fost departe de țară, a promovat, prin presa vremii sau în diferite cărți despre aviație, România și aviația sa pe nedrept uitată. A primit o pensie de merit de la statul francez. M-am reîntâlnit cu tata în 1990, la Paris. Nu a mai fost bine primit în România. Nici nu era mulțumit de climatul politic, nici după 1990. Era dezamăgit și trăia melancolia regalistă a României“
La 6 februarie 2010, la Muzeul Aviației din București, a avut loc o ceremonie de omagiere a locotenent-comandorului aviator Dan Valentin Vizanty, la împlinirea a 100 de ani de la naștere. A fost prezentată și o colecție de fotografii și articole din presa vremii, care relatează cariera militară a acestuia.[8]
La 8 octombrie 2014, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la luptele aeriene pentru apărarea Bucureștiului și a zonei petroliere Ploiești, Statul Major al Forțelor Aeriene a organizat, cu sprijinul Primăriei orașului Popești-Leordeni și al doamnei Ana Maria Vizanty, o ceremonie militară cu ocazia căreia a fost dezvelită o placă comemorativă dedicată Grupului 6 Vânătoare și locotenentului comandor aviator Dan Valentin Vizanty.
| Dan Valentin Vizanty | |
 Locotenentul-comandor Dan Valentin Vizanty | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 9 februarie 1910 Botoșani, România |
| Decedat | (82 de ani) Paris, Franța |
| Naționalitate | Română |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | Pilot |
| Studii | Școala Militară de Ofițeri Aviație de la Cotroceni |
| Activitate | |
| A luptat pentru | Armata Română |
| Ani de serviciu | 1931 - 1948 |
| Gradul | Locotenent-Comandor |
| Unitatea | Flotila 1 Aero |
| A comandat | Comandant al Escadrilei 43 Șef de cabinet al Sub-Secretarului de Stat al Aerului (august 1942–august 1943) Comandant al Grupului 6 Vânătoare(septembrie 1943–august 1944) Comandant al Grupurilor 1 și 6 Vânătoare(august 1944) Comandant al Grupului 1 Vânătoare (septembrie 1944–sfârșitul războiului |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Virtutea Aeronautică în grad de ofițer, Ordinul Coroana României, Steaua României, Ordinul Mihai Viteazul, Médaille d'argent de la Ville de Paris (Medalia de Argint a Parisului) |
· 1917: S-a nascut Oleg Danovski, balerin român, unul din intemeietoriil scolii nationale romane de balet modern;(d.21.10.1996). Oleg Danovski (n. 9 februarie 1917, Vosnesensk, Ucraina – d. 1996) a fost un dansator și coregraf român, întemeietorul școlii românești de balet modern, fondatorul și directorul primului teatru de balet din România, instituție care astăzi îi poartă numele – Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța. A apărut pe toate marile scene ale lumii, precum Teatrul Balșoi, Opera din Milano sau Metropolitan New York, iar sub conducerea sa baletul românesc s-a bucurat de succese și recunoaștere fără precedent în străinătate. A primit titlul de Artist Emerit (anterior anului 1965).
* 1920: Ion Mircea Enescu (n. 9 februarie 1920 la Cluj-Napoca - d. 25 octombrie 2010[1]), arhitect modernist român, membru în comitetul de conducere al UAR (1991-1998).
Proiecte:
- Maternitatea Polizu (1951)
- Mormantul familiei istoricului Silviu Dragomir (1962)
- Complexul industrial Militari, etapa 1 (1965)
- Sala de sport Cluj (1965)
- Sala de sport Pitesti (1969)
- Sala de sport Iasi (1970)
- Sala de sport Deva (1971)
- Facultatea de mecanica din Cluj-Napoca (1978), Sectia de metalurgie (1980)
Mormantul familiei Dragomir, din cimitirul central Cluj
· 1924 - S-a născut poetul Teodor Balş (m.27.07.1983).
* 1928: Marinus ("Rinus") Jacobus Hendricus Michels (OON) (n. 9 februarie1928 - d. 3 martie 2005) a fost un fotbalist și antrenor olandez.[1] El și-a petrecut întreaga sa carieră de jucător la Ajax Amsterdam, club la care mai târziu a revenit în calitate de antrenor, și a fost membru al naționalei Olandei, atât ca jucător cât și ca antrenor.
· 1931: Thomas Bernhard, scriitor austriac (d. 1989)
* 1931: Josef Masopust (n. ,[1] Most, Cehia – d. ,[1] Praga, Cehia) a fost un jucător și antrenor ceh de fotbal.
* 1933: Amita Bhose (n. 9 februarie 1933 Calcutta - d. 24 octombrie 1992) a fost un important eminescolog, prima traducătoare a lui Mihai Eminescuîn Asia, în limba bengali, profesoară de bengali, sanscrită și civilizație indiană la Universitatea București (1972-1991), traducătoare și scriitoare.
* 1931: Josef Masopust (n. ,[1] Most, Cehia – d. ,[1] Praga, Cehia) a fost un jucător și antrenor ceh de fotbal.
* 1933: Amita Bhose (n. 9 februarie 1933 Calcutta - d. 24 octombrie 1992) a fost un important eminescolog, prima traducătoare a lui Mihai Eminescuîn Asia, în limba bengali, profesoară de bengali, sanscrită și civilizație indiană la Universitatea București (1972-1991), traducătoare și scriitoare.
Eminescu și India, Influența indiană asupra gândirii lui Eminescu - teza sa de doctorat susținută în 1975 la Universitatea București, având-o pe Zoe Dumitrescu Bușulenga ca îndrumătoare științifică - este una dintre lucrările sale de referință.
Amita Bhose - prima traducătoare a lui Eminescu în Asia - 1969, cu volumul Eminescu: Kavita (Poezii).
Născută la Calcutta în 1933, absolventă a două facultăți în India - Facultatea de Chimie, Fizică și Matematică (1953) și Facultatea de Bengali-Engleză (1965) din cadrul Universității Calcutta, Amita Bhose descoperă cultura română în 1959, la Universitatea București, unde urmează un curs practic de limba română de doi ani. Poezia „Ce te legeni, codrule” din Manualul de limba română avea să-i schimbe viața, căci avea să se îndrăgostească de opera eminesciană. Reîntoarsă în India, în 1961, debutează în presă cu un articol despre receptarea lui Tagore în România iar din 1971, anul înscrierii la doctorat, cu tema „Influența indiană asupra gândirii lui Eminescu” va trăi la București, până la moarte, în 1992. Prin studiile sale despre Eminescu se situează printre cei mai importanți eminescologi iar prin traducerile sale din română în bengali și din bengali în română a stabilit o punte de legătură între cele două culturi. A susținut cursuri practice de limba bengali și limba sanscrită la Universitatea București (1972-1991), a conceput manuale de studiu pentru limbile respective (în limba română) și a susținut cursuri teoretice despre civilizația indiană.
Îndrumătoarea științifică a tezei de doctorat, publicată sub titlul „Eminescu și India” - Zoe Dumitrescu Bușulenga - nota: „A slujit cultura română, cu inteligența și condeiul ei, mai mult decât, poate, mulți români.”
· 1936 - S-a născut Andrei Pandrea, medic, etnolog, scriitor; stabilit din 1979 la Paris.
· 1936 - S-a născut Dorin Sarafoleanu, medic, şeful clinicii ORL de la Spitalul „Sfânta Maria”.
· 1939 - S-a născut Barry Mann, compozitor şi cântăreţ american.
· 1940: S-a nascut John Maxwell Coetzee, scriitor sud-african, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2003.
· 1940 - S-a născut Brian Bennett, baterist şi compozitor britanic (The Shadows).
· 1940 - S-a născut Mircea Radu Iacoban, prozator şi dramaturg.
· 1941 - S-a născut scriitoarea Constanţa Călinescu.
* !941: Cătălin Basarab Zamfir (n. 9 februarie 1941, București) este un sociolog român, profesor universitar[1] și membru corespondent al Academiei Române (din 1991). A fost deputat român în legislatura 1990-1992, ales în municipiul București pe listele partidului FSN în perioada 18 iunie 1990 – 31 iulie 1990 când a demisionat și a fost înlocuit de deputatul Corneliu Dorin Gavaliugov. Cătălin Zamfir a fost ministrul muncii și protecției sociale în perioada 28 iunie 1990 - 30 aprilie 1991 în Guvernul Petre Roman (2).
| Cătălin Basarab Zamfir | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | (78 de ani) București | ||
| Naționalitate | România | ||
| Cetățenie | România | ||
| Ocupație | politician sociolog[*] | ||
| Activitate | |||
| Alma Mater | Universitatea din București | ||
| Organizații | Academia Română | ||
| |||
· 1942 - S-a născut Carole King (Carole Klein), cântăreaţă şi compozitoare americană.
· 1942 - S-a născut Mark Mathis, vocalist american (The Newbeats).
· 1943 - S-a născut Barbara Lewis, cântăreaţă, compozitoare şi multi-instrumentistă americană.
· 1943: Joseph Frank "Joe" Pesci (pɛʃi, n. 9 februarie 1943) este un actor american de origine italiană.
Un actor complet, Joe Pesci avea să cunoască succesul datorită celebrelor filme ale regizorului Martin Scorsese. Născut pe 9 februarie1943 în Newark, New Jersey, Pesci a fost un copil actor, care a început să lucreze la radio de la vârsta de 4 ani. Apare pe Broadway doar un an mai târziu și în 1953 apare regulat la televiziune în programul "Star Time Kids".
* 1943: Dieter Dierks (n. pe 9 februarie 1943 în Stommeln, lângă Köln) este un producător muzical german, cel mai cunoscut pentru colaborarea cu trupa rock Scorpions.
* 1944: Ana Iuriev (n. , Bravicea, Moldova) este o regizoare de film din Republica Moldova.
Un actor complet, Joe Pesci avea să cunoască succesul datorită celebrelor filme ale regizorului Martin Scorsese. Născut pe 9 februarie1943 în Newark, New Jersey, Pesci a fost un copil actor, care a început să lucreze la radio de la vârsta de 4 ani. Apare pe Broadway doar un an mai târziu și în 1953 apare regulat la televiziune în programul "Star Time Kids".
* 1943: Dieter Dierks (n. pe 9 februarie 1943 în Stommeln, lângă Köln) este un producător muzical german, cel mai cunoscut pentru colaborarea cu trupa rock Scorpions.
* 1944: Ana Iuriev (n. , Bravicea, Moldova) este o regizoare de film din Republica Moldova.
În anii 1965-1969 era asistent de regizor. A urmat cursurile facultății regie film documentar a Institutului de Cinematografie din Moscova (actualmente Institutul de Cinematografie Gherasimov(d)) în anii 1970-1974, unde a fost studentă a Liei Derbîșeva. După studii a început să regizeze filme documentare la studioul Moldovafilm. A realizat mai multe schițe cinematografice, majoritatea în colaborare cu soțul său, operatorul A. Iuriev.
Filmografia Anei Iurieva include documentare, filme pentru copii și alte opere:
- 1973: Aici au fost rîpi
- Ruta de onoare
- 1974: Un kilometru de drum
- Stăpînii pămîntului
- Bine ați venit
- 1975: Toate încep din copilărie
- Nuvela pîinii
- Cea mai scurtă lecție
- 1976: Vin copiii la teatru
- Naturi active
- 1978: Ce ți-i și cu Liza asta!
- Elena Strujuc
- Etaje de-asupra orașului
- 1979: Fluieraș
- 1982: Măria sa, Femeia!
- Speranța
- 1983: A păstra și a înmulți
- 1984: Meditații despre pîine
- Ascultă chemarea viitorului
- 1985: Cum îți este numele, „Surule”?
- 1986: Sub tăișul iataganului
- 1987: Vatra fără leagăn
- 1988: Nedumerirea lui moș Gheorghe
- 1989: Cîteva interviuri după tragedie
- Fluierul lui Dumitrița
Cel puțin șase din filmele enumerate au fost premiate la diferite festivaluri republicane și internaționale. Ana Iurieva a fost distinsă cu titlul emerit „Maestru în Artă” în anul 1994
· 1945: María de Lourdes "Mia" Villiers Farrow (n. 9 februarie 1945, Los Angeles, California, SUA),[6][7] este o actriță și scriitoare americană, militantă activă a unor inițiative umanitare internaționale și fost manechin.
Mia Farrow a jucat în peste 50 de filme și a primit numeroase premii, printre care un Glob de Aur și premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian; a fost nominalizată de alte șapte ori pentru Globul de Aur și de trei ori pentru Premiile BAFTA.[8] Farrow este cunoscută pentru activitatea sa în calitate de Ambasador al Bunăvoinței pentru UNICEF. A fost implicată în acțiuni umanitare din Darfur, Ciad și Republica Centrafricană. În 2008, revista Time a considerat-o una dintre persoanele cele mai influente din lume
· 1947 - S-a născut Major Harris, cântăreţ american (The Delfonics).
* 1949: Nicolae Truță (n. 9 februarie 1949, Dobrețu, județul Olt - d. 16 august2010, Slatina) a fost un artist plastic român.[1][2][3][4]
* 1949: Nicolae Truță (n. 9 februarie 1949, Dobrețu, județul Olt - d. 16 august2010, Slatina) a fost un artist plastic român.[1][2][3][4]
În anul 2004 Prof. Nicolae Truță a fost decorat cu distincția „ Ordinul Meritul pentru învățământ în gradul de Cavaler” pentru devotamentul pus în slujba învățământului românesc, dar și pentru contribuția la dezvoltarea și promovarea cercetării științifice din România, distincția fiind înmânată de Președintele României din acea perioadă, Ion Iliescu. Nicolae Truță, a fost Directorul Centrului de Cultură Olt și al Palatului Copiilor Slatina.
Expoziții:
Expoziții:
- Craiova - Galeriile de Artă și Palatul Jean Mihail - 1972, 1981, 1984, 1985, 1987, 1993, 1996, 1998, 2004.
- Timișoara - 1972, 1974.
- București - Galeriile de Artă de la Muzeul Satului și Casa Americii Latine - 1986, 1995, 2000, 2008.
- Sibiu - 1979.
- Râmnicu Vâlcea - 1985, 1988, 1992, 2000.
- Balș - Galeriile de Artă, ProArt - 2002, 2005.
- Slatina - 1975, 1976, 1977, 1978, 1980, 1982, 1983, 1984, 1985, 1987, 1989, 1990, 1991, 1992, 1993, 1995, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2006, 2007, 2008, 2009.
· 1951 - S-a născut Dennis "Dee Tee" Thomas, saxofonist american (Kool & The Gang).
· 1952 - S-a născut Florin Ochescu, compozitor şi instrumentist de muzică uşoară.
* 1952: Gyöngyvér Horváth (n. , Cluj, Republica Populară Română) este o artistă de etnie maghiară din Transilvania, România.
n 1977 a absolvit Secția Grafică (clasa prof. Feszt László) a Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu, Cluj-Napoca. După absolvire a lucrat ca proiectant modele la Viitorul Oradea și Mucart Cluj. Din 1987 a lucrat la Redacția Igazság, respectiv Szabadság din Cluj-Napoca, de unde s-a pensionat.
A avut și colaborări ca ilustrator de carte cu editurile: Dacia, Kriterion, Tinivár, Napsugár etc. Participă din anul 1996[1] la Tabăra Internațională Inter-Art Aiud, unde conduce secția de grafică[2] și face parte din colegiul de profesori coordonatori ai atelierelor de creație a taberelor Internațională de Creație pentru Tineret, Inter Art
* 1964: Ernesto Valverde Tejedor (Viandar de la Vera, Cáceres, 9 februarie,din 1964), cunoscut sub numele de Txingurri (furnica în bască), este un fost fotbalist și actual antrenor de fotbal spaniol al clubului FC Barcelona· 1970 - S-a născut Percy Nathan Rodgers, vocalist şi compozitor american (B.V.S.M.P.).
* 1971: Mihai Dragomir (n. 9 februarie 1971, București) este fost jucător de handbal, portar pentru Steaua
* 1971: Igor Ursenco (n. 9 februarie 1971, Nisporeni, Republica Moldova) este un prozator, poet, scenarist, culturolog, filozof al mentalităților, pedagog, jurnalist de opinie și traducător poliglot. Doctor în filologie Magna cum Laude[1]. Descendent pe linie maternă din dinastia nord-basarabeanăa cărturarului Marcu Văluță, director al publicației interbelice Cuget moldovenesc. La finele lunii octombrie 2012 a fost desemnat să organizeze Institutul Cultural Român de la Kiev în calitate de coordonator-adjunct, proiect rămas nefinalizat din cauza ostilităților ruso-ucrainene prelungite.
* 1978: Ofelia Popii (n. 9 februarie 1978, Arad) este o actriță română de film, scenă, voce și televiziune.
* 1980: Angelos Charisteas (în greacă Άγγελος Χαριστέας; API: /ˈaɲɟeˌlos xariˈsteˌas/) (n. 9 februarie 1980, Strimoniko, Serres, Grecia) este un fotbalist grec, în prezent liber de contract.
* 1980: Pierre Ebéde (n. 9 februarie 1980, Yaoundé, Camerun) este un fotbalistcamerunez care a evoluat la echipa Astra Ploiești pe postul portar. De asemenea a fost și un fost component al echipei naționale de fotbal a Camerunului.
* 1981: Tom Hiddleston (n. 9 februarie 1981) este un actor englez.
* 1971: Mihai Dragomir (n. 9 februarie 1971, București) este fost jucător de handbal, portar pentru Steaua
* 1971: Igor Ursenco (n. 9 februarie 1971, Nisporeni, Republica Moldova) este un prozator, poet, scenarist, culturolog, filozof al mentalităților, pedagog, jurnalist de opinie și traducător poliglot. Doctor în filologie Magna cum Laude[1]. Descendent pe linie maternă din dinastia nord-basarabeanăa cărturarului Marcu Văluță, director al publicației interbelice Cuget moldovenesc. La finele lunii octombrie 2012 a fost desemnat să organizeze Institutul Cultural Român de la Kiev în calitate de coordonator-adjunct, proiect rămas nefinalizat din cauza ostilităților ruso-ucrainene prelungite.
Catalizator al semiosofiei înțeleasă ca „mișcare pneumatică a textului”,[1]Igor Ursenco s-a remarcat în special ca personaj renascentist[2] și autor polivalent, fiind totodată promotorul activ al metodei critice integratoare ''teo-e-retikon'' [3] ce are în vizor valorile transculturale ale așa-zisului eres arhetipal. Încă de la cartea sa de debut adoptă valențele proteice de EgoBestiar ca și celebrare a alterității heterotopice.[4]
Printre alte teme predilecte 5 în creația sa se regăsesc arhetipalul, reversibilitatea și intangibilitatea fenomenelor spirituale, toate supuse „terrarismului” semantic.
* 1972: Ioan-Cristian Chirteș (n. , Ibănești, România) este un politician român, ales deputat în 2012 și senator în 2016, de fiecare dată în județul Mureș. În legislatura 2012-2016, Ioan-Cristian Chirteș a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Islanda, Republica Africa de Sud, Canada și Republica Italiană. În legislatura 2016-2020, Ioan-Cristian Chirteș a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Belarus, Republica Armenia, Republica Estonia și Republica Macedonia.* 1978: Ofelia Popii (n. 9 februarie 1978, Arad) este o actriță română de film, scenă, voce și televiziune.
A urmat Facultatea de teatru a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Secția actorie, între 1997 și 2001.[1]
Actrița joacă pe scena Teatrului Radu Stanca din Sibiu, unde a jucat în numeroase producții
Ofelia Popii a primit Premiul UNITER de două ori pentru Cea mai bună actriță, în 2008 (rolul Mefisto din Faust) și 2011. [3]
Actrița a fost recompensată cu premiul Gopo pentru cea mai bună actriță în rol principal la ceremonia din 2015 pentru rolul Elena Buciuman din filmul Q.E.D., regia Andrei Gruzsniczki.
Filmografie:
- Grand Hotel Victoria (2001), scurt metraj, regia Cristian Cârcu,
- Portrete în pădure (2011), regia Dinu Tănase, în rolul Vera Răducanu,
- Undeva la Palilula (2012), lung metraj, 145 de minute, regia Silviu Purcărete, în rolul Leana Mica,
- Rocker (2013), lung metraj, 90 de minute, regia Marian Crișan, în rolul
- Quod erat demonstrandum (2014), lung metraj, regia Andrei Gruzsniczki, în rolul Eugenia Buciuman,
- Vara s-a sfârsit (2016), lung metraj, regia Radu Potcoavă, în rolul mamei eroului principal, un elev de 10-11 ani,
* 1980: Angelos Charisteas (în greacă Άγγελος Χαριστέας; API: /ˈaɲɟeˌlos xariˈsteˌas/) (n. 9 februarie 1980, Strimoniko, Serres, Grecia) este un fotbalist grec, în prezent liber de contract.
* 1980: Pierre Ebéde (n. 9 februarie 1980, Yaoundé, Camerun) este un fotbalistcamerunez care a evoluat la echipa Astra Ploiești pe postul portar. De asemenea a fost și un fost component al echipei naționale de fotbal a Camerunului.
* 1981: Tom Hiddleston (n. 9 februarie 1981) este un actor englez.
Thomas William Hiddleston s-a născut în Westminster, Londra, Marea Britanie,[1] ca fiu al lui Diana Patricia și al lui James Norman Hiddleston.[2] Mama lui este năascută în Suffolk, Anglia, iar tatăl său în Greenock, Scoția.[3] Thomas mai are două surori, Sarah, mai mare decît el care lucrează ca jurnalistă în India, și Emma, care a decis să urmeze și ea cariera actoricească.[4] Când Tom avea 13 ani, părinții săi au divorțat, acest eveniment marcant fiind considerat de actor ca principala sa motivație de a studia actoria.[5] Tom și-a făcut studiile la Oxford, The Dragon School și Colegiul Eton, în Berkshire.
A fost remarcat în producția A Streetcar Named Desire de către Lorraine Hamilton, de la celebra agenție de casting cu același nume, Hamilton Hodell.[6] În acest moment a primit primul său rol notabil, o adaptare a lui Stephen Whittaker, Nicholas Nickleby, pentru ITV, avându-i în rolurile principale pe Charles Dance, James D'Arcy și Sophia Myles.[6] Când încă era pe băncile facultății a jucat în Conspiracy (o producție BBC/HBO) și The Gathering Storm, având rolul Randolph Churchill, fiul lui Winston Churchill. Producția a câștigat premiile BAFTA și Emmy.[7] În 2005 a absolvit cursurile prestigioasei RADA (Royal Academy of Dramatic Art), Academia Regală a Artelor Dramatice. Imediat cum a terminat facultatea a câștigat rolul Oakley în filmul Joannei Hogg, Unrelated, debutul regizoarei, pentru care a fost și premiată. Pelicula a fost filmată în Italia, în Toscana. Se află și în distribuția celui de-al doilea film al regizoarei, Archipelago.[8] A jucat rolul principal în The Changeling, în care a interpretat rolul Alsemero, pentru care a fost nominalizat în 2007 la Premiile Ian Charleson. A urmat Cymbeline, pentru care a câștigat premiul Laurence Olivier pentru debut în 2008.
* 1981: Marius Nae (n. 9 februarie 1981 în București) este un fotbalist român care în prezent joacă la FC Juventus București pe postul de mijlocaș ofensiv. Și-a făcut debutul în Liga I pe data de 9 aprilie 2000 în meciul AS Rocar București - FC Național București 1-2.
* 1981: James Owen Sullivan (n. 9 februarie 1981 – d. 28 decembrie 2009), cunoscut ca și The Rev, a fost un cunoscut toboșar american, membru al trupei de metal americane Avenged Sevenfold. A fost și vocalistul trupei Pinkly Smooth, un proiect în care el era cunoscut drept Rat Head, împreună cu un alt membru al Avenged Sevenfold, chitaristul Synyster Gates.
* 1982: Ionuț Costinel Mazilu (n. 9 februarie 1982, com. Gemenele, jud. Brăila) este un jucător român de fotbal, în prezent sub contract cu Dnepr Dnepropetrovsk și împrumutat la Arsenal Kiev.
Mazilu a început cariera la Sportul Studentesc în 1999. A debutat în Divizia A pentru Sportul Studențesc la data de 3 august 2001 în meciul Sportul Studențesc – Petrolul Ploiești, meci încheiat cu victoria gazdelor cu 3-0. În sezonul 2005-06, el a fost cel mai important marcator din România Liga I 22 goluri.
Următorul sezon, s-a transferat la Rapid București, unde a jucat timp de doi ani 34 de jocuri și a marcat 18 goluri.
La 12 ianuarie, 2008, Mazilu a fost transferat în Ucraina la clubul FC Dnipro din Vîșcea Liha, pentru o sumă de 4 milioane de euro, cea mai mare sumă de transfer primită pe transferul unui jucător român la momentul respectiv. El nu reușește să aibă un impact major și a fost împrumutat la FC Arsenal Kiev.
* 1984: Dzmitri Ramualdavici Klimovici (în belarusă Дзмітрый Рамуальдавіч Клімовіч; în rusă Дмитрий Климович, Dmitri Klimovici; n. 9 februarie 1984, Minsk) este un fotbalist bielorus care joacă pe postul de fundaș.
* 1984: Inna Șupac (în rusă Инна Фёдоровна Шупак; n. 9 februarie 1984)[1] este o politiciană rusofonă din Republica Moldova, care îndeplinește funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XX-a (2014-2018), pe listele Partidului Comuniștilor. A mai fost deputat în 3 legislaturi precedente: aprilie-iulie 2009, iulie 2009-2010 și 2010-2014.
La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 din Republica Moldova, Inna Șupac candida de pe poziția a 23-a în lista PCRM[1] și inițial nu a reușit să acceadă în parlament, însă, și-a câștigat mandatul pe 11 mai 2015, după ce deputata Irina Vlah a fost aleasă în funcția de bașcan al Găgăuziei și din cauza incompatibilității funcțiilor și-a depus mandatul de deputat.[2][3]
Inna Șupac este membru al Partidului Comuniștilor din 2005,[4] iar din 2008 face parte din Comitetului Central al PCRM. Între 2007 și 2011 era prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist din Moldova.[3]
A promovat în Republica Moldova acțiunea „Георгиевская ленточка” (Panglica Sfântului Gheorghe) de îndemnare a populației să poarte Panglica Sfântului Gheorghe atașată în piept.[5][6]
Inna Șupac este licențiată în relații internaționale la Universitatea Liberă Internațională din Moldova (2001–2006). În perioada octombrie 2006 – octombrie 2007 a studiat la Institutul European de Științe Politice din Moldova, iar între octombrie 2007 și septembrie 2008 a făcut masteratul în antropologie la Școala Antropologică Superioară din Moldova.[7]
| Inna Șupac | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (35 de ani) Basarabeasca, Moldova |
| Cetățenie |  Moldova |
| Ocupație | Politician |
| Deputat în Parlamentul Republicii Moldova | |
| În funcție 11 mai 2015 – 24 feb 2019 | |
| În funcție 2010 – 2014 | |
| În funcție 2009 – 2010 | |
| Partid politic | Partidul Comuniștilor din Republica Moldova |
| Alma mater | Universitatea Liberă Internațională din Moldova |
| Profesie | Antropolog |
* 1986: Șerban Moraru (n. 9 februarie 1986, București) este un fotbalist româncare evoluează la clubul FC Brașov. Și-a făcut debutul în Liga I în anul 2007.
* 1987: Michael B. Jordan (n. 9 februarie 1987) este un actor american de film și televiziune, cunoscut pentru rolurile din Fruitvale Station (2013), Fantastic 4 (2015), Adonis Creed din Creed si Killmonger din Black Panther (2018).
* 1987: Valentin Coca (n. 9 februarie 1987, Timișoara, România) este un fotbalist român care joacă pentru SV Cosmos Aystetten
* 1987: Constantin Țuțu (n. 9 februarie 1987, Băcioi, RSS Moldovenească) este un luptător profesionist din Republica Moldova, practicant al genurilor de arte marțiale kickboxing și Muay Thai,[1] deputat[2] în Parlamentul Republicii Moldova din 29 decembrie 2014.
Țuțu este cel mai bun luptător de kickboxing din Republica Moldova, fiind dublu campion mondial în versiunea KOK (King of Kings), la turneul „KOK World Grand Prix” din 2011[1][3][4] și 2014,[5][6] câștigătorul Grand Prix FEA din 2009,[7] campion FEA 2011, campion K-1 World Grand Prix 85kg în 2013,[1] campion al Moldovei și câștigător al altor turnee regionale.[7]
Constantin Țuțu face sport de la vârsta de 9 ani, inițial practicând, însă, karate.[7] Din 2005 antrenorul său este Nicanor Trocin.[3] În prezent este membru al clubului de lupte chișinăuean ”Champion Thai Gym”.
În 2012 Țuțu a fost implicat într-o reglare de conturi la Orhei, soldată cu moartea interlopului moldovean Alexei Veretco, alias „Krasavcik”.[8] Țuțu a fost acuzat de implicare în omorul lui Veretco și a fost dat în căutare, pe numele său fiind emis mandat de arestare,[9] însă după ce asasinul s-a predat, Țuțu a fost scos de sub urmărire penală.[8] Atunci el declarase pentru Jurnal TV, că regretă tot ce s-a întâmplat: „Nu sunt un criminal. Îmi pare rău că am asistat la așa ceva”.[10]
În toamna anului 2014, Constantin Țuțu a devenit membru al Partidului Democrat din Moldova și la alegerile parlamentare din 2014 din Republica Moldova el a fost al 13-lea pe lista candidaților PD.[11] Din 29 decembrie 2014 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova în cadrul fracțiunii PD.
* 1989: Gabriel Machado (n. 2 septembrie 1989) este un jucător de fotbalbrazilian care evoluează la clubul FC Glattbrugg.
* 1992: Avan Tudor Jogia (n. 9 februarie 1992) este un actor canadian. Avan a debutat în actorie în 2006, interpretând rolul lui Danny Araujo în O fată ca mine, regizat de nominalizatul la Oscar, Agnieszka Holland. În 2007 a apărut în producția de televiziune Aliens în America interpretând rolul lui "Sam". În 2008 a jucat rolul lui Champ din filmul Gym Teacher: The Movie și Tajid în Spectacular, ambele pentru rețeaua de televiziune Nickelodeon.[1] În 2014 joacă în miniseria Tut, alături de actorul Ben Kingsley.[2] Jogia de asemenea îl interpretează pe Ben Stark în seria de televiziune Caprica, un serial realizat de producătorii Battlestar Galactica pentru canalul american Sci Fi Channel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu