7. /13 FEBRUARIE 2022 - TEATRU/FILM
ELENA NEGREANU
| Elena Negreanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1918  Iași, România |
| Decedată | (98 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță regizoare de teatru |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Elena Negreanu (n. 13 februarie 1918,[1] Iași – d. 26 ianuarie 2016[2]) a fost o actriță, graficiană și regizoare română. A urmat cursuri de actorie la Institutul din București, la clasa profesoarei Beate Fredanov. Elena Negreanu este fiica lui Constantin Negrea,(1870-1921),originar din Ardeal,profesor de chimie și al Sevastei,(1890-1944),profesoară de istorie. La 3 ani în 1921 rămâne orfană de tată așa că mama ei se căsătorește cu profesorul de istorie: Gavril Mușcuțuț,cel care a încurajat-o să devină actriță și regizoare.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Elena Negreanu este fiica lui Constantin Negrea, (1870-1921), originar din Ardeal profesor de chimie și al Sevastei, (1890-1944), profesoară de istorie. La 3 ani, în 1921, Elena rămâne orfană de tată așa că mama ei se căsătorește cu profesorul de istorie: Gavril Mușcuțuț, cel care a încurajat-o să devină actriță și regizoare.
Din 1947 a fost actriță la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București și conferențiară la I.A.T.C.
Din 1956 a fost regizor artistic al Radiodifuziunii Române, realizând până în 1980 spectacole cu piese din repertoriul antic, clasic și modern.
În anii 2006 și 2008 Elena Negreanu a prezentat două expoziții de grafică personală în foaierul Sălii Radio.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Regizor[modificare | modificare sursă]
- O scrisoare pierdută (1954) - regizor secund
Te pui cu blondele?: Florin Piersic s-a reîntâlnit cu femeia care l-a descoperit ca actor
HORIA CĂCIULESCU
| Horia Căciulescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Belinț, Timiș, România |
| Decedat | (67 de ani) București, România |
| Cauza decesului | omor (plagă împușcată[*]) |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | actor umorist |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Horia Căciulescu (n. , Belinț, Timiș, România – d. , București, România) a fost un actor de comedie.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Horia Căciulescu s-a născut în anul 1922. A activat la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”. A trăit câțiva ani în detenție ca deținut politic la Canalul Dunăre-Marea Neagră din motive necunoscute. A fost ulterior și membru al Partidului Comunist Român (PCR). A murit împușcat în zilele Revoluției din decembrie 1989, la bordul mașinii sale, în urma unei erori a unor soldați[1]. Este înmormântat în Cimitirul Eroilor din București.
Piese și scenete[modificare | modificare sursă]
- Azilul MacFerlan
- Fără mănuși
- Și Ilie face sport!
- Cer cuvîntul!
- Revista '58
- Un băiat iubește o fată
- Ocolul pămîntului în 30 de melodii
- Pagini alese din Revista de altădată
- Vox... boema
- Revista dragostei
- la Grădina "Cărăbuș"
- Cer cuvîntul la diverse
- Se caută o vedetă
- Aventurile unei umbrele
- Groapa
- Lasă supărarea-n hol
- Revue der Liebe (Revista dragostei)
- Magazin de Stat
- Cioara vopsită
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Și Ilie face sport (1955)
- Pe răspunderea mea (1956)
- D-ale carnavalului (1959)
- O poveste obișnuită... o poveste ca-n basme (1959)
- Telegrame (1960)
- S-a furat o bombă (1962)
- Pași spre lună (1963)
- Titanic vals (1964)
- Sentința (1970)
- Mihai Viteazul (1971)
- Comedie fantastică (1975)
- Serenadă pentru etajul XII (1976)
- Tufă de Veneția (1977)
- Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - ep. 1
Covoras cu floricele - Stela Popescu si Horia Caciulescu
Zizi Șerban si Horia Căciulescu - Mari actori de comedie (2011)
GILDA MARINESCU
| Gilda Marinescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | |
| Decedată | (62 de ani) București, România |
| Ocupație | actriță |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Gilda Marinescu (n. 13 februarie 1933, București – d. 24 aprilie 1995, București) a fost o actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A decedat la 24 aprilie 1995 și a fost incinerată.[1]
' xlink:href='%23b'/%3e%3cuse fill='black' filter='url(%23c)' xlink:href='%23b'/%3e%3cpath fill='white' d='M12.162 7.338c.176.123.338.245.338.674 0 .43-.229.604-.474.725a.73.73 0 01.089.546c-.077.344-.392.611-.672.69.121.194.159.385.015.62-.185.295-.346.407-1.058.407H7.5c-.988 0-1.5-.546-1.5-1V7.665c0-1.23 1.467-2.275 1.467-3.13L7.361 3.47c-.005-.065.008-.224.058-.27.08-.079.301-.2.635-.2.218 0 .363.041.534.123.581.277.732.978.732 1.542 0 .271-.414 1.083-.47 1.364 0 0 .867-.192 1.879-.199 1.061-.006 1.749.19 1.749.842 0 .261-.219.523-.316.666zM3.6 7h.8a.6.6 0 01.6.6v3.8a.6.6 0 01-.6.6h-.8a.6.6 0 01-.6-.6V7.6a.6.6 0 01.6-.6z'/%3e%3c/g%3e%3c/svg%3e){kind=small}
' xlink:href='%23b'/%3e%3cuse fill='black' filter='url(%23c)' xlink:href='%23b'/%3e%3cpath fill='url(%23d)' d='M5.333 12.765c0 .137.094.235.25.235.351 0 .836-.625 2.417-.625s2.067.625 2.417.625c.156 0 .25-.098.25-.235C10.667 12.368 9.828 11 8 11c-1.828 0-2.667 1.368-2.667 1.765'/%3e%3cuse fill='url(%23e)' xlink:href='%23f'/%3e%3cuse fill='black' filter='url(%23g)' xlink:href='%23f'/%3e%3cpath fill='%234E506A' d='M4.616 7.986c.128.125.136.372.017.551-.12.178-.32.222-.448.096-.128-.125-.135-.372-.017-.55.12-.179.32-.222.448-.097zm6.489 0c.128.125.136.372.018.551-.12.178-.32.222-.45.096-.127-.125-.134-.372-.015-.55.119-.179.319-.222.447-.097z'/%3e%3cpath fill='url(%23h)' d='M4.157 5.153c.332-.153.596-.219.801-.219.277 0 .451.119.55.306.175.329.096.401-.198.459-1.106.224-2.217.942-2.699 1.39-.301.28-.589-.03-.436-.274.154-.244.774-1.105 1.982-1.662zm6.335.087c.099-.187.273-.306.55-.306.206 0 .469.066.801.219 1.208.557 1.828 1.418 1.981 1.662.153.244-.134.554-.435.274-.483-.448-1.593-1.166-2.7-1.39-.294-.058-.371-.13-.197-.459z'/%3e%3cpath fill='url(%23i)' d='M13.5 16c-.828 0-1.5-.748-1.5-1.671 0-.922.356-1.545.643-2.147.598-1.258.716-1.432.857-1.432.141 0 .259.174.857 1.432.287.602.643 1.225.643 2.147 0 .923-.672 1.671-1.5 1.671'/%3e%3cpath fill='url(%23j)' d='M13.5 13.606c-.328 0-.594-.296-.594-.66 0-.366.141-.613.255-.852.236-.498.283-.566.339-.566.056 0 .103.068.339.566.114.24.255.486.255.851s-.266.661-.594.661'/%3e%3c/g%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Zodia Fecioarei (1967)
- Baladă pentru Măriuca (1969)
- Serata (1971) - prințesa
- Livada de vișini (film TV, 1975)
- Instanța amână pronunțarea (1976)
- Înainte de tăcere (1978) - Marghioala
- O lebădă iarna (1983) - Marta
- Ciuleandra (1985) - Maria Crainicu, mama Mădălinei
- Căutătorii de aur (1986)
- Figuranții (1987)
- François Villon - Poetul vagabond (1987) - Madame La Bruyère
O, rămâi - Mihai Eminescu (Recită, Gilda Marinescu)
Jocul (1978) (Teatru Tv)
ALEXANDRU DABIJA
| Alexandru Dabija | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (66 de ani) Piatra Neamț, Neamț, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Alexandru Dabija (n. 13 februarie 1955) este un regizor de teatru și actor de scenă și film român.
A debutat, în 1976, cu spectacolul Răfuiala de Philip Massinger la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, obținând premiul pentru cel mai bun regizor al anului.[1][2] A fost director general al Teatrului Odeon între 1991-1994 și 1996-2002[3]] .
Piese de teatru regizate[modificare | modificare sursă]
- Avram Iancu de Mihai Măniuțiu, (Studioul de Teatru Casandra, 1978)[4]
- Taifunul de Cao Yu (Teatrul Nottara, 1988)
- Burghezul gentilom de Moliere (Teatrul Nottara, 1989)
- Ospățul lui Balthazar de Benjamin Fondane (Teatrul Nottara, 1990)
- Lola Blau de Georg Kreisler (Teatrul Evreiesc de Stat, 1993)
- Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O'Neill (Teatrul Nottara, 1998)
- Școala femeilor de Moliere (Teatrul Mic, 1998)
- Jucăria de vorbe scenariu de Al. Dabija, după "Cartea cu jucării" de Tudor Arghezi (Teatrul Odeon, 1998)
- Gaițele de Alexandru Kirițescu (Teatrul Odeon, 2002)
- București nicăieri pe texte de Tudor Arghezi și H. R. Patapievici (Teatrul Act, 2002)
- ...escu de Tudor Mușatescu (Teatrul de Comedie, 2002)
- Aici nu se simte de Lia Bugnar (Teatrul Luni de la Green Hours, 2003)
- Leonce și Lena de Georg Buchner (Teatrul Odeon, 2004)
- Trei surori de A.P. Cehov (Teatrul Dramatic Toma Caragiu, Ploiești, 2004)
- Aventurile lui Habarnam de N. Nosov (Teatrul Odeon, 2005)
- Block Bach (Teatrul Odeon, 2007)
- Camera de hotel, o trilogie de Barry Gifford (Teatrul Odeon, 2008)
- Un duel de A.P. Cehov (TNB, 2009)
- Pyramus & Thisbe 4 You după William Shakespeare (Teatrul Odeon, 2010)
- Absolut! după Ivan Turbincă de Ion Creangă (Teatrul Act, 2011)
- O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale (Teatrul de Comedie, 2011)
- C.F.R. — Cometa, Copilul și Cățelul după texte de I.L. Caragiale (Teatrul Odeon, 2012)
- Două loturi de I.L. Caragiale (TNB, 2012)
- Titanic Vals, de Tudor Mușatescu (Teatrul Odeon, 2013)
- Suflete moarte de Gogol (Teatrul Dramatic Toma Caragiu, Ploiești, 2013)
- Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri (Teatrul Național din Cluj, 2013)
- Mein Kampf de George Tabori (Teatrul Național din Cluj, 2014)
- Contra democrației de Esteve Soler (Sala Studio, 2014)
- 13 tablouri cu oameni, adaptare după Anton Pavlovici Cehov (Teatrul Elvira Godeanu Tg. Jiu, 2014)
- Logodnicii din provincie de Georges Feydeau (Teatrul Maghiar de Stat Cluj, 2014)
- O...ladă, creație colectivă după Ion Creangă (Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 2014)
- Vârciorova. Carantina de Vasile Alecsandri și Matei Millo (Teatrul Municipal Bacovia din Bacău, 2014).
- "Salba dracului" dupa texte de V. Alecsandri (Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galati)
Filmografie, actor[5][modificare | modificare sursă]
- 2013 — O umbră de nor - scurt metraj - regia Radu Jude[6]
- 2015 — Aferim!, regia Radu Jude, rolul boierului Iulian Cîndrescu
- 2016 — Inimi cicatrizate, scenariul și regia Radu Jude, rolul domnului Lazăr B.[7]
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
Pentru excelenta interpretare a rolului boierul Iordache Cîndescu, din filmul Aferim! (regizor Radu Jude, lansat în 2015), Alexandru Dabija a răsplătit cu Premiul Gopo pentru cel mai bun actor în rol secundar la Galele Gopo 2016.
Decorații[modificare | modificare sursă]
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[8]
Dialog între generații: Cristian Ban & Alexandru Dabija.
COSTACHE CARAGIALE
| Costache Caragiale | |
 Costache Caragiale, desen de Stăncescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] București, Țara Românească |
| Decedat | (61 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor dramaturg |
| Semnătură | |
 | |
| Modifică date / text | |
Costache Caragiale (n. 29 martie 1815 – d. 13 februarie 1877) a fost un actor român, dramaturg și profesor de artă dramatică.
A fost elevul lui Costache Aristia și și-a pus întreaga artă în slujba idealurilor progresiste, democratice ale revoluției din 1848.
Și-a făcut debutul la București în 1835, iar 3 ani mai târziu a organizat primul teatru dramatic în Iași (primul Teatru Național din România). În următorii 15 ani, Costache Caragiale a colaborat cu cele mai importante teatre naționale ale vremii din Botoșani, Craiova, Iași unde a promovat piesele de teatru ale celor mai talentați dramaturgi romani printre care Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi.
În 1850 se întoarce în București și doi ani mai târziu devine cel dintâi director al Teatrului Mare (Național).
În 1887 fratele său mai mic, Iorgu Caragiale construiește propriul său teatru în București, iar nepotul său, Ion Luca Caragiale avea să devină cel mai mare dramaturg român.
Lucrări[modificare | modificare sursă]
- Scrieri a lui Costache Caragiale, 1840
- Epistolă către Grigore Alexandrescu, 1841
- Leonil sau Ce produce disprețul, 1841
- O repetiție moldovenească sau Noi și iar Noi, 1844, comedie
- O soaré la mahala sau Amestecul de dorinți, comedie
- Îngâmfata plăpumăreasă sau Cucoană sunt
- Doi coțcari sau Feriți-vă de răi ca de foc
- Învierea morților
- Urmarea coțcarilor
- Prologul pentru inaugurarea noului teatru din București, (1852), 1881
- Teatrul Național în Țara Românească, (1855), 1867
Traduceri, adaptări[modificare | modificare sursă]
- Furiosul, 1840
Costache Caragiale - O repetitie moldoveneasca | Teatru radiofonic
RADU ZAHARESCU
Radu Zaharescu este un actor roman de film si teatru. S-a nascut pe 9 martie 1937 in Bucuresti, Romania. A absolvit Institutul de Arte Teatrale si Cinematografice in 1962. In 1964, joaca primul rol in filmul Mofturi 1900. Cunoscut pentru filme Recomandari (1971) și La spațiul locativ (1975).
Radu Zaharescu a decedat pe 13 februarie 1999 si a fost un actor roman de comedie ce a jucat impreuna cu Horia Zaharescu. Au scris istoria Teatrului de Revista. De-a lungul anilor acesta a fost cuplul cel mai solicitat de Televiziunea Romana
La Şarul Dornei, la poalele Călimanilor, brazii sunt poleiţi cu praf de stele, iar apele susură poveşti. În acest spaţiu, cînd cerul ţării era acoperit de primii nori ai războiului, într-o familie de intelectuali, s-a născut Radu Zaharescu. Tatăl, după cum spune în poezia „Scrisoare tîrzie”, a murit undeva lîngă Odesa, lăsîndu-l „orfan de o zi”.
La 15 iulie a.c., Radu Zaharescu, dacă nu trecea în lumea umbrelor, ar fi împlinit 70 de ani de viaţă. În anul care a murit, conform legilor care erau în vigoare atunci, ar fi ieşit la pensie. Era profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional de Informatică din Piatra-Neamţ. Aici şi-a petrecut cea mai mare parte din activitatea lui profesională. Aici l-am cunoscut pe la începutul anilor ’70.
Mulţi oameni sunt profesori sau învăţători, puţini sunt dascăli, educatori cu vocaţie. Radu Zaharescu era unul din aceştia din urmă. În anii de restrişte şi dragoste, mama, învăţătoare, i-a suflat în leagăn spirit de dascăl. Poate aceleaşi gînduri în momentele de iubire i le-a transmis şi tatăl său. Sau poate cînd era cu arma-n mînă şi o fi aflat că are un băiat. Oricum, ursitele, pe cînd cîntecele de leagăn ale mamei erau însoţite de lacrimi au pogorît asupra lui vocaţie de profesor, talent de povestitor.
Mă întîlnesc adesea cu foşti elevi ai mei şi ai lui; totdeauna există cuvinte de preţuire pentru talentul lui didactic. Orele cu dumnealui, recunosc foştii elevi, erau momente de revelaţie spirituală şi de adînc patriotism.
De la Radu Zaharescu a rămas şi o carte de poezii şi aforisme intitulată „Lume-n oglindă”. Poeziile revelează un talent, aş spune, peste media poeţilor contemporani. Dacă nu s-ar fi dedicat trup şi suflet catedrei şi s-ar fi ocupat mai mult de talentul scriitoricesc, am fi avut cu siguranţă un nume aparte în literatura română. Aserţiunea mea se bazează pe faptul că Radu Zaharescu, pe lîngă talent, avea şi o temeinică pregătire în domeniul teoriei literare. Lecţiile lui erau admirabile cronici literare şi oricînd ar fi putut apărea în cele mai prestigioase reviste de specialitate. Aforismele ne dezvăluie un spirit al meditaţiei profunde asupra problematicii vieţii.
Nu am de gînd să fac o cronică a cărţii, să formulez judecăţi de valoare artistică asupra unor poezii din cartea amintită. Sunt adeptul oferirii posibilităţii ca fiecare consumator să-şi formeze propriile păreri despre opera artistică a unui poet, prozator, pictor, eu doar să semnalez apariţia cărţii, picturii etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu