luni, 4 aprilie 2022

 6. /5 APRILIE 2022 - TEATRU/FILM


TONY BULANDRA


Sari la navigareSari la căutare

Tony Bulandra


Date personale
Născut13 martie 1881
Tîrgoviște
Decedat (62 de ani)
București
Căsătorit cuLucia Sturdza-Bulandra
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
director de teatru[*] Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Tony Bulandra (n. 13 martie 1881, Tîrgoviște – d. 5 aprilie 1943, București) a fost un renumit actor român, elev al lui Constantin I. Nottara. Tony Bulandra a fost căsătorit cu Lucia Sturdza-Bulandra (1873 - 1961).

Distins protagonist al scenei românești.

Societar al teatrului Național București.

Prezență ocazională în film.

STUDII

  • Conservatorul de artă dramatică, București (1902)

FILMOGRAFIE







CORNEL PATRICHI


Sari la navigareSari la căutare

Cornel Patrichi
Cornel Patrichi-cropped.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicancer pulmonar
Căsătorit cuCornelia Patrichi
CopiiAlexandru Patrichi
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiebalerin, coregraf, actor
Activitate
PremiiOrdinul Meritul Cultural
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cornel Patrichi (n. , București, România – d. , București, România) a fost un balerin, coregraf și actor român.

BIOGRAFIE

Născut în București pe 1 aprilie 1944, Patrichi a declarat că a urmat școala de balet „din întâmplare”: „Era 1953. (...)  A apărut o doamnă care ne-a întrebat dacă vrem să mergem la balet. Luase notele noastre de la sport și de la cultura generală. Așa am nimerit eu la școala de balet”.[1] A absolvit Liceul de Coregrafie în 1962, fiind apoi angajat ca prim-balerin la Teatrul „Constantin Tănase” de unchiul său, Nicolae Patrichi, care era directorul muzical al teatrului. În 1972, directorul Teatrului „Fantasio” din Constanța i-a propus lui Patrichi să fie prim-balerin. Timp de zece ani a făcut naveta București–Constanța: „ Era un tren pe la 6, la 9 ajungeai, făceai repetiția de dimineață, mergeam la hotel, care era foarte aproape de teatru, mâncam, mă odihneam, începea repetiția de după-amiază și pe la 9 seara aveam tren înapoi”.[1]

În 1987 s-a mutat cu soția sa în Italia, fondând în Toscana propria școală de balet, Dance Studio Patrichi. În 1999 s-a întors în România și a devenit coregraf pentru emisiunea Vineri seara ne distrăm cu Florin Călinescu, la invitația actorului. A realizat optzeci și opt de balete într-o perioadă de unsprezece luni, „cât face un coregraf toată viața”. În 2004, Patrichi a fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de cavaler de către președintele României, Ion Iliescu.[1]

FILMOGRAFIE

Coregraf

Actor



MIRCEA SĂUCAN


Sari la navigareSari la căutare

Mircea Săucan
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Nof HaGalil⁠(d), Districtul de Nord, Israel Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
regizor de film Modificați la Wikidata
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Regizorul Mircea Săucan.

Mircea Săucan (n. 5 aprilie 1928, Paris, Franța – d. 13 aprilie 2003, Nazaret Illit, Israel) a fost un regizor, scenarist și scriitor român. A emigrat în Israel în anul 1987.

BIOGRAFIE

Născut la Paris dintr-un tată român (Alexandru Săucan) și o mamă evreică (Tereza Solomon), familia s-a mutat inițial în Praga, unde părinții s-au căsătorit oficial [2], pentru ca ulterior să se stabilească în România la Carei din 1934 .

În urma Dictatului de la Viena, familia se refugiază între 1940 - 1944 la Sibiu și Sighișoara [2] .

Între 1948 - 1952 a studiat regia la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova [2], unul dintre profesori (pentru scurt timp) fiindu-i chiar marele Eisenstein [3] .

Căsătorit din 1959 cu Suzana (Juja) Roth, cu care are un băiat, Emil (n. 1961) [2] .

Inițial sincer pro-comunist, devine rapid un indezirabil prin calitatea artistică și problematica non conformistă a filmelor și a prozei sale [4] . Se hotărăște să emigreze în 1987 după 7 ani de șomaj impus [3] și odată cu dispariția ambilor părinți [2].

FILMOGRAFIE (REGIZOR)

FILMOGRAFIE (SCENARIST)

  • Casa de pe strada noastră (1957)
  • Când primăvara e fierbinte (1960)
  • Țărmul n-are sfârșit (1962)
  • Ziduri și mâini (1974)
  • Un sul de ceară (1975)
  • Impresii din copilărie (1977)
  • Le retour (1994)

OPERA LITERARĂ

  • Camera copiilor, București, 1969;
  • Manuscrisul de la Ciumați, Tel Aviv, 1989;
  • Izidor Mânecuță: cioburi, Tel Aviv, 1990; ediția (Isidore), traducere de Monica Costandache, Paris, 1994;
  • David rege, București, 1991;
  • Parastasul, București, 1994;
  • Funerailles a Bucarest, traducere de Sanda Peri și Monica Costandache, Tel Aviv, 2000.




SILVIU PURCĂRETE


Sari la navigareSari la căutare

Silviu Purcărete


Date personale
Născut (70 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de teatru
regizor de film Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul național „Steaua României”
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Silviu Purcărete (n. 5 aprilie 1950, București) este un regizor de operă și de teatru român.

BIOGRAFIE

Silviu Purcărete a absolvit secția de regie a IATC-ului în 1974. După colaborările cu Teatrul din Piatra Neamț (Romeo și Julieta de Shakespeare) și Teatrul din Constanța (Ecuba de Euripide, Miles Gloriosus de Plaut), începând din 1978 lucrează la Teatrul Mic din București (Giraudoux, Sartre, Shakespeare) și devine profesor la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică.

În 1986 pune în scenă un spectacol cu piesa Campiello(Piațeta) de Goldoni cu care câștigă Premiul Național pentru Teatru.

În anul 1992 e numit director artistic al Teatrului Bulandra din București.

Numele său e legat în principal de colaborarea cu Teatrul Național din Craiova cu care prezintă Piticul din grădina de vară de D.R.Popescu (1989), Ubu rex cu scene din Macbeth, după Alfred Jarry și W.Shakespeare (1990), Titus Andronicus de W. Shakespeare (1992), Phaedra, după Seneca și Euripide (1993), Orestia (1998, după Eschil, A douăsprezecea noapte, după W. Shakespeare (2004), Măsură pentru măsură de W. Shakespeare (2008), Furtuna, după W. Shakespeare (2012).

Multe dintre spectacolele sale montate la Craiova (Titus Andronicus, Ubu Rex, Phaedra, A douăsprezecea noapte] au fost invitate la numeroase festivaluri din întreaga lume (Avignon, Edinburgh, Tokio, Melbourne, Montreal, Glasgow, Bath, Varna, Gdansk, Sarajevo).

În anul 1996 devine director al Centrului Dramatic din Limoges pentru care produce, printre altele Orestia, Trei surori și Don Juan și unde, doi ani după creează o școală pentru tineri actori.

După evenimentele din 1989 a pus în scenă Decameronul, la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea, iar în 1995, montează (având și sprijinul unor producători britanici) unul dintre cele mai îndrăznețe proiecte teatrale ale acelor ani Danaidele într-o coproducție cu același Teatru național din Craiova, premieră care a avut o distribuție record de peste 100 de interpreți, printre care Radu Beligan[2], Coca Bloos și mulți alții. Spectacolul a fost apoi invitat la cele mai importante festivaluri internaționale, bucurându-se de un succes deosebit.

Din anul 2001 până în prezent a regizat nu mai puțin de șapte spectacole la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu și anume: Pilafuri și parfum de măgar, exercițiu după Cartea celor o mie și una de nopți, care a avut premiera în 2001, Cumnata lui Pantagruel, după scrieri de François Rabelais (2003), Așteptându-l pe Godot [1] de Samuel Beckett (2005), deja legendarul Faust [2], [3] după J. W. Goethe (2007), Lulu [4] de Frank Wedekind (2008) și Metamorfoze [5] după Ovidiu (2009), D’ale carnavalului, de Ion Luca Caragiale (2011).

În străinătate pune în scenă și opere lirice printre care: La Bohème de Giacomo Puccini (Essen), Parsifal de Richard Wagner (Scottish Opera), Roberto Devereux de Gaetano Donizetti (Wiener Staatsoper), Castor et Polux de Jean-Philippe Rameau (Opera Bonn), Îngerul de foc de Serghei Prokofiev (Csokonai Theatre Debrecen).

Regizează în Regatul Unit piesele teatrale Decameronul, Phaedra și Danaidele (Glasgow), Orestia (Lyric Hammersmith), Ubu Rex (Edinburgh International Festival) și Furtuna (Nottingham Playhouse), iar in 2007 Macbett de Eugen Ionescu pentru Royal Shakespeare Company.

În 2002 înființează propria sa companie teatrală.

Troilus și Cresida a fost prima sa colaborare cu Teatrul Katona József din Budapesta. Spectacolul a fost prezentat în 2006 la București în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare.

Din 2003, Silviu Purcărete e membru cu titlu personal al Uniunii Teatrelor din Europa.

PREMII

  • Premiul criticii și Premiul pentru excelență artistică al Fundației Hamada (Festivalul internațional de la Edinburgh, 1991)
  • Premiul pentru cel mai bun spectacol străin la Festivalul Americilor de la Montreal (1993)
  • Golden Globe Peter Brook Prize pentru cea mai bună regie teatrală, 1995
  • Premiul criticii la Festivalul de teatru de la Dublin (1996)
  • Premiul special al juriului la Festivalul Internațional Shakespeare, Gdansk (2006)



ALEXANDRU PAPADOPOL

Alexandru Papadopol


Date personale
Nume la naștereAlexandru Papadopol
Născut5 aprilie 1975
Râmnicu Vâlcea, România
Căsătorit cuIoana Ginghină (2007-2019)
CetățenieRomânia
Etnieromân
Ocupațieactor
Activitate
Ani de activitate2001-prezent
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alexandru Papadopol (n. 5 aprilie 1975, Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea) este un actor român de origine elenă.

BIOGRAFIE

După liceul Ion Neculce, unde a studiat intensiv limbi străine, fiind un foarte bun vorbitor de limba germană. A absolvit secția de Actorie la U.N.A.T.C. în 2002. În timpul facultății a participat de două ori consecutiv la secțiunea Quinzane des Realizateurs din cadrul Festivalului de la Cannes. Pentru rolul din filmul Marfa și banii (regia Cristi Puiu), câștigă premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul Internațional de Film de la Salonic. Premiul pentru Cel mai bun actor acordat de Uniunea Cineaștilor din România, în 2003, pentru rolul Luci din filmul Occident.

Alexandru Papadopol s-a căsătorit cu actrița Ioana Ginghină în 2007, și au o fetiță, Ruxandra, iar apoi s-au despărțit.

FILMOGRAFIE

Interpret

Scenarist

Producător

la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...