4. /30 MAI 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
PAVEL PARFENI
| Pavel Parfeni | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Pavel Parfeni |
| Născut | (34 de ani) Orhei, MoldovaOrhei, RSS Moldovenească, URSS  |
| Cetățenie |  Moldova |
| Ocupație | cîntăreț |
| Activitate | |
| Alte nume | Pasha Parfeni |
| Gen muzical | muzică pop, dance |
| Prezență online | |
| Site web canal YouTube | |
Modifică date / text  | |
Pavel Parfeni (n. 30 mai 1986, Orhei), cunoscut sub numele scenic Pasha Parfeni, este un cântăreț moldovean de muzică pop, fost membru al formației SunStroke Project.
BIOGRAFIE
Datorită părinților, Pavel de mic copil a fost înconjurat de muzică. Mama a fost profesoară de pian la Școala de muzică din Orhei, tatăl - interpret și chitarist [1]. La 7 ani este deja elev la școala muzicală din Orhei, specialitatea pian. În 2002 depune actele la colegiul de muzică din Tiraspol, secția jazz [1][2]. Studiile și experința acumulată în această instituție, îi permit să-și descopere talentul de interpret. Astfel în 2003 Pavel devine deținătorul Premiului Mare la concursul Vocile Transnistriei [3]. În 2006 își continuă studiile muzicale la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, unde încearcă postura de compozitor. Interpretînd propria creație la concursul Stelele Elatului obține Premiul 3 [3] și înalta apreciere a binecunoscutei interprete Larisa Dolina din Rusia. Paralel cu studiile, Pavel mai participă ca interpret, într-un colectiv de muzica rock. În 2007 devine membrul Teatrului cântecului de estradă, care aparține Centrului de Cultura Elat. Tot în 2007 a câștigat Locul I la Festivalurile "Duetul anului" și "Argintul Iantrei" (Bulgaria) [3].
În 2009 Pavel în calitate de vocalist al formației SunStroke Project a participat la preselecția națională pentru Eurovision în Republica Moldova cu piesa „No Crime” unde s-au clasat pe locul 3 [4].
Pavel a obținut „Marele Premiu” la Festivalul internațional de muzică ușoară „George Grigoriu” din Brăila, desfășurat în perioada 22 - 24 mai 2009 [2] și difuzat în direct la TVR. Pavel a revenit acasă cu un Volkswagen Passat, dar și cu o ofertă de milioane - o piesă scrisă special pentru el de compozitorul Andrei Tudor [1][5].
Pavel Parfeni a ocupat locul I la Festivalul Internațional de Muzică „Slaveanski Bazar” din Vitebsk, Belarus, organizat în vara anului 2009. El a concurat cu soliști din 16 state, printre care Italia, Brazilia, Bulgaria, Ucraina, Macedonia, Serbia, Lituania, Letonia, Rusia etc. Pe lângă tradiționalul trofeu – o liră de aur, Pavel va primi și un premiu bănesc în sumă de 6000 USD. La acest concurs a interpretat trei piese: „Svecia gorela”, din repertoriul Allei Pugaciova, „Dac-ai fi” și „We Are the Champions” [4][1][6].
În septembrie 2009, Pavel Parfeni a participat la festivalul internațional „Cerbul de Aur” de la Brașov[7][8]. Cu regret, la acest concurs Pavel nu a fost premiat [1][9][10].
În 2009, Pavel Parfeni a participat la Festivalul Mamaia. El a interpretat piesa lui Andrei Tudor „Tu nu vezi cerul”. Cu această piesă, alături de alți trei concurenți, Pavel s-a clasat pe locul I la secțiunea Creație [11][12].
La sfârșitul toamnei 2010, contractul lui Pavel Parfeni a expirat și el a părăsit proiectul SunStroke Project [13].
În 2010, Pavel Parfeni și-a dorit enorm să participe la preselecția Eurovision în România. Dar, fiindcă nu are cetățenie română, și-a amânat intenția [14]. Însă a participat cu melodia „You Should Like” [15] la preselecția națională în Republica Moldova. S-a plasat pe poziția a 2-a cedând primul loc tocmai fostei sale formații SunStroke Project[16][17].
La 11 martie 2012, Pasha Parfeni a câștigat selecția națională pentru Eurovision 2012 cu piesa „Lăutar” și va reprezenta Republica Moldova la Baku. Zece puncte a obținut în urma televotingului și 12 puncte din partea juriului de specialitate [18][19].
PALMARES
- 2003 “Vocile Transnistriei” - Premiul Mare.
- 2003 “Doua inimi gemene” – Premiul Mare.
- 2005 “Steaua Elatului” - Locu 1 .
- 2007 “Faces of Friends” - Premiul Mare.
- 2007 “Duetul Anului” - Locul 1.
- 2007 “Vostochny Bazar” (Ucraina) - Locul -2
- 2007 “Argintul Iantrei ” (Bulgaria) - Locul 1.
- 2008 Songs of the world - Locul 1
- 2009 Eurovision 2009 - Locul 3 cu piesa “No crime” Preselecția Națională
- 2009 Sloveanskii Bazar (Belarus) - Locul 1
- 2009 Mamaia (România) - Locul 1
- 2010 Eurovision 2010 - Locul 2 cu piesa „You should like” Preselecția Națională
- 2011 Eurovision 2011 - Locul 3 cu piesa „Dorule” Preselecția Națională
- 2012 Eurovision 2012 - Locul 1 cu piesa „Lautar” Preselecția Națională
MATEI SOCOR
| Matei Socor | |||
 Compozitorul comunist: Matei Socor | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 15 septembrie 1908 Iași, România | ||
| Decedat | 30 mai 1980, (72 de ani) București, Republica Socialistă România | ||
| Părinți | Emanoil Socor | ||
| Copii | Vladimir Socor | ||
| Naționalitate |  România | ||
| Cetățenie | .svg){kind=small} România | ||
| Ocupație | compozitor, dirijor, politician comunist | ||
| Activitate | |||
| Educație | 1. Conservatorul din București 2. Conservatorul din Leipzig | ||
| Reprezentant | al proletcultismului | ||
| Cunoscut pentru | „Zdrobite cătușe”, „Te slăvim, Românie!” | ||
| Partid politic | Partidul Comunist Român | ||
| Premii | 1. Maestru Emerit al Artei 2. Premiul de Stat | ||
Președinte al Comitetului de Radiodifuziune Președinte al Uniunii Compozitorilor din Republica Populară Română | |||
| |||
| Modifică date / text | |||
Matei Socor (n. 15 septembrie 1908, Iași – d. 30 mai 1980, București) a fost un compozitor comunist și dirijor român, membru corespondent al Academiei Române din anul 1952.
BIOGRAFIE
Matei Socor s-a născut la data de 15 septembrie 1908 în orașul Iași, ca fiu al cunoscutului ziarist Emanoil Socor (1881-1951), descendent al unei familii cu rǎdǎcini în comunitatea armeneascǎ.[1][2] A urmat cursurile primare și liceale în Iași, efectuând apoi studii la Conservatorul din București (1927-1929), având ca profesori pe Gheorghe Cucu, Alfonso Castaldi și Constantin Brăiloiu. Urmează, apoi, studii de perfecționare la Conservatorul din Leipzig cu maeștri ai compoziției și dirijatului de orchestră (1930-1933).
Revenit în România, Matei Socor a lucrat ca cercetător etnolog și dialectolog al muzicii în cadrul Institutului de folclor din București. Aici a colaborat cu Constantin Brăiloiu, cu care a alcătuit o serie de culegeri de folclor.
S-a apropiat din tinerețe de mișcarea muncitorească, devenind membru al PCR încă din ilegalitate și participând activ la lupta acestui partid împotriva fascismului și a guvernului antonescian. După preluarea puterii de către regimul comunist, Matei Socor s-a pus în slujba noii puteri, fiind numit în funcția de președinte al Comitetului de Radiodifuziune și președinte al Uniunii Compozitorilor din RPR (1949-1954). Matei Socor a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1952 - 1957.[3],[4]
În revista Muzica cu nr. 1, din 1950, care avea pe copertă portretul lui Stalin, Matei Socor scria în "Cuvânt înainte" că trebuie pornită o luptă deschisă împotriva influențelor cosmopolite ale ideologiei imperialiste și militat pentru eliminarea formalismului și cosmopolitismului în arta muzicală. Tot în revista Muzica, în 1953, cu ocazia primului Congres al Compozitorilor și Muzicologilor, Matei Socor scria că acesta trebuie pus sub semnul luptei împotriva manifestărilor formalismului, impresionismului, atonalismului, împotriva cosmopolitismului și ploconirii în fața artei decadente burgheze.[5]
A continuat să lucreze și ca dirijor în diferite concerte simfonice din țară și din străinătate. Cu toate acestea, Matei Socor s-a remarcat în principal prin compozițiile sale muzicale, în care se remarcă măiestria polifoniei și subtilitatea armoniei.
Compozițiile sale muzicale s-au inspirat din actualitatea socialistă a Republicii Populare Române, încadrându-se în muzica proletcultistă. Matei Socor este autorul muzicii pentru două imnuri de stat a României: Zdrobite cătușe (imn național între anii 1948 și 1953, pe versuri de Aurel Baranga) și Te slăvim, Românie! (imn național între anii 1953 și 1977, pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu).
De asemenea, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, a compus piese de inspirație social-politică, devenite cântece de mase ale clasei muncitoare: Cum Jiul își curge necazul la vale (1942) și De-ajuns, României, calvarul (1944). După instaurarea regimului comunist în România, a realizat și alte coruri cum ar fi: Steagul Partidului, Să fii partidului oștean și alte lucrări inspirate din tematica propagandei socialiste.
Cântecele sale au redat cu entuzism epoca construirii socialismului în România. Pentru meritele sale din domeniul artistic și social, în anul 1952, Matei Socor a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române. De asemenea, a primit titlul de Maestru emerit al artei și laureat al Premiului de Stat.
Alte compoziții ale lui Matei Socor sunt poemul simfonic Mama (1944), pe versuri de Maria Banuș și oratoriul Stejarul din Borzești (1966), frescă eroică inspirată de versurile lui Dan Deșliu.
În domeniul muzicii de cameră, a scris mai multe compoziții pentru orchestră, dintre care menționăm următoarele:
- Sonata pentru pian (1932)
- Concerul de cameră pentru șapte instrumente (1936)
- Concertul pentru orchestră cu clarinet, corn și violoncel (1939)
- Passacaglia pentru violoncel și orchestră de cameră (1941)
- Cântarea României și Concertul pentru vioară și orchestră (1955)
- Trei salviri (1969) - sextet de suflători, o veritabilă sinteză a experienței sale
În ultimii ani, de viață a compus opera Conu Leonida față cu reacțiunea, reprezentată pe scena Operei Române din București (28 decembrie 1978). Operele sale au fost tipărite și editate pe disc. Matei Socor a încetat din viață la data de 30 mai 1980, în orașul București.
Este tatăl analistului politic Vladimir Socor.
APRECIERI CRITICE
„... Compozitor al timpului de azi și al celor ce vor veni; comunistul prin excelență activ în cele mai grele vremuri ale ilegalității, neobosit și curajos: omul de o cultură uimitor de vastă și de multilaterală; omul drept, dușman al compromisurilor, dușman al ipocriziei și vicleșugurilor.”
MUZICĂ PENTRU SUFLET:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu