Prieteni, vă invit să redescoperim muzica interpretată de mari orchestre!

Vă propun să începem cu CARAVELLI.

Câteva cuvinte despre compozitorul și șeful acestui grup în traducere automată:

Caravelli (n. Claude Vasori ; 12 septembrie 1930, Paris , Franța – 1 aprilie 2019, Cannet , Franța) a fost un lider de orchestră, compozitor și aranjator francez de muzică orchestrală.

BiografieEditați | ×

Fiu al unui tată italian și al unei mame franceză, Vasori a fost inițial instruit în muzică de către mama sa la pian și voce/armonie la șapte ani, iar mai târziu, la treisprezece ani, a început să urmeze Conservatorul din Paris . La douăzeci de ani a făcut turnee profesionale, acompaniind cântăreți la pian, iar la 26 de ani a început ca dirijor de orchestră.

Vasori și-a luat numele de scenă în 1956 de la noul introdus Caravelle cu avion dublu de la Caravelle Aerospatiale. Acest avion a fost primul avion cu reacție creat pentru piața pe distanțe scurte. Prima Caravelle a intrat în serviciul Air France pe 9 mai 1959. A făcut-o mai italiană în onoarea originilor tatălui său, schimbând ultima literă: „CARAVELLI et son Violons Magiques/& his Magnificent Strings”.

În 1959, cu ajutorul muzicianului francez de jazz Ray Ventura , a obținut un contract pentru a-și forma propria orchestră orientată spre muzica populară. A semnat un contract cu casa de discuri franceza Versailles. A fost înregistrat primul său album Dance Party . Sub licențe, aceste înregistrări timpurii au fost lansate la nivel internațional (20th Century Records în SUA, Ariel în Argentina , Fermata în Brazilia și Discophon în Spania ). În 1962, el a compus Et Satan conduit le bal coloana sonoră originală sub numele său adevărat, film francez jucat de tânăra Catherine Deneuve . În 1963, a compus „Accroche-toi Caroline!” care a fost folosit de BBC ca temă pentruSeriale de televiziune Vision On .

Eticheta Versailles a fost achiziționată de Columbia Records în 1964. Distribuția mai largă a produsului lor a dus la înregistrări de aur în Franța, Japonia , Israel și America de Sud . În Brazilia , primul său album CBS lansat a fost intitulat Voyage Musical , în Argentina Merci Cherie .

Cu orchestra sa a realizat și înregistrări cu Maurice Chevalier și Charles Trenet ( La mer / Beyond the sea ) printre alți cântăreți. În 1970 a compus muzica pentru filmul L'Homme Qui Vient De La Nuit , cu Ivan Rebroff , și în aceeași perioadă a înregistrat un album în SUA. Primul său concert live în Japonia este înregistrat în 1972 de CBS.

În 1973, una dintre propriile sale compoziții a fost inclusă în albumul lui Frank Sinatra Ol' Blue Eyes Is Back : „Laisse moi le temps” / „Let Me Try Again”, versuri originale în franceză de Michel Jourdan , versuri în engleză de Paul Anka . Acest cântec a fost prezentat anterior în competiție la Festivalul Internacional de la Canción de Viña del Mar , Chile , de cântărețul Romuald , reprezentând Franțași obținerea premiului II (o melodie Chile a fost câștigătoare), deși a fost considerată cea mai bună melodie de critici și oameni. Făcând o justiție întârziată, în urmă cu câțiva ani, a fost proclamată Cel mai bun cântec din istoria acestui Festival, la 41 de ani de existență, ceva neobișnuit pentru un non-premiu întâi la orice concurs de cântec. Acest cântec a fost interpretat și de Raymond Lefevre .

În 1978, a compus și a înregistrat piesa de titlu „Goldorak et les 2 Mazingers”, pentru anime-ul/desene animate japoneze. În 1981 a făcut un turneu în Uniunea Sovietică cu orchestra sa cântând la Riga și Moscova cu mare succes (toate concertele au fost sold out). În vara anului următor, s-a întors în țară, de data aceasta pentru a face un disc pentru casa de discuri Melodiya cu muzicieni și cântărețe ruși (în stilul său fără versuri). Acest disc la Moscova a inclus 12 piese, majoritatea scrise de tineri compozitori pop ruși, cu câteva melodii tradiționale. ^[1] Două dintre piese au fost înregistrate la Paris cu propria sa orchestră. În 1983 , Caravelli joacă rolul Seiko Matsudaa fost înregistrată în Japonia.

La mijlocul anilor 1980, pentru a-și actualiza sunetul, a folosit aranjamente ritmice ale fiului său Patrick Vasori (născut în 1950) folosind muzicieni precum Gilles Gambus și Serge Planchon, care au cântat și la claviatura cu orchestra. În noiembrie și decembrie 2006, a înregistrat un album intitulat A New Day Has Come cu Grand Orchestra sa din Bruxelles , Belgia, pentru Reader's Digest . ^[2]

Japonia fiind o țară în care are urmăritori, Caravelli este unul dintre puținii artiști occidentali care au fost invitați să conducă Orchestra NHK a rețelei de televiziune japoneze. ^[3] În noiembrie 2001, a fost în turneu în Japonia cu o orchestră compusă din 32 de muzicieni. (turul N° 7 ), invitat de Fundația Sony (turul anterior a fost în 1996). În acest moment, Sony Music Japan a asamblat un set de 2 CD-uri Caravelli joacă Michel Polnareff și ABBA , fiind primul (Polnareff) o selecție din albumele din 1960 și 1970 (inclusiv coperta lui „ Love Me, Please Love Me ”) și al doilea. (ABBA) o selecție din înregistrările anilor 1970. În decembrie 2003, a făcut din nou un turneu în Japonia; cele șase concerte au fost sold out.