vineri, 26 august 2022

  5. /27 AUGUST 2022 - POEZIE


EUSEBIU CAMILAR

Eusebiu Camilar
Eusebiu Camilar.jpg
Scriitorul Eusebiu Camilar
Date personale
Născut7 octombrie 1910
UdeștiAustro-Ungaria
Decedat27 august 1965, (55 de ani)
BucureștiRepublica Socialistă România
PărințiIon și Natalia Camilar (născută Motrici)
Căsătorit cuMagda Isanos
CopiiElisabeta Camilar
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitortraducător
Activitate
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române
Casa memorială „Eusebiu Camilar” din Udești

Eusebiu Camilar (n. 7 octombrie 1910, satul UdeștiDucatul BucovineiAustro-Ungaria – d. 27 august 1965BucureștiRomânia) a fost un scriitor și traducător român, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române.[1]

BIOGRAFIE

Părinții săi au fost țăranii Ion și Natalia Camilar (născută Motrici). A urmat cursurile școlii primare din satul natal și cele ale Liceului „Ștefan cel Mare" din SuceavaColegiul Național „Ștefan cel Mare” de astăzi. A debutat în 1929 cu versuri în „Moldova literară”, revista Societății Literare "Tinerimea" din Mihăileni. A fost căsătorit cu poeta Magda Isanos cu care a avut un copil , Elisabeta.

OPERA LITERARĂ

Scrieri

  • Chemarea cumpenelor, București, 1937 (versuri)
  • Cordun, București, 1942 (roman)
  • Prăpădul Slobodei, Iași, 1943 (roman)
  • Avizuha, București, 1945 (povestiri)
  • Turmele, București, 1946 (roman)
  • Focurile, București, 1945 (dramă; coautoare: Magda Isanos)
  • Valea hoților, București, 1948 (roman)
  • Negura, vol. I-II, București, 1949-1950 (roman)
  • Împărăția soarelui, București, 1955 (note de călătorie în China)
  • Poarta furtunilor, București, 1955 (povestiri)
  • Inimi fierbinți, București, 1956 (proză)
  • Valea Albă, București, 1957 (dramă istorică în versuri)
  • Farmecul depărtărilor, București, 1966 (note de călătorie)
  • Povestiri eroice, București, 1965
  • Viforul, București, 1966 (povestiri)
  • Cartea de piatră, București, 1981 (jurnal)

Traduceri



POEZIE:

Doamne, sunt singur - Eusebiu Camilar

Doamne, sunt singur. Auzi-mă.
Focurile toate s-au trecut.
Trâmbițele-nalte, zadarnic
răsună pe ziduri de lut.

Nu se mai roagă la izvoarele soarelui
căprioarele, iezii mărunți;
încremeniți, ghemuiți, încleștați,
ciobanii dorm acoperiți de munți.

Chemându-te din slăvi în chiote,
în fulgerări de coase și pumnale,
atâtea rânduri de flăcăi și ierburi
au strălucit în țarinile tale -
și ți-au văzut în ploile înalte
picioarele de-argint cum strălucesc.
Flăcăi și ierburi putrezesc prin țarini
și alți flăcăi și ierburi cresc.

Doamne, sunt singur. Auzi-mă.
Focurile toate s-au trecut.
Trâmbițele-nalte, zadarnic,
răsună pe ziduri de lut...

Uneori se aud morile adâncului
măcinând pe sub munți, pe sub stânci;
sub uriașe turle de cremene
uneori s-aud buciume-adânci...

În zarea de cânepă vânătă
s-au dus verii mei, frații mei.
Ciobani străvechi mă așteaptă
de mult, să mă culc între ei...

"Cetatea Moldovei", nr. 1, 1 ianuarie 1943




Rugăciune - Eusebiu Camilar

Cum sã nu umblu trist prin grãdini?...
Din coastele tatei cresc rãdãcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înãltat, strãvezii, și-au cãzut...

Printre amurguri cânt și cosesc.
Sub care iarbã o sã-l gãsesc?
Mai multã rouã... Doamne, te-ndurã,
Sã-i înfloreascã trifoiul pe gurã...

Toate aceste minuni împlinește-le,
Cã el te-ar lãuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidã nu poate
Nici pumnul, nici toporul, nici cleștele.

Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerșetori cu împãrații vecini.
Fructe în pârg. Rãdãcini.
Cine n-are pãrinți prin grãdini?

"Cuget moldovenesc", nr.4-5, aprilie-mai, 1942




Rugăciune - Eusebiu Camilar

Cum sã nu umblu trist prin grãdini?...
Din coastele tatei cresc rãdãcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înãltat, strãvezii, și-au cãzut...

Printre amurguri cânt și cosesc.
Sub care iarbã o sã-l gãsesc?
Mai multã rouã... Doamne, te-ndurã,
Sã-i înfloreascã trifoiul pe gurã...

Toate aceste minuni împlinește-le,
Cã el te-ar lãuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidã nu poate
Nici pumnul, nici toporul, nici cleștele.

Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerșetori cu împãrații vecini.
Fructe în pârg. Rãdãcini.
Cine n-are pãrinți prin grãdini?

"Cuget moldovenesc", nr.4-5, aprilie-mai, 1942




Sonetul pelerinului - Eusebiu Camilar


De unde vii cu sufletu-ntristat
Şi unde mergi pe-aceste căi deşarte?
Ce glas te strigă, în pustiu, departe,
Drumeț de fericire însetat?

Opreşte-te copil bătut de soarte,
Lângă izvorul binecuvântat...
Căci bunul Crist, sublimul împărat,
Te va trezi din tină şi din moarte...

Înalță-te cu fruntea sus, spre soare,
O, pelerin călăuzit de astre...
Ale iubirii boabe roditoare

Le seamănă pe gliile sihastre
Şi-n sufletul pustiu o să-ți coboare
Împărăția slăvilor albastre!...

(„Zorile Romanațului”, IV , nr. 3,4 şi 5, mart., apr. şi
mai 1932)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...