6. /15 AUGUST 2022 - POEZIE

Eugen Caraghiaur, poet

Biografie

Scriitor, jurnalist şi om de afaceri, Eugen Enea Caraghiaur s-a născut pe 15 august 1923, în localitatea Comrat din Moldova. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Este membru al Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada.

Eugen Enea Caraghiaur a absolvit Politehnica din Timişoara - Facultatea de Mine şi Metalurgie. A urmat cursuri de geologie la universităţile din Roma, Nancy şi Sorbona.

Prinţul Eugen Eni Khan Caraghiaur este al 51-lea Şef al Casei Cumane de România Panciu, descendent direct al Casei Cumane de Panciu.

Eugen Enea Caraghiaur este deţinător al medaliei de aur Mihai Eminescu (1977) decernată la Chişinău de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni şi de Uniunea Scriitorilor din Moldova.


Activitatea literară

Coredactor al ziarului Dreptatea din New York (1973-1982), fondator al revistei Datina Străbună din Montréal.
Colaborează cu mai multe publicaţii din Moldova şi România.


Debut literar

A debutat cu volumul Poeme din Canada, Editura La Voix du Peuple, Montréal, Québec,1977.

Volume publicate

Autor al unui număr de 50 de titluri (poezie, eseu, economie politică, istorie, roman) apărute în Canada, Italia, România, Moldova.

Titluri reprezentative: Visuri şi Realităţi, Gând şi suflet, Poeme de Toamnă, Mărturisiri Rimate, Şoaptele Inimii, Poeme de Suflet, Iernatice Stihuri, Stropi de Lumină, Speranţe şi Hotare, Bugeac Străbun.  

Urzind covorul viitorului

Mormane de ani,
Vălătuci de timpuri.
Viorile mute.
Orchestrele corbilor.
Un drum ce renaşte
Din cuvântul trecutului.
Din sufletele ce respiră
Şi inimile care bat
Prin labirintele încrederii.
Iubito, ţară de dor,
Tresari fără mine în agonia dragostei
Urzind covovorul viitorului.


Ce suflu mână firul vieţii?

Ce strigăt aspru te-nfioară?
Ce sunet viu te împresoară?
Ce vifor rece te îngheaţă
Ca pe un vis ascuns în ceaţă?

Ce undă `naltă te împinge
Spre malul ce te va înfrânge?
Ce suflu mână firul vieţii
Rostogolind pe drum scaieţii?

Cât strigătul va fi un strigăt,
Iar sunetul va fi un sunet,
Cât viforul va fi de gheaţă
Şi visul tău ascuns în ceaţă

Gândeşte-te la nemurire,
La viaţă, moarte şi iubire,
Făr-de-nceput, făr-de sfârşit 
Pentru bogat sau necăjit...


Praf de oxidări

Peste tot a curs rugina
Cu al vremii plug.
Numai inima, virgina,
Arde pe-al său rug.

Peste munţi şi peste ape
Au căzut rugini,
Numai inima în şoapte
Sângerează-n spini.

Peste ţări şi peste lume
Ruginiri şi teasc.
Numai inima în glume
Arde pe-al său vreasc.

Peste sori şi peste stele
Praf de oxidări.
Numai dragostele mele
Sunt peregrinări..