9. /28 AUGUST 2022 - INVITAȚIE LȘA OPERĂ, OPERETĂ, BALET; MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
KARL BOHM
| Karl Böhm | |
_~1950_OeNB_653942.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Graz, Austro-Ungaria[5] |
| Decedat | (86 de ani)[1][2][3][4] Salzburg, Austria[6] |
| Înmormântat | Graz |
| Cauza decesului | boală |
| Copii | Karlheinz Böhm[*] |
| Cetățenie |  Austria Germania |
| Ocupație | dirijor director muzical[*] |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea din Graz |
| Gen muzical | muzică clasică |
| Case de discuri | EMI |
| Premii | Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*] Ehrenring der Stadt Wien[*] Inelul de Onoare al landului Styria[*] Ordinul de Merit al Republicii Austria în grad de Comandor de Argint[*] Berliner Kunstpreis[*] Berufstitel Professor[*] Medalia pentru Științe și Arte[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Karl Böhm (n. ,[1][2][3][4] Graz, Austro-Ungaria[5] – d. ,[1][2][3][4] Salzburg, Austria[6]) a fost un dirijor austriac.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Tatăl său era avocat, motiv pentru care și Karl Böhm a studiat întâi dreptul, pe care l-a absolvit cu succes în 1919. Cu toate acestea, a abandonat această profesie și a început să studieze pianul și teoria muzicii la Graz, apoi la Conservatorul de la Viena, cu Eusebius Mandyczewski, care făcea parte din cercul de prieteni ai lui Johannes Brahms, și cu Guido Adler.
În 1917 a fost angajat repetitor la opera din orașul său natal, pentru ca în 1919 să fie promovat ca dirijor secund iar în 1920 ca prim dirijor. În această perioadă s-a întâlnit pentru prima dată cu dirijorul Bruno Walter, care l-a dus în 1921 la opera din München.
Activitate muzicală[modificare | modificare sursă]
În anul 1927, Böhm a fost numit director general muzical la Darmstadt, iar în 1931 a ocupat aceeași funcție la Hamburg. În anul 1933 a devenit membru al NSDAP.
Deși în mare măsură autodidact, și-a creat un renume ca dirijor, astfel că în 1933 i s-a permis să dirijeze pentru prima dată, la Viena, opera "Tristan și Isolda" de Richard Wagner. A fost apoi numit profesor la Hamburg, iar în 1934 i-a urmat la Semperoper din Dresda lui Fritz Busch, care a fost nevoit să fugă în străinătate spre a scăpa de pogromul nazist. În această perioadă, Böhm a dirijat mai multe premiere, din care cele mai importante au fost Die schweigsame Frau (Femeia tăcută), în 1935, la Londra și Daphne, în 1938 compuse de Richard Strauss cu care legase o strânsă prietenie..
În anul 1938, Böhm a fost invitat pentru prima dată la Salzburg, unde a dirijat Don Giovanni, de Wolfgang Amadeus Mozart. În 1943 a preluat pentru prima dată conducerea operei de stat (Staatsoper) din Viena.
După cel de-al doilea război mondial[modificare | modificare sursă]
După Al doilea război mondial, datorită apropierii sale de regimul nazist, a fost îndepărtat din funcție de forțele aliate și i s-a interzis să mai apară în public o perioadă (așa cum s-a întâmplat și cu dirijorul Herbert von Karajan. Între 1954 și 1956 a deținut pentru a doua oară funcția de prin dirijor al operei de stat (Staatsoper) din Viena. Multele reproșuri că ar fi prea puțin prezent la Viena, precum și desele proteste în timpul spectacolelor dirijate de el, l-au determinat să renunțe la această funcție. Cu toate acestea, în anii '960, a dirijat de mai multe ori spectacole ale operei de stat (Staatsoper) din Viena.
După Al doilea război mondial, Böhm și-a multiplicat activitățile în străinătate, debutând în 1948 la Teatrul Scala din Milano. A mai dirijat și la Paris și din 1950, a plecat pentru trei ani în Argentina, la Teatro Colón din Buenos Aires. Din nou s-a ocupat cu premiere, cum ar fi Wozzeck de Alban Berg, în traducere în limba spaniolă, sau premiera operei Der Prozess (Procesul) de Gottfried von Einems
Dirijor și director al Wiener Staatsoper[modificare | modificare sursă]
În anul 1954, Böhm s-a întors la Viena, unde se terminase reconstrucția Operei de Stat, distrusă în timpul războiului.
În anul 1957 a dat primul său spectacol la Metropolitan Opera din New York.
În 1962 a fost invitat la Bayreuth, unde a dirijat "Tristan și Isolda", revenind în mod regulat până în anul 1970. Între altele, între 1965 și 1967, a dirijat și ultima punere în scenă a ciclului Der Ring des Nibelungen (Inelul Nibelungilor), realizată de Wieland Wagner.
În anii '60, Böhm a fost unul din cei mai solicitați dirijori din lume. A dirijat în 1965, la Tokio, opera Fidelio de Ludwig van Beethoven, a dat concerte la Moscova, fiind cunoscut în special ca interpret sensibil și perfecționist al lucrărilor lui Mozart, Strauss și Wagner, dar s-a dedicat și lucrărilor lui Beethoven și Anton Bruckner. A dirijat multe ansambluri muzicale renumite, dar o relație specială a avut-o cu Filarmonica din Viena, cu care a realizat circa 450 de concerte și multe seri de operă și înregistrări pe discuri și pe peliculă.
În 1967 a fost declarat Dirijor de onoare (Ehrendirigent) a acestei orchestre. Printre realizările sale de bătrânețe se numără integrala simfoniilor lui Mozart, încheiată în 1974.
În decursul lungii sale cariere, de aproape șase decenii, Karl Böhm a primit o serie întreagă de premii, între care cele mai reprezentative au fost cele două premii Grammy (Grammy Award), primul în 1965 (Best Opera Recording) pentru cea mai bună înregistrare de operă ("Wozzeck" de Alban Berg), cu Dietrich Fischer-Dieskau, Evelyn Lear și Fritz Wunderlich, lucrare care l-a preocupat întreaga viață, iar al doilea premiu Grammy, primit în 1976 (Best Recording for Children) pentru cea mai bună înregistrare pentru copii, l-a primit pentru versiunea sa a operei Petrică și lupul de Serghei Prokofiev.
În 1970 a primit Semnul distinctiv austriac pentru știință și artă (Österreichisches Ehrenzeichen für Wissenschaft und Kunst).
În iunie 1979 a dirijat ultima sa premieră la opera de stat (Staatsoper) din Viena: Răpirea din serai de Mozart, (în regia lui Dieter Dorn, scenografia și costumele Jürgen Rose, cu participarea cântăreților Edita Gruberová, Horst Laubenthal și Rolf Boysen).
În 1980 a făcut un turneu în Japonia cu Staatsoper din Viena, ocazie cu care a dirijat Ariadna la Naxos (Ariadne auf Naxos) de Richard Strauss, iar în primăvara anului 1981 a avut loc ultima sa apariție publică, la pupitrul operei din Viena, cu o serie de reprezentații cu Nunta lui Figaro de Mozart.
A dirijat până la adânci bătrâneți, cu rigurozitate și disciplină deosebite în redarea partiturilor. Ultima sa realizare a fost filmarea operei "Elektra" de către Götz Friedrich.
A murit pe 14 august 1981, în vârstă de 87 de ani, la Salzburg, în timpul repetițiilor la "Elektra", de Richard Strauss.
Fiul său, Karl-Heinz Böhm a fost un actor apreciat în perioada postbelică.
Strauss "Don Juan" - Karl Bohm with Vienna Philharmonic (Rehearsal and Concert)
NICOLAE HERLEA
| Nicolae Herlea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | București, România[1] |
| Decedat | (86 de ani)[2][3][4][5] Frankfurt pe Main, Hessa, Germania[6] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | cântăreț cântăreț de operă |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București, Academia Națională Santa Cecilia[*] |
| Gen muzical | Operă |
| Tipul de voce | Bariton |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Premii | Ordinul național „Steaua României” |
| Prezență online | |
| site web oficial pagină Facebook Internet Movie Database Myspace | |
| Modifică date / text | |
Nicolae Herlea (n. Niculae Herle - 28 august 1927, București – d. 24 februarie 2014, Frankfurt am Main, Germania) a fost un bariton român.
Biografie artistică[modificare | modificare sursă]
Baritonul Nicolae Herlea s-a născut în București, la 28 august 1927.
A studiat la Conservatorul din București cu profesorul Aurel Costescu-Duca. Mai târziu a participat la Roma, la cursuri de specializare la Academia di Santa Cecilia, cu maestrul Giorgio Favaretto.
A debutat în 1951 pe scena Operei Naționale din București cu rolul Silvio din opera Paiațe și a rămas angajat, ca prim-bariton al acestei scene.
Tot în 1951 a câștigat Premiul întâi la concursurile internaționale de la Geneva, Praga și Bruxelles. Aceste mari succese au fost urmate de apariția sa pe cele mai mari scene ale lumii: a cântat la Scala din Milano, la Opera Națională din Praga, la Teatrul Balșoi din Moscova și Opera Națională din Berlin. În perioada 1964-1967 a fost membru al Operei Metropolitan din New York. De asemenea a avut apariții și pe scenele americane din Boston, Cleveland, Detroit etc.
Repertoriul său bogat cuprinde roluri de seamă din creația universală; a fost Figaro în Bărbierul din Sevilia de Rossini (rol pe care l-a interpretat de aproximativ 550 de ori), lordul Ashton în Lucia di Lammermoor de Donizetti, Rigoletto în Rigoletto de Verdi, Escamillo în Carmen de Bizet, Oneghin în Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Igor în Prințul Igor de Borodin, Scarpia în Tosca de Puccini. Vocea sa, caldă, egală pe întregul ambitus, exprimă cu naturalețe și avânt o întinsă gamă de sentimente.[necesită citare] Calitățile sale vocale sunt susținute de un autentic talent actoricesc.[necesită citare]
A cântat în compania multor artiști consacrați ai operei, printre care se numără: Montserrat Caballé, Mario Del Monaco, Franco Corelli, Placido Domingo, Joan Sutherland, Giuseppe Di Stefano, Nicolai Ghiaurov, Nicolai Ghiuselev , Giulietta Simionatto, James McCracken, Carlo Bergonzi, Fiorenza Cosotto, Nicolai Gedda, Luigi Alva, Ivan Petrov.
A fost președintele Juriului Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée și a predat cursuri de specializare, pentru masterat, la Academia de Muzică din București. Moare la 24 februarie 2014 la vârsta de 86 de ani în urma unor complicații datorate vârstei înaintate.
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
Dintre multele premii și distincții naționale și internaționale, se pot menționa:
- Medalia de Aur și Marele Premiu la Festivalul Primăverii de la Praga în 1954;
- Laureat al Concursului Internațional de Canto de la Geneva în 1955;
- Medalia de Aur și Marele Premiu la Concursul de Canto de la Verviers în 1957;
- Titlul de "Artist al Poporului" primit în 1962;
- Medalia de Aur "Giuseppe Verdi" în 1963 (Milano);
- Cheia orașului Detroit;
- Premiul de Stat în 1964;
- Ordinul Meritul Cultural în 1968;
- Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[7]
- Ordinul Muncii în 1974;
- Ordinul Tudor Vladimirescu în 1981;
- Ordinul național „Steaua României” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[8]
Înregistrări[modificare | modificare sursă]
Înregistrări video:
- "Tosca" la Tokio cu Montserrat Caballé și Giseppe Di Stefano (1975)
- "Andrea Chenier" / TV-Film 1971 / Cornel Stavru tenor, Mariana Slatinaru-Nistor soprană, Nicolae Herlea bariton
- "La Forza del Destino" / TV-Film / Mariana Slatinaru-Nistor soprană, Ludovic Spiess tenor, Nicolae Herlea bariton
- "Rigoletto" / TV 1984 / Silvia Voinea soprană, Octavian Naghiu tenor, Nicolae Herlea bariton
- "Il Barbiere" / Film 1983 / Silvia Voinea soprană, Valentin Teodorian tenor, Nicolae Herlea bariton
- "La Traviata" / TV 1984 / Vasile Moldoveanu tenor, Octavian Naghiu tenor, Nicolae Herlea bariton. Și rolul Violettei Valery cine il joaca ??? Probabil Eugenia Moldoveanu
- "Un Ballo in Maschera" / Film 1987 / Silvia Popp soprană, Ludovic Spiess tenor, Nicolae Herlea bariton
- "Lucia Di Lammermoor" / Film 1985(?) / Silvia Voinea soprană, Florin Georgescu tenor, Nicolae Herlea bariton
NICOLAE HERLEA - OPERA ARIAS
Nicolae Herlea - Canțonete CD1, CD 2
SHANIA TWAIN
Eilleen Regina " Shania " Twain [1] OC ( / aɪ ˈ l iː n / eye- LEEN , / ʃ ə n aɪ ə / ; născută Edwards ; născută la 28 august 1965) este o cântăreață și compozitoare canadiană. Ea a vândut peste 100 de milioane de discuri, făcând-o cea mai bine vândută artistă feminină din istoria muzicii country și una dintre cele mai bine vândute artiști de muzică din toate timpurile . [2] [3] [4] Succesul ei i-a adus mai multe titluri, inclusiv „ Regina pop country ”.[5] [6] Billboard a numit-o drept liderul vedetelor crossover country-pop din anii '90. [7]
Crescut în Timmins , Ontario , Twain a urmat să cânte și să scrie cântece de la o vârstă fragedă, înainte de a semna cu Mercury Nashville Records la începutul anilor 1990. Albumul ei de studio de debut a fost un eșec comercial la lansare în 1993. [8] După colaborarea cu producătorul și ulterior soțul Robert John "Mutt" Lange , Twain a devenit faimă cu al doilea album de studio, The Woman in Me (1995). , care i-a adus un succes larg răspândit. [9] A vândut peste 20 de milioane de copii în întreaga lume, a dat naștere opt single-uri, inclusiv „ Any Man of Mine ” și i-a adus un premiu Grammy . [10]Al treilea album al ei de studio, Come On Over (1997), a devenit cel mai bine vândut album de studio de către o trupă feminină din orice gen și cel mai bine vândut album country din toate timpurile, vânzându-se în peste 40 de milioane de copii în întreaga lume. [11] Come On Over a produs douăsprezece single-uri, inclusiv „ You’re Still the One ”, „ From This Moment On ”, „ That Don’t Impress Me Much ” și „ Man! I Feel Like a Woman! ” și l-a câștigat pe Twain patru premii Grammy. Al patrulea album de studio al ei, Up! (2002), a dat naștere a opt single-uri, inclusiv „ I’m Gonna Getcha Good! ”, „ Ka-Ching! ” și „„, vânzând peste 20 de milioane de exemplare în întreaga lume, fiind și certificat Diamant în Statele Unite.
În 2004, după ce și-a lansat albumul Greatest Hits , care a produs trei noi single-uri, inclusiv „ Party for Two ”, Twain a intrat într-o pauză, dezvăluind ani mai târziu că diagnosticele cu boala Lyme și disfonie au dus la o voce grav slăbită. [12] [13] [14] [15] Ea a cronicizat reabilitarea ei vocală în miniseria PROPRIA Why Not? cu Shania Twain , a lansat primul ei single în șase ani în 2011, „ Today Is Your Day ”, și a publicat o autobiografie, From This Moment On . Twain a revenit la spectacol în anul următor cu o exclusivitaterezidențiat de concert la The Colosseum at Caesars Palace , Shania: Still the One , care a durat până în 2014. În 2015, ea a lansat turneul North American Rock This Country , care a fost prezentat drept turneul ei de adio. [16] [17] Twain și-a lansat primul album de studio în 15 ani în 2017, Now , și s-a angajat în turneul Now în 2018. În 2019, și-a început a doua rezidență în Las Vegas, Let's Go! la Teatrul Zappos .
Twain a primit cinci premii Grammy , un World Music Award , 27 BMI Songwriter Awards, vedete pe Walk of Fame din Canada și Hollywood Walk of Fame și intrări în Canadian Music Hall of Fame și Nashville Songwriters Hall of Fame . [18] [19] Potrivit RIAA , ea este singura artistă feminină din istorie care are trei albume (consecutive) certificate Diamond de către RIAA [20] și este a șasea artistă feminină cel mai bine vândută.in Statele Unite. În total, Twain este clasat pe locul 10 cel mai bine vândut artist al erei Nielsen SoundScan . [21] Billboard a enumerat-o pe Twain pe locul al 13-lea cel mai mare artist solo din toate timpurile (al 42-lea în general). [7]
Tinereţe
Twain s-a născut Eilleen Regina Edwards în Windsor, Ontario , pe 28 august 1965, [22] de Sharon ( născută Morrison) și Clarence Edwards. Are două surori, Jill și Carrie Ann. Părinții ei au divorțat când ea avea doi ani, iar mama ei s-a mutat la Timmins, Ontario , împreună cu fiicele ei. Sharon s-a căsătorit cu Jerry Twain, un Ojibwa din prima Națiune Mattagami din apropiere și au avut împreună un fiu, Mark. Jerry a adoptat fetele și și-a schimbat legal numele de familie în Twain. Când Mark era mic, Jerry și Sharon l-au adoptat pe nepotul lui Jerry, Darryl, când mama lui a murit. Din cauza conexiunii lui Twain cu Jerry, mass-media a raportat incorect că ea este de origine ojibwe. [23]Când a fost întrebată de ce a ales să nu-l recunoască public pe Edwards ca tatăl ei de ani de zile, Twain a declarat:
Tatăl meu (Jerry) a făcut tot posibilul să crească trei fiice care nici măcar nu erau ale lui. Ca să recunosc un alt bărbat ca tată, un om care nu a fost niciodată acolo pentru mine ca tată, care nu a fost cel care se chinuia în fiecare zi să pună mâncare pe masa noastră, l-ar fi rănit îngrozitor. Eram o familie. Tată vitreg, frați vitregi, nu am folosit niciodată acest vocabular în casa noastră. Să mă fi referit la el ca fiind tatăl meu vitreg ar fi fost cea mai urâtă palmă pentru el. [24]
Twain deține în prezent un card de statut și se află pe lista oficială de membri ai trupei a Primei Națiuni Temagami . În 1991, cântărețului i s-a oferit un contract de înregistrare în Nashville și a solicitat statutul de imigrare în Statele Unite. În acel moment, în virtutea faptului că tatăl ei vitreg, Jerry Twain, era un Ojibwe plin de sânge și a drepturilor garantate nativilor americani prin Tratatul Jay (1795), Shania a devenit legal înregistrată ca având 50% sânge nativ american. [24]
Twain a spus că în copilărie i s-a spus de către mama ei că tatăl ei biologic face parte din Cree, o afirmație neagă familia lui. [24] Strămoșii ei confirmați includ engleză, franceză și irlandeză. [25] [26] Printr-o străbunica maternă, ea este descendentă a tâmplarului francez Zacharie Cloutier . [27] Bunica ei maternă irlandeză, Eileen Pearce, a emigrat din Newbridge, County Kildare . [28]
Twain a spus că a avut o copilărie dificilă. Părinții ei câștigau puțini bani, iar hrana era adesea rară în gospodăria lor. Twain nu a încredințat situația ei autorităților școlare, temându-se că ar putea destrăma familia. Căsnicia mamei ei și a tatălui vitreg a fost uneori furtunoasă, iar de mică a fost martoră la violențe între ei. Mama ei s-a luptat și cu crize de depresie. [29] Twain și-a convins în cele din urmă mama să ia ea și copiii și să fugă într-un adăpost pentru persoane fără adăpost din Toronto , [30] totuși Sharon s-a întors la Jerry cu copiii în 1981. În Timmins, Twain a început să cânte în baruri la vârsta de opt pentru a încerca să ajute la plata facturilor familiei ei; ea câștiga adesea $20 între miezul nopții și ora 1 dimineața spectacol pentru clienții rămași după ce barul a terminat de servit alcool. Deși și-a exprimat antipatia pentru cântatul în acele baruri, Twain crede că acesta a fost propriul ei gen de școală de arte spectacolului pe drum. [31] Ea a spus despre încercare: „Pasiunea mea cea mai profundă a fost muzica și a ajutat. Au fost momente în care m-am gândit: „Urăsc asta”. Urăsc să intru în baruri și să fiu cu bețivi. Dar mi-a plăcut muzica și așa am supraviețuit”. [32] Ea afirmă că arta de a crea, de a scrie efectiv cântece, „era foarte diferită de interpretarea lor și a devenit progresiv importantă”. [33]
La vârsta de 13 ani, Twain a fost invitat să cânte la emisiunea Tommy Hunter de la CBC . În timp ce frecventa Timmins High and Vocational School , ea a fost și cântăreața unei trupe locale numită Longshot, care a acoperit muzica Top 40. [34] La începutul anilor 1980, Twain a petrecut ceva timp lucrând cu reîmpădurirea tatălui ei.afaceri din nordul Ontario, care a angajat aproximativ 75 de muncitori Ojibwe și Cree. Deși munca era solicitantă și salariul mic, Twain a spus: „Mi-a plăcut sentimentul de a fi blocat. Nu mi-e frică să fiu în propriul meu mediu, să fiu fizic, să muncesc din greu. Am fost foarte puternic, am mers mile și mile. în fiecare zi și cărau o mulțime de copaci.Nu poți să faci șampon, să folosești săpun sau deodorant, sau machiaj, nimic cu orice miros;trebuie să faci baie și să-ți clătești hainele în lac.A fost o existență foarte grea, dar am fost foarte creativ și stam singur în pădure cu câinele meu și o chitară și scriam doar cântece.” [35]
Carieră
1983–1992: Începuturi
Twain a absolvit Timmins High în iunie 1983, dornică să-și extindă orizonturile muzicale. [36] După dispariția lui Longshot, Twain a fost abordat de o trupă de cover condusă de Diane Chase numită „Flirt” și a făcut un turneu prin tot Ontario cu ei. [36] Ea a luat, de asemenea, lecții de canto de la antrenorul din Toronto, Ian Garrett, deseori curățându-și casa ca plată. [37] În toamna anului 1984, talentele lui Twain au fost remarcate de DJ-ul din Toronto Stan Campbell, care a scris despre ea într-un articol Country Music News : „Eilleen posedă o voce puternică, cu o gamă impresionantă. Are impulsul, ambiția și atitudinea pozitivă necesare. pentru a-și atinge obiectivele”. [37]Campbell s-a întâmplat să facă un album al muzicianului canadian (și personalitatea actuală de radio CKTB ) Tim Denis la acea vreme, iar Twain a fost prezentat pe vocea piesei „Heavy on the Sunshine”. [38] [37] Cântăreața country Mary Bailey l-a văzut pe Twain cântând în Sudbury , Ontario, spunând „Am văzut-o pe această fetiță sus pe scenă cu o chitară și m-a uluit absolut. Ea a interpretat piesa lui Willie Nelson „ Blue Eyes Crying în the”. Rain " și Hank Williams " I'm So Lonesome I Could Cry ". Vocea ei mi-a amintit de Tanya Tucker , avea forță și caracter, mult sentiment. Ea este o vedetă,[39] Mai târziu, Bailey a spus „Ea a cântat câteva cântece pe care le scrisese și m-am gândit în sinea mea, acest copil are ca nouăsprezece ani, de unde obține asta? Acesta este de la o persoană care a trăit șaizeci de ani”. [40]
La 1 noiembrie 1987, mama și tatăl vitreg al lui Twain au murit într-un accident de mașină la aproximativ 50 de kilometri nord de Wawa, Ontario . [41] S-a mutat înapoi la Timmins pentru a avea grijă de frații ei mai mici și i-a dus pe toți în Huntsville, Ontario , unde i-a susținut câștigând bani cântând la Deerhurst Resort din apropiere . [42]
1993–1994: Shania Twain
Câțiva ani mai târziu, când frații lui Twain s-au mutat singuri, ea a asamblat o casetă demo cu cântecele ei, iar managerul ei din Huntsville a creat o vitrină pentru a-și prezenta materialul directorilor de discuri. Ea a atras atenția câtorva case de discuri, inclusiv Mercury Nashville Records , care a semnat-o în câteva luni. [43] În acest timp, ea și-a schimbat numele în Shania, care a fost spus [ de cine? ] a fi Ojibwacuvânt care înseamnă „în drumul meu”. Cu toate acestea, biograful lui Twain, Robin Eggar, scrie: „Există o confuzie continuă cu privire la ce înseamnă „Shania” și dacă într-adevăr este un cuvânt sau o expresie Ojibwe. Nu există nicio frază pronunțată sau auzită greșit în Ojibwe sau Cree care să se apropie. în sensul „în drumul meu”. Cu toate acestea, legenda numelui ei continuă să se repete în mass-media până în zilele noastre”. [44] Eggar a greșit că nu există o expresie Ojibwe care „se apropie”, deoarece „Ani aya’aa”, pronunțat „Ah-nih Eye-uh-ah”, înseamnă „cineva pe drum” în Ojibwe. Prin urmare, este posibil ca cineva cu o cunoaștere imperfectă a limbii Ojibwe să creeze Shania cu ideea incorectă că ar însemna „ea este pe drum”. [45]
Albumul de debut omonim al lui Twain a fost lansat pe 20 aprilie 1993, în America de Nord și a adunat publicul ei în afara Canadei. Cu puțin timp înainte de lansare, ea a cântat cori pentru alți artiști Mercury, inclusiv pe albumul lui Jeff Chance Walk Softly on the Bridges (1992) [46] și albumul lui Sammy Kershaw Haunted Heart (1993). [47] În timp ce Shania Twain a ajuns doar pe locul 67 în topul albumelor country din SUA, a câștigat recenzii pozitive din partea criticilor. Albumul nu a reușit să vândă copii semnificative la lansare, dar succesul viitor al lui Twain a generat suficient interes pentru ca albumul să fie certificat platină în 1999 de către RIAA ., ceea ce denotă vânzări de peste 1 milion de exemplare. Albumul a produs două single-uri de succes minore în Statele Unite cu „ What Made You Say That ” și „ Dance with the One That Brought You ”. Cel de-al treilea și ultimul single, „ You Lay a Whole Lot of Love on Me ”, nu a reușit să ajungă în topuri. Toate cele trei single-uri au avut videoclipuri muzicale însoțitoare. Albumul a avut mai mult succes în Europa, unde Twain a câștigat premiul „Rising Video Star of the Year” acordat de Country Music Television Europe. [43] În autobiografia ei din 2011 Din acest moment înainte, Twain și-a exprimat nemulțumirea față de albumul ei de studio de debut, dezvăluind că a avut foarte puțin control creativ și a fost frustrată de faptul că nu își poate prezenta abilitățile de compoziție. Totuși, ea a co-scris o melodie, „God Ain't Gonna Getcha for That”, pentru album. [48]
1995–1996: Femeia din mine și succes comercial
Când producătorul rock Robert John „Mutt” Lange a auzit melodiile originale ale lui Twain și cântând de pe albumul ei de debut, el s-a oferit să producă și să scrie melodii cu ea. După multe conversații telefonice, s-au întâlnit la Târgul de fani din Nashville în iunie 1993. Twain și Lange au devenit foarte apropiați în doar câteva săptămâni, culminând cu nunta lor din 28 decembrie 1993. Lange și Twain fie au scris, fie au co-scris melodiile care aveau-o să o formeze. al doilea album de studio, The Woman in Me . [43] [49]
The Woman in Me a fost lansat pe 7 februarie 1995. Din cele 12 piese de pe album, 8 au fost lansate ca single. Primul single al albumului, „ Whe Bed Have Your Boots Been Under? ” a ajuns pe locul 11 în Billboard Country Chart . Acesta a fost urmat de primul ei single Country Top 10 și numărul 1, „ Any Man of Mine ”, care a ajuns și în Top 40 în Billboard Hot 100 . Twain a avut și alte hituri de pe album, inclusiv piesa de titlu care a atins apogeul pe locul 14 și trei hituri suplimentare pe locul 1: „ (If You’re Not in It for Love) I’m Outta Here! ”, „ You Win My Dragoste ”, și „ Nimeni nu trebuie să știe", care a fost selectat pentru coloana sonoră originală a filmului Twister din 1996 , o premieră pentru Twain. Plus hit-ul country minor " Home Ain't Where His Heart Is (Anymore) " și o versiune gospel reînregistrată a piesei albumului " God " Bless the Child „cu versuri noi. [43] Între timp, în Australia, cinci dintre aceste single-uri: „The Woman in Me”, „I’m Outta Here!”, „You Win My Love”, „No One Needs to Know”. „ și „God Bless the Child”, au fost remixate pentru piața pop australiană, „I’m Outta Here!” devenind hit-ul lui Twain acolo, ajungând pe locul 5 în topurile ARIA. [ citare necesară ]
În 2007, albumul se vânduse în peste 12 milioane de copii în Statele Unite, fiind certificat Diamond de către RIAA . [50] Albumul a reprezentat o descoperire rapidă și, din această cauză, Twain a susținut locații internaționale selectate și emisiuni de televiziune, inclusiv două spectacole ale CMA Fan Fair cu chitariștii din Nashville Randy Thomas (co-scriitor al piesei „ Buterfly Kisses ”), Dan Schafer , [51] ] Chris Rodriguez , Russ Taff , basistul lui Bon Jovi , Hugh McDonald , Dave Malachowski și Stanley T., anterior cu The Beach Boys . [citare necesară ]
Promovarea albumului de către Mercury Nashville s-a bazat în mare parte pe o serie de videoclipuri muzicale, pe care le avea fiecare de pe album. [52] În această perioadă, Twain a făcut apariții de televiziune în emisiuni precum două spectacole la Late Show with David Letterman , Blockbuster Music Awards, Billboard Music Awards și American Music Awards. The Woman in Me a câștigat premiul Grammy pentru cel mai bun album country [53] precum și premiul Academy of Country Music pentru Albumul anului; [54] cel din urmă grup a premiat Twain și ca cea mai bună vocalistă nouă. [55]
1997–2001: Come On Over , descoperire internațională și Limelight Sessions
În 1997, Twain și-a lansat următorul album, Come On Over . A stabilit-o ca o cântăreață crossover de succes. Din cele 16 piese de pe album, 12 au fost lansate ca single. După lansarea single-urilor „ Love Gets Me Every Time ” și „ Don’t Be Stupid (You Know I Love You) ”, care i-au permis lui Twain să facă mai multe apariții în Billboard Hot 100, albumul a început să se vândă. Odată cu lansarea celui de-al treilea single, „ You’re Still the One ”, vânzările au crescut vertiginos. „ Din acest moment ”, „ Când ”, „ Iubito, sunt acasă ”, „ Aceasta nu mă impresionează mult ”, „ Omule! Mă simt ca o femeie! ", "You've Got a Way ", piesa de titlu , " Rock This Country! ", și " I'm Holdin' On to Love (To Save My Life) " sunt celelalte nouă melodii care au fost lansate în cele din urmă ca single-uri. Cu excepția "I'm Holdin' On to Love", toate single-urile a avut videoclipuri muzicale însoțitoare. „From This Moment On” este un duet cu cântărețul Bryan White și a existat o versiune pop solo reînregistrată, care a fost folosită pentru videoclipul său. [56]
Albumul a ajuns pe locul 2 în Billboard 200 și a rămas în topuri în următorii doi ani, vânzându-se în 40 de milioane de copii în întreaga lume, făcându-l cel mai bine vândut album din toate timpurile de către o muziciană. [57] Ea a continuat să spargă granițele internaționale pentru muzica country și artiștile crossover feminine. Este, de asemenea, al nouălea cel mai bine vândut album de către orice tip de artist din SUA [50] și cel mai bine vândut album country din istorie. Cântecele de pe album au câștigat patru premii Grammy în acest timp, inclusiv cel mai bun cântec country și cea mai bună interpretare country feminină (pentru „You’re Still the One” și „Man! I Feel Like a Woman!”) pentru Twain. Lange a câștigat premii Grammy pentru „You’re Still the One” și „„. [58]
În 1998, după lansarea pop „You’re Still the One”, albumul Come On Over a fost lansat într-un format remixat pentru piața europeană ca un album pop cu mai puține instrumente country și, de fapt, i-a oferit marea descoperire în Europa. ea și soțul ei producător Robert John „Mutt” Lange îi căutau. Vino pe aicia ajuns pe locul 1 în topurile albumelor din Marea Britanie timp de 11 săptămâni. A devenit cel mai vândut album al anului în Marea Britanie și un bestseller și pe alte mari piețe europene, vânzând mai mult de un milion de copii în Germania și aproape 4 milioane doar în Marea Britanie. Deși „You’re Still The One” și versiunea pop din „From This Moment On” au spart în Top 10 al topurilor din Marea Britanie și „When” a avut succes în Top 20, melodiile care au atras în cele din urmă atenția europeană asupra albumului au fost pop a remixat single-uri din „That Don’t Impress Me Much”, care a ajuns pe locul 3 în Marea Britanie și a ajuns în Top 10 în Germania, și „Man! I Feel Like a Woman!”, care a ajuns pe locul 3 atât în Marea Britanie și Franța. În plus, „Ai o cale”. Ulterior, o reeditare a versiunii internaționale a albumului a fost lansată în întreaga lume, inclusiv în SUA și Europa, conținând trei dintre aceste noi remixuri. În plus, albumul a stabilit recordul pentru cea mai lungă ședere vreodată în Top 20 al Billboard 200, rămânând acolo timp de 99 de săptămâni. [59] Revista Billboard a declarat-o pe Shania Twain cel mai jucat artist contemporan adult la radioul american în 1999. [60]
În 1998, Twain a lansat primul ei turneu de concerte major, ajutată de managerul ei Jon Landau , un veteran al multor turnee de amploare cu Bruce Springsteen . Spectacolele Come On Over Tour au fost un succes, câștigând „Turneul de țară al anului” în 1998 și 1999 de către Pollstar Concert Industry Awards. [61]
În 2000, Twain era programat inițial să lanseze un album de Crăciun, dar planurile de a lansa unul au fost anulate mai târziu în cursul anului. [62]
După succesul lui Come On Over , casa de discuri independentă Limelight Records a lansat The Complete Limelight Sessions în octombrie 2001. Albumul includea 16 piese înregistrate la sfârșitul anilor 1980 înainte ca Twain să semneze contractul ei de înregistrare cu Mercury. [ necesită citare ]
Din 2012, albumul s-a vândut în peste 20 de milioane de copii în Statele Unite, fiind certificat Double Diamond de către RIAA . [ necesită citare ]
2002–2004: Sus!
După o schimbare în conducere – QPrime l-a înlocuit pe Landau – și o pauză de doi ani, împreună cu nașterea fiului lor, Eja (pronunțat „Asia”) D’Angelo, [63] Twain și Lange s-au întors în studio. Sus! a fost lansat pe 19 noiembrie 2002. Pe 26 ianuarie 2003, Twain a jucat în show-ul de pauză Super Bowl XXXVII . Aproximativ un an mai târziu, Twain a lansat Up! Turneu în Hamilton , Ontario, Canada pe 25 septembrie 2003. Up! a fost lansat cu trei discuri diferite – country/acustic (CD verde), pop/rock (CD roșu) și world/dance (CD albastru). Sus! a primit patru din cinci stele de către revista Rolling Stone și a debutat pe locul 1 peTopul albumelor Billboard , vânzându-se 874.000 doar în prima săptămână. A rămas în fruntea topurilor timp de cinci săptămâni. Atractia încrucișată a lui Twain în genurile de țară, pop și dans, a condus Up! pentru a ajunge pe 1 în Germania, 2 în Australia și pe primele cinci în Marea Britanie și Franța. În Germania, Up! a fost certificat 4x platină și a rămas în Top 100 timp de un an și jumătate. Discul muzical internațional a fost remixat cu părți orchestrale și de percuție în stil indian, înregistrate în Mumbai , India. Noile versiuni au fost produse de Simon și Diamond Duggal , frații din Birmingham , Anglia. Ei au fost invitați inițial să contribuie cu părți la versiunea pop din „I’m Gonna Getcha Good!” care a păstrat influenţa indiană.[64]
Popularitatea lui Twain în Marea Britanie a fost reflectată de numeroasele apariții în show-ul de muzică de lungă durată Top of the Pops , interpretând single-uri din Come On Over din 1999. În 2002, un întreg spectacol special i-a fost dedicat în show-ul soră TOTP2 , în care însăși Twain a prezentat -o. câteva spectacole anterioare ale celor mai mari hituri ale ei și noi single-uri de la Up! . [65] În noiembrie 2004, ea a apărut la teletonul anual de caritate BBC Children in Need . În timpul spectacolului, ea a interpretat „ Up! ”, iar apoi a luat parte la un act de magie cu stele în care a fost tăiată în jumătate de magicianul Scott Penrose într-o iluzie numită Clearly Impossible . [66]
Opt dintre piese au fost lansate ca single-uri pe diferite piețe. Primul single de pe album, " I'm Gonna Getcha Good! " a devenit un hit country de top 10 în SUA, după ce a debutat pe locul 24 după doar cinci zile de difuzare; dar a ajuns doar în Top 40 în topurile pop. A fost un hit mult mai mare de cealaltă parte a Atlanticului, lansat într-o versiune pop, single-ul hitul 4 în Marea Britanie. În Australia, Germania și Franța, piesa a ajuns în Top 15 în fiecare caz. Următorul single a fost piesa de titlu, care a ajuns în Top 15 în topurile țărilor din SUA, dar a ajuns doar pe 63 în topurile pop. Cel de-al doilea single european și al treilea single în general, a devenit piesa cu ritm mediu „ Ka-Ching!" (care nu a fost lansat niciodată ca single în America de Nord) cu versuri în care Twain critica consumerismul necontrolat. Cântecul a devenit în cele din urmă un alt hit smash pe piețele importante europene, ajungând pe locul 1 în Germania și Austria și în alte țări europene, în Top 10 din Marea Britanie. și Top 15 din Franța. „Ka-Ching!” rămâne unul dintre cele mai de succes single-uri ale lui Twain la nivel internațional. [ citare necesară ]
Cel de-al patrulea single de pe album ar fi cel mai de succes din SUA, balada romantică „ Forever and for Always ”. A fost lansat în aprilie 2003 și a ajuns pe locul 4 în topul țărilor, pe locul 1 în topul Adult Contemporary și pe locul 20 în Billboard Hot 100 . Din nou, succesul a fost și mai mare de cealaltă parte a Atlanticului, „Forever and For Always” ajungând din nou în Top 10 atât în Marea Britanie, cât și în Germania. Celelalte patru single-uri de pe album au fost " Thank You Baby! (For Makin' Someday Come So Soon) ", " She's Not Just a Pretty Face ", " When You Kiss Me " și " It Only Hurts When I'm Breathing "Toate cele opt single-uri aveau videoclipuri muzicale însoțitoare. Piesa de titlu „Up!” și „When You Kiss Me” au fost lansate în ediție limitată în țări europene, cum ar fi Germania, la începutul anului 2004. Până în ianuarie 2008, Up! se vânduse . 5,5 milioane de exemplare în SUA și a fost certificată ca 11 ori platină (Diamond) de către RIAA [ 50] Acest lucru a făcut-o pe Twain singura artistă din istorie care a avut trei albume consecutive certificate Diamond de către RIAA [ citare necesară ]
2004–2010: Cele mai bune hituri și amânarea noului album
În 2004, a lansat albumul Greatest Hits , cu trei piese noi. În 2012, a vândut peste 4,15 milioane de exemplare în SUA. [50] Primul single, duetul multi-format „ Party for Two ”, a ajuns în top zece country cu Billy Currington , în timp ce versiunea pop cu solistul Sugar Ray Mark McGrath a ajuns în top zece în Regatul Unit și Germania. Următoarele single-uri, „ Don’t! ” și „ I Ain't No Quitter ” nu au mers la fel de bine. Primul a ajuns în Top 20 la Adult Contemporary, în timp ce cel din urmă nu a câștigat suficientă difuzare pentru a ajunge în Top 40 de țară. [67]
În august 2005, ea a lansat single-ul " Shoes " din coloana sonoră Desperate Housewives . La sfârșitul anului 2006, Twain și Anne Murray au înregistrat o versiune în duet a hitului lui Murray „ You Needed Me ” pentru albumul ei din 2007, Anne Murray Duets: Friends & Legends . [68] Aceasta a fost ultima înregistrare a lui Twain cu soțul Lange ca producător; pe 15 mai 2008, s-a anunțat că Twain și Lange se despart. [69] [70] Divorțul lor a fost finalizat în 2010.
În iunie 2009, Twain a lansat o scrisoare către fanii ei, explicând întârzierile cu lansarea următorului ei album, menționând că a trecut prin dureri personale și se concentrează pe creșterea fiului ei, Eja. [71] În august 2009, la o conferință din Timmins, Ontario, un purtător de cuvânt al casei de discuri a lui Twain a declarat că un nou album al cântărețului nu era încă „nicăieri la vedere”. [72]
2011–2015: Întoarcere la muzică, rezidențiat și turneu
În mai 2011, Twain a confirmat într-un interviu că va lansa primul ei single nou în șase ani, „ Today Is Your Day ”, după finalul filmului Why Not? cu Shania Twain . [73] Twain a previzualizat melodia în primul episod al seriei. [73] Twain a lucrat cu producătorii de muzică David Foster și Nathan Chapman la cântec. Și-a publicat, de asemenea, autobiografia cu Atria Books , From This Moment On . Ultimul episod din „De ce nu?” îi prezintă pe Twain și Lionel Richie înregistrând „ Endless Love ”, care ar fi primul single de pe albumul său din 2012, Tuskegee .[74] „Today Is Your Day” a fost lansat oficial pe iTunes și pe radioul country pe 12 iunie 2011. [75] Pe lângă „Today Is Your Day”, Twain a colaborat și cu Michael Bublé la albumul său din 2011 Christmas (produs și el de David Foster). Twain a înregistrat „ White Christmas ” cu Bublé, care a fost primul single de pe album. [76] Pe 8 iunie 2011, la o conferință de presă la Country Music Hall of Fame din Nashville, Twain a anunțat că va fi titularul Caesars Palace din Las Vegas timp de doi ani. [75] Spectacolul ei, intitulat Still the One, a început pe 1 decembrie 2012, cu spectacole estimate să ruleze în 2013 și 2014. [ citare necesară ]
În iulie 2013, Twain a anunțat pe Facebook că lucrează la albumul ei în timpul verii, în timpul unei pauze de la Still the One . În octombrie 2013, Twain s-a întâlnit cu Robin Roberts de la Good Morning America în calitate de artist prezentat la Countdown to the CMA Awards. În interviu, Twain a spus că urmează un nou album, dar ea a spus că este încă în proces de a găsi producătorul potrivit. [ necesită citare ]
În afara spectacolului ei de la Caesars Palace, Twain a susținut două concerte la Calgary Stampede din Calgary, Alberta , pe 9 și 10 iulie 2014. Într-o serie de interviuri care au condus la spectacolele ei din Calgary Stampede, Twain a spus că spera să facă un turneu în 2015. și că ar duce la lansarea unui nou album. [77] Alături de spectacolele ei de la Calgary Stampede, Twain a fost capul principal al unui spectacol în weekendul Zilei Muncii la Charlottetown, Insula Prințului Eduard, Canada. [78]
Pe 4 martie 2015, Twain a anunțat la Good Morning America că va merge în turneu pentru prima dată în ultimii 11 ani și va începe pe 5 iunie la Seattle , Washington și se va încheia pe 11 octombrie la Toronto, Ontario. Twain a anunțat, de asemenea, că acesta va fi ultimul ei turneu înainte de cel de-al cincilea album de studio, pe care intenționează să-l lanseze în timp ce va avea 50 de ani. [79] Într-un interviu pentru The Morning Show de la Global Television Network din 6 martie, Twain a confirmat că nu se retrage din cariera ei muzicală după turneu. [80] Într-un interviu pentru Radio.com publicat pe 5 martie, ea a declarat că a găsit mai mulți producători pentru viitorul ei album, descriindu-l drept „muzică sufletească”. [81]
Pe 24 august 2015, Twain a declarat: „În primul rând, trebuie să-mi termin noul album în această iarnă. Șase piese sunt deja finalizate. Am scris 38 de melodii în total, iar acum procesul este în desfășurare pentru a le reduce la alte șase. sau opt pentru a termina înregistrarea”. În aceeași lună, a fost anunțat de mai multe surse că, deși actualul ei turneu Rock This Country este ultimul ei turneu, este posibil să intenționeze să prelungească turneul în străinătate, deoarece turneul Rock This Country avea sediul doar în Statele Unite și Canada. . Twain a mai menționat, posibil să se întoarcă la Las Vegas cu un nou spectacol de rezidență pentru, probabil, la sfârșitul anului 2016 sau 2017. Noul spectacol ar ajunge să includă muzică de pe noul ei album mult așteptat, precum și hiturile ei. [82]
2016-prezent: Acum , a doua rezidență în Las Vegas
În octombrie 2016, Twain a confirmat pentru Rolling Stone că va avea muzică nouă „foarte curând”. [83] În decembrie 2016, într-un interviu pentru Billboard , ea a vorbit despre viitorul ei album, descriind produsul finit drept „un fel de schizofrenic din punct de vedere muzical”, menținând „Ea este lipiciul”. [84] În februarie 2017, Twain a vorbit din nou cu Rolling Stone despre album; Au fost confirmate anumite titluri de melodii, deoarece Twain a detaliat că nu doar că sperase să lanseze un single în martie, ci că plănuia să lanseze albumul în mai. [85] Ea a cântat la Stagecoach Festival 2017 , care a avut loc pe 29 aprilie. [86]
În aprilie 2017, Billboard a anunțat că noul single al lui Twain, „ Life’s About to Get Good ”, va avea premiera în iunie, albumul fiind proiectat să fie lansat în septembrie. Twain a fost capul principal al Festivalului Stagecoach din 2017 din Indio, California, unde și-a prezentat noua muzică pentru prima dată. [87] Twain a cântat în „Seria de concerte de vară” a Today Show pe 16 iunie 2017. [88] Al cincilea album de studio al ei, Now , a fost lansat pe 29 septembrie 2017 [89] și va debuta pe locul 1 pe Billboard 200 , devenind cel de-al doilea album al ei care face acest lucru . [90]
În iunie 2017, Twain a anunțat pe ET Canada că va avea de fapt un turneu cu noul ei album Now . [91] Turneul Now a fost anunțat de Twain pe site-ul ei oficial pe 17 august 2017. [92]
Cel de-al doilea single al albumului, „ Swingin’ With My Eyes Closed ”, a fost lansat pe 18 august 2017. [93] Ea a lansat și la nivel internațional alte două single-uri promoționale de pe Now , inclusiv „Poor Me” și „We've Got Something”. Ei nu". [94] [95]
În iunie 2019, Twain și-a anunțat a doua rezidență în Las Vegas, Let's Go! , care s-a deschis pe 6 decembrie 2019 și va dura doi ani. [96]
În iulie 2022, un documentar Netflix care acoperă cariera lui Twain, Not Just A Girl , a fost lansat simultan cu un album compilație însoțitor, Not Just a Girl (The Highlights) , care conține 17 melodii lansate anterior plus noua piesa de titlu. [97]
Cariera TV și cinematografică
Acceptarea pop mainstream a lui Twain a fost ajutată și mai mult de apariția ei în prima ediție din 1998 a concertului VH1 Divas , unde a cântat alături de Mariah Carey , Celine Dion , Gloria Estefan , Carole King și Aretha Franklin și, de asemenea, de filmul VH1 din 1999, difuzat în mare măsură, Behind the. Muzica , care s-a concentrat pe aspectele tragice ale vieții ei timpurii, precum și pe atractivitatea ei fizică și pe rezistența timpurie a lui Nashville față de videoclipurile ei cu muzică liberă. După Divas , Twain a cântat vocea de fundal cu Lange pentru melodiile lui Dion, „ If Walls Could Talk ” și „ Goodbye’s (The Sddest Word)". [98] [99]
Twain a apărut ca ea însăși în lungmetrajul din 2004 I Heart Huckabees . [100]
Pe 12 noiembrie 2008, Twain a făcut prima ei apariție la televizor de la despărțirea de Lange, unde a apărut ca prezentatoare surpriză la cea de-a 42-a ediție a premiilor CMA. [101]
În 2009, Twain a servit ca judecător invitat la American Idol , pentru episoadele din 30 și 31 august. [102] [103]
În aprilie 2010, Twain a anunțat planuri pentru propria ei emisiune TV, intitulată Why Not? cu Shania Twain . Emisiunea a debutat pe 8 mai 2011, pe OWN . [104] Twain s-a întors la American Idol ca mentor invitat timp de o săptămână, unde primii 6 concurenți și-au prezentat melodiile. [105] După încheierea celui de-al nouălea sezon, Twain a fost foarte aproape de a deveni judecător, dar în cele din urmă a fost Jennifer Lopez cea care a primit postul. [106]
Invitată Twain a jucat rolul ei în serialul Comedy Central Broad City , într-un episod din septembrie 2017 intitulat „Twaining Day”. [107]
Pe 23 octombrie 2017, Twain a apărut ca judecător invitat în cel de-al 25-lea sezon din Dancing with the Stars în timpul emisiunii „Noaptea filmului” și și-a interpretat, de asemenea, melodia „Soldier”. [108] [109] Twain a apărut ca judecător invitat în episodul cinci din cel de-al 10-lea sezon din Rupaul's Drag Race . [110]
Ea a concurat împotriva cântăreței Meghan Trainor într-un episod din Drop the Mic de la TBS , difuzat în ianuarie 2018. [111]
Twain a fost invitatul de onoare pentru un episod Lip Sync Battle de la Paramount Network , care l -a înfruntat pe Derek Hough cu Nicole Scherzinger , care a fost dedicat ei și muzicii ei. Episodul tribut a fost difuzat pe 21 iunie 2018. [112]
În noiembrie 2018, Twain a apărut în reality show-ul de talente Real Country , în calitate de producător executiv și co-prezentator împreună cu Jake Owen și Travis Tritt . [113]
În 2019, Twain a apărut în filmul Trading Paint , jucând alături de John Travolta . În 2020, Twain a jucat rolul mamei cântărețului Jeremy Camp în filmul biografic I Still Believe . [114]
Măiestrie
Twain posedă o gamă vocală de contralt . [115] [116] [117] [118] Admițând că vocea ei cântătoare nu este la fel de puternică ca înainte de diagnosticarea bolii Lyme, Twain a trebuit să învețe cum să navigheze în noua ei voce pentru a continua să cânte. [119] Înainte de diagnosticul ei oficial, câțiva medici cu care Twain s-a consultat de-a lungul anilor atribuie în primul rând pierderea vocii ei stresului emoțional, de la care și-a revenit de atunci după ce a experimentat diverse tehnici de relaxare și a dedicat mult timp încălzirii vocale . . [120] În 2018, Twain a suferit o laringoplastiesă i se implanteze stabilizatori Gore-Tex în gât pentru a reduce volumul de muncă al mușchilor vocali. [120] [121]
Twain a scris puțin pe albumul ei de debut omonim, dar Lange a observat că cântăreața „avea o voce distinctivă ca compozitor” despre care simțea că a fost trecută cu vederea de alți colaboratori. [122] Descriindu-i pe Twain și Lange drept un duo de compozitori „versatil”, Bob Paxman de la Sounds Like Nashville a observat că melodiile lor explorează mai multe teme precum feminismul și dorul romantic [115] , în timp ce jurnalistul lui Maclean , Brian D. Johnson , a spus melodiile ei . „variază de la balade de felicitare domestică până la rockeri sassy care batjocoresc și tachinează”. [123] Alanna Nash de la AARP a observat că Twain a creat The Woman in Me în jurul „melodiilor îndrăznețe și jocului de cuvinte inteligent” din punctul ei de vedere.[122] În anii 1990, directorii de discuri se temeau că versurile lui Twain erau prea „amenințătoare pentru bărbați”; [119] atât The Woman in Me , cât și Come On Over conțin teme feministe și anti-infidelitate. [124] Deși a devenit sinonimă cu cântece despre împuternicirea feminină care sunt „pline de atitudine”, catalogul ei constă și în cântece de dragoste. [125] Twain crede că cântărețele de sex feminin sunt adesea înțelese greșit pentru că își exprimă „părerile feministe” sau se susțin, despre care ea cântă adesea, explicând, „asta nu înseamnă că nu iubim bărbații din viața noastră și că nu avem nevoie de bărbații din viața noastră.” [126]Twain tinde să se izoleze atunci când scrie melodii pentru a evita distracția, crezând că este cea mai productivă în acest fel. [124] Ea pretinde că adaptează experiențele melancolice în cântece fericite. [124] Acum a fost primul album pe care Twain l-a scris fără implicarea lui Lange, identificând procedura ca o experiență de compoziție foarte importantă pentru că „trebuia să o fac singur, să încep idei și să le termin fără să mă bazez pe părerea și direcția altcuiva”. [124] Ținând din sentimente brute de durere, [120] ea a folosit și albumul pentru a procesa dispariția relației lor. [124] Genul ei muzical principal este considerat a fi country pop , [125] cuCriticul AllMusic Stephen Thomas Erlewine declarând că „a combinat cu îndemânare producția rock mainstream, AOR cu country-pop”. [127] Unii critici de muzică country au respins muzica lui Twain ca nefiind suficient de country, ceea ce unii fani teoretizează că albumul ei inovator The Woman in Me a fost respins la Premiile de muzică country din 1995, în ciuda succesului său larg răspândit. [115] Up este considerat a fi cel mai simplu album pop al ei de până acum. [124] Twain a spus că nu îi place în mod deosebit să cânte live. [128]
Twain le citează pe Karen Carpenter , [115] Dolly Parton , Mickey Guyton , Taylor Swift , Dixie Chicks , Wynonna Judd și Kelsea Ballerini drept unele dintre artiștile country de sex feminin care o inspiră. [129] Ea și-a exprimat, de asemenea, admirația pentru cântărețele country Loretta Lynn , Patsy Cline , Tammy Wynette , Reba McEntire și LeAnn Rimes . [126]
Imagine publică și recepție
În ciuda succesului ei, Twain a fost o figură dezbinătoare în muzica country în rândul puriștilor care inițial nu au apreciat bine „amestecarea ei de genuri”. [130] Potrivit biografului Stephen Thomas Erlewine, cei mai mulți critici au acuzat-o că „a diluat țara cu tehnici de hard rock blânde, imante și și-a vândut fără rușine înregistrările cu videoclipuri sexy”. [127] Similar cu Garth Brooks înaintea ei, Twain a fost inițial numit un intrus a cărui producție modernă, prezentare și compunere de cântece „perturnează [ed] status quo-ul genului”. [131] În anii 1990, Twain a primit adesea reacții pentru apariția ei neconvențional eliberată ca cântăreață de muzică country. [119] [132] În ciuda succesului inovator alThe Woman in Me , primii detractori nu au luat-o în serios ca artistă, mai mulți jurnaliști muzicali punând la îndoială versurile ei, producția „ fabricată ” a albumelor ei și capacitatea de a cânta. [133] Asemenea critici au fost de acord că Twain nu avea puțin de oferit în afară de sex-appealul și videoclipurile muzicale, [133] concentrându-se adesea pe aspectul ei fizic în loc de muzica ei. [130] [134] La începutul carierei ei, Twain s-a trezit în dezacord cu opiniile conservatoare ale industriei muzicii country din acea vreme, datorită personalității ei asertive și predispoziției de a purta ținute revelatoare care i-au expus stomacul . [124] [132] [120]Twain a fost în mod constant depreciată pentru că și-a dezvăluit stomacul până la punctul în care criticii l-au poreclit „Cel mai faimos din Nashville”, [130] în timp ce CMT a interzis videoclipul pentru single-ul ei de debut „What Made You Say That”. [133] [135] Roisin O'Connor de la The Independent crede că „Nashville nu a văzut nimic asemănător lui Twain [înainte] – un artist iubitor de imprimeu leopard , care expune stomacul, hotărât să fie o vedetă internațională”. [124] Potrivit Kristin M. Hall de la Associated Press , deoarece cântăreața nu începuse încă turneele, Twain a folosit videoclipuri muzicale pentru a-și lărgi audiența. [136]În mod similar, Erlewine îl consideră pe Twain „primul artist country care a exploatat pe deplin stilul MTV”, cultivând „o imagine sexy, orientată spre video... care a atras” atât publicul country, cât și publicul pop, în mare parte fără turnee. [127]
Casa de discuri a lui Twain a avertizat-o că atât bărbaților, cât și femeilor nu le-ar plăcea independența și, respectiv, expresivitatea ei sexuală, dar ea nu le-a crezut. [124] Directorii de discuri au avertizat-o că femeile s-ar simți amenințate de „îmbracarea ei prea sexy”. [119] Refuzând „să se conformeze unui singur arhetip al feminității”, Twain și-a amintit că ea a folosit muzica pentru a comunica cu femei cu gânduri asemănătoare, alternând între persoane frânte, comice, răzbunătoare, împuternicite, autodepreciate și poftioase „toate în același timp. record." [124] Muzicianul country rock Steve Earle l-a numit pe Twain „cel mai bine plătit dansator din lume ”. [137] [128]În ciuda acestor critici, muzica lui Twain a fost în mare măsură acceptată de fani. [127] [130] Într-un profil din 2015 despre cântăreață, Sonya Bell a lui Maclean a teoretizat că primii critici ai lui Twain ar fi șocați de succesul ei continuu, [133] în timp ce Joe Vitagliano, compozitorul american , o consideră un testament că „criticii și „industria” nu este chiar „fi-totul, sfârșitul” ceea ce cred ei că sunt”. [130] Sarah Koo de la Entertainment Tonight Canada a scris că, retrospectiv, imaginea lui Twain de-a lungul anilor 1990 pare blândă în comparație cu ținutele revelatoare ale artiștilor care i-au succedat de atunci. [132]Twain susține că nu s-a îmbrăcat proactiv pentru faimă, atenție sau „valoare de șoc”, ci pur și simplu pentru că îi place stomacul, susținând că nu regretă ținutele ei din trecut. [132] Ea le apără pe vedetele pop contemporane care se îmbracă provocator, explicând: „Nu cred că este prea sexy acum... Granițele sunt într-adevăr la latitudinea individului. Și apoi depinde de spectator dacă îi place sau nu. ” [132]
La un moment dat, Twain a fost considerat a fi printre cele mai mari vedete muzicale din lume. [137] Jurnalistul Brian D. Johnson a scris că, în ciuda imaginii fetei ei de alături , cântăreața „are genul de putere de vedetă pe care oamenii o așteaptă de la regalitate”, pe care o atribuie poveștii ei de viață în stil Cenușăreasa. [123] Simon Hattenstone , de la The Guardian , a descris-o pe Twain ca fiind „sexy, responsabilă și amuzantă. Aceasta era o femeie care știa ce vrea – bărbați, acțiune, dans, control”. [121]Numindu-i la fel de star country, pop și rock, Hattenstone a continuat să scrie că cântăreața este „flăcută de băieții heterosexuali, admirată de fetele heterosexuale, adorată de bărbații gay ca o icoană a taberei și iubită de lesbienele care citesc ceea ce își doreau. Omule! Mă simt ca o femeie!" [121] Pretinzând că perioada lui Twain care a găzduit premiile Juno din 2003 a fost vizibil lipsită de comportamentul divei, în ciuda zvonurilor persistente despre bufnii și cereri scandaloase la acea vreme, Brad Wheeler de la The Globe and Mail l-a descris pe Twain drept „o icoană internațională și iubita Canadei”, un sentiment. cu care producătorul premiilor Juno John Brunton a fost de acord. [137] În schimb, cântăreața s-a bazat pe propria ei securitate, trupă, echipă de producție și asistenți. [137]
Moştenire
Succesul lui Twain în industria muzicală i-a adus porecla de onoare „Regina pop country”. [138] [126] Până în 1998, Maclean 's a numit-o pe Twain „regina domnitoare a muzicii country”. [123] Colaboratorul american de compozitor Joe Vitagliano l-a numit pe Twain unul dintre cei mai mari artiști ai timpului nostru. [130] Criticul muzical din The New York Times Jon Caramanica l -a numit pe Twain „Country's Crossover Queen”, scriind că, în timpul ei, Twain „a fost atât un centrist pop, cât și un rebel country, iar multe dintre mișcările estetice pe care le-a inițiat au ajuns, după o perioadă. de o oarecare rezistență, ca centrală pentru sunetul din Nashville.”Rolling Stone a declarat că catalogul de muzică al lui Twain „a ajuns să definească o eră în muzica country și a deschis calea pentru alți artiști care au urmat”. [140] Potrivit Kristin M. Hall de la Associated Press , succesul global al lui Twain „a schimbat muzica country în anii următori”. [136] Nash merită munca lui Twain la Come On Over pentru a ajuta la redefinirea viitorului muzicii country. [120] NPRJewly Hight a scris că, în ciuda derizorii inițiale, Twain a „redefinit[a] în cele din urmă cum arăta, suna și s-a comportat superstarul country”, influențând în cele din urmă o generație de artiști country „în realizarea de videoclipuri muzicale mai strălucitoare, întărindu-și ritmurile și punerea în scenă a spectacolelor. cu energia și teatralitatea arenei rock ”. [131]
BBC Online a descris-o drept „adevărata regină a pop”, citând influența ei asupra unor artiste feminine de succes ulterioare, precum Meghan Trainor , Britney Spears , Taylor Swift și Haim . [141] Fiind una dintre primele vedete crossover ale muzicii country, [121] site-ul web susține că succesul lui Twain ca artist country-pop crossover demonstrează că „ea făcea lucrul cu Taylor Swift înainte ca Taylor Swift chiar să sosească”. [141] Swift a citat-o pe Twain drept una dintre cele mai proeminente influențe muzicale ale ei. [126] Cântăreața country Carrie Underwood crede că toți artiștii similari au fost influențați de Twain, indiferent dacă își dau seama sau nu.[136] Twain a fost, de asemenea, citat ca o influență majoră în rândul artiștilor de muzică country canadieni precum Jess Moskaluke , Dean Brody , Lindi Ortega și Brett Kissel . [142] Justin Chandler de la CBC a recunoscut că a făcut „crossover-ul country-pop propriul gen” și „a deschis calea artiștilor care se află pe aceleași topuri în fiecare an de atunci”. [142] Rapperul Post Malone și cântăreața Rihanna l-au citat pe Twain drept sursă de inspirație, primul numind-o pasiune din copilărie. [124] [143] [144] Twain a interpretat piesa lui Malone " Rockstar„ în direct în timpul American Music Awards . [143] Twain și-a exprimat interesul pentru colaborarea cu Malone, susținând că a scris o melodie pentru ei doi în 2019. [145]
Impact cultural
Shania Twain este creditată pentru că a fost primul dintre mulți artiști country care au trecut în muzica pop. Taylor Swift îi merită lui Twain pentru crossover-ul ei pop. [146] Albumul ei de record, „ The Woman In Me ” este, de asemenea, creditat drept cel care a schimbat muzica country pentru totdeauna, în timp ce Carrie Underwood afirmă că Twain „a deschis calea pentru mulți dintre noi”. [147] CBC a discutat într-un articol cum a modelat muzica country canadiană, întrebând diverși artiști canadieni despre cum i-a inspirat, inclusiv Tenille Arts , Brett Kissel și Dean Brody .
Declarațiile de modă îndrăznețe ale lui Twain au inspirat și mai mulți artiști. Harry Styles a dezvăluit într-un interviu pentru Entertainment Tonight că în „Cred că, atât muzică, cât și modă”, „principala sa influență a fost probabil Shania Twain”. [148] Halsey a citat-o, de asemenea, ca fiind unul dintre artiștii de care a fost inspirată în videoclipul ei „ You Should Be Sad ”. [149]
Avize
În ianuarie 2005, Twain s-a alăturat Scentstories by Febreze pentru a crea un disc de parfum în ediție limitată, încasările fiind destinate America's Second Harvest . [150] La sfârșitul anului 2005, Twain a colaborat cu Coty pentru a produce parfumul ei omonim „Shania” de Stetson. Un al doilea parfum a fost lansat în septembrie 2007, numit „Shania Starlight”. [151] La 1 ianuarie 2010, Twain a purtat Torța Olimpică prin orașul ei natal, ca parte a ștafetei torței Jocurilor Olimpice de iarnă din 2010 . [152]
Viata personala
Twain l-a întâlnit pe producătorul Robert John „Mutt” Lange după ce i-a auzit melodiile originale și cântând de pe albumul ei de debut; s-a oferit apoi să producă și să scrie cântece cu ea. S-au întâlnit pentru prima dată la Târgul de fani din Nashville în iunie 1993 și au devenit rapid apropiați. S-au căsătorit la 28 decembrie 1993 și au avut un fiu, Eja (pronunțat „Asia”), la 12 august 2001. [153] Pe 15 mai 2008, s-a anunțat că Twain și Lange se despărțiră după ce Lange a avut un aventură cu cea mai bună prietenă a lui Twain, Marie-Anne Thiébaud. [69] [70] [154] [155] Divorțul lor a fost finalizat pe 9 iunie 2010. [156] Pe 20 decembrie 2010, a fost raportat că Twain s-a logodit cu Swiss Nestlé .directorul Frédéric Thiébaud, fostul soț al lui Marie-Anne. [157] [158] [159] S-au căsătorit la 1 ianuarie 2011, în Rincón, Puerto Rico . [160] [161]
Twain este vegetarian [162] [163] și un adept al Sant Mat , o filozofie spirituală orientală. [164] În 2010, Twain a creat Shania Kids Can, o organizație caritabilă concepută pentru a răspunde nevoilor copiilor neglijați, care sunt adesea trecute cu vederea de programele de asistență socială. [165] Autobiografia lui Twain, From This Moment On , a fost publicată pe 27 martie 2011. [166] Ea locuiește de multă vreme în Corseaux , Elveția, [167] unde s-a născut fiul ei.
Premii și onoruri
Pe lângă diversele sale premii pentru single-urile și albumele sale, Twain a primit o serie de distincții personale:
- Ea a fost desemnată Artistul Anului în 1999 atât de către Academia de Muzică Country , cât și de Asociația de Muzică Country ; Twain a fost primul cetățean non-american care a câștigat premiul CMA. [ necesită citare ]
- Twain a fost clasată pe locul 7 în topul celor 40 de cele mai mari femei din muzică country de la Televiziunea Country Music în 2002. [168]
- În 2003, Twain a fost inclus pe Walk of Fame din Canada . [66]
- Orașul Timmins , Ontario , a redenumit o stradă pentru ea, i-a dat cheia orașului și a construit Centrul Shania Twain în onoarea ei. [169]
- Pe 18 noiembrie 2005, Twain a fost investit ca ofițer în Ordinul Canadei . [170] [171]
- Twain a fost inclus în Canadian Music Hall of Fame la Juno Awards pe 27 martie 2011. [172]
- Pe 2 iunie 2011, Twain a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame . Steaua ei este a 2.442-a stea de pe Hollywood Walk of Fame la categoria Înregistrări. [173]
- În 2016, Twain a fost declarat „Artistul unei vieți” de către CMT și a primit un premiu special în timpul ceremoniei Artiștilor Anului din 2016. [174]
- În iunie 2017, Twain a avut propria ei expoziție la Country Music Hall of Fame, intitulată Shania Twain: Rock This Country . S-a desfășurat până în 2018.
- În 2018, Twain a fost anunțat drept al doilea beneficiar al premiului CCMA Generation Award. [175]
- În august 2022, Twain va primi Premiul Poetului de la Academia de Muzică Country, în onoarea compoziției sale [176]
- În octombrie 2022, Twain va fi inclus în Nashville Songwriters Hall of Fame . [177]
Discografie
- Shania Twain (1993)
- Femeia din mine (1995)
- Vino peste (1997)
- Sus! (2002)
- Acum (2017)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu