6. /19 OCTOMBRIE 2022 - POEZIE

GHERGHEI IULIA

În loc de biografie

Absolventa a Colegiului de Informatica-facultatea de Matematica-Universitatea Bucuresti- 1997
In prezent, regizor tehnic la Radio Romania Cultural-Radiodifuziunea Romana

19 octombrie 1995

De vreme ce aerul
Ne mai mângâie
Şi frunza ne gâdilă ochiul
Şi mărul îşi sticleşte mireasma
Propun să uităm

Să uităm că în fiece gură de aer
Se lăfăie letala otravă
Să uitam cum că frunza
Ar putea în spin pentru 
Ochi să apară
Să uităm deci că viermele
Şi-a săpat drum spre comoară
În carnea mărului tău

Devreme ce moartea
Nu are miros, gust, culoare
Nu ne rămâne
Decât s-o gătim noi
Cum vrem

Câmpuri de întuneric

Plutesc în rochia-mi albă
și rânjetul morții îl port ca pe-o mască
Umbrele mele, niciuna, nu vor îmbrățișa firul ierbii

Sărutul meu, mireasma unui trandafir, va pluti de-aiurea
Tot ce voi atinge îmi va simți candoarea spectrală
Vă voi umple rănile cu dulcea-mi ambrozie

Vino, să alunecăm peste câmpuri de întuneric
Hai să ne unim sufletele cu lavă topită
să sorbim rouă, să fim ceaţa acestei dimineți

Apoi,eu mă voi topi prin miriști
încet..

Carusel

să mai mușc din ziua asta o dată
să simt cum dinții îmi trosnesc 
izbind asfaltul ce se lăfăie 
se scurge de pe noi alcătuind 
șosele de întuneric

să mai sorb un răsărit sau două
cu lingura să-mi umplu gura
de razele unui soare
scârbit de atâtea gropi de gunoi
de atâtea ecologice minciuni
aruncate în oceane
purtate căluș de pelicani
pentru ca moartea sa pară firească

ce să mai...
am obosit de atâtea ecrane albastre
imitații de cer
clone de paradis
electronic 
plasmatic
prilej de-a ocoli viața

Cum să descrii un înger

Ai putea spune că a fost o femeie frumoasă
Încă ai putea spune că a fost o femeie frumoasă
O predare dulce îi apleca zâmbetul
Privirea ei era atât de caldă, atât de drăgălașă
Liniile care trec liniile
O hartă desenată pe fața
ei Pune-i frumusețea între paranteze 
Da , încă îi vedeai frumusețea strălucind 
Zâmbetul ei generos, curajul ei erau contagioși 
Nu în sensul de ciumă, dar știi.. 
Ar lumina locul oricât de posomorât ar fi
Și poate nici măcar nu era atât de drăguță .
Eram cu toții absorbiți de postura ei angelica 
Umiți, năuciți de aura ei 
. Dezbrăcat de necazurile noastre în întregime 
Mai ușori și dintr-o dată plini de bucurie
. Oh, da, ai putea spune cu siguranță că era o femeie frumoasă,
dar dintr-o dată a 
devenit irelevant  .

Pășunea verde în floare

Pe pășunea verde 
Trei margarete își stropesc tinerețea
Către ochii bătrâni ai privitorului
Din senin
Din tristețe
Din depresie 
Un efect de
ondulare Înflorește în pasul lui
Margarete proaspete, poftă nouă de viață
Câmpuri infinite de vară
 încă o promisiune, o zi la o vreme 
Pas după pas
Speranța își deschide petalele pentru ca eu să le protejez 
Din senin
Din tristețe
Din depresie 

DAN SOCIU

Sari la navigareSari la căutare

Dan Sociu
Date personale
Născut	20 mai 1978 (44 de ani) Botoșani
Naționalitate	română
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor
Activitate
Limbi	limba română
Modifică date / text

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

v • d • m

Dan Sociu (n. 20 mai 1978, Botoșani) este un scriitor român contemporan, cunoscut mai ales pentru operele sale poetice. Este considerat unul dintre poeții reprezentativi ai generației douămiiste, alături de Elena Vlădăreanu și Claudiu Komartin.

Cuprins

• 1Biografie
  • 1.1Activitate literară
  • 1.2Controverse
  • 1.3Activitate literară recentă
• 2Dosar de presă
• 3Opera
  • 3.1Poezia
  • 3.2Proza
  • 3.3Antologii
• 4Premii
• 5Note
• 6Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dan Sociu s-a născut la 20 mai 1978, la Botoșani, județul Botoșani.

Activitate literară[modificare | modificare sursă]

A debutat în 2002 cu volumul borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, pentru care a primit „Premiul Național pentru Poezie Mihai Eminescu”.

În anii următorii, publică constant și-i apar volume primite pozitiv de critică în anii 2004 (fratele păduche), 2005 (cîntece excesive), 20011 (pavor nocturn). Pentru cîntece eXcesive primește „Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania”.[1] În aceeași perioadă, traduce des din engleză și scoate în 2007 prima antologie în limba română a poeziilor lui Charles Bukowski, Dragostea e un cîine venit din iad[2], iar în 2009 Țara mlaștină și alte poeme, o antologie din poeziile lui Seamus Heaney.

^[1][1][2].^{[necesită citare][2] [necesită citare][3]}.^[3]

Controverse[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 2014 poetul refuză premiul „Cartea de Poezie a anului 2013” acordat de Institutul Cultural Român declarând: „Le mulțumesc lui Mihai Iovănel, Alex Goldiș și Bianca Burta-Cernat pentru că au ales Vino cu mine, știu exact unde mergem pentru premiul cartea de poezie a anului (nici nu știam de nominalizare) și mi-ar fi prins bine banii, dar nu pot să iau un premiu de la ICR-ul ăsta și de la ministerul ăsta al culturii, ține de un guvern prea scârbos, care nu respectă contractele cu noi, e compus din mincinoși patologici, a încălcat toate promisiunile, a bătut și a hărțuit țărani și protestatari, disprețuiește săracii, e arogant și unsuros, crede că poate face ce vrea din legi și altele, după cum le știm”.^[4]

Activitate literară recentă[modificare | modificare sursă]

Pentru Volumul Uau!, primul volum de poezie originală după antologia poetică publicată în 2014, a primit în 2020 premiul Observator cultural pentru poezie.[4] Criticul Mihai Iovănel consideră că este „cea mai bună carte a lui Dan Sociu: o sinteză a ceea ce a scris până acum, dar și o capodoperă în raport cu care va fi măsurat tot ce va publica de acum înainte”.[5]

Dosar de presă[modificare | modificare sursă]

Un editor consideră că această pagină conține citate prea multe sau prea extinse pentru a constitui un articol enciclopedic valid. Vă rugăm să îmbunătățiți articolul ștergând citatele în exces sau transferându-le la Wikicitat.

„Dan Sociu este un autor care a învățat arta de a capta atenția. Proza sa cea mai banală nu pierde niciodată poezia din vedere. Poezia nu dispare în spatele unor descrieri sau simțăminte de sfârșeală. Dimpotrivă, poetul readuce poezia – aproape pierdută – între lucrurile și evenimentele cele mai derizorii, grotești, între nimicurile noastre de zi cu zi. Poezia lui se întâmplă o dată cu viața.“

– Grigore Chiper.^[5]

„Un autor mai mobil decât majoritatea congenerilor săi este Dan Sociu, poet și prozator, probabil autorul douămiist cu cel mai ridicat coeficient de inteligență artistică.”^[6]

(Mihai Iovănel, Ideologiile literaturii în postcomunism, p. 158)

Opera[modificare | modificare sursă]

Poezia[modificare | modificare sursă]

• borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, Editura Junimea, 2002 (poezie)
• fratele păduche Editura Vinea, 2004 (poezie)
• cîntece eXcesive, Editura Cartea Românească, 2005, (poezie)
• Pavor nocturn, Editura Cartea Românească, 2011 (poezie)
• Poezii naive și sentimentale, Editura Cartea Românească, 2012 (poezie)
• Vino cu mine știu exact unde mergem, Editura Tracus Arte, 2013, (poezie)
• Uau!, Polirom, Iași, 2019
• 17 poezii, CDPL, București, 2021

Proza[modificare | modificare sursă]

• URBANCOLIA, Editura Polirom, 2008 (roman)
• Nevoi speciale, Editura Polirom, 2008 (roman)
• Combinația, Editura Casa de pariuri literare, București, 2012 (roman)

Antologii[modificare | modificare sursă]

Este prezent în antologiile^[3]:

• Club 8 Poetry (Editura T, 2001);
• Ozone friendly (Editura T, 2002);
• hat jemand etwas gefragt? (Editura Versus, 2003);
• Povești erotice românești (Editura Trei, 2007);
• No Longer Poetry (Heaventree Press, 2007),
• New European Poets, (Graywolf Press, 2008);
• Compania poeților tineri (Compania, 2011).
• Nord - Antologia poeților botoșăneni de azi, Gellu Dorian, Ed. Axa, 2009.

Premii[modificare | modificare sursă]

• Premiul național Mihai Eminescu pentru borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână
• Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru cântece eXcesive
• Premiul Radio România Cultural pentru Poezii naive și sentimentale,
• Premiul revistei Observator cultural pentru Vino cu mine, știu exact unde mergem (antologie retrospectivă) și pentru volumul Uau!

Cîntec eXcesiv I

Încă mi se mai întîmplă să cred că în curînd mi se vor trezi superputerile: zborul, invizibilitatea, întoarcerea-n

timp, superelasticitatea, trecerea prin ziduri, dragostea ta –

La 26 de ani, la mijlocul speranţei de viaţă din România, la începutul lui decembrie, la capătul scării abrupte din Green am încercat să te sărut & ai dat înapoi şi era să cad -

Ultima dată m-ai atins la muzeu, ţi-ai lipit o secundă, cît să nu te vadă prietena ta, urechea de braţul meu şi a fost atît de bine, ca şi cum m-ai fi atins prima oară -

Ca şi cum m-ai fi atins în vară, cînd ratasem ceva şi te-ai aşezat lîngă mine şi ai încercat să mă consolezi, fără să ştii că te plac, a fost bine, ca şi cum m-ai fi atins atunci –

Cînd aveam nevoie, la muzeu dar, de fapt, în vară, e greu de explicat, şi data viitoare, poate chiar mîine, cînd îţi vei lipi urechea de braţul meu o să fie ca şi cum ai face-o acum –

cînd te caut pe străzi
pentru că am nevoie.

Îmi lipseşte fix o mie de lei ca să intru oriunde la cald, şi sînt prea timid să cerşesc şi nu sunt norocos să găsesc bani, nu am telefon, nu am o cartelă să te sun, nu sunt destul de norocos să dau de tine întîmplător, pentru că tu eşti acasă cu el,

te iubesc dar acum
nu mai vreau să te caut pe străzi.

Bucureştiul ăsta îmi înnegreşte unghiile pe care le tai în fiecare dimineaţă pentru tine, pentru că s-ar putea să te întîlnesc. Mă bărbieresc pentru tine, mă dau cu deodorant pentru tine, mă împrumut de haine pentru tine -

Dorm oriunde ca să fiu în acelaşi oraş cu tine, pentru că nu am un loc al meu, dar o să am un loc al meu pentru tine, o să omor ratatul din mine pentru tine şi o să fac bani –

O să învăţ să fiu mai cool decît el , o să învăţ toate versurile, piesele şi albumele trupelor care-ţi plac ţie, sau o să te ţin în braţe
cînd o să plîngi -

Troleibuzele care nu duc la tine nu-mi folosesc la nimic. Troleibuzele care duc la tine nu-mi folosesc la nimic.
Într-o noapte o să mă lipesc de maşina neagră din faţa blocului tău, să-i pornesc alarma, să te trezeşti enervată să te ridici din pat de lîngă el -

În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri, la o ţigară, şi tu fumezi trei una după alta, şi pofta ta morbidă mă bucură. Cîndva vom face amîndoi cancer la plămîni şi-mi doresc să nimerim în acelaşi grup de suport, aşa,

ca Bonham Carter & Norton,
Tori Amos & Kafka –

Cîntec eXcesiv II

Şi mai tîrziu au intrat într-un bistro, repede, da, cuvîntul se potrivea cu întîlnirile lor din ultima vreme (dintotdeauna?), 'trăite ca-ntr-o alarmă continuă', cu senzaţia lui ipohondrică de bărbat-ridicol-părăsit-în-staţie (deşi aveau în faţă o dup-amiază întreagă şi-au stat împreună pînă spre seară ) –

Iar ea a probat un inel avangardist, căci intraseră într-un bistro dada, cum anunţa firma roşie, un acvariu cu mese şi scaune de sticlă, unde nu se servea nici un fel de mîncare, ca-n bistrourile obişnuite, doar portofele albastre şi săruri de baie şi inele –

Proba, încîntată, inelul şi el, de undeva din dreapta ei, îi privea, cu aviditatea unui Gollum, vîrfurile ascuţite ale urechilor - cît de mult le iubesc, Miss Frodo, my preciousss... sigur că ar fi vrut să le ronţăie puţin dar în faţa ochilor îi clipea, întunecat, acel X din mijlocul numelui ei –

Semnul interdicţiei, al anulării, acel X de pe ferestrele caselor abandonate ( dar şi al caselor în construcţie, anunţînd că în curînd vor putea fi locuite - ar putea?, ar mai fi posibil vreodată?), şi după ce au ieşit din bistro se străduia să calce pe urmele dulci lăsate-n zăpadă de tălpile ei –

Un 86 a înghiţit-o, şi el a mai rămas, ca de atîtea ori, cîteva minute în staţie (micul lui ritual, pregătirea pentru griefingul din fiecare seară), a simţit, violent, cum se scurg în găurile capacelor de canal (cele cu găuri sînt cele cu ghinion) culorile oraşului, plecase ea si nu mai era nimic de privit –

Eram ca una din acele păpuşi sinistre, cu X-uri în loc de ochi. Din capătul străzii Mecet se auzeau - foarte încet, surdinizate de zăpada murdară - tînguirile stranii ale ţigăncilor (fiaaaareeee vechi, fiaaaareee vechi cumpăr), care mă emoţionează atît de mult, aproape la fel de mult ca micile anunţuri de pe stîlpi ( pierdut broscuţă ţestoasă de Florida - în tratament - găsitorului recompensă substanţială) care s-au înmulţit îngrijorător în ultima vreme...

Cîntec eXcesiv IV

Apă, apă peste tot, şi nici un strop de băut,
50 de posturi TV, şi mai nimic de văzut,
întins în pat – şi-mi pare că mărşăluiesc –
cu ochii injectaţi, privesc
ştirile, poate va arde
ceva pe strada Sfinţii Voievozi
şi, preţ de-o clipă,
o să îţi zăresc
picioarele-n ciorapii galbeni, cînd ieşi
fugind,
din bloc,
ferindu-ţi faţa
nu atît de foc, cît de solzii
reci ai camerelor
video
care nu adăpostesc,
cum simţi că nu te mai adăpostesc
cuvintele (îmi spui că nu ştii
dac-o să mai scrii
şi ţi-e frică), deşi
the word
is a way of murdering
the outside world, adică
tot ce i-a rămas
unuia ca mine,
ce i-ar mai fi rămas
uneia ca tine,
„genul de oameni
care nu se simt bine nicăieri,
indiferent de orice”,
cum îmi spuneai
într-un mail.

În curînd o să mă uiţi, Ruxandra,
şi-n timp, încet încet, mesajele mele
le vei trece-n junk-mail.

ION STRATAN

Ion Stratan
Date personale
Poreclă	Nino
Născut	1 octombrie 1955[1][2]  Izbiceni, Olt, România
Decedat	19 octombrie 2005 (50 de ani)[1][2]  Ploiești, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cauza decesului	sinucidere[3] (Hemoragie[3])
Cetățenie	România[4]
Ocupație	scriitor
Activitate
Porecle	Nino
Alma mater	Facultatea de Litere a Universității din București
Modifică date / text

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

v • d • m

Ion Stratan (n. 1 octombrie 1955, Izbiceni, Olt, România – d. 19 octombrie 2005, Ploiești, România^[5]) a fost un poet român 80ist.

Cuprins

• 1Biografie
• 2Volume publicate
• 3Prezențe în antologii
• 4Premii și distincții
• 5Afilieri
• 6Note
• 7Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 1 octombrie 1955 în comuna Izbiceni, din județul Olt și a murit în mod tragic, sinucigându-se în apartamentul său din Ploiești, la 19 octombrie 2005. De aceea, nu mai pot fi citite decât într-o anumită cheie premonitorie titlurile cărților sale sau versuri precum: "Viața asta, moarte înceată / Și viața cealaltă, o moarte iute / Nu mai pot, nu mai vor pe-ncercate/ Primat să-și dispute / Nu mai vrea lumea cealaltă să se opună aici / Și nici existența nu vrea sa mai pară / Un gol de furnici/ S-au săturat existențele / De-atâta vid / Haide și tu, prag între dânsele / Să aluneci avid." ("Moarte înceată", din volumul "Spălarea apei", Editura Eminescu). De altfel, în ultimii ani, Ion Stratan a publicat cu o febrilitate luată de unii drept inexigență, de alții ca o revărsare a adâncului său poetic, împiedicat să publice timp de un deceniu de către autoritățiile comuniste. A absolvit în 1981 Facultatea de Limbă și Literatura Română a Universității din București. În timpul studenției a fost membru al cenaclului "Amfiteatru", apoi al "Cenaclului de Luni" condus de criticul literar Nicolae Manolescu și al "Cenaclului I.L.Caragiale" din Ploiești. A fost cel mai distins poet al Cenaclului de Luni la o vreme când ceilalți optzecisti încă își pregăteau ucenicia. A fost redactor șef al revistei Contrapunct și bibliotecar la Biblioteca "Nicolae Iorga" din Ploiești. Este unul dintre optzeciștii care a luat poezia în serios, consacrându-i viața. Prieten cu Nichita Stănescu, considerat drept cel mai important continuator al acestuia, Stratan a recurs și la izvorul celuilalt mare ploieștean al Râsu-plânsului, Ion Luca Caragiale, dar în tonul sumbru al berlinezului sensibil la dezastrul din 1907. Ion Stratan a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București în ziua de 22 octombrie 2005, în vecinătatea nu foarte îndepărtată a bătrânului Nichita, fiind condus pe ultimul drum de către rude, prieteni, co-generi optzeciști și scriitorii importanți contemporani. Avea, la fel ca Nichita, numai 50 de ani. A fost membru al Cenaclului de Luni.

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

Debutează în 1981 cu volumul de versuri Ieșirea din apă.

A mai publicat: Aer cu diamante (în colaborare cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Florin Iaru, 1982);

• Cinci cântece pentru eroii civilizatori (1983)
• Lumina de la foc (1990)
• Lux (1992)
• Ruleta Rusească (1993)
• Desfacerea (1994)
• O zi bună pentru a muri (1995)
• Cântă zeiță mânia (1996)
• Mai mult ca moartea (1997)
• De partea morților (Editura LiberART, Ploiești, 1998)
• Cafeaua cu sare (1998)
• Apa moale (1998)
• Crucea verbului (Editura Paralela 45, [2000)
• Zăpadă noaptea (2000)
• O lume de cuvinte (2001)

Prezențe în antologii[modificare | modificare sursă]

• Este prezent cu un grupaj de poeme în "Antologia poeziei generației 80" (Editura Vlasie, 1993) și în antologii din Franța, Anglia, SUA, Serbia, Macedonia, Canada, Germania, Mexic.^{[necesită citare]}
• Este tradus în limba franceză cu volumul antologic "La roulette russe" (Éditions Royaumont, 1995).
• Este tradus în limba spaniola cu volumul "Antología de poesía rumana" (Universidad Autónoma Metropolitana, 2000) în traducerea lui German A. de la Reza, ISBN 970-654-516-6.
• 1994 Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

• Premiul Fundației "Nichita Stănescu" (1990)^{[necesită citare]}
• Premiul Uniunii Scriitorilor (1993)^{[necesită citare]}
• Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române (1995)^{[necesită citare]}

Afilieri[modificare | modificare sursă]

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, al ASPRO (Asociația Scriitorilor Profesioniști din România) și al Asociației ADELF France.

Acoperisiul de ciocolata

O sa urcam într-o seara pe acoperisiul
De ciocolata

Sa vedem daca lumea e lunga sau
Lumea e lata.

Si vom vedea cum lumea exista
Pentru ciocolata cea neagra
Pentru copii sii pentru vecie
(Cum a ramas ea întreaga)

Cum s-a sfârsiit sclavagismul
Pentru ciocolata cu lapte
Si cum a-nceput Evul mediu
Împartind dupa fapte

Ciocolata-amaruie ereticilor
sii ciocolata cu alune
Pentru cel ce-ntelegea noroadele
Si facea fapte bune

Cum a-nceput lupta de clasa
Pentru ciocolata cu crema
Si cum erau platiti în tablete
Cei ce-aveau loc în schema

Cum s-a facut zidul cel mare
Din ciocolata chineza
Si cum gustul de stat al istoriei
A pus-o în paranteza

Cum s-au dat edicte sii bule
Cu notatii in spe
Pentru iubitorii de martipanuri
Si de genul Nestlé

Cum s-a pornit lupta cu sabia
Pentru Kohler sii Kandia

Cum au tras tunuri al Navarrone
Pentru un tub Toblerone

Si cum am ajuns ciocolatii
În miezul de noapte
Povestind istorii atemporale
Sub stelele coapte 


Sub numele meu

Spuneti-mi ca e doar un vis, ca n-am ajuns
la “o jumatate de veac” mereu cu pana pe hârtie
grena sii ma voi trezi din roua sii plâns
în dupa amiaza somnului dintre ore sii tenis
la Mariana, în Casa Zapezilor. Ca sunt într-a XII-a
Si ca sierpii rosiii nu m-au musicat, ca merg
mai usior, ca nu m-au lovit, interzis, umilit
Spuneti-mi ca-i numai un vis, ca nu sunt în
realitate norii cei grei, lungile spaime de seara, 
ura sii urletul lumii. Spuneti-mi ca nu sunt
ranit, ca ma voi trezi la Mariana în somnul
de dupa amiaza, în Casa Zapezilor, între ore
sii tenis. Ca sunt într-a XII-a. 


Zebra musicata de fiara

zbiara, zbiara zebra
musicata de fiara
dungile ei se arunca pe
terenurile de tenis, pe hainele
detinutilor, pe gardurile mov
zebra musicata de fiara e fara
dungi, dungile ei fac un sicriu
din dungi de zebra pentru zebra
dungile ei fac zabrele pentru
cusica poetului Ezra Pound
dungile zebrei musicata de fiara
coloreaza urletul coardelor vocale
strigatul vânatorului numara pâna
la zece. cele zece porunci. dar fiara
nu aude e surda sii dezlipesite dungile
de pe zebra durdulie ramasa în camasia
de noapte
zbiara, zbiara zebra, musica, musica fiara
sub curcubeul vargat