5. /11 OCTOMBRIE 2022 - GÂNDURI PESTE TIMP
.jpg)
François Mauriac (n. ,[5][6][7][8] Bordeaux, Franța – d. ,[5][9][6][7] Paris, Franța) a fost un romancier, poet, dramaturg, eseist, polemist și gazetar francez, Președintele Asociației oamenilor de litere francezi, din 1933, membru al Academiei Franceze , din același an; laureat al Marelui Premiu al Romanului acordat de Academia Franceză în 1925 pentru romanul "Viața și moartea unui poet"; laureat al Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1952.
MOTIVAȚIA JURIULUI NOBEL[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
„pentru profunda sa intuiție spirituală și pentru intensitatea artistică cu care a dezvăluit în romanele sale drama existenței umane.”[10].
DATE BIOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
François Mauriac s-a născut la Bordeaux, la 11 octombrie 1885. Mediul familial, burghez și foarte catolic, ca și ambianța specifică de provincie meridională franceză îi vor marca puternic opera. Își face studiile la liceul din Bordeaux, vădind preferințe pronunțate pentru opera lui Pascal și Racine dar și pentru cea a unor poeți "moderni": Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Francis Jammes. Devine licențiat al facultății de litere din Bordeaux. În 1906 este admis la concursul de admitere la École de Chartes din Paris, dar curând renunță la continuarea studiile sale în această direcție. În 1908, colaborează la Revue du Temps présent și la Revue de la Jeunesse. Editorial, debutează cu volumul de poeme Les Mains jointes (Mâinile împreunate, 1909) foarte elogios prezentat de Maurice Barrès în L'Écho de Paris (1910). În 1913 se căsătorește cu Jeanne Lafon, împreună cu care va avea două fiice și doi fii. Îndată după izbucnirea primului război mondial, Mauriac este mobilizat ca infirmier (1914). Cu începere din 1916, începe să locuiască atât la Paris cât și în provincia natală, la domeniul Malagar. În urma publicării romanului Le Désert de l'amour (Pustiul dragostei, 1925), obține "Le Grand Prix du roman". Apare romanul Thérèse Desqueyroux (1927). În 1930 începe să colaboreze la revistele Sept și Temps présent, de tendință mai puțin conservatoare decât L'Écho de Paris, la care colaborase în perioada imediat anterioară. Publică romanul Le Nœud de vipères (Cuibul de vipere) în 1932, an în care devine și președinte al Societății Oamenilor de Litere din Franța. Este ales membru al Academiei franceze (1933). Se reprezintă la Comedia franceză, prima sa piesă de teatru, Asmodée (Asmodeu, 1937). Aderă la Frontul Național al Scriitorilor. Publică în clandestinitate Le Chier noir (Caietul negru), sub numele de Forez, participând la Rezistență printr-o activitate de ziarist. Devine laureat al Premiului Nobel (1952). Renunță la colaborarea sa la Le Figaro și începe să colaboreze la L'Express (1954). Se manifestă în favoarea venirii la putere a generalului de Gaulle (1958).
OPERA SELECTIVĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Din vasta-i operă narativă și poetică (cca 75 volume) am selectat următoarele volume:
Poeme[modificare | modificare sursă]
- Les Mains jointes (Mâinile împreunate), 1909
- L'Adieu a l'adolescence (Rămas bun adolescenței), 1911
- Orages (Furtuni), 1925
- Le Sang d'Atys (Sângele lui Atys), 1940
Romane și nuvele[modificare | modificare sursă]
- L'Enfant chargé de chaînes(Copilul încărcat de lanțuri), 1913
- La Robe prétexte (Toga pretext), 1914
- La Chair et le Sang (Carnea și sângele), 1920
- Le Baiser aux lépreux (Sărutul dat leprosului), 1922
- Le Fleuve de feu (Fluviul de foc), 1923
- Génitrix, 1923
- Le Mal (Răul) , 1924
- Le Désert de l'amour (Pustiul dragostei), 1924
- Thérèse Desqueyroux, 1927[11]
- Destins (Destine), 1928
- Trois récits (Trei povestiri), 1928
- Ce qui était perdu (Ceea ce era pierdut), 1930
- Le Nœud de vipères (Cuibul de vipere), 1932
- Le Mystère Frontenac (Misterul Frontenac) , 1933
- La fin de la nuit (Sfârșitul nopții), 1935
- Les Anges noirs (Îngerii negrii), 1936
- Plongées (Scufundări) , 1938
- Les Chemins de la mer (Drumurile mării), 1939
- La Pharisienne (Femeia fariseu), 1941
- Le Sagouin (Saguinul), 1951
- Galigaï , 1952
- L'Agneau (Mielul), 1954
- Un adolescent d'autrefois, 1969
Teatru[modificare | modificare sursă]
- Asmodée (Asmodeu), 1938
- Les Mal Aimés (Cei rău iubiți), 1945
- Passage du malin (Trecerea Necuratului), 1948
- Le Feu sur terre (Foc pe pământ), 1951
Memorialistică[modificare | modificare sursă]
| Jean Cocteau | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Jean Maurice Eugène Clément Cocteau  |
| Născut | [1][2][3][4] Maisons-Laffitte, Île-de-France, Franța |
| Decedat | (74 de ani)[5][6][7][8] Milly(d), Seine-et-Oise, Franța |
| Înmormântat | chapelle Saint-Blaise-des-Simples de Milly-la-Forêt[*][9] |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Părinți | Eugénie Cocteau[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Etnie | Francezi |
| Ocupație | pictor dramaturg regizor de film poet actor ilustrator[*] romancier[*] scenarist libretist[*] actor de voce[*] designer de timbre[*] scriitor designer fotograf compozitor prozator[*] |
| Activitate | |
| Studii | lycée Condorcet[*] |
| Mișcare artistică | Teatrul absurd, Modernism |
| Opere importante | Orphee[*] |
| Influențat de | Marcel Proust, Victor Hugo, Jules Verne |
| Premii | Comandor al Legiunii de Onoare[*] Premiul Louis Delluc[*] () Prix Jules-Davaine[*] () |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Jean Maurice Eugène Clément Cocteau (n. ,[1][2][3][4] Maisons-Laffitte, Île-de-France, Franța – d. ,[5][6][7][8] Milly(d), Seine-et-Oise, Franța) a fost un poet, scriitor, pictor, dramaturg și cineast francez. Tatăl lui Jean Cocteau, avocat și pictor amator, s-a sinucis în 1898.
OPERA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Mașina de scris
- 1912: Dansul lui Sofocle ("La danse de Sophocle");
- 1917: Parada ("Parade");
- 1918: Capul Bunei Speranțe ("Le cap de Bonne-Espérance");
- 1919: Le Potomak;
- 1920: Boul pe acoperiș ("Le bœuf sur le toit");
- 1923: Marea întorsătură ("Le grand écart");
- 1923: Cântec neted ("Plain-chant");
- 1923: Thomas impostorul ("Thomas l'imposteur");
- 1924: Soții din Turnul Eiffel ("Les mariés de la Tour Eiffel");
- 1926: Îngerul Heurtebise ("L'ange Heurtebise");
- 1927: Orfeu ("Orphée");
- 1927: Romeo și Julieta ("Roméo et Juliette");
- 1928: Oedip rege ("Œdipe-roi");
- 1928: Antigona ("Antigone");
- 1929: Copiii teribili ("Les enfants terribles");
- 1930: Vocea umană ("La voix humaine");
- 1934: Mașina infernală ("La machine infernale");
- 1938: Părinții teribili ("Les parents terribles");
- 1940: Monștrii sacri ("Les monstres sacrés").
- 1951: Bacchus
FILME[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu