3. /10 NOIEMBRIE 2022 - RELIGIE ORTODOXĂ
Sfintii Apostoli Olimp, Rodion, Erast si Sosipatru, Tertiu și Cvart;
Sfantul Mucenic Orest
Sfintii Apostoli Olimp, Rodion, Erast si Sosipatru, Tertiu și Cvart
Sfinţii Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Terţiu şi Cvart sunt toţi din rândul celor 70 de Apostoli ai Domnului Iisus Hristos. Despre Sfinţii Olimp şi Rodion se ştie că au urmat Sfântului Apostol Pavel la Roma, unde, fiind prinşi pe vremea împăratului Nero, din porunca acestuia li s-au tăiat capetele (Romani 16, 11-15). Sfântul Sosipatru este pomenit de Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Romani la capitolul 16, versetul 21, iar tradiţia ne spune că a fost Episcop al Bisericii din Iconia, unde în pace s-a săvârşit. Sfântul Erast este pomenit în aceeaşi Epistolă către Romani, tot la capitolul 16, versetul 23. El a fost mai întâi iconom al Bisericii din Ierusalim, apoi Episcop al Paneadei, de unde cu pace s-a mutat la cereştile locaşuri. Despre Sfântul Terţiu se spune că el a scris Epistola către Romani a Apostolului Neamurilor. A fost al doilea episcop în Iconia, după Sfântul Sosipatru (Romani 16, 22). Sfântul Apostol Cvart a fost Episcop al Beirutului şi mult s-a ostenit în propovăduirea dreptei credinţe. Deci, pe mulţi botezându-i, a adormit în Domnul (Romani, 16, 23). Tot astăzi îl pomenim și pe Sfântul Mucenic Orest (†304). Acesta s-a născut în cetatea Tiana din Capadocia şi la maturitate a devenit doctor. Mărturisind pe Hristos, a fost prins de dregătorul Maximin, pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305). Nesupunându-se poruncii de a jertfi idolilor, ci mărturisind cu îndrăzneală pe Mântuitorul Iisus Hristos, a fost cumplit bătut cu toiege. Apoi, l-au dus înaintea idolilor, iar el suflând asupra lor, aceia au căzut şi s-au făcut ca praful. Pentru aceasta a fost întemniţat timp de şapte zile. Fiind scos afară şi silit din nou să jertfească idolilor, Sfântul Orest s-a opus, de aceea păgânii i-au străpuns gleznele cu piroane și l-au legat cu lanţuri de un cal sălbatic. Şi fiind târât 24 de mile departe de cetatea Tiana, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Sf Ap Olimp
Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul Apostol Olimp se numără printre Cei Şaptezeci de Apostoli. El şi Apostolul Irodian au fost însoţitorii Sfântului Apostol Petru. Din ordinul Împăratului Nero, cei doi au fost decapitaţi în aceea şi zi în care Sfântul Apostol Petru a fost crucificat, murind pentru Hristos ca mucenici. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face în 10 noiembrie.
Imnografie
- Sfinţilor Apostoli Erast, Olimp, Irodian, Sosipatru, Cvart şi Terţie, rugaţi-L pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Condac (glasul al 4-lea):
- Astăzi s-a arătat cinstită prăznuirea Apostolilor, dând în chip vădit iertare de greșeli tuturor celor ce săvârșesc pomenirea lor.
Alt condac (glasul al 2-lea):
- Credința cinstitei Treimi ați propovăduit, înțelepților, înșelăciunea mulțimii dumnezeilor idolești din mijloc scoțând-o, cu cinstite învățăturile voastre. Pentru aceasta ați aflat veșnică răsplătire a ostenelilor în ceruri, cununi luând, Apostoli preamăriți.
Iconografie
- Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 150), arată că Sf. Apostol Olimp trebuie zugrăvit în chipul unui bătrân, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.
Viaţa Sfântului Apostol Rodion
Sfântul Rodion face parte din cei şaptezeci de apostoli. Olimp şi Rodion, urmând Sfântului Apostol Petru, împreună au fost tăiaţi de Nero, în cetatea Romei.
Viaţa Sfântului Apostol Erast
Sfântul Erast face parte dincei şaptezeci de apostoli. Sfântul Apostol Pavel îl pomeneşte în Epistola către Romani. El a fostmai întâi iconom al sfintei Biserici a Ierusalimului, după aceea, fiind episcop al Paneadiei, s-a mutat la Domnul.
Viața Sfântului Apostol Sosipatru
Sfântul Apostol Iason era tarsinian. El a venit cel dintâi din Tars, către dreapta credinţă. Iar Sfântul Sosipatru era apostol din Ahaia. Amândoi aceştia, după primirea sfintei credinţe în Hristos, au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, care, în epistola către Romani, îi numeşte rudenii ale sale. Deci Iason a fost ales episcop al cetăţii sale Tarsul, iar Sosipatru a luat ocârmuirea Bisericii Iconiei şi au păscut bine Bisericile lor şi le-au înmulţit. Apoi s-au dus în părţile Apusului şi mergând în insula Cherchirei, au zidit o biserică preafrumoasă în numele Sfântului Întâiului Mucenic Ştefan, unde, slujind lui Dumnezeu, pe mulţi i-au atras la credinţa în Hristos.
Dar fiind ponegriţi în faţa lui Cherchilin, stăpânitorul acelei insule, au fost închişi într-o temniţă, în care şedeau şapte tâlhari ale căror nume sunt: Satornie, Iachishol, Faustinian, Ianuarie, Marsalie, Eufrasie şi Mamie, pe care sfinţii apostoli, cu vorba lor cea de Dumnezeu însufleţită, i-au adus la sfânta credinţă şi din lupi i-au făcut oi. Împăratul a poruncit să se umple o căldare mare cu smoală, pucioasă şi ceară şi să o fiarbă, iar pe acei şapte legaţi să-i arunce în acea căldare. Deci, sfârşindu-se muceniceşte, au luat cununi de la Dumnezeu. Şi a crezut în Hristos şi străjerul temniţei, căruia i-au tăiat întâi mina, apoi amândouă picioarele; şi fiindcă tot timpul chema numele lui Hristos, i-au tăiat capul şi s-a numărat în ceata sfinţilor mucenici. Iar pe Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru, scoţându-i din temniţă ighemonul, i-a dat boierului Carpian la muncă, care, luându-i, i-a legat şi i-a trimis iarăşi în temniţă.
O pătimire ca aceasta a sfinţilor apostoli văzând-o Cherchira, fiica stăpânitorului, şi aflând că pentru Hristos pătimesc, a mărturisit şi ea că este creştină; şi scoţând de pe ea podoabele cele de mare preţ şi gherdanurile, le-a împărţit la săraci. De acest lucru auzind tatăl ei, s-a supărat şi se străduia în tot chipul, să o întoarcă de la credinţa în Hristos. Dar neputând, a închis-o într-o temniţă deosebită şi din mânia cea mare a poruncit să o dea unui arap, spre desfrânare. Iar când s-a apropiat arapul de uşile temniţei, un urs sălbatic a alergat şi, apucându-l, îl rupse. Simţind fiica împăratului, care era în temniţă şi uitându-se pe ferăstruie, a izgonit acea fiară cu numele lui Hristos, iar pe arap l-a tămăduit de răni şi l-a învăţat cunoştinţa lui Hristos, făcându-l creştin şi ostaş al Lui. Apoi a strigat arapul cu glas tare: "Mare este Dumnezeul creştinilor!" Pentru aceasta, împăratul l-a schingiuit fără de milă şi, sfârşindu-se muceniceşte, a trecut în ceata mucenicilor.
Stăpânitorul a poruncit ostaşilor să pună lemne împrejurul temniţei şi să le aprindă, ca împreună cu temniţa să ardă şi fiica lui. După ce a făcut aceasta şi a ars temniţa, s-a găsit fecioara vie şi nearsă. O minune ca aceasta auzind-o, mulţi din popor au crezut în Hristos. Apoi a spânzurat-o muncitorul de un lemn şi cu fum greu a înăbuşit-o şi cu săgeţi a însăgetat-o, până ce şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. După sfârşitul ei, a început tiranul stăpânitor a prigoni pe cei ce au crezut în Hristos; iar aceia, temându-se de tirania ighemonului, au fugit într-o insulă ce era aproape şi s-au ascuns. Aflând de ei stăpânitorul, a înotat spre insula aceea, vrând să-i pedepsească cumplit. Dar când a fost la mijlocul mării, fiind pedepsit de mânia lui Dumnezeu, s-a afundat în mare ca şi faraon cel de demult, iar credinciosul popor, izbăvindu-se din mâinile lui cele tirane, a adus cântări de mulţumire lui Dumnezeu. Atunci Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru, liberându-se din temniţă, învăţau poporul Cuvântul lui Dumnezeu, fără a mai fi opriţi.
După acesta a venit alt ighemon şi auzind de sfinţii apostoli, i-a prins şi a poruncit ca într-o baie de fier să pună smoală, pucioasă şi ceară, să o fiarbă şi să arunce pe sfinţi acolo. Făcându-se aceasta, sfinţii, cu darul lui Hristos, au fost nearşi în baia aceea; iar din cei necredincioşi, care stăteau împrejur, s-au ars mulţi cu acel foc. Văzând unii acea înspăimântată minune, au crezut în Hristos. Încă şi împăratul insulei a crezut şi o piatră la grumaji spânzurându-şi se tânguia, zicând: "Dumnezeul lui Iason şi al lui Sosipatru, miluieşte-mă pe mine!" Atunci sfinţii apostoli adunând pe toţi cei ce crezuseră, i-au învăţat cuvântul adevărului. Învăţând şi pe împărat, l-au botezat în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh şi i-au pus numele Sebastian.
După câteva zile, fiul împăratului s-a îmbolnăvit şi a murit; iar sfinţii apostoli, rugându-se lui Dumnezeu, l-au înviat din morţi. Şi alte multe minuni au făcut sfinţii; au zidit biserici frumoase împreună cu împăratul şi toate le-au săvârşit cu bine şi cu sfinţenie, iar turma lui Hristos au crescut-o. Apoi, la bătrâneţe, sfârşindu-li-se viaţa, s-au suit la doritul lor Hristos, Domnul, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.
Sf Ap Tertie
Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Tertie (sau Terțiu, în greacă Tertios) este numărat printre Cei Șaptezeci de Apostoli.
După tradiție, sfântul apostol Tertie ar fi pus pe hârtie Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel și a fost episcop în Iconium (în Asia Mică - astăzi Konya, în Turcia), succedându-i Sfântului Apostol Sosipatru. El a murit mucenicește; Biserica Ortodoxă îl pomenește în 30 octombrie împreună cu Sfinții Apostoli Cleopa, Marcu, Iust și Artema, iar în 10 noiembrie împreună cu Sfinții Apostoli Erast, Olimp, Irodian, Sosipatru și cu Cvart.
Imnografie
- Sfinților Apostoli Erast, Olimp, Irodian, Sosipatru, Cvart și Terție, rugați-L pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.
Condac (glasul al 4-lea):
- Astăzi s-a arătat cinstită prăznuirea Apostolilor, dând în chip vădit iertare de greșeli tuturor celor ce săvârșesc pomenirea lor.
Alt condac (glasul al 2-lea):
- Credința cinstitei Treimi ați propovăduit, înțelepților, înșelăciunea mulțimii dumnezeilor idolești din mijloc scoțând-o, cu cinstite învățăturile voastre. Pentru aceasta ați aflat veșnică răsplătire a ostenelilor în ceruri, cununi luând, Apostoli preamăriți.
Iconografie
- Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000), nu arată cum trebuie zugrăvit Sf. Apostol Tertie, amintind doar de mucenicia lui.
Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul Apostol Cvart se numără printre Cei Şaptezeci de Apostoli. El a fost episcop de Beirut (astăzi capitala Libanului) şi a suferit mult. El a convertit pe mulţi la credinţa creştină. Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe Sfântul Cvart în 10 noiembrie.
Imnografie
- Sfinţilor Apostoli Erast, Olimp, Irodian, Sosipatru, Cvart şi Terţie, rugaţi-L pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Condac (glasul al 4-lea):
- Astăzi s-a arătat cinstită prăznuirea Apostolilor, dând în chip vădit iertare de greșeli tuturor celor ce săvârșesc pomenirea lor.
Alt condac (glasul al 2-lea):
- Credința cinstitei Treimi ați propovăduit, înțelepților, înșelăciunea mulțimii dumnezeilor idolești din mijloc scoțând-o, cu cinstite învățăturile voastre. Pentru aceasta ați aflat veșnică răsplătire a ostenelilor în ceruri, cununi luând, Apostoli preamăriți.
- Sfantul Mucenic Orest
În cetatea Tiana din Capadocia era un doctor creștin pe nume Orest care învăța în toate zilele poporul cu sârguință ca toți să cinstească pe Hristos. El propovăduia că nu este alt Dumnezeu, fără numai Unul în Cer și că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
Împărățind în Roma păgânul Dioclețian, s-a apropiat de dânsul un voievod cu numele Maximin, zicând: „Stăpâne împărate, povățuitorule al zeilor noștri și învățătorule preaînțelepte al tainelor lor, rog bunătatea ta, poruncește-mi să străbat părțile Ciliciei și ale Capadociei, ca pe creștinii cei cu totul înrăutățiți, care se împotrivesc zeilor noștri și stăpânirii tale, să-i prind și să-i chinuiesc cu felurite munci. În foc să-i ard, în apă să-i înec, să le zdrobesc trupurile și să le frâng oasele; să-i ucid cu sabia, să-i dau fiarelor spre mâncare și în tot felul pierzându-i, să șterg de pe pământ pomenirea celor care nu se închină marilor zei și nu se supun stăpânirii tale”. Acestea auzindu-le împăratul, l-a lăudat și a zis către dânsul: „Nu numai în Cilicia și Capadocia, ci și în toată împărăția mea, îți dau ție stăpânire pentru dezrădăcinarea necuratei creștinătăți, ca să înmulțești slava zeilor noștri strămoșești, care sunt ajutători tuturor oamenilor”.
Maximin, luând stăpânire de la împărat, a pornit cu mândrie și cu putere mare spre pierderea poporului creștin cel nevinovat, ca un lup răpitor asupra oilor, sau ca un leu ce răcnește asupra fiarelor celor neputincioase, plin de răutate și de mânie neîmblânzită. Ajungând în părțile Capadociei, a intrat în cetatea ce se cheamă Tiana și, pe când întreba despre creștini, a auzit de la cetățeni de un oarecare doctor cu numele Orest, că este creștin și învață în toate zilele poporul cu sârguință, ca toți să cinstească pe Hristos; acesta propovăduiește că nu este alt Dumnezeu, fără numai Unul în cer și că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
Auzind ighemonul Maximin, a poruncit îndată să-l prindă pe Orest și să-l aducă la judecata sa. Stând Sfântul Orest la păgâneasca judecată, ighemonul a privit spre el cu ochi mândri și cu glas înfricoșat a zis către dânsul: „Spune-ne nouă cine ești tu și care este numele tău?”. Sfântul a răspuns: „Sunt rob al Domnului meu Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, iar numele meu este creștin, pentru că al cui rob sunt, cu numele Aceluia mă și laud”.
Ighemonul a zis: „De vreme ce ai îndrăznit a numi pe Hristos, Dumnezeu și pe tine te-ai numit creștin, pentru aceasta ești vrednic de munci”. La acestea Sfântul Orest a răspuns, zicând: „Zeii, care n-au făcut cerul și pământul, să piară! Eu încă de când eram copil mic, am învățat a aduce jertfă de laudă Dumnezeului Celui viu, pe Care Îl cinstesc cu inimă curată, iar dracilor tăi celor necurați, pe care îi numești tu zei, eu nu mă închin”.
Ighemonul a zis: „Pentru ce nu ne spui numele tău, care-l ai de la nașterea ta?”. Sfântul a răspuns: „Ți-am spus că sunt creștin și acest nume îmi este cel mai cinstit, cu mult mai mult decât numele cel dat de părinți și mai slăvit decât toate numele din lume. Iar dacă voiești să știi și numele acela pe care îl am de la părinți, află că de la nașterea mea trupească, mă numesc Orest, iar de la nașterea cea duhovnicească, mă numesc creștin. Și, precum este mai însemnată nașterea cea duhovnicească decât cea trupească, așa mai cinstit îmi este mie numele de creștin decât de Orest”. Atunci ighemonul, vrând cu vicleșug să înșele pe robul lui Hristos, a început a grăi: „Mie îmi este milă de tinerețile tale, Oreste, și cruț mintea ta cea înțeleaptă; ba încă am auzit că și în știința doctoricească ești iscusit. Pentru aceasta, nu te pierd îndată, ci te sfătuiesc, supune-te voii împăratului și vei fi ca un fiu al meu, primind de la toți cinste și slavă; apoi, de va afla împăratul despre tine, mare dar vei avea de la dânsul”.
Sfântul a răspuns: „Nu mă vei înșela, ighemoane, cu amăgitoarele tale cuvinte, pentru că eu nu caut nici cinstea aceasta vremelnică, nici nu fug de chinuri pentru Domnul meu. Ci, mai vârtos sunt gata a răbda pentru Dânsul toate muncile, căci voiesc a afla har de la Dânsul și doresc a mă numi fiu al Lui întru împărăția cerurilor; pentru că ne-a dat nouă stăpânire, celor ce credem întru numele Lui, ca să ne facem fii ai lui Dumnezeu”.
Iar ighemonul a zis: „Omule fără minte și ticăloase, pentru ce te înșeli, zicând că Hristos este Dumnezeu, pe când evreii L-au răstignit ca pe un tâlhar?”. Sfântul a răspuns: „De ai fi cunoscut puterea cea mare a Celui răstignit, te-ai fi lepădat și tu de înșelăciunea deșerților idoli și te-ai fi închinat Lui, Care cu adevărat este Dumnezeu, născut din Dumnezeul Cel adevărat și nevăzut și de voie a împreunat firea cea dumnezeiască cu cea omenească și din înșelăciunea cea pierzătoare a diavolului ne-a izbăvit pe noi”.
La aceasta, ighemonul a zis: „Cu cuvintele tale cele multe și mincinoase ai supărat urechile noastre. Oare voiești a mă aduce și pe mine la credința ta cea rea? Dar să știi că pe zeii mei nu-i voi lăsa și Hristosului vostru nu mă voi închina, iar ție îți zic: lasă pe Hristosul tău și să aduci închinăciune și jertfe zeilor noștri, binecunoscînd că, făcând aceasta, vei ședea de-a dreapta mea”. Sfântul Orest a răspuns: „Eu mă închin și slujesc veșnicului Dumnezeu, Celui Care îmi face bine întotdeauna, Domnului meu Iisus Hristos; iar diavolilor voștri nu voi jertfi, nici pierzătoarei voastre înșelăciuni nu voi fi părtaș niciodată”.
Atunci ighemonul, luând pe Sfântul Orest, l-a dus în capiștea idolească, care era toată înfrumusețată cu aur și cu argint și plină de idoli de mare preț. Și a zis către dânsul: „Închină-te, Oreste, acestor zei cinstiți!”. Iar Sfântul a răspuns: „Te înșeli amarnic, ighemoane, necunoscând adevărul! Iată, zeii aceștia sunt făcuți din aur și argint, din aramă și din fier, pentru înșelăciunea omenească. Ei nici nu văd și nici nu aud, fiind lucruri făcute de mâini omenești, care nu pot a-și ajuta lor, nici a face bine altcuiva. Pentru ce dar să mă închin lor?”.
Iar ighemonul i-a zis: „Spune-ne, Oreste, cuvântul cel de pe urmă, sau te vei închina zeilor sau nu, că iată te așteaptă muncile!”. Sfântul a răspuns: „Ți se pare, ighemoane, că mă tem de îngrozirea ta? Nu nădăjdui că mă vei înfricoșa cu munci, ci fă ceea ce voiești, că Domnul meu Iisus Hristos este cu mine și îmi ajută!”. Atunci ighemonul a poruncit să dezbrace pe Sfânt și să-l bată acolo, în capiștea idolească.
Sfântul, începând a pătimi, și-a ridicat mâinile în sus și a zis: „Caută din cer, Dumnezeul meu, și ajută mie, robului Tău!”. Deci, Sfântul a fost bătut fără milă cu diferite unelte, cu toiege, cu frânghii și cu vine de bou; și atât de mult a fost bătut, încât s-au schimbat patruzeci de ostași, iar uneltele s-au rupt și s-au sfărâmat, încât nu era un loc pe trupul lui fără răni, chiar și pântecele i se rănise. Iar Sfântul răbda vitejește, încât toți se mirau de răbdarea lui.
Fiind bătut astfel, tiranul îi zicea: „Jertfește zeilor și te voi elibera!”. Iar răbdătorul de chinuri, nimic nu-i răspundea. Atunci ighemonul a poruncit să-i ardă coastele cu fierul roșu, să toarne oțet tare pe rănile lui și să le presare cu sare. Mucenicul, căutând în sus a zis: Dumnezeule, fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc și să se rușineze. Zicând acestea, a suflat asupra idolilor care erau în capiște și îndată toți au căzut și s-au risipit ca praful. Apoi, Sfântul a strigat către ighemon, zicându-i: „Unde este tăria zeilor tăi, pentru ce nu și-au ajutat lor?”. Și îndată au fugit toți afară din capiște, fiind cuprinși de frică; și a ieșit și mucenicul. După aceea, toată capiștea s-a cutremurat și a căzut.
Apoi, ighemonul a poruncit să ducă pe Sfântul în temnița cea mai adâncă, poruncind străjerilor să nu-i dea nici pâine, nici apă, ca să fie omorât cu foame și cu sete. Sfântul, intrând în temniță, și-a ridicat mâinile în sus și se ruga, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce m-ai învățat bună credință din tinerețile mele și ai depărtat de la mine toată rătăcirea și înșelăciunea; Cel ce ai zidit cerul și pământul; Cel ce ai dus la odihnă pe robii Tăi Avraam, Isaac și Iacov; pe Tine Te rog, nu mă lăsa, pentru că eu m-am dat cu totul Ție; fă ca să fiu părtaș celor ce au pătimit pentru Tine și au moștenit împărăția Ta”.
Rugându-se astfel, Sfântul a stat în temniță șapte zile fără mâncare și băutură, iar a opta zi l-a scos ighemonul iarăși la judecată și a zis către dânsul: „Ticălosule, necuratule și vrăjmașule al zeilor noștri, tot împietrit și neînduplecat ești? Să știi că, dacă nu te vei închina zeilor, voi porni asupra ta mai cumplite munci și cu nemilostivire voi ridica viața ta; iar trupul tău cel necurat voi porunci să-l înece în apă”. Sfântul Orest a răspuns: „Sunt gata a răbda toate muncile, având în inima mea semnul Domnului meu Iisus Hristos”. Atunci muncitorul, umplându-se de mânie, a poruncit să aducă douăzeci de cuie de fier lungi de câte o palmă și să le bată în călcâiele Sfântului Orest.
Făcându-se și aceasta, a poruncit să-l lege de un cal sălbatic și să-l târască până ce va muri. Și calul, fiind alergat foarte tare, trăgea pe Sfântul pe drumuri și pe câmpii, prin spini și pe pietre ascuțite; apoi, în acele munci, Sfântul Orest, răbdătorul de chinuri, și-a dat duhul în mâinile Domnului, târât de cal douăzeci și patru de stadii departe de cetate. Iar trupul lui a poruncit muncitorul să-l arunce în râul ce se chema Fiva.
După aceea s-a arătat în locul acela un om luminat ca soarele, care adunând moaștele Sfântului, le-a îngropat în muntele ce era aproape de cetatea Tiana, dând Dumnezeului nostru slavă, totdeauna, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu