7. /21 NOIEMBRIE 2022 - POEZIE

ANGHEL DUMBRĂVEANU

Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt - d. 12 mai 2013) a fost un poet, prozator și traducător român, aparținând generației anilor '60.

A scris și publicat peste 50 de volume de beletristică. Teritoriul poetic al lui Anghel Dumbrăveanu s-a conturat de-a lungul a patru decenii în volumele:

Fluviile visează oceanul (București, 1961),
Pământul și fructele (1964),
Iluminările mării (1967),
Oase de corăbii (1968),
Fața străină a nopții (1971),
Singurătatea amiezii (Timișoara, 1973),
Diligența de seară (1978),
Tematica umbrei (1982),
Curtea retorilor (București, 1989),
Predica focului (Cluj-Napoca, 1993),
Diamantul de întuneric (1997),
O ireală bucurie de-a aștepta (1999),
Begoniile de la mansardă (Timișoara, 2002).

Anghel Dumbraveanu - Cum Raza Serii

Sînt si aici si-n alta parte

si fericit si trist, si rau si bun,

cum viata-nseamna si putina moarte,

cum întelept si cum nebun.

Iau barca si ma urc în cer,

si în pamînt, si-n flori, si nicaurea,

cum raza serii într-un giuvaer

si cum ecoul colindînd padurea.

Sa ma astepti pe-acelasi mal

unde-am sa ies mereu din ape,

cum fluxul largului egal,

cum si departe, si aproape.

Anghel Dumbraveanu - Fantezie

Era o zi de vară la ţărmul mării-n nord

Cu soarele pe plajă suav precum un vin.

Foşneau în vânturi pinii ca marea în fiord,

Te oglindeai în mine ca Loreley în Rhin.

Chemam din larguri marea cu mii de flori albe,

Să-şi verse-argintăria lângă picioru-ţi in;

Şi visele-mi în preajmă-ţi zburau cu aripi dalbe,

Dar tu-mi cântai în suflet ca fata de pe Rhin.

Aş fi voit cu braţul să te-nfăşor ca vântul

Şi ca lumina verii să curg pe şoldu-ţi plin,

Să trec prin păru-ţi moale, şi-n briză răsfirându-l,

Să sting din mine cântul călătorind pe Rhin.

Erai acolo-naltă, dar rămâneai departe,

Te-apropiam cu gura, dar lunecai felin;

Simţeam aproape clipa ce şi-astăzi ne desparte,

Reeditând finalul legendei de la Rhin.

S-a frânt în valuri luntrea iubirii-nfiripate,

Dar ochii tăi şi astăzi mă ard ca un suspin.

Mă chemi din depărtare cu braţele-nălţate,

De-mi pare-un cântec totul, cu-o fată de pe Rhin.

Anghel Dumbraveanu - Ninsori Departate

Cuvintele scrise de mine

Sunt un fel de-a vorbi

In umilinta tacerii

Si neavand cui sa le dau

Le-nsir aici

Ca o mirare.

Acum ma gandesc la o sanie

Care sa ma duca prin departate ninsori

Pana la casa aceea.

Dar totul a fost mai demult.

Cel ce-a stiut mangaierea

Scrie aceste flori cu miros de femeie -

Un fel de-a vorbi

In singuratate

Si-n umilinta tacerii.

Anghel Dumbraveanu - Pe scarile anilor

Plante acvatice evoca miscarile transcendentale

Ale fetei iubite. Ai ramas cu lumina

Trupului ei, cu marea parului negru

În noaptea turnului gotic, printre carti prafuite

Si bufnite cu ochi luminiscenti, printre

Foile manualului din care ceasul bolnav

Recita orele cetatii în amurgul stepelor mov.

Seara te-ntorci de pe bulevardele aglomerate

Si-ti dezlipesti de pe fata privirile verzi

Ale fetei pubere, te speli de praful neonului,

De literele afiselor, de culorile

Firmelor, de vuietul continuu al strazii.

Atunci auzi pasii ei solemni pe scarile anilor.

O astepti în orele limpezi din turn

Intimidat de miscarile ei muzicale

De lumina transcendentala a genunchilor ei.

AUREL DUMITRAȘCU

Date personale
Aurel Dumitrașcu
Născut	21 noiembrie 1955 Piatra Neamț, Neamț, România
Decedat	16 septembrie 1990 (34 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	poet scriitor
Activitate
Limbi	limba română
Modifică date / text

Aurel Dumitrașcu (21 noiembrie 1955, Piatra Neamț, județul Neamț – 16 septembrie 1990, București) a fost un poet, memorialist, profesor și muzeograf român,^[1]^[2] recunoscut drept unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentului optzecist și al postmodernismului în literatura română.^[3]

DATE BIOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A fost fiul lui Petre Dumitrașcu, silvicultor, și al Mariei Dumitrașcu (născută Ana).^[3]

A urmat studiile gimnaziale la Sabasa,^[4] pe cele liceale la Borca (1974),^[5] după care a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „AIexandru Ioan Cuza” din Iași (1987).^[6]

Pe data de 16 septembrie 1990 se stinge din viață, înainte de a împlini 35 de ani,^[7] la spitalul Fundeni din București, secerat de leucemie.^[8]

Este înmormântat în satul natal, Sabasa, din Borca.

ACTIVITATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

După absolvirea liceului a lucrat ca merceolog și profesor suplinitor, iar după absolvirea facultății ca profesor și muzeograf la Muzeul de Artă din Piatra Neamț (din 1989). A frecventat cenaclul „Junimea” al Muzeului Literaturii din Iași și „Cenaclul de Luni” al Facultății de Filologie a Universității din București în perioada 1983 - 1987. Debutul editorial a avut loc în 1984 cu volumul de poeme „Furtunile memoriei" (editura „Albatros”).^[9] A colaborat cu poeme la revistele „Tribuna”, „Dialog”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare” și altele.

IN MEMORIAM[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

În anul 1994 Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu” Neamț în colaborare cu Consiliul Județean Neamț și Asociația Culturală „Conta”, a inițiat și organizat Concursul Național de Poezie (debut în volum) „Aurel Dumitrașcu”.^[10] Concursul s-a desfășurat până în 2003 după care, din cauza faptului că trei ediții consecutive organizatorii și juriul nu și-au dat acordul pentru a premia și publica volume care nu se susțineau valoric, concursul a fost întrerupt. La concurs pot participa autori români nedebutați în volum, din țară și din diaspora, a căror vârstă nu depășește 35 de ani împliniți.

Școala gimnazială din Sabasa (Borca) îi poartă numele.^[11] În Piatra Neamț (cartier Dărmănești) există o stradă cu acest nume.

VOLUME PUBLICATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

„Furtunile memoriei”, editura „Albatros”, 1984
„Biblioteca din Nord”, editura „Cartea Românească”, 1986
„Mesagerul”, editura „Canova”, 1992
„Tratatul de eretică”, editura „Timpul”, 1995
„Mesagerul”, opera poetică, editura "Timpul", 1997
„Fiara melancolică”, 1999
„Scene din viața poemului”, 2004
„Divina Paradoxalia”, antologie, 2006
„Cine merge în paradis”, 2010
„Carnete maro”, jurnal, ediția I (2001-2005), ediția a II-a (2012) și ediția a III-a, editura „Cartea Românească”, 2019
„Frig. Epistolar Aurel Dumitrașcu - Adrian Alui Gheorghe 1978 - 1990”, ediția I (2008) și ediția a II-a, editura „Charmides”, 2014
„O mie și unu de picioare verzi”, antologie, 2018
„Concert cu păpușa de cârpe”, editura „Tracus Arte”, București, 2015
„Scrisori către T., corespondență inedită”, editura „Muzeul Literaturii Române”, București, 2015
„Epistole inedite 1979 - 1990. Scrisori către Gellu Dorian și Lucian Vasiliu”, editura „Junimea”, 2015
„Haimanaua Singurătate, epistole inedite”, editura „Muzeul Literaturii Române”, București, 2017
„Poeme inedite – Lebăda care închide infernul”, editura „Muzeul Literaturii Române”, 2018
„Corespondență inedită cu Liviu Antonesei și Nicolae Sava”, editura „Junimea”, 2019

ANTOLOGII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

„Young Poets of a New Romania”, Forest Books, Londra, 1992
„Antologia poeziei generației ’80”, editura „Vlasie”, 1993
„Antologia poeziei române de la origini pînă azi”, editura „Paralela 45”, 1998
„Romanian Poets of the '80s and ’90s”, editura „Paralela 45”, 1999

PREMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Premiul „Mihai Eminescu” al Asociației Scriitorilor din Iași pentru volumul „Biblioteca din Nord”
Premiul Festivalului de Poezie de la Sighetul Marmației
Premiul Festivalului „Nicolae Labiș”, Suceava

Aurel Dumitrascu - Am ramas cu tine

- Unicul privilegiu: am ramas cu tine

si am fost fericit precum pietrele de pe maluri.

N-am stiut cine esti. Apa om sau cuvânt.

Am stat numai cu tine multumit ca pot privi de pe mal

ca pot auzi.

Veghea mea peste smârcuri. Am vrut

sa fii o femeie si erai pasare

am vrut sa fii apa si erai pasare

cuvânt am vrut sa fii si erai zare istovita

de pasari.

Abator cu flamingi tineri. Erai altceva

moartea cere pustiu vinisoare aurii

prin busole. Scâncete sonuri.

In alt anotimp ca un popor nemultumit

mâna mea pe coapsele tale. Nu erai femeie

nici apa

niciodata cuvânt. Erai altceva altceva.

Unicul privilegiu: am ramas cu tine

si am fost fericit

precum pietrele de pe maluri.

Aurel Dumitrascu - Amintiri

spune-mi-va cineva

prietenul întrebare

la Borca baltagul

poetul a murit

si dorul de-a fi un poet care moare

care moare înnestiindu-se în

anonimul cuvânt

am iubit

lacrima cer când

simplitate altfel de cum nu te stiu

altfel

si ochiul sagaci de-ti agata

în centrul ideii povara

diferentei ce esti ce a fost

ce stii când pe Bistrita aripi

de care-ti agati libertatea nu vor

libertatea si ura

nu vor si prietenul când

- poetul când traia -

nu te cheama

si-ti taie baltagul cuvintele care

te dor în balsam

anonim razbunarea tacerii

când apa e

si curge iar timpul

nu e

Aurel Dumitrascu - Cititorul trebuie sa stie

Vin acasa si singur ma joc doar cu Moartea.

Într-o alta iarna o poveste cu grauri o plimbare

prin munti o alta sintaxa femeia.

O patrie de stele si carne.

Cititorului trebuie sa-i spun acum adevarul:

vin acasa si singur ma joc doar cu moartea.

Fara conversatie faptele rele se stiu.

Un nume(al meu) rasarit deodata pe pagina alba

aproape trufas predispus la concerte. Si totusi:

cine sânt eu cine esti tu în ce magazii un principe mucezeste.

Vin acasa si singur ma joc doar cu Moartea.

Cititorul trebuie pâna la urma sa stie.

Aurel Dumitrascu - In biblioteca

Destule hârtii veninoase asteapta sa muste din mine.

Un pepene rosu se cununa cu un pepene negru

vor locui în cer si vor face avere.

Mie îmi sta în gât un dragon (mi-e bine aproape

nu mai vorbesc). Minuni si furgoane. Si nu mai

întreb când vine ziua de marti.

Seara înainte de a uda florile îti voi spune

Cum moare metafora în spitale.

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

sâmbătă, 19 noiembrie 2022