4. /29 DECEMBRIE 2022 - TEATRU/FILM
TUDOR ȘOIMARU
| Tudor Șoimaru (scriitor) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (68 de ani) București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | critic literar[*] |
| Activitate | |
| Limbi | limba română[1] |
Modifică date / text  | |
Tudor Șoimaru (n. , București, România – d. , București, România), pseudonimul literar al lui Gheorghe Drăgușanu, a fost un prozator, dramaturg, traducător și gazetar român.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
După absolvirea liceului din Pitești, începe studii universitare în Franța, fără a le finaliza. Debutează ca ziarist în 1918 în publicația „Cronica” din Iași. Ulterior a fost redactor la „Universul”, „Dreptatea” (1937), „Adevărul”, „România Literară” (1938), a publicat articole, reportaje, note de călătorie, cronici dramatice în „Viața Românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumea”, „Viața Literară” etc.
Scriitor de orientare promodernistă și antigândiristă, a condus, împreună cu Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu, revista „Kalende” (noiembrie 1928-martie 1929). A frecventat cenaclul ”Sburătorul” condus de criticul Eugen Lovinescu în anii 1925-1929. În revista „Kalende” a publicat bucăți de proză literară (Idilă, Tantal, Noua Eneidă), piese de un fantezism colorat și înclinație spre parodie. În 1936 îi apare un volum cu reportaje (Constanța), iar în 1938 Istoria vieții publice în România, unde sunt trecute în revistă doctrinele politice din spațiul românesc.
Adevăratul debut literar al lui Șoimaru s-a produs în ipostaza de dramaturg, cu piesa „Furtună în Olimp”, reprezentată pe scena sălii Studio a Teatrului Național din București, în stagiunea 1945-1946. Piesa este scrisă de pe poziții antirăzboinice, într-un registru mai de grabă burlesc, cu un dialog spumos și replici ingenioase, utilizând personaje și motive împrumutate din mitologia greco-romană. Piesa "Afaceriștii", reprezentată la Teatrul Municipal din București în stagiunea 1952-1953, are o structură vădit conformistă epocii respective (pentru această piesă i s-a decernat Premiul de Stat în 1954), vrea să fie o satiră anticapitalistă vizând corupția, venalitatea și imoralitatea demnitarilor din epoca regelui Carol al II-lea. Alte piese ale lui Șoimaru au ilustrat formula reconstituirii istorice dramatizate, încercând - cu rezultate modeste - resuscitarea unor momente din istorie. O „dramatizare liberă”, „Ce naște din pisică”, după „Ciocoi vechi și noi” de Nicolae Filimon, redactată cu iscusință și cu oarecare farmec în reconstituirea atmosferei, a fost reprezentată în 1954 la Iași.
Caracteristică pentru dramaturgia lui Tudor Șoimaru este combinarea meșteșugului teatrului bulevardier cu comandamentele extraliterare ale „artei” de propagandă impusă politic, pe coordonatele realismului socialist: un teatru cel mult agreabil, docil-convențional în formulele epocii, care a trecut rapid în uitare.
Cele două biografii - "Grigore Manolescu" și „Cezar Boliac” - etalează o proză gazetărească, sobră, fără ariditate, dar fără virtuți beletristice.
PUBLICAȚII ORIGINALE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- În halat și papuci (în colaborare cu Victor Rodan și L. G. Legrel), cu caricaturi de A. Dragoș și V. Anestin, București, 1933
- Constanța, cu fotografii de N. Tomescu, București, 1936
- Istoria vieții publice în România, București, 1938
- Furtună în Olimp, București, 1946
- Afaceriștii, București, 1953
- Aranjamentul lui Pangrati, Bucuești, 1953
- Albăstrelele, București, 1955
- Grigore Manolescu, Biografie, București, 1959
- Cezar Boliac, Biografie, 1962
- Cântece și flăcări, București, 1968
TRADUCERI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- A. Slavutschi: Povestirile lui Ivan Corobov, București, 1952
- A. Arbuzov: În ajun, București, 1957
- Vsevolod Vișnevski: Tragedia optimistă, București, 1957
- P. Malearevschi: Pasărea de piatră, București, 1959
- Romain Rolland: 14 iulie, în Teatrul revoluției, București, 1966
Tudor Şoimaru - In zilele Unirii (1966)
CARMEN MARIA STRUJAC
| Carmen Maria Strujac | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (71 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Carmen Maria Strujac (n. 29 decembrie 1949, București) este o actriță română de teatru și film.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în anul 1970. A activat ca actriță la Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galați. De asemenea, a jucat în mai multe filme, printre rolurile sale cele mai cunoscute fiind grecoaica Caliopi din seria Haiducii (1971), escroaca Agripina din Brigada Diverse în alertă! (1971) sau Maria Mureșan din Fiul munților (1981).
A părăsit România în 1980, emigrând în Italia. Are o fiică, cântăreața de operă Alexandra Coman.
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Haiducii lui Șaptecai (1971) - Caliopi
- Zestrea domniței Ralu (1971) - Caliopi
- Săptămîna nebunilor (1971) - Caliopi
- Brigada Diverse în alertă! (1971) - Agripina
- Aventuri la Marea Neagră (1972) - Lola
- 1973 Apașii (Apachen), regia Gottfried Kolditz – sora lui Bagulé
- Ciprian Porumbescu (1973) - cântăreața Ilinca
- Ultimul cartuș (1973) - o doamnă din anturajul moșierului Jean Semaca
- Tatăl risipitor (1974) - Sabina
- Un august în flăcări (1974)
- Doctorul Poenaru (1978) - Roro, soția judecătorului Voican
- Dumbrava minunată (1980)
- Iancu Jianu haiducul (1981) – Domnița Ralu Caragea
- Fiul munților (1981) - Maria Mureșan
- Ștefan Luchian (1981)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu