2. /2 IANUARIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Decese, Sărbători
2. /2 IANUARIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Decese, Sărbători
Decese
* 17 î.Hr. - A murit exilat la Tomis (Constanta), Ovidiu, poet din Roma Antică (n. 43 î.Hr.)
Ovidiu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona/Aquila – mort in anul 17 sau 18 d. Hr.,la Tomis, azi Constanța), a fost unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. În toamna anului 8 d.Hr., în mod neașteptat, fără o hotărîre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe țărmul îndepărtat al Mării Negre.
Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost „carmen et error”, o poezie și o greșeală. Poezia încriminată este cu mare probabilitate Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, deși această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte. În Tristia, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”.
Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus. Poetul a făcut numeroase încercări, prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma. La moartea sa a fost inmormantat la Tomis, iar pentru piatra sa funerară, Ovidiu a compus următorul text, în forma unei scrisori trimise soției sale (Tristia, III, 73-76):
„Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum
Ingenio perii, Naso poeta meo.
At tibi qui transis, ne sit grave quisquis amasti,
Dicere: Nasonis molliter ossa cubent”.
În traducerea liberă a lui Theodor Naum:
„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin”.
* 1529 - Radu de la Afumaţi, domn al Ţării Româneşti, a fost ucis împreună cu fiul său, Vlad.
Radu de la Afumați (pictura de la Manastirea Curtea de Arges) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Radu de la Afumați (sau Radu al V-lea), (n. ? – d. 2 ianuarie 1529, Cioroiași, Dolj, România) fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost Domn al Țării Românești de mai multe ori: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529. Ginere a lui Neagoe Basarab, a fost căsătorit cu Ruxandra, fiica acestuia (21 ianuarie 1526). După moartea lui Radu, Ruxandra a devenit soția unui alt voievod, Radu Paisie
A dus o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, un român turcit, pretendent la tronul Țării Românești. Între 1522 și 1525, pe teritoriul țării s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu pretendentii la tron sprijiniti de Poarta otomana. Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Arges amintește de 20 de bătălii.
La îndemnul boierilor Craiovesti, Radu s-a supus un timp sultanului, dar, la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot și l-au ucis. Spre sfarsitul anului 1528, o grupare de boieri, in frunte cu Neagoe vornicul si Dragan postelnicul, se ridica impotriva domnului.
Surprins neavand la indemana oastea spre a li se opune, Radu este nevoit sa fuga in graba spre partea de apus a tarii, unde stia ca va gasi ajutorul Craiovestilor, dar boierii il ajung pe drum, la Ramnicu Valcea si, nerespectand nici macar lacasul dumnezeiesc in care Radul de la Afumati se refugiase, il ucid in biserica de pe dealul Cetatuii, sub ochii ingroziti ai preotului, la data de 2 ianuarie 1529, aceeasi zi in care este ucis si fiul sau Vlad.
Trupul lui Radu a fost dus la manastirea din Curtea de Arges, desupra mormantului sau fiind asezata o lespede frumoasa de marmura, pe care viteazul voievod este infatisat calare, cu buzduganul in mana si cu mantia fluturand.
“Sa va fie stiute razboaiele… pe care le-am facut eu: cel dintâi razboi cu agarenii, al doilea de la Gubavi, al treilea la satul Stefeni, langa Neajlov, al patrulea la Clejani, al cincilea la Ciocanesti…, al nouasprezecelea la satul Rucar, al douazecelea la Didrih”.
Aceasta este inscriptia sfredelita pe piatra de mormant a lui Radu de la Afumati, domnitorul roman care a purtat douazeci de razboaie in numai trei ani de domnie din cei aproape opt la carma Tarii Românesti.
Piatra de mormânt a lui Radu de la Afumați, pe care sunt trecute toate cele 20 de bătălii pe care le-a purtat în timpul domniei sale – foto: ro.wikipedia.org
Cu siguranta ca soarta Tarii Românesti ar fi putut fi una mult mai sumbra, daca Radu, cel din Afumati, nu s-ar fi incrancenat sa nu-si lase patria in mâini vrajmase si straine. Desi scurta si mereu intrerupta de luptele cu cei ce pretindeau tronul sprijiniti de Poarta Otomana, domnia sa a reprezentat una dintre cele mai glorioase lectii de rezistenta prin lupta impotriva Imperiului Otoman, una dintre marile puteri ale lumii, care transformase la acea data in pasalâcuri Grecia, Bulgaria si Serbia.
* 1557 - A murit pictorul italian Jacopo Carrucci, cunoscut și ca Jacopo da Pontormo, reprezentant al Scolii florentine, întemeietorul curentului manierist in pictura; (n. 24 mai 1494).
* 1857 - A murit Prințesa Henriette de Nassau-Weilburg (n. 1780)
* 1904 - A murit Mathilde Bonaparte, prințesă franceză (n. 1820)
Mathilde Laetitia Wilhelmine Bonaparte (27 mai 1820 – 2 ianuarie 1904) – foto: ro.wikipedia.org
Mathilde Laetitia Wilhelmine Bonaparte, prințesă franceză. A fost fiica fratelui lui Napoleon I, Jérôme Bonaparte, și a celei de-a doua soții a acestuia, Catharina de Württemberg, fiica regelui Frederic I de Württemberg.
* 1907 - A murit Otto Friedrich August Benndorf, arheolog german, membru de onoare străin al Academie Române.
Otto Benndorf (n. 1838 — d. 1907), arheolog austriac, membru de onoare al Academiei Române, tatăl fizicianului Hans Benndorf (1870 -1953) – foto: ro.wikipedia.org
A acordat o atenţie specială monumentului de la Adamclisi şi a publicat, împreună cu istoricul român Gr. Tocilescu lucrarea “Monumentul de la Adamclisi. Tropeum Traiani ”; (n.13.09.1838).
* 1963: A murit Dick Powell, actor american (n. 1904)
Dick Powell (n. 14 noiembrie, 1904 – d. 2 ianuarie, 1963), actor, producător, cântăreț și regizor american – foto: ro.wikipedia.org
Dick Powell a fost un actor, producător, cântăreț și regizor american. Născut în Mountain View, Arkansas, SUA, Powell a început cariera sa ca cântăreț. În 1932 a făcut primul film cu Warner Bros. Powell a murit în 1963 de cancer la stomac. Moartea sa este atribuită de unii faptului că în 1956 a jucat în filmul The Conqueror, care a fost filmat lângă un centru de teste nucleare în statul Utah. Alți participanți la filmări au murit de aceeași boală.
* 1995: A murit scriitorul roman V. Em. Galan; (n. 15 februarie 1921).
Valeriu Emil Galan (cunoscut și ca V. Em. Galan) (n. 15 februarie 1921, Săveni, județul Dorohoi – d. 2 ianuarie 1995 – foto: ro.wikipedia.org
Valeriu Emil Galan (cunoscut și ca V. Em. Galan) a fost un prozator român care a scris romane inspirate de transformarea socialistă a agriculturii, proză de atmosferă, comedii și reportaje.
* 1995: A murit Mohamed Siad Barre, preşedinte al Somaliei; (n.06.10.1919).
* 2000: A murit Infanta Dona Maria de las Mercedes de Bourbon, mama regelui Juan Carlos al Spaniei (n.23.12.1910).
* 2023: Dumitru Radu Popescu.
| Dumitru Radu Popescu | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Poreclă | Trafulică  | ||
| Născut | [3][4] Păușa, România | ||
| Decedat | (87 de ani)[5] București, România[5] | ||
| Naționalitate | român | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | scriitor, dramaturg, publicist | ||
| Partid politic | Partidul Comunist Român[1] | ||
| Limbi | limba română[2] | ||
| Studii | Universitatea Babeș-Bolyai | ||
| Activitatea literară | |||
| Activ ca scriitor | literatura contemporană | ||
| Operă de debut | Fuga (1958) | ||
| |||
| Prezență online | |||
| Internet Movie Database | |||
Modifică date / text  | |||
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
Umanism - Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Dumitru Radu Popescu (n. ,[3][4] Bihor, România – d. ,[5] București, România[5][6]) a fost un scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film, membru titular al Academiei Române[7]. Dumitru Radu Popescu a fost membru supleant în CC al PCR din 1968 și deputat în Marea Adunare Națională din 1975.[8][9]
Romanele sale au fost comparate cu cele din cadrul curentului numit realism magic latino-american, prezentând similitudini, până la un punct, cu romanele lui Italo Calvino. Este unul dintre dramaturgii contemporani români extrem de apreciați. Capodoperele sale dramaturgice sunt Pasărea Shakespeare, Acești îngeri triști și Piticul din grădina de vară.
Studii[modificare | modificare sursă]
- Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj - abandonat în anul al III-lea de studiu
- Facultatea de Filosofie a Universității Victor Babeș din Cluj
Funcții deținute de-a lungul carierei[modificare | modificare sursă]
- 1956 - 1969 – redactor la revista „Steaua” din Cluj
- 1969 - 1982 – redactor-șef al revistei „Tribuna” din Cluj
- 1982 – redactor-șef al revistei „Contemporanul”
- 1969 - 1989 – membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR)
- 1982 - 1990 – președinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă România
- din 2006 - director general al Editurii Academiei Române și vicepreședinte al Consiliului științific editorial
Opera (selectiv)[modificare | modificare sursă]
Volume de proză[modificare | modificare sursă]
- Fuga - 1958
- Fata de la miazăzi - 1964
- Somnul pământului - 1965
- Dor (povestiri) - 1966
- Umbrela de soare - 1967
- Prea mic pentru un război așa de mare - 1969
- Duios Anastasia trecea - 1967
- Ploaia albă - 1971
- Căruța cu mere - 1974
- Leul albastru - 1981
- Galaxia Grama - 1984
- Truman Capote și Nicolae Țic - 1995
- Complexul Ofeliei, (eseuri) - 1998
- Actori la curtea prințului Hamlet (publicistică) - 1999
- Dudul lui Shakespeare (publicistică) - 2000
- Pușca lui Caragiale - 2003
- Săptămâna cu 1001 de nopți - 2004
- Ștefan cel Mare - 2005
- Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen - 2007
- Diavolul aproximativ sau ora de metafizică - 2008
- Epistola către englezi - 2009
- Opere, I, ș. u. - 2010 ș. u.
Romane[modificare | modificare sursă]
- Zilele săptămânii - 1959
- Vara oltenilor - 1964
- F - 1969
- Vânătoarea regală - 1973
- Cei doi din dreptul Țebei - 1973
- O bere pentru calul meu - 1974
- Ploile de dincolo de vreme - 1976
- Împăratul norilor – 1976
- Viața și opera lui Tiron B. I. Iepurele șchiop - 1980
- Viața și opera lui Tiron B. II. Podul de gheață - 1982
- Orașul îngerilor - 1985
- Dumnezeu în bucătărie - 1994
- Paolo și Francesca și al treisprezecelea apostol - 1998
- Săptămâna de miere - 1999
- Falca lui Cain - 2001
- Cucul de fier sau grădarea raiului - 2004
- Nopțile săptămânii - 2005
- Întoarcerea tatălui risipitor - 2008
- Pastorul sașilor - 2010
Piese de teatru[modificare | modificare sursă]
- Mama (debut ca damaturg) - 1960
- Vara imposibilei iubiri - 1966
- Vis - 1968
- Cezar, măscăriciul piraților - 1968
- Acești îngeri triști- 1969
- Pisica în noaptea Anului Nou - 1971
- Pasărea Shakespeare - 1973
- Muntele - 1977
- Studiu osteologic asupra scheletului unui cal dintr-un mormânt avar din Transilvania - 1979
- Rezervația de pelicani - 1983
- Paznicul de la depozitul de nisip - 1984
- Piticul din grădina de vară - 1973
- Moara de pulbere - 1988
- Dalbul pribeag
- Mormântul călărețului avar
- Moara de pulbere
- Mireasa cu gene false
- O batistă în Dunăre[10]
- Rugăciune pentru un disk-jockey
- Domnul Fluture și doamna Fluture sau Paradisul - 2006
Scenarii de film[modificare | modificare sursă]
- Un surîs în plină vară (1964)
- La porțile pămîntului (1966)
- Balul de sîmbătă seara (1968) - în colaborare cu Geo Saizescu
- Prea mic pentru un război atît de mare (1970)
- Păcală (1974) - în colaborare cu Geo Saizescu
- Duios Anastasia trecea (1980)
- Mireasa din tren (1980)
- Fructe de pădure (1983)
- Nelu (1988)
- Rochia albă de dantelă (1989), regia Dan Pița
- Triunghiul morții (1999) - dialoguri, în colaborare cu Sergiu Nicolaescu
- Turnul din Pisa (2002)
- „15” (2005)
Poeme[modificare | modificare sursă]
Eseuri[modificare | modificare sursă]
- Virgule (eseu) - 1978
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- Premiul Cinematografiei pentru cel mai bun scenariu (1964)
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1964, 1969, 1974, 1977, 1980)
- Premiul Academiei Române (1970)
Afilieri[modificare | modificare sursă]
- Din anul 1997 este ales membru corespondent al Academiei Române, devenind în anul 2006 membru titular.
Sărbători
* În calendarul ortodox: Înainte - prăznuirea Botezului Domnului, Sf Ier Silvestru, episcopul Romei; Sf Cuv Serafim de Sarov
Silvestru I (d. 31 decembrie 335, Roma), papă al Romei din 314 și până în 335. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxa se face la 2 ianuarie – foto: doxologia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu