4. /8 IANUARIE 2023 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
GALINA ULANOVA
| Galina Ulanova | |
 Galina Ulanova în 1968 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Галина Сергеевна Уланова |
| Născută | 8 ianuarie 1910 Sankt Petersburg, Imperiul Rus |
| Decedată | (88 de ani) Moscova, Rusia  |
| Înmormântată | Cimitirul Novodevicii[*] |
| Părinți | Maria Fiodorovna Romanova[*] |
| Căsătorită cu | Iuri Aleksandrovici Zavadski[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus URSS Rusia |
| Ocupație | Prima ballerina assoluta |
| Activitate | |
| Alma mater | Academia de balet Vaganova[*] |
| Patronaj | Teatrul Mariinski, Teatrul Bolșoi |
| Organizație | Teatrul Mariinsk[*] Abai atyndağy qazaq memlekettık akademiяlyq opera jäne balet teatry[*] |
| Premii | Artist al Poporului al URSS |
| Profesor pentru | Nina Timofeeva[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Galina Sergheevna Ulanova (în rusă Галина Сергеевна Уланова; n. 8 ianuarie 1910 S.V. 26 decembrie 1909, Sankt Petersburg — d. 21 martie 1998, Moscova) a fost o balerină rusă, considerată una din cele mai bune balerine din secolul al XX-lea.
Galina Ulanova este Artist al Poporului al URSS (1951) Erou al Muncii Socialiste (1974, 1980), laureată a Premiului Lenin (1957) și a patru Premii Stalin de gradul I (1941, 1946, 1947, 1950).
FILMOGRAFIE SELECTIVĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- 1951 Marele concert (Bolșoi konțert), regia Vera Stroyeva
- 1954 Romeo și Julietta (Ромео и Джульетта), regia Leo Arnștam
Galina Sergheevna Ulanova s-a născut la 8 ianuarie 1910, într-o familie de balerini. Părinții nu își doreau neapărat ca fiica lor să le calce pe urme, ci, mai degrabă, să deprindă o meserie prin care să-și asigure existența.
Primul profesor de balet al Galinei a fost mama ei. La vârsta de 9 ani, Galina a fost admisă la Școala de balet din Petrograd (numele orașului Sankt Petersburg în timpul primului Război mondial). Peste ani, Ulanova avea să mărturisească faptul că niciodată nu i-au plăcut orele de balet și că se prezenta la studii doar din datorie față de părinții ei: Nu voiam să dansez. Nu e ușor să ajungi să iubești ceva ce e greu. Și mereu era greu; e ceva obișnuit în profesia noastră: fie te doare un picior, fie nu-ți iese o mișcare așa cum ar trebui… La Școală, a avut-o ca profesoară pe însăși Agrippina Vaganova, cea care a pus bazele tehnicii de balet ce îi poartă numele.
În ciuda faptului că nu se simțea atrasă de dans, Ulanova era o elevă talentată, aspect recunoscut de profesori încă din primii ani de pregătire. Imediat după spectacolul de absolvire, a fost acceptată în trupa Teatrului Kirov (Mariinsky). A debutat în 1928, în rolul Prințesei Florina din Frumoasa din pădurea adormită. Un an mai târziu, interpreta rolul Odette-Odilia din Lacul lebedelor, repurtând un succes răsunător.
Galina Ulanova era foarte exigentă în privința rolurilor abordate: se documenta, citea, se baza mult și pe improvizație. Obișnuia să spună că la baza sistemului pe care și-l alcătuise stătea promisiunea pe care și-o făcuse ei înseși, aceea de a duce la bun sfârșit orice ar face: Acesta a fost principiul meu, esența întregii mele vieți. O atitudine care s-a transformat în obicei și care explică ceea ce unii numesc succesul meu.
De-a lungul carierei, a întruchipat personaje complexe, aflate în centrul unor conflicte dramatice. Unul dintre rolurile cele mai remarcabile ale Galinei Ulanova a fost personajul titular din baletul Giselle. A interpretat acest rol pentru prima dată în 1932, din întâmplare, fiind nevoită să înlocuiască o colegă care se îmbolnăvise. Ulanova nu le văzuse niciodată pe Anna Pavlova sau pe Tamara Karsavina dansând în Giselle, așa că a venit cu propria ei viziune asupra rolului. Lirismul subtil și incredibila autenticitate, îmbinate cu tehnica desăvârșită, au transformat-o imediat într-un etalon. Repertoriul abordat de Galina Ulanova a fost extrem de variat: de la Cenușăreasa la Katerina din Floarea de piatră sau la Tao Hoa din Macul roșu. A excelat în Romeo și Julieta de Prokofiev, în versiunea semnată de Leonid Lavrovski, fiind prima Julieta de pe scena Teatrului Kirov. Un alt rol emblematic a fost cel al Mariei, din Fântâna din Bahchisarai, pe care l-a dansat zeci de ani și pe care l-a îmbogățit, de fiecare dată.
În 1944, Galina Ulanova a părăsit Teatrul Kirov, devenind prim-balerina Teatrului Mare din Moscova.
După retragerea de pe scenă, în 1962, a continuat să predea la Teatrul Bolșoi, îndrumându-le pe Ekaterina Maksimova, Nadejda Pavlova, Liudmila Semenyaka, Nina Semizorova și Nina Timofeeva.
De-a lungul carierei, Galinei Ulanova i s-au decernat numeroase distincții, printre care Premiul Anna Pavlova al Academiei de Dans din Paris și titlul suprem de prima ballerina assoluta.
Legendara balerină s-a stins din viață la 21 martie 1998.
Galina Ulanova Dying Swan 1941
Galina Ulanova, Vladimir Preobrazhensky - ‘Waltz’ from ‘Les Sylphides’ (1952)
Galina Ulanova Giselle Act 1 The Bolshoi Theatre Ballet London 1956
| Katharina Zerbes-Mărgineanu | |
 Scriitoarea Katharina Zerbes-Mărgineanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (89 de ani) București, România |
| Naționalitate |  România, origine săsească |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | cântăreață de operă, scriitoare de limba germană |
| Pseudonim | Käthe Zerbes |
| Studii | Institutul Pedagogic din Timișoara |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | roman autobiografic, povestiri, poezie, teatru |
| Opere semnificative | „Vom Morgenwind verweht” |
| Modifică date / text | |
Katharina Zerbes-Mărgineanu (n. 8 ianuarie 1932, București) este o cântăreață de operă și scriitoare de limba germană originară din România.
A copilărit în Râșnov. Până la naționalizare, părinții ei au avut un hotel la Predeal.
Școala generală a urmat-o la Râșnov, liceul la Brașov, a urmat apoi doi ani de seminar la Sighișoara, apoi institutul pedagogic din Timișoara. În 1951/52 a predat la Cristian, județul Brașov, apoi, până în 1956 la Râșnov.
Se reorientează profesional, devenind desenatoare tehnică în construcția de mașini la Brașov. În paralel, urmează Conservatorul, la secția canto.
În 1961 se angajează la teatrul de operă de la Brașov.
În 1969, mamă a doi copii și văduvă (soțul ei fiind o victimă a regimului ceaușist), Katharina Zerbes-Mărgineanu emigrează în Republica Federală Germania, unde cântă la operele din Germania și Austria (Ulm, Karlsruhe, Osnabrück, Würzburg, Graz). Cu toate că aceasta era singura ei sursă de venituri, a recunoscut mai târziu că, la cei 38 de ani ai săi, era cam târziu să înceapă o adevărată carieră artistică.
Adeptă a mișcării împotriva bombelor atomice, în 1984 pleacă în Noua Zeelandă, împreună cu prietenul său. Petrece aici opt ani, și învață limba engleză (una din cele 7 limbi pe care le cunoaște).
S-a întors în Germania, la Bad Wörishofen. După pensionare s-a decis să locuiască la Râșnov.
După ieșirea la pensie a început o nouă etapă în viața sa, cea de scriitoare.
În afară de romanul autobiografic a scris și povestiri, versuri, teatru.
În 1989 a scos și un CD cu cântece populare săsești, în dialectul săsesc, sub numele Käthe Zerbes, cu titlul Rosenauer: sointch saksesch och sälwstgemaucht Leyder.
SCRIERI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Vom Morgenwind verweht, roman autobiografic, 2 Volume, Rosenheim, 2003
- Tierische Abenteuer aus den Karpaten, 2008, 178 pag., ilustrații de Hedwig Rinser; ISBN 978-3-00-026326-2.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu