8. /28 FEBRUARIE 2023 - TEATRU/FILM

MIRCEA ȘTEFAN BELU

Mircea Belu
Date personale
Născut	28 februarie 1941
Decedat	15 septembrie 2002 (61 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Mircea Ștefan Belu (n. 28 februarie 1941, Lugoj – d. 15 septembrie 2002, Timișoara) a fost un actor, regizor și poet român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A studiat cu Gheorghe Dem Loghin la Institutul de Teatru și Cinematografie „I. L. Caragiale” din București, promoția 1969. A debutat la Teatrul Dramatic „Bacovia” din Bacău, iar din 1975 s-a consacrat ca actor al Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara. A interpretat un lung șir de personaje celebre, a creat și a susținut memorabile spectacole de poezie, multe dintre ele încununate cu premii ale criticii de specialitate.

Mircea Belu a regizat mai multe spectacole pe scenele Teatrului Municipal „Bacovia” din Bacău (1969–1975) și Teatrului Național din Timișoara (1975–2002)

A fost și poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România^[1] și recitator de versuri. A avut multe recitaluri de poezie pe scenă și la TVR din operele unor autori români precum Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, George Bacovia etc. A publicat 12 volume de poezie. Trei volume i-au apărut postum printre care se află Spectacolul privirii și Cugetările unui actor. Poezia și actoria lui Mircea Belu sunt celebrate în antologia Actori poeți/Poeți actori (Ed. Brumar, 2008), realizată de Lucia Nicoară, precum și în volumul Lugojul în nesfârșirea clipei (Ed. David Press Print, 2016) al lui Vasile Bogdan.

Mircea Belu a fost căsătorit cu profesoara Rodica Felicia Dragoș (1969–1978), cu care are o fiică, Bogdana. Aceasta este profesoară de filozofie în California.

Premii[modificare | modificare sursă]

• 1974 - Premiul special al criticii la Gala Națională a Recitărilor Dramatice, Recital Arena cu Paiațe al lui Mihail Sabin
• 1978 - Premiul revistei Familia
• 1985 - Premiul „Nichita Stănescu”
• 1989 - Premiul „Mihail Eminescu”, alături de Leopoldina Bălănuță
• 2000 - Premiul Mihail Eminescu; Medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”.^[2]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

• Montserat (1982) - Montserat
• Mitică Popescu (1984) - Moncea
• Mireasma ploilor târzii (1984) - Mircea Rădoi
• Trenul de aur (1986) - căpitanul Brett

ROMULUS DIACONESCU

Romulus Diaconescu

  Romulus Diaconescu s-a născut la 2 octombrie 1942 în comuna Bălăneşti din nordului Gorjului şi s-a stins din viaţă la 28 februarie 2003, la Craiova. A fost absolvent al Facultăţii de Litere din Bucureşti, promoţia 1965, şi doctor în teatrologie (doctorat susţinut cu Ileana Berlogea, în 2002). Debut literar în Viaţa studenţească, cu o cronică de teatru (1963). Debut în volum la Editura „Scrisul Românesc”, prin publicarea volumului de reportaje Timpul din ziduri (1976). Romulus Diaconescu a fost publicist comentator, redactor-şef adjunct şi director editorial la publicaţiile craiovene Înainte, Ramuri şi Gazeta de sud.

A abordat varii genuri: publicistică (reportaje, interviuri), roman, eseu, cronici teatrale şi studii despre dramaturgia contemporană românească, monografie. Dintre cărţile scrise de Romulus Diaconescu cele mai semnificative sunt: Spaţii teatrale (1979), Trebuia să se nască Brâncuşi (1982), Dramaturgi români contemporani (1983, Premiul Uniunii Scriitorilor din România), romanele Migraţii fără sezon (1987), Neuitatele amurguri (1988) şi De veghe pentru învingători (1989), Cartea Ramurilor (1997, Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor), Condiţia umană în dramaturgia postbelică (2001).

Despre cărţile lui Romulus Diaconescu s-au pronunţat favorabil cunoscuţi scriitori şi critici literari precum Laurenţiu Ulici, Ion Vartic, Alex. Ştefănescu, Valeriu Râpeanu, Marin Beşteliu, Gabriel Chifu, Mircea Ghiţulescu, Ştefan Ion Ghilimescu ş. a.