MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI: martie 2023

Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari, de pe versantul nordic al Carpaților Meridionali, în casa de pe Ulița Popilor nr. 778, fiind fiul preotului ortodox Iosif Goga și al Aureliei, învățătoare (și colaboratoare în tinerețe la ziarul Telegraful Român și la revista Familia). Între anii 1886-1890 Goga a urmat școala primară din satul natal, avându-l învățător pe Moise Frățilă, intelectual patriot, personajul posibil din poezia Dascălul, așa cum sora sa, Victoria, stinsă din viață de timpuriu, a fost personajul din Dăscălița.

Cea mai mare parte a vacanțelor, așa cum povestește Octavian Goga în diverse texte autobiografice, le-a petrecut în satul natal al tatălui său, Crăciunelu de Sus, județul Alba. Satul se află pe Târnava Mică, astăzi fiind parte a comunei Cetatea de Baltă; circa 20 % din familiile din sat poartă numele de Goga. Poetul spunea: „Viața țăranilor de pe delnițele Crăciunelului mi-a fost sursă de inspirație pentru «Plugarii și Clăcașii»”^[1].

În 1890 poetul s-a înscris la liceul de stat din Sibiu (astăzi Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”), ale cărui cursuri le-a urmat până în 1899, când s-a transferat la liceul românesc din Brașov (în prezent Colegiul Național „Andrei Șaguna”). La absolvirea liceului, în 1900, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, continuându-și apoi studiile la Berlin și încheindu-le în 1904.

Pe 14 octombrie 1906 se căsătorește cu Hortensia Cosma, fiica cea mică a politicianului și bancherului Partenie Cosma, directorul Băncii „Albina” din Sibiu, unul dintre cei mai înstăriți români din Transilvania^[2]. Ceremonia a avut loc la Catedrala Mitropolitană din Sibiu, nași fiind Alexandrina și Alexandru Vlahuță^[3]. Această căsnicie s-a destrămat după 14 ani, când Goga s-a îndrăgostit de cântăreața Veturia Triteanu, născută Mureșan^A, cu care s-a căsătorit în ianuarie 1921.

Retras singur la Castelul de la Ciucea - soția sa, Veturia Goga a preferat să rămână la București - Goga a suferit la 5 mai 1938, în parcul conacului, un accident vascular cerebral cu hemiplegie și a intrat în comă. A decedat după două zile, pe 7 mai 1938 la ora 14,15, la vârsta de 57 de ani. Regele Carol al II-lea a dispus să i se facă funeralii naționale care, datorită sărbătorii de 10 Mai, urmau să înceapă la 11 mai. Cale de două zile, duminică 8 mai și luni 9 mai prin fața catafalcului din Ciucea a continuat pelerinajul oamenilor care l-au iubit și i-au prețuit opera. Marți, 10 mai, trenul mortuar a pornit spre București. Sicriul a fost așezat miercuri, 11 mai, în rotonda Ateneului, unde a stat până sâmbătă 14 mai, când s-au desfășurat funeraliile naționale. Conform dorinței sale menționate în testament nu s-au rostit cuvântări iar pe corpul neînsuflețit a fost depusă o zvastică nazistă^[6].

Goga a fost înmormântat la București, la cimitirul Bellu. Ulterior trupul poetului a fost reînhumat la conacul său de la Ciucea, conform dorinței acestuia

OPERA POETICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Poezii (1905)[modificare | modificare sursă]

Ne cheamă pământul (1909)[modificare | modificare sursă]

Din umbra zidurilor (1913)[modificare | modificare sursă]

Cântece fără țară (1916)[modificare | modificare sursă]

Din larg (1939) - poeme postume[modificare | modificare sursă]

Din larg
Profetul
Ceahlăul
O ramură întârziată
Trecutul
Apus
Mare aeterna
În mine câtodată

Octavian Goga - Citate:

ABATELE PREVOST

Antoine François Prévost d'Exiles, imagine realizată de Georg Friedrich Schmidt în 1745

Antoine François, abate Prévost d'Exile (cunoscut ca abatele Prévost, n. 1 aprilie 1697 – d. 23 decembrie 1763) a fost prozator francez, unul din precursorii romanului francez modern.

Opere[modificare | modificare sursă]

1728 - 1731: Memoriile și aventurile unui om de calitate care s-a retras din lume ("Mémoires et aventures d’un homme de qualité qui s’est retiré du monde")
1731: Povestea cavalerului Des Grieux și a lui Manon Lescaut ("Histoire du Chevalier des Grieux et de Manon Lescaut")
1731 - 1739: Povestea domnului Cleveland ("Histoire de Monsieur Cleveland")
1735 - 1740: Pastorul din Killerine ("Le doyen de Killerine")
1746 - 1759: Istoria generală a călătoriilor ("Histoire générale des voyages")
1760 - 1764: Lumea morală ("Le monde moral")

Traduceri române[modificare | modificare sursă]

În limba română, probabil prima traducere din opera abatelui Prévost a fost făcută de Alecu Beldiman, care a tradus la începutul secolului al XIX-lea Istoria cavalerului de Grié și a iubitei sale Manon Lesco (care s-a păstrat în copia lui C. Borș din 1815 în manuscrisul nr. 193 al Bibliotecii Academiei Române și într-o copie ulterioară, din 1837). Cartea avea să vadă lumina tiparului însă abia în 1857, în traducerea lui Ștefan Băjescu, intitulată Istoria Manoni-Lesco și a cavalerului de Grio.^[1]

Abatele Prevost Citate:

EDMOND ROSTAND

Date personale
Edmond Rostand

Născut	1 aprilie 1868^[1]^[2]^[3]^[4] Marsilia, Al Doilea Imperiu Francez^[5]^[6]^[7]
Decedat	2 decembrie 1918 (50 de ani)^[6]^[8]^[2]^[3] Paris, Franța^[9]^[6]^[7]
Înmormântat	cimetière Saint-Pierre de Marseille[*]
Cauza decesului	cauze naturale (gripa spaniolă)
Părinți	Eugène Rostand[] Angèle Gayet[]
Frați și surori	Juliette Rostand[] Jeanne Rostand[]
Căsătorit cu	Rosemonde Gérard[*]
Copii	Maurice Rostand[*] Jean Rostand
Cetățenie	Franța^[10]
Ocupație	dramaturg scriitor poet eseist
Limbi vorbite	limba franceză^[11]
Studii	lycée Thiers[] collège Stanislas[]
Limbi	limba franceză
Mișcare/curent literar	Limba catalană
Opere semnificative	Cyrano de Bergerac[]*
Note
Premii	Comandor al Legiunii de Onoare[] Prix Toirac[]
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Edmond Rostand în uniforma de membru al Academiei Franceze

Edmond Rostand (n. 1 aprilie 1868,^[1]^[2]^[3]^[4] Marsilia, Al Doilea Imperiu Francez^[5]^[6]^[7] – d. 2 decembrie 1918,^[6]^[8]^[2]^[3] Paris, Franța^[9]^[6]^[7]) a fost un dramaturg francez. A fost membru al Academiei Franceze.

Teatrul său reprezintă o reacție la naturalism și simbolism. Prin comediile sale, a satirizat obscurantismul, minciuna, lașitatea.

Descendent al unui primar din Marsilia, Alexis Rostand Joseph (1769-1854), Edmond Rostand s-a născut într-o familie bogată, fiind fiul economistului Eugene Rostand.

În 1880, tatăl își duce familia, pe Edmond și doi veri într-un spa elegant cunoscut sub numele de Bagnères-de-Luchon. Inițial instalat în "cabana Spont", apoi pe "Vila Devalz", família construiește în cele din urmă "Villa Julia", în apropiere de Casino. Edmond Rostand traieste 22 de ani în Luchon, loc care a inspirat operele sale timpurii.

Licențiat în drept, el nu a practicat profesia și de la începutul colegiului, a participat la întâlniri literare, unde a cunoscut marea sa iubire, poeta Rosemonde Gérard Etiennette.

În 1888, Rostand a scris prima sa lucrare, piesa Le Gant Rouge (Mănușa Roșie) și în 1890 s-a căsătorit cu Rosemonde.

Următoarele sale piese, La Princesse lointaine (Prințesa îndepărtată), La Samaritaine (Samariteanul) și L'Aiglon (Puiul Vulturului) au fost interpretate la momentul respectiv, de Sarah Bernhardt, cea mai mare actriță de teatru din timpul ei.

Piesa “Cyrano de Bergerac” l-a transformat pe Rostand într-un adevărat idol al publicului francez, făcându-l membru al Academiei Franceze în 1904. Victimă a unei pneumonii, se retrage în Cambo-les-Bains, în regiunea bască, unde locuiește timp de nouă ani. Revine pe scenă în 1910, cu “Chantecler”, povestea unui cocoș care crede că propriul cântec dă naștere zilelor.

Rostand a scris o ultimă piesă, La Dernière Nuit de Don Juan (Ultima noapte a lui Don Juan), operă incompletă, dar care ajunge să fie reprezentată pe scenă, în 1921, la trei ani după moartea lui la Paris, în 1918.